Topologia de tip inel (RING)

Topologia de tip inel (RING)

Intr-o topologie de tip inel, fiecare calculator este conectat la urmatorul, iar ultimul este conectat la primul.

Topologia de tip inel este utilizata in retelele de mare performanta, retele care necesita ca banda sa fie rezervata pentru trafic sensibil la intarzierile de timp, cum sunt fisierele video si audio sau alte retele in care numarul de utilizatori care le acceseaza este foarte mare.

Fiecare calculator este conectat la urmatorul aflat in inel si fiecare retransmite urmatorului calculator ceea ce a primit de la precedentul. Mesajele traverseaza inelul intr-o singura directie. Deoarece fiecare calculator retransmite ceea ce primeste, un inel este o retea activa si nu se pune problema pierderii sau atenuarii semnalului, cum e cazul retelei de tip bus. De asemenea, nu exista terminatii ale retelei, deoarece nu exista un capat al retelei.

Fig. 5.4. Topologia de tip inel (RING)

Avantajele topologiei de tip inel:

deoarece fiecare calculator din retea are acces in mod egal la suportul de transmisie, nici un calculator nu poate monopoliza reteaua, ca in cazul topologiei bus;

impartirea egala a resurselor retelei permite o degradare inceata si egala a vitezei de transfer a datelor (continua sa functioneze mai lent, dar fara a se intrerupe in cazul depasirii capacitatii sale maxime) odata cu cresterea numarului de utilizatori.

Dezavantajele sale sunt:

intreruperea unui calculator poate afecta functionarea intregii retele;

este foarte dificila depistarea unui defect intr-o astfel de retea;

adaugarea sau eliminarea unui calculator din retea nu se poate face decat prin intreruperea functionarii intregii retele.