Memoria CACHE

Memoria CACHE

In executia programelor apr doua situatii mai importante:

Programele tind sa utilizeze datele si instructiunile situate unele linga altele;

Programele tind sa foloseasca in mod repetat aceleasi blocuri de coduri si date (spre exemplu o bucla care cauta intr-unblocde date dupa nume si campul de adresa).

Exploatand aceste caracteristici, memoria cache, care este foarte rapida,pastreaza blocurile de date ce se presupune ca vor fi utilizate. Aceste blocuri de date sunt in permanenta reamprospatate cu cele aflate in memoria sistemului, functie de modul in care evalueaza programul.

Daca se implementeaza un controller bun al memoriei cache, datele ce sunt utilizate de microprocesor se vor gasi cam in 95% din cazuri in memoria CACHE.

Odata cu cresterea frecventei de lucru s-a facut simtita si nevoia de a mari memoria cache. Deoarece memoria cache implementata pe chip este scumpa si nu poate fi facuta oricat de mare, datorita numarului mare de tranzistoare solicitat pentru implementarea acesteia, a aparut memoria CACHE de nivel 2 (adica exterioara procesorului). Acesta este formata din circuite SRAM (Static RAM) si este plasata pe placa de baza. Dimensiunile tipice sunt de 256 KB. Pe masura ce dimensiunea acestei memorii creste, fata de aceasta valoare, efectele sunt din ce in ce mai putin evidente. Memoria CACHE de nivel 1 (de pe cipul microprocesorului) se incarca cu date din memoria CACHE de nivel 2 si la randul ei acesta este incarcata cu date din memoria DRAM,care e mai lenta.