Grafice - test de placi de baza

Grafice (test de placi de baza - ianuarie)


   Ne-am obisnuit sa asistam in fiecare luna la aparitia catorva procesoare ce imping numarul de megahertzi catre o valoare imensa; aproape acelasi lucru se poate spune si despre seturile de chipuri ce stau la baza constructiei unei placi de baza; exista totusi o diferenta intre procesoare si chipseturi: primele concureaza prin viteza intrinseca, pe cand cele din urma se intrec in a ingloba cat mai multe tehnologii care nu sunt indreptate in mod direct spre cresterea puterii de calcul propriu-zise ci mai ales spre extinderea functionalitatii unui calculator. Daca functiile standard ale unei placi de baza se reduc la interconectarea componentelor, atunci putem spune ca nu mai exista nici un model care sa fie "simplu". In vremurile de inceput (va mai aduceti aminte cum arata interiorul unui XT?) un motherboard reprezenta nu mai mult de o colectie de trasee ordonate frumos pe o placa de textolit, cu cativa conectori in care se atasau extensiile de memorie, placa-suport pentru procesor, un controler pentru dispozitivele de stocare si un adaptor pentru periferice IN/OUT: tastatura, porturi seriale, paralele si video! Desigur ca nu ne gandim sa dezgropam asemenea antichitati, ci vom fi de-a dreptul fericiti ca putem lucra astazi cu placi de baza ce au incluse implicit ceea ce mai nou initiatilor in tainele maruntaielor unui calculator li se va parea firesc sa gaseasca: un chip (numit in mod normal "northbridge") ce se ocupa de comunicatia intre procesor, memorie si placile de extensie (mai exact, de comunicatia cu magistrala PCI, de aceasta legandu-se ulterior si portul AGP sau chiar o placa video on-chip), precum si de coordonarea activitatii unui al doilea chip (numit "southbridge") ce are grija de porturile seriale clasice sau de tip USB, totdeauna un singur port paralel (nemaiexistand vreo intrebuintare ce ar face imperios necesara prezenta mai multora), ca si clasica interfata IDE si controller-ul de discheta; pe calea extinderii orizontale isi face aparitia si o forma de DSP ce contine de obicei functiile standard de captare si redare a sunetului, fie el folosit pentru delectarea urechilor noastre sau in vederea stabilirii comunicatiei printr-un modem telefonic; mai rar in southbridge este incorporata si o interfata IEEE1394 (FireWire) si/sau un nucleu logic pentru o placa de retea sau chiar doua.

    Daca toate cele enumerate pana acum pot face parte din chipset, implementarea pe care o realizeaza un fabricant oarecare poate da o cu totul alta forma produsului final prin optiunile alese:
    - adaugarea unui controller IDE suplimentar (practic totdeauna incluzand si suport pentru varii configuratii RAID), uneori cu suport pentru nou-aparuta tehnologie Serial-ATA;
    - numarul si felul porturilor interne, deseori intalnindu-se sase sau mai multe sloturi PCI, sau eliminandu-se (practic inutilizabilul) slot AMR/CNR;
    - adaugarea unui simplu codec pentru transformarea semnalului digital produs de DSP-ul din southbridge sau chiar integrarea unei solutii de sunet cu un chip full-featured pentru accelerarea redarii sunetului 3D pozitional, in cazul in care southbridge-ul nu corespunde din punct de vedere al performantei;
    - controller FireWire si/sau USB 2.0 stand-alone;
    - placa de retea, uneori chiar cu capacitati Gigabit Ethernet (cu transfer maxim de 1 Gb/s);
    - controllere pentru citirea cardurilor de memorie;
    - uneori, pentru oferte cu pret total cat mai scazut, au fost oferite placi de baza ce contineau si procesorul (nemontat intr-un socket standard ci fixat definitiv, prin lipire);
    - o placa video separata, cu propriul sau GPU si propria sa memorie lipite direct pe motherboard.
    Lista poate continua, limita fiind impusa doar de imaginatia debordanta a proiectantilor. Trebuie sa recunoastem ca limita aceasta ne-a pus in anul 2002 la grea incercare acuitatea vizuala, practic neexistand nici o facilitate care sa fi fost posibil a se introduce, dar care sa nu fi fost introdusa.

    Toate acestea tind catre obtinerea in prima faza a unui calculator construit pe o singura placa, si nu suntem departe de cea de a doua faza: intregul calculator intr-un singur chip, cu toate posibilitatile de functionare si intreaga functionalitate a unui sistem obisnuit. Ce facem insa cu performanta? Nici o grija, inovatiile tehnologice s-au simtit si aici, chiar daca au ramas la stadiul de simple inovatii. Am asistat la universalizarea (la nivel de suport integrat in placa de baza) modului UltraDMA 6, mod esential pentru functionarea corecta a unui hard-disk cu capacitate mai mare de 130 GB; cu mai "vechiul" UltraDMA 5 accesarea unei locatii oarecare se facea prin transmiterea unei adrese pe 36 de biti, fapt ce facea necesara prezenta unui interpretor software pentru intregul flux de comunicatie cu dispozitivul; in noua varianta adresarea se face pe 48 de biti, permitind accesul direct la discuri de sute de terraocteti. Probabil ar trebui sa mentionam aici si viteza de comunicare crescuta de la 100 la 133 MHz, dar un singur producator de discuri a luat in considerare optiunea, iar cresterea de performanta exista doar in teoriile agentilor de publicitate, dar nu si in testele practice. Mergand un pic mai departe, interfata cu memoria a capatat si ea cateva zeci de megahertzi si implementari sofisticate care maresc eficienta bus-ului, prin adaugarea unui nivel suplimentar de hardware prefetch sau prin intreteserea cererilor de citire-scriere intr-un mod asemanator nivelului RAID 0; pentru Athlon nu este neaparat necesara obtinerea unui bandwidth mai mare decat FSB-ul efectiv, deoarece orice byte suplimentar celor 2.1 GB/s (realizabili in conditii teoretice, atat timp cat un procesor din seria mentionata se limiteaza la o viteza de comunicare de 133 MHz) se va trece intr-o coada de asteptare; practic, castigul se va limita la reducerea latentei in momentul accesarii unei locatii aleatoare, sau la accelerarea unei texturari efectuate prin transfer direct intre memoria sistemului si un procesor grafic, interconectate prin magistrala AGP capabila de FastWrites (negocierea si realizarea transferurilor fara intermedierea procesorului); desigur, avantajele acestea sunt anihilate daca se depaseste o latenta fixa impusa prin constructie de partea electrica a chipurilor de RAM.

    Partea mai interesanta din punct de vedere al utilizatorului casnic (care, de ce sa nu recunoastem, nu poate sa se laude totdeauna cu un prisos de bancnote in portofel) este cea legata tocmai de depasirea specificatiilor produsului proaspat achizitionat! De aceea am avut in vedere si variile mijloace ajutatoare operatiei de overclocking; iar cu unele placi de baza aproape ca am putea spune ca supraturarea face parte din specificatii. Cu aceasta ocazie trebuie sa mentionam si numele initiatorului in acest domeniu, Abit, care a introdus pentru prima oara direct in BIOS un meniu dedicat in mod special acestei operatii. Desigur, mai toate firmele adauga diferite facilitati menite scopului mai sus mentionat, iar Abit ar trebui sa vina mereu cu alte si alte noutati; deocamdata exista cel putin doua-trei firme ce marseaza pe aceasta tema, iar coronita invingatorului poate reveni oricareia dintre ele.

ocazional suporta FSB 166
ocazional nu suporta FSB 166
suport neoficial

    Testul nostru a cuprins placi de baza dotate cu chipset VIA KT333 si KT400. Din punct de vedere al northbridge-ului, diferentele dintre cele doua sunt minore si cuprind elemente pe care le gasiti in tabelul alaturat, ele avand un impact minim asupra performantei. Pe de alta parte, desi specificatiile oficiale ale lui KT333 cuprind southbridge-ul VT8233A, exista placi de baza cu versiunea mai noua, VT8235, prezenta de altfel pe toate modelele de KT400 si care ofera in plus suport pentru interfata USB 2.0.

    Sperand ca toate cele descrise pana acum v-au ajutat in definirea cat mai exacta a necesitatilor unui utilizator, nu ne ramane de facut altceva decat sa va invitam la parcurgerea testului. Daca tocmai sunteti in cautarea unei placi de baza pentru un procesor AMD pe Socket 462, in mod sigur veti putea gasi intre cele 20 de modele testate de price.ro si una adaptata atat aspiratiilor, cat si bugetului dumneavoastra.

    Configuratia de test:
    - procesor Athlon XP 2200+
    - memorie Mushkin PC3200 CL2.5
    - placa grafica Gainward Ultra 650/XP (GeForce4 Ti4200 cu 64 MB)
    - hard disk Maxtor D541X 10 GB

    Software de test:
    - Windows 98 SE, DirectX 8.1, VIA 4in1 4.43, Detonator 28.32
    - 3DMark 2001 SE, Quake3 Arena (Bender's Totally Excessive Demo), SiSoft Sandra 2002, WCPUID.

Cei 20 de concurenti:

northbridge

southbridge

AGP

PCI

CNR

DIMM

LAN

sound

USB

USB 2.0

FireWire

Serial ATA

RAID

speaker

diagnosticare

Abit KX7-333

KT333

VT8233A

AGP 2.0

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Abit KD7

KT400

VT8235

AGP 3.0

Fast Ethernet

AC '97 6CH

Da

Nu

Nu

HighPoint HPT372

Nu

Nu

Abit AT7-MAX2

KT400

VT8235

AGP 3.0

Fast Ethernet

AC '97 6CH

Da

Da

Da

HighPoint HPT374

Nu

Nu

Acorp 7KT333

KT333

VT8233A

AGP 2.0

Nu

AC '97 2CH

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Albatron KX400+ Pro

KT333

VT8235

AGP 2.0

Nu

AC '97 6CH

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

voce

Albatron KX400-8X

KT400

VT8235

AGP 3.0

Nu

AC '97 6CH

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

voce

Asus A7V333

KT333

VT8233A

AGP 2.0

Nu

CMI 8738

Da

Da

Nu

Nu

Nu

voce

Asus A7V8X

KT400

VT8235

AGP 3.0

Gigabit

AC '97 6CH

Da

Da

Da

Promise 20376

Nu

voce

DFI AD75

KT333

VT8233A

AGP 2.0

Nu

AC '97 6CH

Nu

Nu

Nu

Nu

Da

Nu

DFI AD76-RAID

KT333

VT8233A

AGP 2.0

Fast Ethernet

AC '97 6CH

Da

Nu

Nu

Promise 20276

Da

Nu

DFI AD77 Infinity

KT400

VT8235

AGP 3.0

Nu

AC '97 6CH

Da

Da

Da

HighPoint HPT371

Da

LED-uri

ECS K7VTA3 RAID

KT333

VT8233A

AGP 2.0

Fast Ethernet

AC '97 2CH

Nu

Nu

Nu

Promise 20265R

Da

Nu

ECS L7VTA RAID

KT400

VT8235

AGP 3.0

Fast Ethernet

AC '97 2CH

Da

Da

Nu

Promise 20265R

Da

Nu

Epox EP-8K3AE

KT333

VT8233A

AGP 2.0

Nu

AC '97 2CH

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Epox EP-8K5A2

KT333

VT8235

AGP 2.0

Nu

AC '97 6CH

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

debug card

Epox EP-8K9A

KT400

VT8235

AGP 3.0

Nu

AC '97 6CH

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Epox EP-8K9A2+

KT400

VT8235

AGP 3.0

Fast Ethernet

AC '97 6CH

Da

Nu

Da

HighPoint HPT372

Nu

debug card

Gigabyte GA-7VAXP

KT400

VT8235

AGP 3.0

Fast Ethernet

AC '97 6CH

Da

Da

Nu

Promise 20276

Nu

Nu

Jetway V333U

KT333

VT8235

AGP 2.0

Nu

AC '97 6CH

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Shuttle AK35GT2R

KT333

VT8233A

AGP 2.0

Nu

CMI 8738

Nu

Nu

Nu

HighPoint HPT372

Da

Nu

    In urma testarii directe am putut concluziona clar ceea ce deja banuiam: chipseturile KT333 si KT400 sunt practic identice, avantajele detinute de cel din urma (AGP 8x, DDR400 neoficial, V-Link 8x) avand un impact neglijabil asupra performantelor. Asa se face ca cea mai rapida placa din test a fost una dotata cu KT333 (Abit KX7-333), iar cea mai putin performanta a avut in dotare KT400 (DFI AD77). Diferentele dintre placi la capitolul viteza se datoreaza probabil setarilor interne realizate la nivelul chipsetului, setari inaccesibile utilizatorului prin mijloace normale; uneori nici apelarea la programe specializate gen WCPRedit nu poate influenta modul de lucru impus de producator. Totusi, cele aproximativ cinci procente care despart extremele sunt practic neglijabile, performanta fiind unul din ultimele lucruri care ar trebui sa influenteze decizia achizitionarii unei placi. Chiar daca pare ciudat, ne bucuram sa spunem acest lucru, deoarece el dovedeste atat atentia sporita a firmelor producatoare, indiferent de renume (sau de lipsa acestuia), cat si o analiza mult mai atenta a posibilitatii aparitiei eventualelor bug-uri, efectuata direct de proiectantii chipseturilor. Acum nu mai mult de cinci ani situatia era mult diferita, si inca ne mai aducem aminte cu oroare de diferentele uriase de performanta intre diverse placi bazate pe VIA MVP3, spre exemplu.

    Produsele provenite de la producatori renumiti, precum Abit, Asus sau Epox sunt placi de baza "de vis", care ar putea multumi aproape orice utilizator, singurul lor dezavantaj fiind pretul nejustificat in opinia unor cumparatori. Si intr-adevar, toate placile din test ofera o dotare acceptabila, cel putin in momentul de fata elemente precum USB 2.0, FireWire sau Serial-ATA avand sanse minime sa prezinte interes pentru cei mai multi. Insa un upgrade nu este realizat pentru acum, ci pentru o perioada variabila de la caz la caz, astfel ca exista riscul ca peste un an, cand vor aparea device-uri care sa necesite una din interfetele enumerate mai sus, sa fie nevoie de achizitionarea unei placi de extensie suplimentare, care pe langa faptul ca nu va fi oferita pe gratis, va ocupa un slot PCI si poate ca nu va fi testata in vederea eliminarii unor incompatibilitati, intamplare exclusa in cazul dispozitivelor integrate.

    Desi am precizat la fiecare placa in parte aspectele pozitive si negative legate de ergonomie, cei mai multi utilizatori vor ignora acest factor, mai ales ca numarul celor pentru care interiorul calculatorului reprezinta ceva unde "nu se umbla" este foarte mare. Nu este totusi de neglijat influenta unor elemente standard, cum ar fi un conector IDE asezat intr-o pozitie ce obliga panglica aferenta sa faca bucle in apropierea placii grafice, impiedicand o circulatie corespunzatoare a fluxului de aer si ducand la incalzire excesiva si chiar aparitia unor blocaje greu de reprodus intr-un service.

    In final am dori sa facem cateva recomandari legate de placile testate. Nu exista un raspuns universal la intrebarea "ce placa sa-mi iau?" pentru ca nu exista doi utilizatori care sa foloseasca in acelasi mod calculatorul, dar putem face cel putin unele recomandari generale. Pentru unii overclocking-ul este o parte a vietii, pentru altii un USB 2.0 in plus face diferenta intre o placa buna si una inutila. Unii sunt interesati de un BIOS ce configureaza cele mai multe setari automat, altii prefera sa aiba control asupra schimbarii BIOS-ului principal cu cel secundar, nelasand aceasta la latitudinea placii de baza (am numit placile Albatron).
    Putem recomanda utilizatorilor experimentati si dornici de noi experiente, placile de la Abit si Epox, care exceleaza la capitolul overclocking si setari de finete, pentru ambele existand optiuni pentru toate buzunarele, diferenta dintre ele fiind facuta in primul rand de dotare. Modelele de varf in cazul celor doua sunt AT7-MAX2 si EP-8K9A2+, prima avand o dotare ceva mai buna, dar si un pret substantial mai mare.
    O particularitate a produselor de top ale acestor companii o reprezinta, pe langa facilitatile de overclocking foarte mari (existente si la alti concurenti), posibilitatile reale de a atinge frecvente foarte mari ale FSB-ului. Mai concret, nici o placa din test in afara de cateva modele de la Abit si Epox nu au reusit sa atinga un FSB de 200 MHz in conditii de maxima stabilitate, iar in urma aplicarii unor raciri suplimentare, am obtinut chiar si 215 MHz. Daca multiplicatorul procesorului este deblocat (sau neblocat), il puteti scadea odata cu cresterea bus-ului, pastrand cu aproximatie aceeasi frecventa finala si obtinand astfel mai multa performanta.

    Placile Asus sunt destinate altei categorii de utilizatori, punctele forte ale produselor companiei fiind dotarea foarte buna, atat cea hardware cat si cea externa (placi de extensie, uneori bundle software bogat iar lista ar putea continua, pana la includerea oricarui add-on posibil). Amatorii de overclocking & tweaking nu vor fi la fel de incantati ca si cu modelele ultimelor doua firme amintite, dar cei ce vor fi multumiti de produsele Asus vor fi cei care apreciaza in primul rand alte aspecte: un overclocking care chiar daca nu e dus la limita extrema deseori se apropie puternic de aceasta, fara a fi nevoie de cautarea unor setari speciale in afara simplei modificari a frecventei FSB si eventual a multiplicatorului procesorului; posibilitatea conectarii unei extensii frontale (Asus DeLuxe Panel) intr-un slot de 5.25", pentru dublarea mufelor unor conectori mai greu accesibili, asezati uzual pe placuta din spate a unui calculator precum si pentru afisarea datelor de monitorizare hardware, in stilul DigiDoc; tot in acelasi domeniu: monitorizarea hardware cu cipuri proprietare Asus, renumite pentru exactitatea masuratorilor; si, inca o data, dotarea generoasa (dar care vine deseori la un pret greu de neglijat).

    O noua aparitie pe aceasta piata o constituie produsele Albatron. Din pacate, printre produsele forte ale acestei firme nu se numara si placile destinate platformei Socket A, astfel ca in test am intalnit placi bune, dar fara sa iasa in evidenta prin ceva. Pretul relativ mic al acestora le recomanda celor cu un buget mediu si/sau fara pretentii extrem de ridicate de la o placa de baza, dar pentru niste nou-veniti (teoretic, pentru ca practic o parte din personalul Albatron provine din laboratoarele Gigabyte) modelele propuse sunt peste asteptari, putand usor sa se compare cu nume precum Soltek sau, in unele cazuri, MSI. Din pacate nu v-am prezentat in acest test si acesti doi puternici concurenti, dar promitem sa reparam situatia in cel mai scurt timp posibil. In situatii mai mult sau mai putin asemanatoare Albatron-ului se plaseaza si placile de la Gigabyte, Shuttle, DFI si Jetway, care nu exceleaza prin nimic deosebit, dar nu putem spune ca nu sunt produse de calitate. In ordine, am putea lauda modelul GA-7VAXP dar inca suntem rezervati, gandindu-ne la unele intamplari mai putin fericite cu modele Gigabyte mai vechi; de remarcat aparitia recenta a modelului GA-7VAXP Ultra (pe care nu am avut ocazia sa-l testam), ce detine un controller Serial-ATA, facandu-l atractiv pentru cei interesati de acest aspect; Shuttle este o firma careia nu i se poate imputa ceva, dar nici nu a avut vreo caracteristica distinctiva; DFI-ul s-a prezentat ciudat, cu o placa de top la categoria KT333 care nu detinea un control asupra multiplicatorului si cu reglaj non-functional asupra unei tensiuni mai mari de 1.85V; de asemenea performantele acestor placi au fost slabe (dar speram ca va mai aduceti aminte ca amintita performanta a fost practic insignifiant mai mica decat cea a performerului en-titre), dar pe de alta parte, cel putin dupa declaratia firmei importatoare, rata de defectare este practic nula, indicandu-le drept idealul calculatoarelor fiabile; ultimul producator dar nu in ultimul rand, Jetway: modelul chiar ne-a produs o impresie buna, dar a prezentat si o grava eroare de design.

    In final, placile de la ECS si Acorp constituie o alegere buna doar pentru cei cu un buget extrem de redus. Daca la ECS intalnim dotari cel putin interesante, placa de la Acorp testata pare a fi conceputa doar ca sa functioneze, dotarea ei fiind foarte slaba.

    Preturile sunt exprimate in dolari, fara TVA, si sunt valabile la data de 2 februarie 2003. Pretul placii Epox EP-8K9A2+ este unul de referinta. Tabelul ce contine toate dotarile si facilitatile oferite de placi poate fi gasit aici.

    Ne-a fost greu, dar am ales in final doi reprezentanti pe care ar trebui sa-i luati in considerare inaintea oricaror altora. Acestia sunt:

     Fara discutie, cei ce dispun de suma ceruta pentru AT7-MAX2 ar trebui sa mearga pe acest copil teribil al firmei Abit. Deja la a doua versiune, linia MAX reuseste sa ofere tot ce e mai bun atat pe partea de performanta cat si in privinta dotarii onboard. Singura amenintare ar fi un eventual AT7-MAX3 motorizat de nForce 2. Aplauze celor de la Abit!

     Nu toti oamenii au carduri cu credit nelimitat, iar modelul Albatron KX400-8X poate fi o alegere excelenta, tinand cont de functionarea ireprosabila si de raportul dintre facilitatile oferite si pret.