ASOLAMENTELE SI SISTEME DE ASOLAMENTE
ASOLAMENTE
Prin
asolament se intelege repartitia
diferitelor culturi pe sole intr-o exploatatie agricola, iar succesiunea lor in
timp si in ciclu stabilit se numeste rotatie.
Asolamentul este masura agrotehnica cea mai rentabila, deoarece nu
necesita interventii speciale, cu exceptia priceperii celor care conduc
exploatatia agricola. Pentru realizarea asolamentului, terenul unitatilor
agricole ( exploatatilor ), se imparte in mai multe sole, pe fiecare
repartizandu-se o anumita cultura sau un grup de culturi cu cerinte agrobiologice
asemanatoare. Fiecare cultura poate ocupa annual una sau mai multe sole, sau
numai o parte dintr-o sola. Sola ocupata de doua sau mai multe culturi se
numeste sola mixta sau sola combinata.In anumite cazuri, o cultura ramane doi
sau mai multi ani pe aceeasi sola, aceasta numindu-se monocultura. ( porumbul, graul de toamna ).Daca o sola este
cultivata mai multi ani cu o leguminoasa perena atunci se numeste sola saritoare.( lucerna, trifoi,
sparceta ).
Cultura premergatoare este
cultura sau grupul de culturi care a ocupat o sola in anul anterior si care
exercita o anumita influenta asupra culturii urmatoare. Aceasta influenta se
poate resimtii 2-3 ani si chiar mai mult.
Rotatia culturilor intr-un asolament de 5 ani
An Sola 1 Sola 2 Sola 3 Sola 4 Sola 5
Leguminoase grau de
I anuale pentru grau de porumb toamna + porumb
boabe+plante toamna orz de
de nutret toamna
grau de grau
de leguminoase
II toamna porumb toamna + porumb anuale pentru
orz de boabe+plante
toamna de nutret
grau de leguminoase
III toamna + porumb anuale pentru grau de porumb
orz de boabe+plante toamna
toamna de nutret
grau
de leguminoase
IV porumb toamna + porumb anuale pentru grau de
orz
de boabe+plante toamna
toamna de nutret
leguminoase grau de
V porumb anuale pentru grau de porumb toamna +
boabe+plante toamna orz de
de
nutret toamna
Criterile care stau la baza intocmirii asolamentelor:
- Criterii
economico-organizatorice
- Criterii tehnice
- Criterii
agrobiologice
Criterii economice-organizatorice.Asolamentul trebuie sa cuprinda,
in primul rand, acele culturi si intr-o astfel de proportie, incat in
conditiile date de clima si sol sa asigure productii ridicate si un profit cat
mai mare cultivatorului.
In zonele de cultura, trebuie sa se tina
seama de: clima si sol, expozitie, adancimea apei freatice, prezenta surselor
de apa de irigatii. Trebuie avuta in vedere existenta retelei de drumuri,
necesitatea folosirii rationale a fortei de munca si a mijloacelor mecanice, de
existenta in zona a unor fabrici de zahar, ulei, conserve, de distanta fata de
centrele populate, de preturile si de posibilitatea de valorificare a
produselor agricole.
Criterii tehnice. Forma, marimea si amplasarea solelor trebuie sa permita un
grad cat mai ridicat de mecanizare. Forma optima a acestora este cea
dreptunghiulara sau patrata. Pe terenurile in panta, solele sunt
dreptunghiulare sau trapezoidale, mai mici decat pe terenurile plane si
orientate cu latura mare pe directia curbelor de nivel.
Criterii agrobiologice. Se refera la cerintele plantelor cultivate fata de
rotatie, in functie de particularitatile lor biologice. Fiecare planta
foloseste din sol substante nutritive in cantitati diferite si numai anumite
elemente.Plantele cere consuma mult azot, fosfor sau potasiu nu trebuie sa
urmeze una dupa alta fara aplicarea ingrasemintelor respective. Plantele mari
consumatoare de apa trebuie sa alterneze cu plante care consuma mai putina apa.
La folosirea substantelor nutritive din
sol cea mai mare importanta o are modul de inradacinare si felul sistemului
radicular. Astfel, plante cum sunt cerealele paioase, inul, fasolea, cartoful,
mazarea, etc. isi dezvolta sistemul radicular in stratul superficial de sol, in
timp ce alte radacini patrund adanc in sol. Daca aceleasi plante se cultiva mai
multi ani la rand pe acelasi teren, exista pericolul epuizarii rezervei de
hrana din anumite strate de sol, iar acest neajuns se poate inlatura prin
rotatia culturilor. De asemenea, plantele cere refac structura solului si-l
imbogatesc in azot trebuie sa alterneze cu plante care nu au aceste calitati.
Plantele bune si foarte bune
protectoare impotriva eroziunii solului ( ierburile perene, leguminoasele
anuale, cerealele paioase ) vor alterna cu plantele prasitoare care sunt slab
protectoare.
O alta cerinta este aceea ca dupa
plantele atacate de anumite boli si anumiti daunatori sa urmeze plante
rezistente, deoarece prin rotatie, li se intrerupe ciclul biologic. Culturile
preferate de paraziti nu trebuie sa fie amplasate nici pe solele vecine. La o
infectie puternica cu o boala sau daunator, se recomanda introducerea in
rotatie a unor culturi care sa faca o purificare fitosanitara ( lucerna ).
Asolamentele trebuie sa conduca la
evitarea, sau cel putin, la diminuarea pericolului imburuienarii. De aceea,
culturile care lupta bine cu buruienile sau lasa solul curat de buruieni este
bine sa urmeze dupa culturi care lupta slab cu buruienile. De asemenea plantele
atacate de aceiasi daunatori si de aceleasi boli nu trebuiesc cultivate
succesiv.