Numar de oxidare

Numar de oxidare

In procesele redox nu participa numai substantele cu legaturi ionice ci si substante cu molecule covalente si de aceea s-a introdus notiunea de numar de oxidare (NO). Numarul de oxidare reprezinta numarul de electroni proprii implicati in formarea de legaturi ionice sau covalente. Stabilirea NO pentru fiecare specie atomica dintr-o molecula asculta de urmatoarele reguli:

NO pentru elemente aflate in stare fundamentala se considera

NO al ionilor mono- si poliatomici este egal cu sarcina ionului ( exemplu: Cl^-1 are NO = -1; Na⁺¹ are NO = +1)

NO al H₂ in toti compusii in care se gaseste este , cu exceptia hidrurilor metalelor alcaline si alcalinopamantoase in care hidrogenul are NO= -1. ( exemplu: H din NaH are NO = -1; H din CaH₂ are NO = -1)

NO al oxigenului in toti compusii este intotdeauna , cu exceptia compusilor peroxidici si apa oxigenata unde are valoarea ( R-O-O-H, H-O-O-H)

NO depinde de electronegativitatile partenerilor in cazul substantelor organice

Suma NO a tuturor atomilor ce formeaza o molecula neutra este egala cu

Suma NO a tuturor atomilor ce alcatuiesc un ion este egala cu sarcina ionului.

Exemplu: care este NO al cromului din molecula de bicromat de potasiu ?

K⁺¹₂Cr^X₂O^-2₇  2 x = 0

2-14+2x=0

-12 +2x=0

X=+6

O data introdusa notiunea de numar de oxidare, reactiile redox pot fi definite astfel: oxidarea este acel proces in care are loc cresterea numarului de oxidare; reducerea este acel proces in care are loc scaderea numarului de oxidare.

Oxidarea nu se poate desfasura independent de reducere pentru ca nu exista donor de electroni fara acceptor. Asadar cele doua reactii se studiaza impreuna, sub numele de reactii de oxidoreducere sau mai simplu reactii redox.