Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » referate » botanica
Virusul marmorarii necrotice a cerealelor

Virusul marmorarii necrotice a cerealelor




Virusul marmorarii necrotice a cerealelor - Cereal chlorotic mottle virus, CCMoV, Nucleorhabdovirus, Rhabdoviridae.Tulpini: CCMoV-Marocco, (Pop, 2009, TVV, II, 82). A fost descris prima data la Zea mays in Brisbane (Australia), in prezent, fiind cunoscut in Australia si Maroc (Greber, 1982, Qust. J. agric. Res. 33, 13). La porumb (Zea mays), proportia plantelor infectate natural este de 0-10 %, ocazional, gasindu-se si infectii de 100 %, plantele bolnave manifestand striuri foliare clorotice fine, diferite grade de piticire si sterilitatea paniculului. La orz (Hordeum sativum) si grau (Triticum aestivum), virusul produce, de asemenea, striuri foliare si piticire, insa la culturile de iarna atacul este mic neaparand epifitii importante. Infectate natural sunt si unele specii de ierburi care constituie surse de infectii pentru culturile de cereale. Alte plante infectate natural sunt Avena sativa, Digitaria ciliaris, Dinerba retroflexa, Echinochloa colona, Leptochloa filiformis, Setaria verticillat si Urochloa panicoides boala manifestandu-se prin dungi clorotice, diferite grade de piticire si sterilitate. În conditii experimentale, virusul a fost transmis si la Eleusine coracana si Eragrostis cilianensis. La 25°C, dupa cca. 14 zile de la inocularea prin cicade, plantele liniilor de porumb (Z. mays) sensibile (B37, H84) manifesta striatiuni clorotice fine si scurte in lungul nervurilor frunzelor, tecilor si panusilor. La Triticum spp. si x Triticosecale, virusul produce striatiuni clorotice evidente pe primele frunze care se formeaza dupa inoculare, iar plantele de Dinebra retroflexa se infecteaza usor si reactioneaza prin striuri clorotice persistente, fiind preferate si in experimentarile de transmitere prin insectele vectoare (Greber, 1982, l.c.). La porumb, virionii se gasesc in majoritatea tesuturilor plantelor infectate, in special mezofil, floem si celulele acompaniatoare.



Se pare ca virionii achizitioneaza anvelopa exterioara de la membrana nucleara interna si se acumuleaza, sub forma de particule baciliforme, in spatiul perinuclear si in vezicile citoplasmatice. În unele celule ale plantelor si insectelor vectoare, se observa acumulari mari de particule peste tot in nucleu. În tesuturile insectelor, particulele pot fi, de asemenea, incluse in structuri granulare asemanatoare viroplasmelor inauntrul sau in jurul nucleului (Greber, 1982, l.c). Experimental, virusul poate fi transmis la insectele vectoare prin injectarea virusului in corpul acestora, dar nu si prin hranirea lor cu preparate virale purificate intepand printr-o membrana. În natura, virusul se transmite, in mod persistent propagativ, prin cicadele Nesoclutha pallida, Cicadula bimaculata si Cicadulina bipunctata ssp. bipunctella, fiind retinut la naparlirea insectelor, multiplicandu-se in vectori si transmitandu-se congenital la urmasi. Pentru N. pallida, perioada minima de achizitionare este de 4 h, latenta in vector de 12-27 zile, dupa care majoritatea insectelor transmit virusul toata viata, iar unele inceteaza sa fie virulifere peste 4 saptamani de la achizitionare, achizitionarea poate fi facuta atat de adulti cat si de nimfe, iar infectiozitatea este retinuta la naparlire. Virusul infecteaza celulele creierului insectelor, aparent se multiplica in insecte iar, la inocularea insectelor prin injectare, perioada de incubatie in vector se reduce la 8-10 zile. Sursele de infectie in natura sunt mai ales speciile de ierburi infectate natural. Sucul extras din frunze contine numerosi virioni, in forma de bastonase sau cartuse cu anvelopa, avand 73 nm in diametru, o lungime modala clara, de 214 nm, si canalul axial obscur. La ultracentrifugare, virusul se sedimenteaza sub forma unei singure componente, iar in virioni s-au identificat cinci proteine. Principalele masuri de prevenire constau in folosirea masurilor agrotehnice in vederea reducerii populatiilor cicadelor vectoare (Lockhart, 1986, Plant Dis. 70, 912).







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.