Exilul din germania si guvernul dela viena

EXILUL DIN GERMANIA SI GUVERNUL DELA VIENA

Internati in lagare de concentrare

Liviu Valenas.: - In aceasta situatie cum ati reusit sa fugiti din Romania ?

Mircea Dimitriu.: - Pe data de 9 Mai 1941, am parasit Capitala si m'am dus la Timisoara. Acolo fostii mei camarazi aveau legaturi cu organizatia svabilor banateni, care se ocupa si ea de transportul clandestin al unor nemti, spre Germania. M'am adresat lor, am primit de la ei o manta militara germana si cu un camion german am ajuns pana la Viena. Autoritatile germane aveau insa ordinul, ca toti legionarii pe care-i aduc din Romania, sa fie dusi si internati la Rostock. Or, eu tocmai acest lucru vroiam sa-l evit Ca atare, eu m'am dat jos din camion la Viena, am spus 'multumesc' soferului, am scos mantaua de pe mine si am plecat mai departe cu trenul la Berlin, unde aveam locuinta mea (nu ma dezanuntasem de la acest domiciliu), in care locuiam legal.

L.V.: - Banuiesc ca aceasta libertate nu a durat prea mult, caci Antonescu facea presiuni din ce in ce mai mari asupra Germaniei, ca toti legionarii, daca nu sunt extradati in Romania, atunci macar sa fie toti internati in lagare, sub paza stricta

M.D.: - Da, numai ca asta a mai durat un timp. La Berkenbrück erau internati Horia Sima, Ilie Garneata, Constantin Stoicanescu, Vasile Iasinschi, Dimitrie Groza, Viorel Trifa, Corneliu Georgescu, Nicolae Horodniceanu, Traian Borobaru si altii. Eu continuam sa locuiesc legal la Berlin, aveam pasaport romanesc, activam in continuare in cadrul cuibului meu la Berlin. Dupa un timp au fost ridicati si acei legionari, care stateau legal in Germania, cazul meu de pilda. Eu am fost arestat de GESTAPO la Paris, in 1942, unde facusem o scurta vizita. Dupa inchisoarea 'Cherche-Midi' si dupa Spandau am ajuns in lagarul de la Buchenwald, sectia Fichtenheim. Acolo erau patru baraci, una pentru lucru, una pentru familii si celelalte pentru noi. Eram paziti de nemti, dar si de ucrainieni si rusi, probabil din armata generalului Vlasov. Spun probabil, pentru ca mai erau si alte grupari rusesti si ucrainiene, care luptau de partea nemtilor.

L.V.: - Revenind la perioada petrecuta la Berlin, imediat dupa fuga dv. din tara din 1941, ce ati mai facut ?

M.D.: - In lagarul din Berkenbrück, era si Constantin Stoicanescu, care iesea, clandestin, aproape in fiecare noapte din lagar. Acesta venea la Berlin si lua contact cu mine si cu inca o camarada, Tiana Silion (care mai traieste). Eu in acea perioada eram inca liber, locuiam legal la domiciliul meu. In felul acesta eu eram 'adresa' la care soseau stirile din tara, fie prin curieri, fie prin oamenii de afaceri care veneau in Germania, si care aduceau stiri dela legionarii din tara. La fel era in Italia, unde 'adresa' era o alta camarada, Maria Bucur, care era spicherita la radio Roma in limba romana. Tiana Silion era in schimb spicherita in limba romana la Radio 'Donau'. Prin semnale convenite, cele doua camarade puteau comunica de la Roma la Berlin si invers. Toate acestea s-au intamplat pana in anul 1942. Eu intretineam si legaturi cu autoritatile germane, necesare pentru a combate intrigele pe care adversarii lui Horia Sima de la Berkenbrück le faceau prin memorii adresate ministerului de externe german.

L.V.: - Dupa arestarea dv. de catre GESTAPO, in 1942 la Paris, ati fost apoi transferat in Germania, la Spandau, apoi care a fost traseul pe care l-ati urmat ?

M.D.: - Am fost dus in lagarul de la Buchenwald. Acolo am gasit o parte din grupa adusa dela Rostock, iar ulterior a venit si a doua grupa de la Rostock, al carei sef era Mile Lefter, comandant al Bunei Vestiri. La scurt timp, toti care eram acolo l-am alungat pe Lefter de langa noi, pentru ca nu mai puteam suporta servilismul lui suparator, injosirea lui, in fata oricarui soldat din lagar.

L.V.: - De ce au aparut aceste disensiuni si certuri intre legionarii internati in lagarele germane ?

M.D.: - Divergentele dintre noi si dizidenti (ulterior botezati de noi 'mexicani') au aparut relativ devreme, fara insa a duce imediat la o dizidenta.

L.V.: - De ce 'mexicani' ?

M.D.: - In gluma, un legionar mai putin dotat cu inteligenta, le-a spus acestor dizidenti 'mexicani'

L.V.: - Cum era viata in lagarul dela Buchenwald ?

M.D.: - La inceput, am fost toti bagati intr'o cladire din caramida, in interiorul lagarului mare. De restul lagarului eram despartiti numai printr-o sarma ghimpata. Dupa cateva luni, nemtii au construit pentru noi un 'lagarus' mai mic, compus din patru baraci mari de lemn, una era pentru familiile legionare, alta atelier, unde noi reparam binoclurile aduse de pe front si in alte doua stateam noi, cei 'nefamilisti'. Aveam si o mica infirmerie, iar langa infirmerie, era corpul de garda, care era compus din soldati nemti si din soldati rusi. Totul ingradit cu sarma ghimpata, pusa sub tensiune

L.V.: - Cati legionari se aflau internati la Buchenwald ?

M.D.: - Circa 450. Deci grosul Miscarii Legionare din Germania se afla internat in acest lagar. In schimb conducerea Miscarii, care fusese internata in lagarul de la Berkenbrück, acum se afla internata in lagarul de la Dachau.

L.V.: - Munca in lagarul de la Buchenwald era salarizata de nemti ?

M.D.: - Noi munceam cate sase ore pe zi, exclusiv la reparat de binocluri. Erau doi maistri dela Carl Zeiss Jena care ne-au invatat cum sa facem reparatiile si lucram cate sase ore in doua schimburi pe zi. Eram remunerati prin mancare si o ratie de trei tigari pe zi. Eram privati de orice contact cu exteriorul, regimul la care eram supusi, in terminolgia germana se chema 'Nacht und Nebel' ('Noapte si ceata'). In limbajul politienesc german asta insemna practic, 'pierduti fata de exterior'

L.V.: - Ce s'a mai intamplat in continuare la Buchenwald si Dachau ?

M.D.: - Dupa ce l-am scos din rindurile noastre pe Mile Lefter, nemtii nu au mai avut ce sa faca cu el si l-au transferat la Dachau, unde se afla internata conducerea Miscarii Legionare. Intre timp am fost confruntati cu o alta problema. Dela Dachau plecau incontinuu memorii, semnate de Papanace, catre ministerul de externe german, in care Horia Sima era denuntat ca 'antigerman' In Decembrie 1942, Horia Sima reusise sa paraseasca Germania, oarecum clandestin (el nu era inca internat in lagar, dar aflase de iminenta lui internare), si s'a dus la Roma, cu convingerea ca va fi primit de Mussolini (cum fusese asigurat de altfel, de Mario Appelius) si va putea sa-l determine pe Duce sa intervina in favoarea legionarilor internati in Germania. Antonescu a aflat imediat de fuga lui Horia Sima, l-a amenintat pe Hitler, 'Ca retrage armata romana de pe front, daca Horia Sima nu este readus imediat in Germania si internat in lagar'. Mussolini, sub presiunea lui Hitler, nu s'a mai intalnit cu Horia Sima, iar GESTAPO-ul l-a arestat pe Horia Sima si l-a readus imediat in Germania. Hitler, furios, a vrut sa-l execute (ca tradator), dar la interventia lui Himmler, a acceptat in final numai izolarea lui, in inchisoarea din lagarul Oranienburg-Sachsenhausen. Aveau nevoie de el, pentru a-l santaja in continuare pe Antonescu. Bineinteles, ca in urma plecarii clandestine a lui Horia Sima la Roma, nemtii au inasprit regimul de lagar, iar la Dachau, cei care erau contra lui Horia Sima au profitat de acest fapt, Constantin Papanace, Ilie Garneata si Mile Lefter l-au 'demis' pe Horia Sima din functia de sef al Miscarii si in locul lui l-au 'ales' pe Vasile Iasinschi Insa grosul Miscarii se afla la Buchenwald, iar legionarii de aici au intrat in conflict cu grupul restrans dela Dachau si nu au recunoscut 'demiterea' de catre nemti a lui Horia Sima. Cei de la Buchenwald au trimis autoritatilor germane un memoriu de solidarizare cu Horia Sima. Am avut surpriza sa fim amenintati de conducerea lagarului cu impuscarea, daca nu suntem 'cuminti', a fost arestat conducatorul grupului nostru, doctorul Iosif Dumitru, tinut vreo saptamana si ceva intr'un buncar situat in interiorul lagarului, amenintat cand cu caini, cand cu impuscarea, daca nu-si schimba 'atitudinea'. Noi in aceasta situatie am declarat greva foamei, iar nemtii ne-au spus 'ca ceea ce facem noi este o actiune contra Führerului, pentru ca sabotam lucrul' Noi continuam insa sa reparam binoclurile, cu toata greva foamei, asa ca nu puteam fi acuzati 'ca-l sabotam pe Führer'.. Actiunea noastra a 'culminat', in a 6-a zi de greva a foamei, cand am fost inconjurati de soldati nemti si rusi, cu proiectoare directionate asupra noastra si cu mitraliere in pozitie de tragere (fusesem scosi cu forta din baraci si aliniati intre baraci). Am petrecut toata noaptea in aceasta situatie Catre zori a sosit un nou ordin si au fost retrase proiectoarele si mitralierele. Am aflat ulterior ca generalul Müller a venit cu o dispozitie de la Himmler, ca sa impace lucrurile cu noi.

L.V.: - Nu au existat si incercari de asasinare a lui Horia Sima in perioada captivitatii sale in Germania ?

M.D.: - Au existat aceste tentative de asasinat. La Rostock a fost descoperit un complot, urzit de un agent al lui Eugen Cristescu, Musat, care l-a gasit pe unul, Gheorghe Serbu, care trebuia sa-l asasineze pe Horia Sima. La un moment dat Serbu a disparut de acolo si dupa doua luni s'a reintors. S'a descoperit asupra lui un pasaport romanesc, cu vizele germane de iesire si intrare in Germania, precum si vizele de intrare si iesire din Romania Luat din scurt, a declarat ca a fost la Bucuresti si instruit in tirul cu pistolul, cum sa-l asasineze pe Horia Sima. Asasinatul era planuit pentru 26 Decembrie 1942, in paduricea de la Berkenbrück, unde Horia Sima isi facea regulat plimbarile. Cand acest complot a fost comunicat GESTAPO-ului, GESTAPO-ul s'a aratat foarte indignat, a protestat ca nu este adevarat, ca el nu are niciun amestec Noi insa am fost convinsi ca acest complot, planuit de SSI, a fost montat cu asentimentul GESTAPO-ului.

L.V.: - Planuirea acestui atentat era opera exclusiva a lui Eugen Cristescu, sau seful SSI executa o dispozitie dela Ion Antonescu ?

M.D.: - Eu cred ca atentatul era planuit exclusiv de Cristescu, fara stirea lui Ion Antonescu, dar cu asentimentul lui Ica Antonescu. El tot timpul s'a ocupat de atatarea lui Antonescu contra Miscarii.

L.V.: - In timpul cand legionarii erau internati in lagare, care era comportamentul nemtilor fata de Legiune ?

M.D.: - Ministerul de Externe German ne privea cu dusmanie, organele politienesti, SD si GESTAPO (care aveau informatiile lor precise din Romania, peste capul Ambasadei Germaniei de la Bucuresti) aveau o oarecare simpatie fata de legionari. Nu am avut de suferit niciun act de brutalitate din partea lor.

L.V.: - In perioada cand erati internati in lagarele germane, dar si in perioada guvernului dela Viena, erati la curent ca existau camerele de gazare si milioane de evrei (dar nu numai evrei) au

pagina 40 platit cu viata ?

M.D.: - In Buchenwald eram total izolati (regimul 'Nacht und Nebel') asa ca nu am putut afla nimic despre camerele de gazare. Nu am putut afla nici la Viena, nimeni nu ne-a informat asupra existentei lor, iar noi nu puteam banui ca ar exista asa ceva !

L.V.: - Timpul a trecut si a sosit si ziua de 23 August 1944, ce s'a intimplat in aceasta zi cu legionarii internati in lagarele de concentrare din Germania ?

M.D.: - La Buchenwald ziua de 23 August 1944 a debutat pentru noi cu o mare surpriza, am primit 'vizita' unor bombardiere britanice (RAF-ul) care ne-au bombardat baracile de lemn. Am avut 5 morti si 40 de raniti. Noi eram obisnuiti cu aceste bombardiere britanice, ele treceau regulat deasupra noastra, in raidurile care le faceau asupra Jenei. Dar de data aceasta ele s-au invartit asupra lagarului si in final au largat bombele direct pe noi In noaptea de 23 spre 24 August 1944 am cantonat sub cerul liber, iar a doua zi dimineata ni s'a comunicat ca ne asteapta un tren, la statia cea mai apropiata, care sa ne duca la Viena, unde ne asteapta Horia Sima !

L.V.: - Care credeti ca a fost motivatia raidului britanic (in fond au fost aruncate bombe asupra unui lagar de prizonieri si internati) ?

M.D.: - Nu stiu care a fost motivatia raidului. Noi aveam insa in lagar un mic aparat de radio, de care nemtii nu stiau. Si nu mica ne-a fost mirarea, cand auzind BBC-ul in dupa amiaza zilei de 23 August 1944, am aflat, 'ca in fine toti legionarii internati in lagarul de la Buchenwald au fost lichidati' Probabil ca Aliatii se gandeau, ca dupa 23 August 1944, noi le-am fi putut incurca planurile in Romania Dar certitudini nu avem, doar supozitii.

Guvernul dela Viena

L.V.: - Ajunsi la Viena, ce ati mai facut ?

M.D. : - La Viena ne astepta Horia Sima. El ajunsese la Viena cu o zi inainte, dupa ce fusese dus in prealabil, din lagarul de la Sachsenhausen, la cartierul general al lui Hitler, la Wolfschanze dela Rastenburg, unde s'a intilnit cu Ribbentrop si cu Himmler (cu Hitler nu s'a vazut, probabil ca s'a jenat sa-l vada pe Horia Sima, dupa tot ce-i facuse). Ribbentrop si Himmler l-au intrebat daca este dispus, dupa tot ce i s'a intamplat in Germania, sa devina aliatul Germaniei si sa lupte alaturi de ea, impotriva comunistilor care au invadat Romania. Din motive evidente ideologice, Miscarea Legionara fiind pana in ziua de astazi un dusman declarat al comunismului si comunistilor, Horia Sima a acceptat propunerea lui Ribbentrop si Himmler, cu atat mai mult cu cat Miscarea a apreciat ca dupa 23 August 1944 in Romania nu mai exista un guvern legal. Totusi trebuie sa spun, cu deosebita claritate, propunerea germana a fost acceptata de Horia Sima numai dupa o lunga sovaiala. Horia Sima personal si Miscarea Legionara, pierdusera orice simpatie fata de Germania hitlerista, care-i tratase atat de ingrat. In plus, Horia Sima personal fusese umilit, tarit prin inchisori si scapat ca prin minune dela o executie, pe care Hitler o dorea (se pare ca o si ordonase). Pe de alta parte infrangerea Germaniei devenise evidenta. Cu toate acestea Horia Sima, a acceptat in final propunerea Germaniei, gasind si asentimentul legionarilor, cu exceptia celor dizidenti. Horia Sima a considerat ca Miscarea Legionara nu poate fi absenta de la lupta contra comunismului, care a invadat tara. Incepand cu data de 23 August 1944 Romania se gasea sub ocupatie straina, comunisto-bolsevica. Pentru a salva onoarea Romaniei, care nu trebuia sa inceteze lupta contra comunismului, Horia Sima a acceptat aceasta colaborare cu Germania. Colaborarea, trebuie sa spun, a fost din nou sabotata de Ministerul de Externe German, la interventia personala a generalului Ion Gheorghe, care fusese ambasadorul Romaniei la Berlin, omul de incredere al lui Ion Antonescu. Generalul Ion Gheorghe nu mai era ministrul Romaniei la Berlin, dar refuzase sa se reintoarca in tara, ramasese in Germania si tragea toate sforile posibile contra Miscarii In plus, ministerul de externe german si Ion Gheorghe erau ajutati si de dizidentii nostri, de 'mexicani', adica de Papanace, Lefter si Garneata. Intre timp sosise dela Bucuresti sotia unui cunoscut agent al lui Eugen Cristescu, pe numele de Nicolae Terianu, cunoscut ca asasinul lui Nae Ionescu (l-a omorat pe acesta cu o tigara otravita), iar sotia acestui agent primise ordin de la Bucuresti sa se infiltreze in Miscarea Legionara, in grupul dela Viena.

L.V.: - Istoricul german Andreas Hillgruber a afirmat ca Hitler cochetase cu ideea sa-l numeasca chiar pe generalul Ion Gheorghe in fruntea guvernului de la Viena, este adevarat ?

M.D.: - Este posibil, numai ca Ion Gheorghe a refuzat in final aceasta functie, vazand ca Germania va pierde sigur razboiul

L.V..: - Dar Horia Sima nu credea ca Germania va pierde razboiul ?

M.D.: - Ba da, fara indoiala, Horia Sima vedea ca Germania va pierde razboiul ! Insa Horia Sima a considerat ca Miscarea Legionara nu poate sa fie absenta la combaterea comunismului, caci altfel s'ar fi dezis de insasi ratiunea pentru care Corneliu Codreanu a creat-o. Mai mult, Horia Sima s'a gandit si la represaliile din partea biruitorilor, ce se prevedeau la orizont. Cand Papanace, Garneata si Lefter au refuzat colaborarea cu Guvernul National dela Viena, in sinea lui el a fost bucuros, ca cel putin o parte din Miscare va putea fi ferita de consecinte, putand duce astfel mai departe Miscarea Legionara.

L.V.: - Cand Horia Sima a acceptat constituirea guvernului sau dela Viena, spera poate ca Germania va reusi sa mentina frontul pe Carpati, iar in Transilvania de Sud se va instala noul guvern al sau ?

M.D.: - Da, asa i s'a promis, numai ca pe zi ce trecea, frontul se deteriora. Cand Horia Sima a vazut ca Transilvania a fost pierduta pentru frontul german, atunci el a trecut la realizarea unui plan, care daca ar fi reusit, ar fi schimbat situatia in Romania. Astfel, el i-a trimis in tara, clandestin, peste liniile din Cehoslovacia si Ungaria, pe Stoicanescu, Schmidt si Petrascu. Stoicanescu trebuia sa contacteze cadrele superioare ale armatei (printre care generalii Avramescu, Dragalina si Coroama) pentru a face o defectiune majora, antiruseasca, in timp ce Schmidt si Petrascu trebuiau sa ridice masele. Nicolae Petrascu a si ramas in continuare in tara. Ideea lui Horia Sima era, ca daca armata romana s'ar fi rasculat impotriva rusilor (acestia fiind slabiti prin intarirea frontului lor pe Oder) le-ar fi facut acestora dificultati atat de mari, incat rusii, ori ar fi chemat in ajutor pe Aliati (care se aflau in Grecia si care daca ar fi ramas ulterior in tara, ar fi impiedicat comunizarea Romaniei), ori ar fi incheiat un armistitiu cu Romania, asemanator celui incheiat cu Finlanda. Misiunea emisarilor a fost incununata de succes, ora X a fost stabilita, iar Stoicanescu si Andreas Schmidt au plecat spre Germania (la Viena) pentru a comunica data si ora actiunii si de a coordona actiunea romaneasca cu un redus sprijin aerian german. Dar, din nou a functionat tradarea, telegrafistul lui Schmidt, NicolaeTaranu, a comunicat totul rusilor, avionul a fost doborit langa Seghedin de aviatia de vanatoare romaneasca (alertata de rusi si obligata sa se ridice in aer). Astfel actiunea a esuat Trebuie subliniat faptul ca doctorul Taranu nu a fost legionar, el a fost pe vremuri seful organizatiei cuziste din judetul Timis-Torontal si fusese racolat si instruit ca telegrafist de serviciile secrete germane si ii servea personal lui Andreas Schmidt, seful Grupului Etnic German din Romania. Nu stim de cand a devenit d-rul Taranu omul rusilor, in mod sigur a fost constrans sa lucreze pentru ei In urma acestei tradari, generalii romani implicati in complot au fost arestati

L.V.: - Cum a reactionat Horia Sima fata de acest esec ?

M.D.: - Horia Sima nu era omul care sa se descurajeze. El a fortat pregatirea voluntarilor pentru parasutare si a trimis noi grupe de parasutisti in munti.

L.V.: - Care a fost soarta ulterioara a lui Andreas Schmidt si Constantin Stoicanescu ?

M.D.. - Dupa ce avionul fost doborat in flacari, Schmidt si Stoicanescu, raniti, au fost luati imediat prizonieri, au fost transportati la Seghedin, apoi in Romania, iar de aici au fost preluati de rusi care i-au dus in URSS, unde au fost anchetati. Dupa mai multi ani petrecuti la Vorkuta, Andreas Schmidt a reusit sa se intoarca in Germania Occidentala, in schimb Stoicanescu a disparut fara urma. Cineva care a fost prizonier la minele de carbuni din Rusia, a spus ca in fundul unei galerii s'au intalnit cu o alta grupa care venea din cealalta parte a minei, intre ei fiind un perete care trebuia spart. Din a doua grupa, ar fi strigat cineva, prin perete, 'sa stiti ca eu sunt Stoicanescu' Poate ca a fost doar un zvon, cert este ca Stoicanescu niciodata nu a mai revenit din Rusia. Ce s'a intamplat cu el, nimeni nu stie. Inca o enigma a istoriei

L.V.: - De ce Guvernul dela Viena s'a constituit abia dupa trei luni si jumatate, la 10 Decembrie 1944 ?

M.D.: -Pentru ca personal Ribbentrop s'a opus la constituirea acestui guvern. Ribbentrop avea legaturile sale cu generalul Gheorghe Ion. Pe urma formarea guvernului a fost intarziata si de nesfarsitele intrigi facute de Papanace, Garneata, Stanicel, Lefter si in final si de Palaghita.

L.V.: - Dv. dle Dimitriu, ce functie ati avut in acest guvern ?

M.D.: - Atasat de presa. Oficial eram atasat de presa, dar in realitate conduceam un grup de legionari care ii asigurau protectia lui Horia Sima.

L.V.: - Dar cine vroia sa-l asasineze la Viena pe Horia Sima ?

M.D.: - Din Romania venisera o multime de refugiati, fie cu automobilele, fie cu trenul, fie pe jos Intre ei se gaseau o multime de agenti ai Serviciului Special de Informatii (SSI) dela Bucuresti. Cea mai cunoscuta agenta, pe care am cunoscut-o si personal, era sotia lui Neculai Terianu, despre care am mai relatat. Aceasta doamna s'a stabilit intr'un hotel si nu se stie cum, a intrat in relatii intime cu Stanicel. Stanicel, care si asa era in tabara dizidentilor, a fost 'intarit' in pozitia lui dizidenta de aceasta doamna, si ca atare a incercat sa-i convinga pe generalul Chirnoaga, pe colonelul Ciobanu, pe comandorul Baila, pe mitropolitul Visarion Puiu, pe deputatul basarabean Vladimir Cristi si pe profesorul Ion Sangiorgiu, sa nu colaboreze cu Horia Sima la alcatuirea noului guvern Toate aceste lucraturi au impiedicat formarea guvernului prezidat de Horia Sima, timp de aproape patru luni

L.V.: - Cum ati putea caracteriza activitatea guvernului dela Viena, care oficial a luat sfarsit odata cu capitularea Germaniei, la 8 Mai 1945 ?

M.D.: - Guvernul de la Viena a facut trei lucruri importante. Mai intai a alcatuit trei regimente, care erau sub comanda generalului Platon Chirnoaga, ajutat de coloneii Alexandrescu, Ciobanu si Baila. O parte din aceste regimente au participat la luptele de pe frontul de Est (pe Oder). Fac o paranteza, noi am pus conditie nemtilor, pe care ei au acceptat-o, ca unitatile 'Armatei Nationale' ale Guvernului dela Viena, nu vor lupta contra romanilor, indiferent ce se va intampla pe viitor. Nemtii au fost de acord cu aceasta cerere a noastra. Al doilea lucru important a fost pregatirea a cca. 100 de legionari, antrenati si echipati pentru actiuni de diversiune in spatele frontului. Acesti legionari au fost parasutati in Romania. Ei au constituit nucleul rezistentei armate din munti, care a hartuit regimul comunist, mai indelung decat in orice alta tara ocupata de Soviete si au creat mari probleme rusilor. Al treilea lucru pe care l-a facut Guvernul dela Viena a fost asistenta acordata miilor de refugiati, care veneau din Romania. Acestia au gasit la Viena unde sa doarma si ce sa manance, putand apoi sa plece mai departe spre Vest. Frontul insa apropiindu-se de Viena, in Februarie 1945 ne-am mutat mai in vestul Austriei, in Salzkammergut, la Alt-Aussee, unde a functionat in continuare guvernul Horia Sima. Cu noi erau si 200-300 de legionari. Aveam grupe in pregatire pentru Armata Nationala si grupe care se pregateau pentru parasutare in Romania. Insa odata cu sinuciderea lui Hitler a luat sfarsit si activitatea guvernului nostru.