Virusul striatiei
misorului - Digitaria striate virus, DiSV, Nucleorhabdovirus,
Rhabdoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 144). A fost descris prima data la Digitaria decumbens si D. ciliaris, in regiunile de coasta din Queensland, Australia (Greber, 1972, Aust. Pl. Path.
Soc. Newsl. 1, 27), unde este raspandit
si in prezent. Infectii naturale s-au gasit la Digitaria chiliaris, D. decumbens, D. sanguinalis si Brachiaria milliiformis, la care boala se manifesta prin pete si striuri clorotice. În conditii
experimentale, virusul a fost transmis la
Avena sativa, D. ciliaris, D. decumbens, Dinebra retroflexa, Eleusine indica, Hordeum vulgare si Lolium vulgare, nesusceptibile
dovedindu-se Chloris gayana,
Echinochloa colonum, Leptochloa filiformis, Oryza sativa, Sorghum bicolor si Zea mays. În experimentari, se foloseste, mai ales, Digitaria ciliaris, iar la
mentinerea si cultivarea virusului D. ciliaris si D. decumbens. Virionii se gasesc in celulele
foliare infectate, din mezofil, floem si celulele acompaniatoare,
incluziunile celulare fiind absente.
Transmiterea are loc prin insecta Sogatella
kolophon Delphacidae). Relatia dintre virus
si vector este de tip persistent, virusul fiind
retinut la naparlire si se multiplica in
vector. Sucul
foliar contine putini virioni. Virionii sunt anvelopati, in forma de bacil sau de
glont, avand lungime modala clara de 280 nm si 55 nm
grosime, canalul axial evident, structura helicoidala evidenta
si pasul helixului de 4 nm. În virioni, se gaseste proteina
N cu Mr 50000.
.com
