Virusul
marmorarii ulmului - Elm mottle
virus EMoV, Ilarvirus, Bromoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 315). Sinonime: Liliac streak mosaic virus, Liliac
white mosaic virus, posibil Hydrangea mosaic virus. A fost descris prima
data la Ulmus carpinifolia (Schmelzer s.a., 1966, Arch.
Gartenbau 14, 303), in Germania, la Ulmus
glabra, in Germania si Scotia, pe baza simptomelor fiind
raportat in Bulgaria, fosta Cehoslovacie, Anglia si fosta URSS.
În conditii de infectii naturale, virusul produce simptome
persistente, limitate la putine frunze, constand din mozaic
alb la Syringa vulgaris, blocuri
verzi deschis si marmorare difuza la Ulmus carpinifolia, marmorare si desene in benzi sau
in forma frunzelor de stejar la Ulmus
glabra si mozaic clorotic la Hydrangea
macrophyll. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Amaranthus retroflexus, Anthirrihinum majus,
Atriplex hortensis, Beta vulgaris, Catharanthus roseus, Celosia argentea,
Chenopodium album, C. amaranticolor, C. foetidum, C. murale, C. quinoa, Cucumis
sativus, Cucurbita maxima, C. pepo, Helianthus annuus, Lathyrus odoratus,
Lavatera trimestris, Lobelia erinus, Lycopersicon esculentum, Matthiola incana,
Nicotiana clevelandii, N. glutinosa, N. megalisiphon, N. tabacum, Ocimum
basilicum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Phlox drummondii, Physalis
peruviana, Senecio vulgaris, Spinacia oleracea, Steallaria media, Vicia faba,
Vigna unguiculata si Zinnia elegans, iar nesusceptibile
fiind Arachis hypogaea, Brassica oleracea
ssp. capitata, Citrullus lanatus, Dianthus barbatus, Digitalis purpurea,
Gypsophila perfoliuata, Reseda alba si Tropaeolum majus, alte plante
susceptibile si nesusceptibile vezi Schmelzer
(1969). În conditii de inoculari artificiale,
virusul produce leziuni locale clorotice sau necrotice urmate de marmorarea
si deformarea frunzelor la Chenopodium
quinoa, blocuri clorotice si mozaic grav la Cucumis sativus si blocuri clorotice sau necrotice si
incretire necrotica la Nicotiana
megalosiphon. Virionii au fost gasiti in frunze,
polen si seminte. Experimental,
virusul este transmisibil prin inoculare de suc
si altoire, iar in natura se raspandeste prin
samanta. Sucul foliar contine
putini virioni. Inactivarea termica are loc la 58-62ºC,
longevitatea in vitro este de 6 zile, dilutia limita 10-3-10-4,
iar infectivitatea sucului creste prin tratamente cu eter etilic. Virionii sunt izomtrici, avand 25-30 nm in diametru,
profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. La
ultracentrifugarea preparatelor purificate se obtin trei componente,
genomul este format din cinci parti de ARN monocatenar, linear,
in virion se gaseste o singura proteina, iar
infectivitatea este retinuta la deproteinizarea cu proteaze
.com
