Virusul mozaicului conopidei

Virusul mozaicului conopidei - Cauliflower mosaic virus, CaMV, Caulimovirus, Caulimoviridae. Sinonime: Broccoli mosaic virus, Brassica virus 3 (Tompkins) Smith, Cabbage mosaic virus, Cabbage virus B, Marmor crucife2耀rum Holmes. Tulpini: Se cunosc izolatele + tulpinile CaMV-C1, CaMV-C2 de la conopida CaMV-B1, CaMV-B2, CaMV-B3 de la varza si CaMV-R1, CaMV-R2 de la ridiche, CM1846, CM4-184 si W260, (Pop, 2009, TVV, III, 97). A fost raportat prima data la Brassica campestris si B. oleracea, in S.U.A., de Tompkins (1937, J. Agric. Res. 55, 33). În prezent, este raspandit in toate tarile lumii, mai ales in cele cu clima temperata, atacul fiind uneori de pana la 75 %, iar scaderile de productie la plantele infectate in faza de rasad de 50-75 %. În tara noastra, a fost descris prima data de Savulescu s.a. (1965), fiind prezent in toate zonele de cultura a speciilor susceptibile. Virusul infecteaza numeroase plante din familia Brassicaceae (Cruciferae), fiind frecvent la varza pentru capatana (Brassica oleracea var. capitata), varza alba (B. oleracea var. capitata f. alba), varza rosie (B. oleracea var. capitata f. rubra), varza pentru frunze (B.oleracea var. sabellica), varza creata (B. oleracea var. sabauda), varza de Bruxelles (B. oleracea var. gemmifera), varza chinezeasca (B. oleracea var. pekinensis), conopida (B. oleracea var. botrytis), brocoli (B.oleracea var. italica), napii de miriste (B. rapa ssp. rapa), rapita (B. rapa), ridiche (Raphanum sativus), hrean (Armoracia rustica), Arabidopsis thaliana, micsunele (Cheiranthus cheiri), mixandre (Matthiola incana), Sisymbrium irio s.a., la care produce simptome persistente de clarifierea nervurilor sau mozaic in benzi, variabile mai ales in functie de temperatura. La varza alba (Brassica oleracea var. capitata f. alba) si varza rosie (B.oleracea var. capitata f. rubra) boala apare adesea in faza de formare a capatanii si poate fi confundata cu patarea inelara neagra a verzei. Ea se caracterizeaza prin clarifierea nervurilor si formarea de pete mici necrotice pe suprafata limbului, urmate de caderea frunzelor exterioare. În unele cazuri, simptomele nu se observa pana la recoltare, ele dezvoltandu-se in cursul pastrarii. Varza de Bruxelles (B. oleracea var. gemmifera) si varza pentru frunze (B. oleracea var. sabellica) sunt mai putin atacate, boala manifestandu-se prin clorozarea nervurilor si aparitia de pete mici necrotice la suprafata frunzelor. Plantele de conopida (B. oleracea var. botrytis) manifesta, la inceput, clarifierea nervurilor, clorozarea tesuturilor internervuriene si prezenta unor benzi verzi in lungul nervurilor. Într-un stadiu mai avansat, pe frunze pot apare pete mici necrotice, suprafata limbului fiind ondulata si cu marginile curbate spre fata superioara. Gravitatea simptomelor este variabila, iar la temperaturi de peste 25ºC boala este mascata. Plantele infectate au o dezvoltare vegetaiva mai redusa, iar, in cazul infectiilor timpurii, formarea inflorescentelor este partial sau total suprimata. La toate formele de varza si conopida, semincerii infectati sunt slab dezvoltati, iar productia de samanta este mult redusa. Plantele de ridichi (Raphanus sativus) infectate natural manifesta benzi galbene in lungul nervurilor principale si incretirea accentuata a suprafatei limbului. Pagubele produse la varza, conopida si ridichi se datoresc atacului mare si influentei negative a acestuia asupra cantitatii si calitatii productiei.

În unele tari europene, virusul a fost izolat si de la diferite clone de hrean (Armoracia rusticana) si de la alte crucifere. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Arabis hirsuta, Barbarea spp., Brassica spp., Capsella bursa-pastoris, Cocleraria spp., Armoracia spp., Crambe spp., Datura stramonium, Nicotiana clevelandii, Sinapis alba, S. arvensis, Sisymbrium spp., Thlaspi arvense, Veronica spp. si alte specii cultivate si spontane. Inoculat artificial, virusul produce, uneori, leziuni locale clorotice, urmate, totdeauna, de clarifierea nervurilor, mozaic, necroze nervuriene slabe si incretire la Brassica oleracea var. botrytis si B. oleracea var. capitata, clarifierea nervurilor, mozaic si benzi verzi in lungul nervurilor la B. napus var. napus si Sinapis alba si marmorare clorotica la Matthiola incana. Spre deosebire de alte virusuri, dintre speciile de Nicotiana, numai N. clevelandii s-a dovedit susceptibila. La mentinerea si multiplicarea virusului se recomanda Brassica campestris cv. Just Richt. Virionii se gasesc in citoplasma si plasmodesmele celulelor infectate din toate partile plantelor. În citoplasma se gasesc, de asemenea, incluziuni caracteristice, sferice sau de forma neregulata, fin vacuolate, caracteristici caulimovirusurilor. Acestea pot fi folosite la diagnosticarea virusului, fiind usor observabile la microscopul optic, in fasiile de epiderma, colorandu-se in rosu aprins cu fuxina 0 %. Cercetate la microscopul electronic, incluziunile au un continut electronodens, cu zone vacuolate, in care sunt incluse particule virale. Un numar redus de virioni se gasesc, de asemenea, liberi in citoplasma, dar nu si in nucleu. Nucleii sunt insa adanc lobati, iar peretii celulari prezinta excrescente asociate cu vezici si tubuli rasuciti. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar pe cale naturala se transmite, semi-persistent, prin cel putin 27 specii de afide, dintre care mai importante sunt Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae, A. frangulae, A. gossypii, Aulacorthum circumflexus, A. solani, Brevicoryne brassicae, Hyperomyzus lactucae, Macrosiphum euphrobiae, Myzus persicae si M. ascalonicus. În primavara, sursele de infectie sunt semincerii de Brassica si speciile de crucifere susceptibile, anuale de toamna, bianuale si perene, cultivate sau spontane. Sucul foliar contine putini virioni izometrici, fara anvelopa, de 50 nm in diametru, avand profil rotund sau deformat si aranjamentul capsomerelor neevident. Inactivarea termica are loc la 75-80°C, longevitatea in vitro este de 7-15 zile, dilutia limita 10^-3. La ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component. Genomul este format din ADN dublucatenar, circular, gasindu-se si molecule lineare dar neinfectiuoase, unipartit, codificand 7 sau 8 proteine, mai importanta fiind proteina codificata de gena V1, implicata in formarea incluziunilor, traducerea genelor virale, controlul expresiei simptomelor, inducerea raspunsului de hipersensibilitate si reglarea cercului plantelor gazda (vezi Agama s.a., 2002, Phytopathology 92, 190). În virioni, se gaseste o singura proteina capsidala. Genomul se replica in nucleu, ARNm al proteinei capsidale este tradus in citoplasma, iar replicarea nu depinde de un virus ajutator. Combaterea virusului este dificila, datorita numeroaselor surse de infectie din camp si transmiterii prin afide. O masura de igiena culturala importanta consta in eliminarea tuturor resturilor vegetale ramase in camp dupa recoltarea culturilor de crucifere inainte de inceperea unei noi perioade de vegetatie. Pentru prevenirea infectarii plantelor in stadiu tanar, rasadnitele sau straturile in care se insamanteaza legumele crucifere vor fi amplasate izolat de alte culturi de Brassica, se vor inconjura cu benzi cerealiere si se vor trata, la acoperire, contra afidelor vectoare. Importanta deosebita prezinta plantarea culturilor de crucifere la distanta de semincerii acestora, precum si de gradinile particulare care formeaza principalele surse de infectie in camp. Înainte de plantare, se vor distruge de pe terenurile destinate culturilor crucifere toate buruienile si plantele crucifere aparute spontan. Soiurile culturilor de Brassica difera putin intre ele in privinta sensibilitatii lor la virusul mozaicului conopidei, in cultura preferandu-se cele cu o comportare mai buna. În crucifera Arabidopsis thaliana se gaseste gena semidominanta Car 1 care confera rezistenta la cele mai multe izolate CaMV (vezi Agama s.a., 2002). Unele soiuri de hrean total infectate au putut fi eliberate de acest virus prin metode culturilor meristemnatice.