Virusul
mozaicului iranian al porumbului - Maize Iranian
mosaic virus, MIMV, Nucleorhabdovirus, Rhabdoviridae, (Ref. Pop,
2009, TVV, II, 182). Virusul a fost raportat prima data
la Zea mays in Shiraz, Iran,
de Izadpanah si Parvin (1979, Iran J. Pl. Path. 15,
53). Plantele de porumb (Zea mays) infectate natural manifesta dungi fine, clorotice
sau necrotice, pe nervurile frunzelor si ale tecilor, piticire si
avortarea florilor in cazul infectiilor timpurii. La sorg (Sorghum sudanense), apar dungi
rosietice fine pe frunze iar plantele de Echinochloa manifesta o dungare
clorotica. Susceptibil la inocularile artificiale este
si orzul (Hordeum vulgare), la
care virusul produce dungi fine clorotice.
Particule virale au fost gasite in frunze, mezofil,
epiderma, parenchimul vascular si in floem, fiind localizate
in citoplasma si in spatiul perinuclear. Virusul se
transmite, in mod persistent, prin cicade, principalii vectori naturali
fiind Unkanodes tanasijevici si Laodelphax striatellus si mai
putin Peregrinus maidis, din
familia Delphacidae. Este retinut de vectori la naparlire si se
multiplica in corpul insectelor. Sucul extras din frunzele
infectate contine mai putini virioni. Virionii sunt
anvelopati, in forma de bastonase sau glont, de
80/180 nm, avand structura helicoidala obscura. La
ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in doua
componente. Virionii contin sase proteine
glicosilate. Pentru prevenirea infectiilor se
utilizeaza evitarea atacurilor si combaterea vectorilor, rezultatele
bune obtinandu-se prin intarzierea
insamantarilor.
.com