Moduri de marirea memoriei calculatorului peste limita
de 1M
Memoria virtuala este o memorie folosita
in modul de lucru protejat. Procesorul lucreza ca si cum ar avea la
dispozitie o memorie uriasa (ex. 64T ). Daca se
lucreza cu un numar de adrese situate oriunde in acest spatiu,
zona respectiva este adusa in
memoria RAM reala (care este mica 16M, 32M, 64M, etc.), iar restul
datelor se afla pe harddisk. Intr-o anumita zona de memorie se
tine evidenta adreselor la care datele se afla in memoria
reala si a adreselor la care datele se afla pe harddisk (in
memoria virtuala). Tot inaceata zona de memorie se
gaseste si corespondenta dintre adresa de memorie si
locatia de pe disc unde se afla data inscrisa la acea
adresa de memorie. Procesorul face in permanenta transferuri a
blocurilor de memorie din memoria RAM reala pe harddisk si invers.
Acest mod de lucru este transparent pentru utilizator, caruia "i se pare"
ca sistemul are 64T de memorie RAM.
Memoria extinsa este memorie fizica RAM situata la adrese mai
mari de 1M. Poate fi accesata fara probleme atunci cand se
lucreaza in mod protejat. Cand se lucreza in mod real (sub DOS de exemplu)
trebuie folosit un utilitar (HIMEM .SYS) ce gestioneza acesta
memorie. Acest diver se instaleza prin fisierul de configurare al
sistemului de operare, CONFIG.SYS. Driverul preia intrega memorie extinsa
si o distribuie programelor ce cunosc protocolul XMS. Protocolul XMS a
fost dezvoltat in 1987 de MICROSOFT, INTEL si precizeaza modul in
care se poate utiliza memoria extinsa pentru programele scrise in modul
real.
.com