Virusul mozaicului daliei - Dahlia mosaic virus, DMV,
Caulimovirus, Caulimoviridae,
(Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 94).
Sinonime: Dahlia virus 1, Marmor dahliac, Dahliavirus maculans. A fost raportat prima data, la Dahluia pinnata (D.
variabilis), de Brandenburg
(1928, Forsch. Geb. Pflanzenkh.
Berlin 5, 39), in Germania,
in prezent fiind raspandit peste tot unde se cultiva D. variabilis. Infectii
naturale s-au gasit numai la plante de Dahlia
spp. La soiurile sensibile,
virusul produce piticirea plantelor, benzi clorotice in lungul
nervurilor, mozaic generalizat, deformarea frunzelor si piticire. Unele soiuri manifesta simptome similare dar mai putin
grave, sau pot fi infectate avand aspect aproape normal. Artificial, virusul a fost transmis la Ageratum conyzoides, Amaranthus caudatus,
Chenopodium capitatatum, Dahlia variabilis, Verbesina encelioides si Zinnia elegans (Brunt,
1971, Ann. appl. Biol. 67, 357). Inoculat artificial, virusul produce leziuni
locale clorotice, urmate de benzi nervuriene clorotice si cloroze generale
sistemice la Ageratum conyzoides cv.
Blue Ball, leziuni locale mici putin numeroase si marmorare
slaba la Amaranthus caudatus,
benzi nervuriene clorotice si cloroze sistemice fara simptome
locale la Chenopodium capitatum,
benzi nervuriene clorotice, cloroze sistemice si piticire la Dahlia variabilis, leziuni locale
clorotice sau partial necrotice, urmate de benzi nervuriene, cloroze
si deformari foliare slabe la
Verbescina encelioides si malformatiuni slabe insotite
de cloroze trecatoare, fara simptome locale la Zinnia elegans. Virionii se gasesc
in citoplasma si spatiul perinuclear, in asociatie
cu dichtyosomi sau cisterne Golgi, din celulele infectate ale mezofilului,
epidermei si xilemului, tuburile ciuruite ale floemului si
plasmodesmele fiind marite. În celulele infectate apar, de asemenea,
incluziuni citoplasmatice, amorfe, electrono-dense, adesea vacuolate, sferice
sau elipsoidale, continand un mare numar de virioni, aparent
goi, de 40-45 nm in diametru. Experimental, virusul
poate fi transmis usor prin altoire si, mai dificil, prin inoculare
de suc. În natura este transmis, in mod atipic
nepersistent, prin 16 specii de afide, printre care Aphis fabae, Myzus persicae si Macrosiphum euphorbiae virusul
putand fi retinut atat de afidele care se hranesc
cat si de cele infometate. Acesta are posibilitati mari de raspandire, datorita
numerosilor vectori, relatiei speciale dintre virus si vectori
si surselor frecvente de infectie formate, mai les, de soiurile de
dalia multiplicate vegetativ, care manifesta simptome slabe sau
prezinta infectii latente. Sucul foliar
contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la
75-80 C, longevitatea in vitro este
de 2-4 zile la 18ºC si 16-32 zile la 2ºC, iar dilutia
limita 10-4. Pentru electronomicroscopie, se
recomanda colorarea cu acid fosfotungstic 2 %, la utilizarea acetatulu de
uranil sau UF virionii fiind umflati si distrusi chiar si
dupa fixarea cu formaldehida. Virionii sunt
izometrici, fara anvelopa, avand 48-50 nm in
diametru si profil unghiular. La ultracentrifugarea, preparatele
purificate se separa intr-o singura fractie, genomul
consta din ADN dublucatenar, circular, unipartit, iar in virioni se
gaseste o singura proteina capsidala. Masurile de
prevenire constau in eliminarea plantelor infectate din cultura
si de la inmultire, combaterea insectelor vectoare, izolarea
in spatiu a loturilor mai valoroase sanatoase de cele
bolnave si combaterea insectelor vectoare. Se vor prefera in
cultura plantele de dalia obtinute din
samanta, care se vor planta izolat de cele
inmultite pe cale vegetativa.
.com
