Virusul patarii orhideelor

Virusul patarii orhideelor - Orchid fleck virus, OFV, neclasificat, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 240). Sinonime: Dendrobium leaf streack virus, Dendrobium virus, probabil, Laelia red leafspot, Short orchid virus, Orchid rhabdovirus, Phalaenopsis chlorotic spot virus, Phalaenopsis hybrid virus Phalaenopsis virus. A fost descris prima data la Cymbidium spp., in Japonia (Doi s.a., 1969, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 183, 3 pp), in prezent fiind raspandit in Australia, Brazilia, Germania, Noua Zeelanda si S.U.A. (Lesemann si Doraiswamy, 1975, Phytopath. Z. 83, 27). În conditii de infectii naturale, virusul produce simptome persistente, constand in pete clorotice sau necrotice la Cymbidium alexanderi, pete clorotice la Phalaenopsis spp. si hibrizii acestuia, pete clorotice evoluand in dungi necrotice adancite de culoare gri de marimi diferite si cu marginile nete la Renanthera spp., zone sau inele clorotice cu centrul necrotic la Coelogyne spp., Dendrobium spp. si hibrizii acestuia, Miltonia spp., Odontoglosum spp., Oncidium spp. si Paphiopedilum spp. si pete clorotice de forme diferite la Vanda spp. Prin inoculari artificiale, a fost transmis la Chenopodium quinoa, Cymbidium alexanderi, Dendrobium nobile, Nicotiana clevelandii, N. glutinosa, N. tabacum si Vicia faba, producand leziuni locale clorotice la Chenopodium quinoa, leziuni locale necrotice brune la Vicia faba, leziuni locale clorotice sau necrotice la Nicotiana glutinosa si N. tabacum cv. Bright Yellows, White Burley, Xanthi-nc si KY-57 si puncte sau pete clorotice sau necrotice sistemice la Cymbidium alexanderi si Dendrobium nobile.

Virionii se gasesc in celulele mezofilului, localizati in citoplasma si nuclei, fiind, de regula, atasati cu unul din capete la membrana nucleara interna, la reticulul endoplasmatic si la periferia nucleului. În nucleu, se gasesc incluziuni sub forma de viroplasme si cristale, continand virioni. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, in cazul unor izolate rezultate mai bune obtinandu-se la peste 30ºC. În natura se raspandeste prin multiplicarea pe cale vegetativa a plantelor bolnave. Sucul foliar contine putini sau numerosi virioni. Longevitatea in vitro la 6ºC este de 24 ore, iar dilutia limita 10^-2. Virionii sunt baciliformi, fara anvelopa, de 40-50/105-150 nm, avand canalul central evident, de c. 15 nm in diametru, si structura helicoidala evidenta, distanta dintre spiralele helixului fiind de 4,5 nm. Principala masura de prevenire consta in eliminarea plantelor bolnave din cultura si plantarea materialului de inmultire provenit numai de la plante sanatoase.