Virusul
mozaicului cymbidiumului - Cymbidium
mosaic virus CymMV, Potexvirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 89). A fost
raportat prima data la Cymbidium spp., in California, S.U.A. (Jensen, 1950, Phytopathology 40, 966),
in prezent fiind raspandit in toate tarile
in care se cultiva specii de Cymbidium
sau din alte genuri susceptibile. Infectate natural acest virus sunt plante
apartinand mai multor genuri, la care produce simptome caracterizate
prin mozaic si necroze la Cymbidium spp., mozaic si necrozarea florilor la
Cattleya spp., leziuni locale umede
si mozaic la Phalaenopsis spp.,
pete clorotice la Vanda spp.,
infectand, de asemenea, specii din genurile Ada, Angraecum, Brassacattleya, Calanthe, Dendrobium, Epidendrum,
Laelia, Laeliacattleya, Miltonia, Odontoglasum, Oncidium, Peristeria,
Schonburgkia, Spathoglottis, Zigopetalum si Vanila (Francki, 1970, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 27, 3 pp.). La Cymbidium
spp., virusul produce mozaicul sau stricul negru, manifestarea bolii variind
in functie de specie si soi. La inceput, pe partea
bazala a frunzelor se observa pete
clorortice alungite. Mai tarziu, acestea se maresc
iar pe suprafata limbului se observa dungi de culoare verde
inchis, contrastul dintre zonele verzi deschis si verzi inchis
devenind tot mai evident. La Cattleya,
apar desene inelare cu centrul necrotic sau inele necrotice cu centrul verde.
Pe fata inferioara a frunzelor mai batrane se observa
pete si dungi negricioase care duc la distrugerea
acestora. În prezenta unei tulpini a virusului mozaicului tutunului,
plantele infectate manifesta, de asemenea, dungi necrotice brune pe
bobocii florali, care lipsesc la Cymbidium
(Francki, 1970, l.c.). La Phalaenopsis, boala se manifesta
prin leziuni locale apoase si mozaic, iar la Vanda spp. prin pete clorotice.
Prin inoculari artificiale, virusul a
fost transmis la Cassia occidentalis,
Chenopodium amaranticolor, Cucumis sativus, Datura stramonium, Tropaeolum majus
si Zinnia elegans, alte
plante fiind nesusceptibile. Inoculat artificial, virusul produce leziuni
locale sub forma de pete care se dezvolta
incet, fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor si Datura stramonium si leziuni locale
mici fara infectie sistemica la Cassia occidentalis. Virionii se gasesc
in citoplasma celulelor frunzelor, unde apar si incluziuni in
forma de benzi care contin virioni, iar in cloroplaste se
gasesc globule osmofile. Experimental, virusul este
transmisibil prin inoculare de suc, iar in practica se
raspandeste prin contactul dintre plantele sanatoase
si bolnave, uneltele de taiat, apa de irigare si multiplicarea
materialului infectat. Inactivarea termica are loc la 65-70ºC,
longevitatea in vitro este
de 21 zile, iar dilutia limita 10-6-10-7, sucul
foliar continand numerosi virioni. Virionii sunt
filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime
modala clara de 475 nm, grosimea de 13 nm, canalul axial obscur,
arhitectura helicoidala obscura, pasul helixului fiind de 2,8 nm.
Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unei singure
fractii, genomul este ARN monocatenar, linear,
iar in virioni se gaseste o singura proteina
structurala. Masurile de prevenire constau in spalarea
mainilor muncitorilor in fosfat trisodic 3 %, dezinfectarea
uneltelor de taiat prin mentinerea lor timp de 15 minute la
130ºC, eliminarea plantelor bolnave din cultura si
obtinerea de clone libere de virus din soiurile total infectate prin
culturi meristematice.
.com
