Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » referate » informatica » internet
Comertul electronic-forma moderna de desfasurare a afacerilor

Comertul electronic-forma moderna de desfasurare a afacerilor



COMERTUL ELECTRONIC-FORMA MODERNA DE DESFASURARE A AFACERILOR

SCURT ISTORIC DESPRE COMERTUL ELECTRONIC

De-a lungul istoriei omenirii, schimbul de produse si servicii a cunoscut mai multe forme. Daca la inceput, in conditiile economiei naturale, schimbul lua forma trocului prin care producatorii isi utilizau surplusul de productie pentru a-si satisface celelalte nevoi de consum, odata cu adancirea diviziunii muncii si a aparitiei productiei destinate schimbului, aceasta ia amploare. Dar comertul propriu-zis se naste cu adevarat doar odata cu aparitia banilor si a clasei sociale a negustorilor, cei care intermediaza trecerea bunurilor de la producatori la consumatori. Evolutia pe care a avut-o ulterior societatea a permis imbunatatirea continua a formelor de comert.

Dezvoltarea simultana a telecomunicatiilor si utilizarii calculatoarelor a facut posibila cresterea exploziva a internet-ului si crearea unor tehnologii specifice care vor influenta esential activitatile economico- sociale. In asemenea conditii se va dezvolta extensiv comertul electronic, care va revolutiona conducerea afacerilor si va dinamiza comertul international. Asemenea schimbari vor oferi consumatorilor noi posibilitati de alegere si de cautare a celor mai competitive produse pe piata mondiala.




Exista trei factori care fac din comertul pe internet un domeniu nou: global(sunt implicate societati si clienti din intreaga lume), de inteligenta(sunt angajate forte intelectuale deosebite in gasirea unor solutii), de insecuritate(internet-ul nu a fost proiectat sa supravegheze tranzactii sigure, fiind tinta permanenta a unor atacuri). Comertul electronic pe internet reprezinta o forma maturizata a comertului electronic clasic si este in stransa legatura cu evolutia internet-ului si gradul lui de penetrate in societate.

DEFINIREA SI DEZVOLTAREA COMERTULUI ELECTRONIC

Definitiile comertului electronic variaza in mod semnificativ.Unele dintre ele se refera la toate tranzactiile comerciale si financiare care se deruleaza pe cale electronica, inclusiv schimbul electronic de date, transferul electronic de capital si toate activitatile legate de cartile de credit/debit. Altele limiteaza comertul electronic la vanzarile cu amanuntul catre consumatori, tranzactiile si platile putand sau nu sa se deruleze prin intermediul retelelor deschise(cum ar fi internet-ul).

Intr-un sens foarte larg, comertul electronic este un concept care desemneaza procesul de cumparare si vanzare sau schimb de produse, servicii, informatii, utilizand o retea de calculatoare, inclusiv internet-ul. In sens restrans, comertul electronic poate fi privit din patru perspective, si anume:

  • din perspectiva comunicatiilor- reprezinta furnizarea de informatii, produse, servicii, plati, utilizand linii telefonice, retele de calculatoare sau alte mijloace electronice;
  • din perspectiva proceselor de afaceri-reprezinta o aplicatie tehnologica indreptata spre automatizarea proceselor de afaceri si a fluxului de lucru;
  • din perspectiva serviciilor-este un instrument care se adreseaza dorintelor societatilor, consumatorilor si managementului in vederea reducerii costurilor si cresterii calitatii bunurilor si a vitezei de servire;
  • din perspectiva on-line-reprezinta capacitatea de a cumpara si de a vinde produse, informatii pe internet sau utilizand alte servicii on-line.

Din punct de vedere teoretic, comertul electronic este definit ca o tehnologie moderna de a face afaceri, ce se adreseaza nevoilor organizatiilor, comerciantilor si consumatorilor de a reduce costurile tranzactiilor o data cu imbunatatirea calitatii bunurilor si serviciilor si cresterea vitezei de livrare.

Comertul electronic, in conceptia Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare(OECD), reprezinta desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei internet, vanzarea de bunuri si servicii avand loc off-line sau on-line.

Comertul electronic, in cel mai larg sens, include toate activitatile economice bazate pe tranzactii electronice(inclusiv transferul electronic al mijloacelor banesti si cel efectuat prin intermediul caselor de credit) si infrastructura asociata(echipamentele, serviciile electronice speciale intermediare comertului electronic, furnizorii de servicii de retea etc). Intr-un sens mai restrans, comertul electronic cuprinde doar comertul intre organizatii si cel cu consumatorii desfasurat prin intermediul mediilor electronice.Cea mai ingusta acceptiune este aceea care limiteaza comertul electronic la tranzactiile cu consumatorii finali si care presupune un sistem electronic de plati.

Comertul electronic implementeaza o noua modalitate de comunicare intre partenerii de afaceri care are ca infrastructura reteaua internet si serviciul web. Aceasta modalitate de comunicare este o alternativa la variantele traditionale de schimb de informatii in afaceri: posta, telefon, fax, sau la transferurile de informatii prin intermediul retelei de calculatoare, folosind linii de comunicatie dedicate. Ca principal element de infrastructura pentru comertul electronic, internetul ofera suport pentru un canal de distributie virtual, a carui eficienta este determinata, in primul rand, de caracteristicile de accesibilitate specifice comunicarii in mediul web.

Comertul electronic este o latura a comertului care acopera, inca, un segment de piata suficient de limitat. Comertul electronic este o modalitate de distributie care se adreseaza, in primul rand, clientului activ si informat, dispus sa actioneze pentru a obtine serviciile optime, alegand din totalitatea ofertelor care ii sunt accesibile.

Comertul electronic reprezinta un canal de distributie alternativ, fata de cele clasice. Distributia prin mai multe canale este utilizata de firmele comerciale cu scopul de a satisface mai bine sau mai multe categorii de consumatori. Apeland la mai multe canale de distributie, firmele obtin avantaje importante: o mai buna acoperire a pietei, costuri de distributie mai mici, o “personalizare” mai accentuata a procesului de vanzare.

Comertul electronic poate fi privit si ca un tip aparte de serviciu comercial, oferit in cadrul unei forme de comert “in afara magazinelor” , care realizeaza tranzactii comerciale online si in care nu exista vanzator, nu exista magazin fizic.

Din punctul de vedere al resurselor mobilizate pentru acest tip de afacere, comertul electronic inglobeaza elemente metodologice, tehnologice si practice de ultima ora : cele mai noi concepte de dezvoltare a politicii de marketing a firmei de comert, cele mai noi tehnologii in domeniul tehnicii de calcul si telecomunicatiilor, cele mai noi metode si instrumente de plata, cele mai noi metode si instrumente de proiectare a aplicatiilor informatice bazate pe cel mai nou instrument de comunicare la scara planetara : internet-ul.

Comertul electronic, ca aplicatie a internet-ului s-a extins in ultimii 5 ani si continua sa se dezvolte rapid pe termen mediu. Aceasta evolutie a determinat un impact pozitiv asupra unor sectoare ale economiei - a performantelor economice, la nivel macroeconomic si asupra politicilor economice.

Comertul electronic pune la dispozitie un nou mod de conducere a tranzactiilor comerciale. Potentialul acestuia atinge, pe langa implicatiile economice si sociale, multe fatete ale vietii de zi cu zi: mediu, munca, rolul guvernelor. Modul clasic  acceptat de a face comert va suferi schimbari profunde in viitor. Distantele economice dintre producatori si consumatori se contracta, traditionalii intermediari sunt inlocuiti, creandu-se noi piete de desfacere si produse,  intre oamenii de afaceri si consumatori  stabilindu-se o  relatie mai stransa, noua, chiar si intre parti diferite ale intreprinderilor globale.

Din preocuparile Comisiei Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) face parte si problematica comertului electronic si a dezvoltarii acestuia. Astfel,  raportul 'Accesul la participarea in comertul electronic'  are doua obiective: primul: stabilirea actualului nivel de conectare al tarilor si grupelor de tari implicate in comertul electronic si al doilea, de identificare a principalelor arii de actiune pentru a avea acces la participarea la comertul electronic.

Adevarata revolutie in comertul electronic a venit din componenta sa internet. Din punctul de vedere al jucatorilor mici (intreprinderile mici si mijlocii si majoritatea tarilor in curs de dezvoltare), capacitatea de participare la comertul electronic mondial depinde direct de posibilitatea acestora de conectare la internet. Cu toate ca cifrele indica o crestere exponentiala a conectarii in plan global, inegalitati continua sa existe, in ceea ce priveste capacitatea de a produce, disemina, stoca informatia pe internet, care ramane in continuare concentrata in tarile puternic dezvoltate. Fenomenul nu poate fi inversat deoarece costurile de baza  nu se modifica: daca accesul internet ramane mic si destul de scump in tarile in curs de dezvoltare, participarea lor in comertul electronic va fi limitata la traditionalele relatii de sub-contractori sau pre-contractori. Pentru a imbunatati acest aspect, guvernele trebuie sa implementeze politici specifice, sa identifice segmentele in care e-commerce-ul are sanse de a fi o sursa de profit in functie de specificul economiei nationale.

Ultimii ani au relevat o explozie a utilizarii internet-ului, ca un canal pentru comertul global, care faciliteaza vanzarea de marfuri virtuale si tangibile, de catre intreprinderi sau persoane individuale, din tari in curs de dezvoltare sau din economii in tranzitie care participa intr-un anumit grad la comertul electronic. Cresterea utilizarii internetului a fost rezultatul cresterii dramatice a comertului electronic in tarile industrializate, ca efect al masei critice de utilizatori online. Cresteri importante s-au remarcat in numarul de site-uri web, numarul de gazde internet, precum si veniturile din comertul electronic. Ca evolutie a veniturilor din comertul electronic se poate vorbi despre o crestere lenta intre anii 1980-1990, insa la mijlocul anilor 90 in aplicatia Business to Business au intrat masiv fabricanti din industrie (in industria producatoare de masini comenzile erau lansate prin furnizorii de automobile/distribuitori). Tot in aceasta perioada un numar mare de firme de prestari servicii orientate catre consumatori sau spre sectorul de afaceri, au inceput sa-si extinda reteaua internationala sau de distributie, prin utilizarea retelelor comerciale VAN (sursa: Bucur C.- Comertul electronic).

3 ETAPELE COMERTULUI ELECTRONIC

Similar comertului clasic, realizarea comertului electronic presupune parcurgerea urmatoarelor etape principale:

  • Atragerea cumparatorilor, care poate fi asigurata prin diverse mijloace: reclame(banner-e) in pagini web, mesaje de e-mail, televiziune etc. Interactiunea cu cumparatorii are ca scop finalizarea interesului cumparatorilor in comenzi ferme de cumparare. Aceasta faza este orientata pe continut si presupune furnizarea informatiilor necesare potentialilor cumparatori cu privire la produsele sau serviciile pe care le ofera comerciantul.
  • Derularea comenzii, proces care presupune existenta unor mecanisme pentru crearea comenzii, transmiterea la comerciant, procesarea platii si alte aspecte ale managementului unei comenzi.
  • Efectuarea platii. Ca si in comertul obisnuit, in cel electronic exista mijloace variate de plata.Unele dintre ele sunt virtuale(pe internet) si reprezinta analogul celor din lumea reala: carti de credit, ordine de plata etc. Altele sunt specifice comertului pe internet, utilizand tehnologii proiectate special pentru aceasta.
  • Livrarea bunurilor sau serviciilor, care pot fi fizice sau digitale.In functie de tipul lor, livrarea poate fi on-line sau off-line.
  • Rezolvarea cererilor ulterioare ale cumparatorilor. Dupa ce procesul de vanzare  s-a terminat, cumparatorul poate avea unele intrebari sau probleme privind obiectul tranzactiei. De asemenea, serviciile care rezulta ca obligatii de garantie si postgarantie pot fi on-line sau off-line, depinzand, in primul rand, de tipul bunului si serviciului- fizic sau digital.

Etapele comertului electronic pot avea grade diferite de automatizare. Astfel, pentru produsele si serviciile netangibile(digitale), toate etapele pot fi on-line, desi nu este obligatoriu. Pentru produsele si serviciile tangibile(fizice), livrarea si rezolvarea problemelor ulterioare cumpararii se fac off-line.

4 AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE COMERTULUI ELECTRONIC

4.1 AVANTAJELE COMERTULUI ELECTRONIC

Exista in principal doua motive pentru care o companie doreste sa se lanseze in comertul electronic pe internet:

  • Posibilitatea de a-si largi clientela: pe internet, orice companie poate avea o prezenta globala, beneficiind de clienti din toata lumea. De exemplu, oricine este conectat la internet poate vizita paginile web ale unei companii, indiferent de localizarea geografica a utilizatorului.
  • Reducerile costurilor pentru distributie si pentru serviciile asigurate clientilor. Utilizarea internetului antreneaza scaderi semnificative ale costurilor de distributie a informatiilor, care au un rol important in orice afacere.

Avantajele utilizarii comertului electronic pot fi evaluate din perspectiva celor trei participanti implicati: compania, consumatorul si societatea.

Din punctul de vedere al companiei vanzatoare, avantajele utilizarii comertului electronic sunt:

  • Extinderea zonelor de activitate pentru pietele nationale si internationale;
  • Cresterea vitezei de comunicare;
  • Imbunatatirea eficientei;
  • Reducerea efortului de inventariere si al managementului stocurilor;
  • Reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului si incasarea contravalorii produselor si serviciilor;
  • Reducerea unor costuri de creatie, procesare, distributie, stocare si regasire a informatiilor bazate pe hartii;
  • Intarirea relatiilor cu furnizorii si clientii;
  • Asigurarea unor cai rapide si moderne de furnizare a informatiilor despre companie(prin paginile web);
  • Asigurarea unor canale alternative de vanzare;
  • Posibilitatea intreprinderilor mici de a concura cu cele mari. Prin costurile reduse pe care le implica deschiderea unui magazin virtual, intreprinderile mici pot intra pe pietele dominate de obicei de companiile mari;
  • Facilitatea intrarii pe pietele internationale. Internetul nu este ingradit de granite, nu este in posesia nimanui, iar accesul si costurile de publicare sunt reduse;
  • Scaderea costurilor de functionare prin automatizarea procesului de comanda.

Din punctul de vedere al consumatorului, avantajele sunt:

  • Efectuarea rapida a cumparaturilor sau altor tranzactii la orice ora, in orice zi;
  • Cautarea rapida a produselor si serviciilor cu posibilitatea compararii tehnice si economice a ofertelor;
  • Transportul rapid al produselor si serviciilor, mai ales ale celor digitale;
  • Posibilitatea participarii la licitatii virtuale, unde au loc schimburi de idei si de experiente;
  • Facilitatea competitiei , avand ca rezultat reduceri substantiale de preturi.

Avantajele societatii in urma introducerii comertului electronic sunt urmatoarele:

  • Permite mai multor persoane sa lucreze si sa faca cumparaturi de acasa, reducandu-se astfel traficul si poluarea;
  • Face posibila vanzarea unor marfuri la preturi mai mici, astfel incat si oamenii cu venituri mici sa poata cumpara mai mult, ridicandu-le standardul de viata;
  • Asigura oamenilor din „lumea a treia” si a celor din zonele rurale accesul la produse si servicii care altfel nu le-ar fi fost accesibile;
  • Faciliteaza furnizarea serviciilor publice la un cost redus si cu o calitate imbunatatita.


4.2 DEZAVANTAJELE COMERTULUI ELECTRONIC

Limitarile si dezavantajele comertului electronic pot fi grupate in doua mari categorii: tehnice si nontehnice.

Dintre dezavantajele tehnice se pot distinge:

  • Lipsa unor sisteme de securitate ieftine, a unor standarde adecvate si a unor protocoale de comunicatie de mare eficienta;
  • Insuficienta largimii de banda;
  • Instrumentele de dezvoltare sunt in transformare si se schimba rapid;
  • Dificultatea de integrare a accesului internet si a sistemelor software de comert electronic;
  • Vanzatorii au nevoie de servere web speciale si alte infrastructuri;
  • Unele sisteme software de comert electronic nu sunt compatibile cu unele sisteme hardware si sisteme de operare.

In categoria dezavantajelor nontehnice se includ:

  • Costul si justificarea. Dezvoltarea unui sistem propriu este destul de scumpa si poate ridica probleme datorita lipsei de experienta;
  • Securitatea si anonimatul. Desi, in ultimul timp, s-au dezvoltat multe sisteme de securizare, exista dificultati in a-i convinge pe utilizatori ca tranzactiile lor sunt complet sigure;
  • Lipsa increderii si mentalitatea utilizatorului. Clientii nu au incredere in utilizatori, daca nu ii vad la fata, fapt care determina o incetinire a trecerii de la magazinele obisnuite la cele virtuale;
  • Alti factori: imposibilitatea clientilor de a avea un contact fizic prin simturi(vaz, auz, pipait, gust, miros etc.) cu obiectele; lipsurile cadrului legal, a reglementarilor si standardelor; evolutia rapida a domeniului, care devanseaza posibilitatea de adaptare atat a vanzatorilor, cat si a cumparatorilor; insuficienta suportului de service; inaccesibilitatea unor clienti potentiali la internet;

Principalele piedici care stau in calea realizarii globalizarii comertului electronic tin de urmatoarele aspecte:

  • Cadrul legal. Problemele din aceasta zona sunt legate de jurisdictiile, reglementarile de import/export, proprietatile intelectuale, securitatea informatiilor si criptografie, contractele, legalizarile documentelor, protectia consumatorului, etc.
  • Accesul la piata. Se refera la infrastructura de telecomunicatii care trebuie sa ajunga in toate zonele globului.
  • Financiare. Se refera la taxe, reglementari financiare locale si sisteme electronice de plata, impozitul pe taxele de vanzare, taxele de import/export, integrarea tranzactiilor de comert electronic cu sistemul informatic intern financiar- contabil al vanzatorilor etc.
  • Alte aspecte: rolul si politica guvernelor, identificarea cumparatorului sau vanzatorului, increderea in tranzactie, securitatea, cursul valutar, acordurile internationale si multinationale.

Indiferent de obiectul tranzactiilor- produse alimentare, automobile, servicii-, concluziile sunt aceleasi: comertul electronic reprezinta o sansa sigura de supravietuire si dezvoltare (sursa: Panzaru C., Comertul electronic pas cu pas).

5 IMPACTUL COMERTULUI ELECTRONIC ASUPRA SOCIETATII

Comertul electronic devine rapid o componenta spectaculoasa a globalizarii, expansiunea tranzactiilor electronice putand constitui o oportunitate majora pentru comert si dezvoltare.

Fenomenul comert electronic se prefigureaza sa ramana un important domeniu pe agenda internationala pentru o buna perioada de timp, datorita implicatiilor profunde macroeconomice si sociale care incep sa fie mai bine intelese. Comertul electronic a devenit o realitate si pentru multi o provocare. Increderea este elementul vital care permite comertului electronic sa creasca rapid si sanatos, devenind adevarat motor pentru dezvoltarea globala.

Tranzactiile in comertul electronic se realizeaza intr-un mod diferit fata de cel „clasic”, ca urmare a importantelor sale implicatii economice, sociale, culturale, asupra mediului, rolului guvernelor, vietii personale a cetatenilor etc. Principalele implicatii ale comertului electronic sunt urmatoarele:

  • Permite cresterea conectivitatii din economie. Conectivitatea la internet se realizeaza incepand de la dispozitivele ieftine si usor de folosit(telefon, TV), pana la calculatoare si dispozitivele mobile scumpe, care permit comunicarea si efectuarea tranzactiilor de oriunde si oricand.
  • Permite deschiderea comertului. In cadrul comertului electronic deschis, consumatorul are un rol nou, putand fi partener in crearea si proiectarea produselor.
  • Modifica importanta relativa a timpului, prin accelerarea ciclurilor de productie, prin oferirea posibilitatii organizatiilor de a colabora pentru a produce si vinde, iar consumatorilor de a-si derula tranzactiile intr-un timp scurt.
  • Transforma piata, schimband modul de desfasurare a afacerilor. Astfel, intermediarii traditionali sunt inlocuiti, apar noi produse si piete, noi legaturi mai apropiate intre partenerii de afaceri.

Comertul electronic actioneaza ca un catalizator al activitatii economico-sociale, aduce stabilitate legaturilor electronice dintre partenerii de afaceri, conduce la globalizarea activitatii economice, impune un nivel ridicat al cunostintelor angajatilor.

Un rezultat al comertului pe internet consta in reducerea costurilor tranzactiilor si a cautarilor, diminuand distanta dintre cumparator si vanzator, dezvoltand profile individuale pentru cumparatori si creand bazele unui marketing de tip unu-la-unu. Acest deziderat se va realiza in cadrul unui climat de incredere intre cumparatori si vanzatori, care are la baza asigurarea securitatii datelor confidentiale si personale.

In timp ce comertul electronic reduce puternic anumite costuri, genereaza altele, indeosebi pentru asigurarea securitatii sistemelor.

Costurile unei afaceri pe internet sunt relativ mici, ceea ce ar trebui sa stimuleze competitia, dar societatile care au avantajul de a fi primele in acest domeniu pot profita de pozitia lor privilegiata. Se apreciaza ca in mediul internet, reputatia, numele marcii sau loialitatea consumatorilor vor deveni din ce in ce mai importante si vor oferi avantaje semnificative.

SUA se afla detasat in fruntea plutonului tarilor care s-au orientat puternic catre comertul electronic. S-a constatat ca in companiile americane, adoptarea internet-ului a redus la jumatate volumul tranzactiilor efectuate prin telefon si fax, iar prin adoptarea comertului electronic se asteapta o reducere si mai drastica.

In ultimul timp s-a constatat o accelerare importanta a raspandirii comertului electronic si in afara granitelor Statelor Unite.

6 MODELELE COMERTULUI ELECTRONIC

Comertul electronic este raspandit astazi in diferite forme, una dintre cele mai semnificative modalitati de grupare fiind in functie de natura tranzactiei. Corespunzator acestui criteriu, se disting urmatoarele modele de comert electronic:

  • Companie la companie (B2B: business-to-business). Reprezinta cea mai raspandita forma a comertului electronic si include tranzactiile electronice intre organizatii, numite si de tip IOS   (Inter-organizational Information Systems). Exista mai multe tipuri de sisteme inter-organizatii: interschimbarea electronica a datelor(EDI- Electronic Data Interchange) prin retele cu valoare adaugata(VAN- Value Added Network), transferul electronic de fonduri(EFT), extraneturile conectate securizat prin internet, mesajele integrate care combina EDI, posta electronica si formularele electronice , bazele de date partajate intre extraneturi, managementul lantului de aprovizionare.
  • Companie la client (B2C: business-to-consumer). Se refera la tranzactiile cu amanuntul catre cumparatori individuali.
  • Consumator la consumator (C2C: consumer-to-consumer). Este un model in care consumatorii vand direct consumatorilor.
  • Consumator la companie (C2B: consumer-to-business). In aceasta categorie sunt incluse persoanele care vand produse sau servicii unor organizatii, precum si cei care cauta vanzatori, negociaza cu ei si, in final, are loc o tranzactie.
  • Afacerile organizatiilor non-profit (Non-business). Se refera la activitatile organizatiilor non-profit, institutii academice, religioase, sociale, agentii guvernamentale, care folosesc diverse forme ale comertului electronic in vederea reducerii cheltuielilor, imbunatatirii activitatilor sau a serviciilor prestate. Implicarea guvernelor in activitatile economice au creat modele particulare de, de tip guvern-la-cetatean (G2C), guvern-la-guvern (G2G) etc.
  • Afaceri intraorganizationale (Intra-business). Contin activitatile interne, care de obicei au loc intr-un intranet si care implica schimburi de bunuri, servicii, informatii.
  • Colaborativ. Reprezinta un model in plina ascensiune. El se bazeaza pe colaborarea mai multor societati-chiar concurente-in producerea si vanzarea produselor si serviciilor.

Modelele B2C si B2B sunt cele mai raspandite si regulile lor sunt aplicate, cu usoare modificari, in celelalte modele. Modelul de piata electronica B2C este asemanator cu B2B, deoarece companiile pot vinde cu amanuntul unor clienti sau en-gros unor companii.

MODELUL B2B

Modelul business-to-business este cel mai raspandit pe internet. Partenerii de afaceri sunt corporatii, intreprinderi, societati, alte organizatii comerciale. Internet-ul este cadrul cel mai economic pentru B2B, permitand companiilor sa se conecteze, fara implementari aditionale de retea. B2B contribuie la scaderea costurilor marfurilor, reducerea inventarelor, cresterea eficientei logisticii, cresterea vanzarilor, scaderea costurilor de vanzare si de marketing.

Produsele care se presteaza cel mai mult comertului de tip B2B, in ordinea folosirii lor, sunt: calculatoare, componente de calculatoare, electronice de consum, servicii publice, transport si depozitare de marfa, vehicule cu motor, produse petrochimice, hirtie si produse de birotica, produse alimentare si pentru agricultura.

Modelul B2B acopera o gama larga de aplicatii, care le ofera intreprinzatorilor acces la o serie de informatii utile, din urmatoarele categorii: produsele- specificatii privind produsele, preturi, istoricul vanzarilor; clientii- istoricul vanzarilor si previziuni; aprovizionarea- termenele de vanzare, planurile de productie, linia de productie si timpii; procesul de productie- capacitatile planurile, angajamentele; transportul- costurile, incarcarile, timpii; stocurile- nivelurile si localizarile lor; aliantele privind lantul de aprovizionare- contractele cheie in aprovizionare, rolul partenerilor si al responsabilitatilor, programul de aprovizionare; concurentii- pietele partajate, ofertele de produse concurente, analizele comparative; vanzarile si marketingul- punctele de vanzare, promotiile; procesul lantului de aprovizionare si performantele- descrierea procesului, masurarea performantelor, calitatea, timpul de predare, satisfacerea consumatorului.

Entitatile cheie ale comertului B2B sunt urmatoarele: compania care vinde, compania care cumpara, intermediarii electronici, livrarea, platforma de retea, protocolul de comunicatie, sistemele de informatii back-end implementate cu ajutorul intranetului, sistemele de baze de date, pachetele de aplicatii.

Consumatorul reprezinta factorul critic in succesul unei afaceri pe internet. De aceea cunoasterea lui, a procesului sau de luare a deciziei sunt elemente esentiale.

MODELUL B2C

Pentru comertul B2C exista o serie de produse specifice, topul vanzarilor de produse cu amanuntul pe internet avand urmatoarea structura: calatorii, harware si software IT, bacanie, carti, imbracaminte si accesorii, bilete, cadouri, muzica, video, jucarii, electronice etc.

Pentru ca un produs sa poata fi bine vandut intr-o piata electronica, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa aiba marca recunoscuta, sa asigure garantie, provenind de la producatori de incredere, sa aiba un pret accesibil, sa fie o marfa cu specificatii standard, sa fie cumparat frecvent, sa aiba proceduri de utilizare simple si difuzabile prin mijloace audiovizuale. De asemenea, sunt bine vandute produsele digitale(cartile, muzica, filmele, software-ul etc) si cele care nu pot fi vazute, pipaite, mirosite, gustate nici in magazinele reale.

Pentru ca o companie sa reziste si sa aiba succes in zona comertului electronic pe internet, trebuie sa controleze trei elemente de baza: competitia, clientii si schimbarea. Competitia are in vedere calitatea produselor sale, schimbarea tine de managementul companiei, iar clientii se castiga cu greu si se mentin si mai greu. Pentru a-si asigura loialitatea clientilor, compania trebuie sa-i inteleaga, sa le cunoasca cerintele si preferintele. In acest scop, se recomanda un site interactiv, din care sa rezulte urmarirea comportamentului clientilor.

DOMENIILE COMERTULUI ELECTRONIC

Cele patru domenii conceptuale de comert electronic sunt urmatoarele: intre companie si consumator(„domeniul BC”), intre companii(„domeniul BB”), intre consumatori(„domeniul CC”) si intre consumator si companie(„domeniul CB”).

Domeniile comertului electronic Tabelul 1





BC
(dinspre companie spre consumator)

BB
(intre companii)

CC
(intre consumatori)

CB
(dinspre consumator spre companie)

(sursa: Panzaru C.- Comertul electronic pas cu pas)

6.3.1 DOMENIUL BC (COMPANIE-CONSUMATOR)

Atentia presei s-a indreptat cel mai mult spre comertul electronic BC( intre companie si consumator)- vanzarea online de bunuri si servicii catre consumatorul final. In ciuda unor profetii intunecate, cumpararea de consum in sistem online continua sa creasca intr-un ritm sustinut. In anul 2004, consumatorii au cheltuit online peste 112 miliarde dolari, in crestere cu 56% fata de anul 2003. Cele mai mari categorii de cheltuieli online cuprind: servicii de voiaj, imbracaminte, componente si programe de calculator, electronice de consum, carti, muzica si filme, produse de ingrijire a sanatatii si cosmetice, produse pentru casa si gradina, flori si cadouri, echipament de sport si fitness si jucarii.

Diversitatea crescanda a internet-ului continua sa le aduca marketerilor ocazii noi de comert electronic dirijat catre o tinta precisa. De exemplu, Web-ul ajunge acum la consumatori din toate grupele de varsta. Copiii si adolescentii intra online mai mult decat orice alta grupa de varsta. Nu mai putin de 65% din cei cu varste cuprinse intre 10 si 13 ani si 75% din grupa 14-17 ani utilizeaza in prezent internet-ul. America On-line ofera o zona „exclusiv pentru pustani”, unde pot fi gasite reviste on-line si indicatii pentru rezolvarea temelor de la scoala, pe langa uzualele jocuri, programe si camere de chat. Site-ul Microsoft Network gazduieste pagina „Disney’ s Daily Blast”, care le ofera pustanilor jocuri, povesti, benzi desenate cu personaje Disney mai vechi si mai noi si evenimente organizate pentru varsta lor.

Chiar daca utilizatorii de internet continua sa fie in medie mai tineri decat populatia luata ca intreg, consumatorii cu varste de peste 50 de ani dau aproape 20% din totalul populatiei on-line. In timp ce grupurile mai tinere sunt mai inclinate sa foloseasca internet-ul pentru distractie si socializare, surferii mai varstnici intra pe internet pentru chestiuni mai serioase. De exemplu, 24% din cei ce alcatuiesc aceasta grupa de varsta utilizeaza internet-ul in scopuri de investitii- comparativ cu doar 3% din utilizatorii cu varste intre 25 si 29 de ani. Prin urmare, „netatenii” mai varstnici formeaza o piata atragatoare pentru firmele cu activitate pe Web, incepand cu florarii si comercianti de automobile si terminand cu furnizori de servicii financiare.

6.3.2 DOMENIUL BB (COMERT INTRE COMPANII)

Desi presa a acordat cea mai multa atentie site-urilor Web de comert intre firme si consumatori (BC), tranzactiile de vanzare cu bunuri de consum prin intermediul Web-ului sunt aproape neinsemnate comparativ cu comertul electronic BB (intre companii). Un studiu a aratat ca in anul 2005 comertul electronic BB a atins suma de 4,3 trilioane dolari, fata de numai 282 miliarde dolari in anul 2000. Un alt studiu a aratat ca in anul 2005 peste 500.000 de intreprinderi au utilizat comertul electronic in calitate de vanzatori, cumparatori sau si una, si alta. Aceste firme utilizeaza retele de tranzactionare BB, site-uri de licitatie, burse spot, cataloage online de produse, site-uri de barter si alte tipuri de resurse on-line, pentru a ajunge la clienti noi, a-i servi mai eficace pe clientii curenti, a-si eficientiza activitatea de achizitii si a obtine preturi mai bune.

Mare parte din comertul electronic BB se desfasoara prin retele comerciale deschise- vaste spatii de piata electronica in care cumparatorii si vanzatorii organizationali se regasesc on-line, fac schimb de informatii si efectueaza tranzactii in conditii de eficienta.

In ciuda popularitatii crescande a pietelor electronice de acest gen, o firma de cercetare a activitatii de pe internet estimeaza ca 93% din tot comertul electronic BB se desfasoara prin intermediul site-urilor private, nu al celor cu acces public. In tot mai mare masura, vanzatorii on-line isi infiinteaza propriile retele comerciale private(RCP-uri). Retelele comerciale deschise faciliteaza tranzactii intre cumparatori si vanzatori on-line de nenumarate tipuri si marimi. Retelele comerciale private, in schimb, leaga un anumit vanzator de proprii sai parteneri de afaceri.

Mai degraba decat sa efectueze pur si simplu tranzactii, RCP-urile le confera vanzatorilor un grad superior de control asupra modului de prezentare a produselor si le permit sa-si edifice relatii mai profunde cu cumparatorii si vanzatorii, prin furnizarea serviciilor cu valoare adaugata.

6.3.3 DOMENIUL CC (COMERT INTRE CONSUMATORI)

Pe Web are loc un volum important de comunicare si comert electronic CC( intre consumatori) intre parti interesate intr-o gama variata de produse si subiecte. In unele cazuri, internet-ul reprezinta mijlocul ideal prin care clientii pot sa cumpere sau sa schimbe bunuri ori informatii, direct intre ei, fara nici un intermediar. De exemplu, eBay, Amazon.com Auctions si alte site-uri de licitatii ofera spatii de piata foarte populare in randul publicului, unde oamenii pot sa afiseze si sa vanda aproape orice: de la obiecte de arta si antichitati, monede si timbre, pana la bijuterii, calculatoare si aparatura electronica de consum.Comunitatea on-line de comert CC a firmei eBay, care are peste 42 de milioane de membri inregistrati in toata lumea, a tranzactionat bunuri in valoare de peste 9 miliarde dolari in anul 2004. Site-ul Web al firmei gazduieste peste 2 milioane de licitatii in fiecare luna, pentru articole din peste 18.000 de categorii. eBay administreaza site-uri de licitatii si in cateva tari straine, printre care Japonia, Marea Britanie si Germania.

Asemenea site-uri CC le ofera oamenilor acces la auditorii mult mai mari decat talciocul local sau mica publicitate din ziare( care de asemenea a inceput sa apara on-line).

In alte cazuri, domeniul CC presupune schimburi de informatii prin forumuri si grupuri de informare pe internet care se adreseaza unor grupuri de interese speciale. Activitatile de acest gen pot fi organizate in scopuri comerciale sau necomerciale. Un forum poate fi sub forma unei biblioteci, a unei „camere de chat” pentru schimb de mesaje in timp real sau chiar a unui director cu anunturi de mica publicitate. Grupurile de informare sunt versiunea pe internet a forumurilor. Grupurile de acest gen, insa, se limiteaza la afisarea si citirea de mesaje pe o anumita tema enuntata, fara a permite gestionarea unor biblioteci sau dezbateri colective.

In cadrul domeniului CC, vizitatorii on-line nu se rezuma doar la a consuma informatii despre produse: in tot mai mare masura, ei incep sa le creeze. Ei se alatura grupurilor de interese de pe internet pentru a partaja informatii, iar ca rezultat, „publicitatea orala pe Web” incepe sa aiba o influenta importanta asupra actului de cumparare. Parerile despre firmele si produsele bune circula repede, insa parerile despre firmele si produsele proaste circula si mai repede.

6.3.4 DOMENIUL CB ( INTRE CONSUMATOR SI COMPANIE)

Ultimul domeniu de e-commerce este comertul electronic CB(intre consumator si companie). Multumita internet-ului, consumatorilor le este mai usor astazi sa comunice cu firmele. Majoritatea firmelor isi invita acum clientii existenti si potentiali sa le trimita sugestii si intrebari prin intermediul site-urilor Web de firma. In afara de aceasta, mai degraba decat sa astepte o invitatie, consumatorii pot sa-i caute pe vanzatori pe Web, sa afle date despre ofertele lor, sa initieze achizitii si sa ofere feedback. Folosind Web-ul, consumatorii pot chiar sa dirijeze ei insisi tranzactii cu firmele.

Consumatorii pot, de asemenea, sa foloseasca site-uri Web cum ar fi PlanetFeedback.com pentru a pune intrebari, a oferi sugestii, a depune reclamatii sau a face complimente la adresa firmelor. Site-ul respectiv ofera modele de scrisori pe care consumatorii pot sa le completeze in functie de dispozitie si de motivele care i-au determinat sa contacteze firma. In anul 2004, cei de la PlanetFeedback.com au inaintat peste 330.000 de scrisori din partea consumatorilor, compuse pe site-ul lor. Nu toate scrisorile contineau reclamatii, un sfert din ele ofereau complimente, in timp ce o cincime veneau cu sugestii de imbunatatire a produselor sau a serviciilor.

7 METODELE DE PLATA IN COMERTUL ELECTRONIC

In majoritatea cazurilor, comertul electronic implica plati on-line, ceea ce a dus la crearea unor tipuri de bani electronici si a unor sisteme de plata specifice. Modalitatea de plata reprezinta una dintre cele mai importante probleme ridicate de extinderea comertului in sfera internet-ului. De la efectuarea cumparaturilor la scara redusa, precum articole de bacanie, pana la afaceri de anvergura care antreneaza echivalentul a milioane de dolari, sistemele de plati electronice reprezinta un substituent din ce in ce mai frecvent utilizat al cash-ului, asumandu-si principalele functii ale banilor: instrument de schimb, furnizor al standardelor aferente compararii diferitelor plati, instrument al contabilitatii (permitand efectuarea evidentelor operative, in general, si estimarea datoriilor, in particular), modalitate de estimare a rezervelor de valoare.

METODELE TRADITIONALE DE PLATA

Metodele traditionale de plata sunt inca intalnite pe site-urile de comert electronic, in special in tarile care nu au un sistem electronic bine dezvoltat:

Numerarul este reprezentat de bancnote si monede, fiind cea mai raspandita metoda de plata in comertul cu amanuntul. Utilizarea numeralului presupune prezenta fizica simultana a celor doi parteneri la tranzactie, ceea ce duce la imposibilitatea folosirii in tranzactiile prin internet.

Cecul reprezinta un inscris prin care o persoana da ordin unei banci sa plateasca o suma de bani unui beneficiar.

Ordinul de plata reprezinta un document emis de platitor, adresat bancii detinatoare a contului sau, prin care cere acesteia sa plateasca o suma determinata in favoarea unui beneficiar.

Biletul la ordin reprezinta un angajament al emitentului de a plati el insusi beneficiarului o suma de bani, la o data determinata.

Acreditivul are ca obiectiv inlocuirea creditului acordat unui cumparator cu creditul si cu renumele bine stabilit al unei banci, care se substituie acestui cumparator in obligatia de a plati vanzatorului pretul marfii, conditionandu-se plata de aducere a unei dovezi de livrare a marfii catre cumparator.

Rambursul reprezinta un sistem de expediere a marfurilor conform caruia destinatarul este obligat sa achite la primire, expeditorului, contravaloare marfii. Principalele neajunsuri ale sistemului ramburs sunt valoarea limitata a tranzactiilor, iar pentru comerciant, lipsa unei garantii ca destinatarul va ridica si plati marfa ( care dupa un interval de timp este trimisa inapoi expeditorului).

SISTEMELE DE PLATA ELECTRONICA

Scopul unui sistem de plata este de a furniza mijloacele prin care o entitate, platitor sau cumparator, transfera o suma de bani unei alte entitati, platit sau vanzator, in schimbul unor bunuri sau servicii.

In afara de cei doi participanti, intr-un sistem de plata apar una sau mai multe institutii financiare care certifica faptul ca valorile schimbate au asociate valori financiare reale. In cele mai multe sisteme, aceste institutii sunt reprezentate de banci, numite emitent si colector.

Sistemele de plata pot fi clasificate in functie de urmatoarele caracteristici:

Proprietatile de securitate. Intrucat scopul sistemelor de plata este de a transfera valori financiare, securitatea ocupa un rol major. Caracteristicile care trebuie avute in vedere sunt: integritatea/autorizarea, confidentialitatea, disponibilitatea si increderea. Pentru asigurarea acestor obiective se utilizeaza sistemele criptografice.

Valoarea platilor. In functie de valoarea platilor, se disting sisteme pentru plati mici si mari, fiecare categorie avand necesitati diferite. Regula economica generala este urmatoarea: costul pentru asigurarea tranzactiei sa nu fie mai mare decat valoarea tranzactiei insusi.

Tipul tranzactiei. Tranzactiile pot fi on-line si off-line. Pentru fiecare plata on-line este necesara stabilirea unei conexiuni intre cumparator si un tert (sau intre un vanzator si un tert). Tertul poate fi o banca sau o alta entitate cu o legatura on-line la o banca. Plata off-line presupune numai conexiunea intre cumparator si vanzator.



Confidentialitatea (asigurarea anonimatului) platilor si a entitatilor. Pentru un cumparator, este important sa stie daca detaliile platilor efectuate pot fi observate si pastrate de vanzator sau de alti terti. Un sistem este anonim daca identitatea platitorului nu poate fi determinata.

Momentul platii si partile implicate. Clasificarea sistemelor de plati se poate face si in functie de intervalul de timp scurs intre momentul de initiere al platii (promisiunea de plata) si transferul efectiv al valorii de la platitor. Din acest punct de vedere, sistemele pot fi de urmatoarele tipuri: cu plata anticipata- contul platitorului trebuie sa fie debitat inainte de initierea platii, cu plata prezenta- contul platitorului este debitat la momentul platii, cu plata ulterioara- contul platitorului este debitat dupa ce contul platitului este creditat.

Cele mai utilizate sisteme de plati electronice pot fi grupate in urmatoarele categorii: carduri bancare bazate pe SET (Secure Electronic Transaction), on-line, cu moneda electronica, microplati, cu carduri cu valoare stocata, cecuri electronice.

BANII ELECTRONICI

Banii electronici, numiti si „cash electronic” sau „cash digital”, reprezinta tranzactiile electronice pe retea, provenite ca rezultat al transferulul de fonduri de la un partener la altul. Banii electronici pot fi considerati ca fiind atat de credit cat si de debit. Cash-ul digital costituie valuta distincta, iar tranzactiile cu el sunt vizualizate ca o piata de schimb extern. Banii „reali” trebuie convertiti in cash digital, inainte de a fi cheltuiti. Cash-ul digital poate fi:

Anonim-cand nu se cunoaste identitatea. Se bazeaza pe semnaturi oarbe si este echivalentul electronic al numerarului.

Identificabil-cand se recurge la identificarea clientului. Se utilizeaza diverse scheme de semnaturi digitale si este echivalentul electronic al cartilor de credit sau de debit.

Conceptul de bani electronici include si sisteme de plata care sunt analoge cecurilor si cartilor de credit traditionale. Semnatura digitala poate inlocui semnatura manuala sau autorizatia cartii de credit.

In literatura de specialitate sunt identificate cateva tipuri de bani electronici, dintre care:

E-cash- reprezinta sume de bani digitale (simboluri monetare) care pot fi verificate independent de emitent. Acestea pot fi retrase din conturi bancare de pe internet si stocate in calculator sau pe carti de credit si smard-carduri.

Cecurile digitale folosesc modelul cecurilor clasice. Pentru validarea lor este necesara implicarea emitentului. Cecul trebuie marcat cu o semnatura digitala.

Cecurile bancare digitale functioneaza similar cu banii digitali, cu exceptia anonimatului lor. Sunt garantate de o banca.

Smart-cardurile folosesc un sistem de debit. Cartela care este achitata anticipat stocheaza valoarea pe care posesorul o poate cheltui.

Cupoanele si simbolurile electronice sunt similare, din punct de vedere functional, cu facturile casieriilor. Nu pot fi recuperate decat de compania care le-a creat; sunt folosite pentru plati specifice si nu pot fi utilizate pentru incasarea banilor „lichizi”.

Cartea de credit/debit reprezinta valoarea unui cont in banca. Banii „lichizi” pot fi scosi cu ajutorul bancomatelor. Este moneda de schimb care „acopera” majoritatea platilor on-line din internet. Are trei caracteristici definitorii: este acceptata la nivel mondial, prezinta incredere, a intrat in uzul curent.

Banii electronici se deosebesc de cei reali printr-o serie de caracteristici specifice si anume:

Transferabilitatea. Libera transferabilitate, in care consumatorii, comerciantii sau bancile pot efectua transferuri nelimitate intre ei, este un concept teoretic. In practica, transferabilitatea este restransa, desi gradul si tipul restrictiilor difera.

Forma banilor. Cele mai multe sisteme de plata sunt implementate prin cartele sau prin software. Sistemele bazate pe cartele ofera consumatorilor un dispozitiv electronic portabil, ce consta de obicei dintr-un circuit integrat cu un microprocesor. In aceasta categorie intra si sistemele ce folosesc „portofele electronice”, dispozitive ce ofera functii speciale. Sistemele bazate pe software includ produse care opereaza pe calculatoare „fixe” sau portabile. Diferenta majora dintre cele doua tipuri de sisteme este folosirea dispozitivelor hardware in sistemele bazate pe cartele.

Structura emitentului. Din perspectiva financiara, numarul si structura emitentilor-institutii care au anumite obligatii intr-un sistem de plata electronic- sunt critice, afectand si implementarea sistemului de bani electronici.

Autorizarea online. In cazul unor tranzactii electronice, autorizarea on-line de catre o terta parte se realizeaza inainte de executarea tranzactiei sau inainte ca vanzatorul (comerciantul) sa ofere bunurile sau serviciile consumatorului.

Functiile suplimentare ale banilor electronici sunt urmatoarele:

Colectarea informatiei. Tranzactiile electronice genereaza informatii financiare si legate de securitate. Informatiile pot fi pastrate, temporar sau permanent, pe diferite dispozitive la nivelul consumatorului, comerciantului sau emitentului.

Posibilitatea de reincarcare. Unele dispozitive (software sau hardware) prezinta posibilitatea de a fi reincarcate printr-o varietate de metode, incluzand retragerea directa dintr-un cont bancar, plata in numerar sau folosind carte de credit.

Posibilitatea de a fi moneda de un singur tip sau multipla. Majoritatea sistemelor folosesc o singura moneda, cea nationala, dar exista multe sisteme in care platile se pot efectua in diferite monede nationale, acestea necesita informatii privind rata de schimb valutar.

Implementarea infrastructurii unui sistem de bani electronici presupune efectuarea urmatoarelor procese:

Dezvoltarea si productia. Pentru a putea fi folosite, cartelele sistemelor de plata trebuie proiectate si testate, produse si pregatite. Cartelele sunt, de obicei, proiectate in conformitate cu o serie de standarde internationale.

Distributia. Poate fi efectuata printr-o varietate de metode. Astfel, cartelele pot fi asociate unui cont bancar al utilizatorului sau pot fi cumparate anonim.

Procesarea tranzactiilor. Tranzactiile din sistemele de plata electronice se realizeaza prin schimbul de mesaje intre dispozitive de calcul, folosind anumite protocoale. Mesajele pot fi transmise prin contact direct, prin transmisie radio sau prin internet. „Valoarea” banilor electronici poate fi memorata fie inainte, fie in momentul distribuirii catre consumatori.

Efectuarea platilor (tranzactiilor). Pentru a cumpara folosind o cartela, consumatorul introduce cartela in terminalul comerciantului, apoi comerciantul sau consumatorul introduce suma de plata. Terminalul comerciantului verifica daca valoarea de pe cartela este suficienta pentru a acoperi tranzactia, apoi este realizat transferul efectiv. Pentru plati la distanta prin internet, procesul este similar, insa este necesar un dispozitiv suplimentar pentru citirea cartelei consumatorului.

Depozitarea, colectarea si transferul intr-un cont bancar sau in numerar. Depozitarea detaliilor tranzactiilor se poate face la nivelul comerciantului sau al altui operator care realizeaza si conversia lor.

Pentru consumatori, comercianti, emitenti, institutiile care participa ca intermediari, folosirea banilor electronici implica urmatoarele riscuri:

Riscul de frauda. Cel mai probabil obiectiv al unei fraude este castigul financiar, care poate fi obtinut prin mijloace cum sunt: crearea banilor electronici falsi, ce sunt acceptati ca adevarati de catre emitent sau de alti participanti, furtul de dispozitive sau date de la alt participant.

Duplicarea dispozitivelor. In sistemele bazate pe cartele, o metoda de atac este crearea unui nou dispozitiv acceptat de sistem ca fiind original.

Alterarea sau duplicarea datelor sau a software-ului. Obiectivul unei fraude de acest tip este modificarea neautorizata a datelor memorate intr-un dispozitiv care pastreaza banii electronici. In   sistemele ce folosesc bani software , datele pot fi modificate direct daca nu sunt protejate sau software-ul poate fi modificat pentru a permite alterarea neautorizata a datelor de catre utilizator.

Modificarea mesajelor. Atacurile pot fi intreprinse si la nivelul comunicatiei, prin stergerea mesajelor, reutilizarea, substituirea sau observarea lor. Comunicatia intre dispozitive poate fi interceptata de atacatorii externi, prin diferite canale de comunicatie: linii telefonice, internet etc.

Furtul. O metoda de atac simpla poate fi furtul dispozitivelor de la consumator sau comerciant si utilizarea frauduloasa a acestora. Datele memorate in dispozitive pot fi de asemenea furate prin copiere. Una dintre cele mai mari amenintari pentru un sistem de bani electronici  este furtul sau compromiterea cheilor criptografice ale emitentului, de catre un atacator intern sau extern.

Repudierea tranzactiilor. Unul dintre mijloacele de frauda este si repudierea unei tranzactii efectuate cu un mijloc electronic de plata.

Erorile de functionare. Apar fie din cauze accidentale, fie datorita unor atacuri intentionate.

Cea mai mare parte a platilor efectuate pe plan mondial este realizata prin utilizarea numeralului. De exemplu, in SUA, 55% din totalul tranzactiilor se fac cu bani „cash”, 29% utilizand cecuri, iar alte 15% sunt tranzactii electronice, incluzind cartile de credit si debit.








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM








Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu