CALCULUL DEFORMATIILOR TERENULUI DE FUNDARE GENERALITATI. TIPURI DE DEFORMATII

Starea de tensiuni din terenul de fundare provocata de presiunile transmise de talpa fundatiilor este insotita la randul sau de o stare de deformare a terenului de fundare, care se concretizeaza prin deplasari ale talpilor fundatiilor fata de pozitia initiala a acestora. Deformatiile terenului de fundare conduc la deplasari ale fundatiilor pe verticala, pe orizontala si la rotiri ale acestora.

Deplasarile pe verticala ale fundatiilor datorate deformarii straturilor de pamant care alcatuiesc terenul de fundare se numesc tasari. Tasarile si rotirile fundatiilor pot produce in elementele suprastructurii constructiei modificari importante in starea de solicitare. Acelasi efect il poate avea si tasarea neuniforma a fundatiilor unei constructii. Ele pot avea influente negative asupra exploatarii normale a constructiei dar si asupra functionarii corecte a utilajelor existente in aceste constructii.

Cunoasterea marimii tasarilor fundatiilor este o conditie obligatorie in proiectarea constructiilor pentru ca in functie de acesta se stabileste solutia constructiva a fundatiilor, cota de fundare si resturile de tasare.

Tasarile fundatiilor au un caracter complex, ele sunt influentate de natura terenului de fundare, de conditiile de incarcare, de dimensiunile si forma in plan a talpii fundatiilor.

In calculul deformatiilor terenului de fundare se considera ca deformatia acestuia coincide, in fiecare punct, cu deformatia talpii fundatiei, prin pastrarea permanenta a contactului intre aceste doua elemente.

Tasarea unui pamant se considera a fi compusa din tasarea instantanee datorata schimbarii de forma sub volum constant si a reducerii volumului de goluri si tasarea din consolidarea primara datorata reducerii progresive in timp a volumului de goluri si disiparii excesului presiunii apei din pori in cazul pamanturilor saturate.

Se deosebesc urmatoarele tipuri de deformatii:

-tasarea absoluta a fundatiilor izolate s, reprezinta deplasarea pe verticala a unui punct al fundatiei, sau a intregii fundatii izolate sau continue, fig.4.1a;

-tasarea medie a constructiei s_m, reprezinta media a cel putin trei tasari absolute ale unor fundatii izolate ale constructiei respective, cu conditia ca tasarile absolute sa nu depaseasca 50% din valoarea tasarii medii a constructiei, adica

s-s_m < 0,50 s_m;

-tasarea relativa s_rel reprezinta diferenta dintre tasarile absolute a doua

fundatii invecinate, raportata la distanta dintre ele, s_rel = (s₂ - s₁) L, fig.4.1b;

-inclinarea fundatiei tg q =(s_max-s_min)/L, reprezinta diferenta tasarilor absolute a doua puncte extreme ale talpii fundatiei, raportata la distanta dintre acestea, fig.4.2a

- incovoierea relativa f, reprezinta raportul dintre sageata si lungimea partii de constructie care se incovoaie, fiind o caracteristica a fundatiilor flexibile de lungime mare, fig.4.2b:

                       (4.1)

Tasarea uniforma a straturilor de pamant pentru fundatiile unei constructii, nu pune in pericol stabilitatea si rezistenta constructiei, dar poate avea o actiune defavorabila asupra exploatarii normale a acesteia.

Tasarea neuniforma a terenului de fundare produce tasarea inegala a unor parti ale constructiei, care pot la randul lor afecta negativ rezistenta constructiei si stabilitatea acesteia. Tasarea elementelor de infrastructura ale constructiilor este determinata in faza de proiectare prin metodele de calcul stabilite in STAS 3300/2-85, fiind o tasare absoluta probabila (posibila), iar cea masurata in faza de exploatare a constructiei reprezinta tasarea reala.