Virusul necrozei tutunului

Virusul necrozei tutunului - Tobacco necrosis virus TNV, Necrovirus, Tombusviridae; sinonime: Tulip Angusta disease virus, Bean stipple streak virus, Chenopodium necrosis Necrovirus, Cucumber systemic necrosis virus, Strawberry necrotic rosette virus, Nicotiana virus 11 (Smith si Bold) Smith, Marmor lethale Holmes; Au fost identificate numeroase tulpini, cum sunt A, B, C, D, E si S, Cucumber necrosis virus, Bean stipple streak virus, AC36, AC38, AC39 si AC43, Urbana, Chenopodium necrosis virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, ). A fost descris prima data la Nicotiana tabacum, in Cambridge, Regatul Unit (Smith si Bald, 1935, Parasitol. 27, 231). Se considera ca virusul are o raspandire generala, importanta lui economica la tutun fiind redusa, din cauza atacului sporadic, pagube mai mari inregistrandu-se la alte plante de cultura. În tara noastra, a fost identificat la castraveti in unele sere, in care, neaplicandu-se tratamentul termic al solului, s-au inregistrat pagube apreciabile (Pop, 1998, Lucr. Conf. Nat. "Probleme actuale de Fitovirologie" Bucuresti, p.14).

Virusul ataca plantele de tutun (Nicotiana tabacum) atat in rasadnita cat si in camp, infectand adesea radacinile acestora, fara a produce simptome externe. La plantele tinere si in conditii favorabile dezvoltarii bolii, virusul patrunde si in partile supraterestre, producand necrozarea nervurilor principale si desene necrotice lineare sau sub forma frunzei de stejar la frunzele inferioare. Într-un stadiu mai avansat, necroza cuprinde toata suprafata frunzelor inferioare, iar plantele tinere sunt total distruse. Pe langa tutun, virusul infecteaza mai multe plante, in majoritatea cazurilor ramanand localizat la nivelul sistemului radicular si, mai rar, producand infectii sistemice. Astfel, tulpina "stipple streak" produce o boala sistemica la Phaseolus vulgaris, la lalele virusul cauzeaza boala "tulip necrosis"/"Augusta disease", tulpina "cucumber necrosis" produce o boala necrotica la castraveti (Cucumis sativus) in sere, la cartof (Solanum tuberosum) virusul determina boala ABC a tuberculilor, iar la capsun produce rozeta necrotica a capsunului. Alte plante susceptibile sunt Amaranthus caudatus, Anthirrhinum majus, Arachis hypogaea, Avena sativa, Beta vulgaris, Brassica campestris ssp. rapa, B. campestris ssp. capitata, Capsicum frutescens, Catharanthus roseus, Chenopodium album, C. amaranticolor, Cichorium endiva, Clarkia amoena, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita maxima, C. pepo, Cyamopsis tetragonoloba, Datura stramonium, Fragaria vesca, Glycine max, Gomphrena globosa, Gipsophila elegans, Helianthus annuus, Hordeum vulgare, Hyoscyamus niger, Lactuca sativa, Lathyrus odoratus, Lycopersicon esculentum, Nicandra physaloides, Nicotiana glutinosa, N. rustica, N. sylventris, N. tabacum, Phaseolus vulgaris, Pisum sativum, Ricinus communis, Sinningia speciosa, Solanum nodiflorium, Sonchus oleraceus, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Trifolium incarnatum, T. pratense, T. repens, Triticum aestivum, Tulipa gesneriana, Vigna radiata, V. unguiculata, Zea mays si Zinnia elegans. Virusul produce leziuni locale necrotice fara infectie sistemica la Nicotiana clevelandii, N. tabacum, Vigna radiata si V. unguiculata, leziuni locale fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa - exceptand tulpina chenopodium necrosis care produce necroze sistemice. Phaseolus vulgaris reactioneaza prin leziuni locale discrete la tulpina D, leziuni locale care se raspandesc in lungul nervurilor de ordin inferior la tulpina A si prin infectie sistemica la tulpina "stipple streak". Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate, aglomerati pe suprafata mitocondriilor, in citoplasma observandu-se, de asemenea, incluziuni neobisnuite, constand din aglomerari de mitocondrii anormale, continand particule virale.

Experimental, virusul este usor transmisibil prin inoculare de suc. În natura, transmiterea are loc prin anumite rase ale ciupercii Olpidium brassicae. Virusul este achizitionat rapid din suspensiile din sol de zoosporii ciupercii, eficienta transmiterii depinde de o combinatie favorabila intre tulpina virusului, rasa ciupercii si planta gazda, iar acesta nu supravietuieste in sporii de rezistenta ai ciupercii vectoare (Kassanis, 1970, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No.14, 4 pp). Transportul virusului la distanta este asigurat prin raspandirea materialului saditor infectat din speciile susceptibile inmultite vegetativ. Sucul foliar contine putini virioni, inactivarea termica se produce la 85-95ºC, longevitatea in vitro este de 7-28 zile, iar dilutia limita 10^-4. Virionii sunt izometrici, de 26 nm in diametru (dupa unii autori 28 nm), avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, apare o singura componenta, iar punctul izoelectric al tulpinii B este la pH 4 . Genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit, iar in virion, se gaseste o singura proteina capsidala. La tutun, masurile de prevenire constau in folosirea in rasadnite a unui pamant provenit de pe terenuri intelenite si sterilizarea, prin tratament termic, a solului in care are loc insamantarea materialului deosebit de valoros. La alte plante, se aplica masuri de prevenire adaptate conditiilor tehnologice de cultura.