Virusul mozaicului auriu al fasolei

Bean golden mosaic virus BGMV - Virusul mozaicului auriu al fasolei, Begomovirus, Geminiviridae, se cunoaste tulpina BGMV-BR (Brazilia), (Pop, 2009, TVV, II, 248). Boala a fost descrisa prima data la Phaseolus vulgaris in Brazilia (Costa, 1965, Bull. Phytosanitaire FAO 13, 121), Costa Rica, Republica Dominicana, Guatemala, Jamaica si Venezuela, regiunea caraibilor si Florida (Cancio s.a., 1995, Phytopathology 85, 484). În natura, infecteaza plantele de Phaseolus vulgaris, Ph. lunatus, Macroptilium lathyroides si Malvastrum coromandelianum. Simptomele pot varia in functie de originea geografica a izolatelor, constand in ingalbenirea retelei nervurilor, cloroze internervuriene, mozaic galben si verde stralucitor, piticire si distorsionarea plantelor. Alte plante susceptibile sunt Cajanus cajan si Phaseolus spp. (Howarth, 1990). În conditii de inoculari artificiale, plantele de Phaseolus lunatus reactioneaza prin decolorari nervuriene galbene aprins, care evolueaza in mozaic auriu. La  Ph. vulgaris, virusul produce pete de forme si marimi diferite pe frunzele tinere, urmate de cloroze nervuriene si mozaic auriu, marginile frunzelor fiind curbate spre fata inferioara, plantele ramanand adesea pitice, iar numarul pastailor este redus. În camerele de crestere, plantele soiului Top Crop pot manifesta uneori leziuni locale clorotice. La Ph. vulgaris soiul Top Crop, infectia este limitata la floem si celulele parenchimatice alaturate. Virionii se gasesc in nucleii celulelor infectate, fie in forma de agregate libere fie in aranjamente cristaline hexagonale, nucleolii sunt hipertrofiati iar, in nuclei, apar inele fibrilare caracteristice. Unele izolate ale virusului sunt transmisibile prin inoculare de suc. În natura, transmiterea are loc, in mod persistent, prin Bemisia tabaci (Alleuroidae), virusul fiind retinut la naparlirea insectelor dar nu se multiplica in vector, nici nu se transmite congenital la urmasi. Sucul extras din frunzele infectate contine putini virioni. Inactivarea termica are loc intre 50 si 55°C, longevitatea in suc este de 72 zile, iar dilutia limita 10^-2. Virusul poate fi purificat dupa Goodman si Bird (1978, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 192, 4 pp), preparatele pot fi colorate cu acetat de uranil pH 4, in cazul altor coloranti fiind necesara fixarea cu formaldehida. Virionii sunt ingemanati, fara anvelopa, individuali masurand 18-20 nm in diametru iar lungimea dimerilor este de 30 nm, particulele avand profil unghiular iar aranjamentul capsomerelor este neevident. La ultracentrifugare, se sedimenteaza ca o singura componenta. Genomul consta din ADN monocatenar, circular, bipartit, codifica cinci proteine nestructurale, iar replicarea acestuia are loc, probabil, in nuclei, ARNm fiind tradus in citoplasma. Pentru prevenirea bolii se recomana combaterea vectorului si cultivarea soiurilor rezistente obtinute inclusiv prin inginerie genetica (Faria s.a., 2000, Phytopathology 90, S 23, Abstr.).