Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » Istorie
GRIGORE BRANCOVEANU (n. 1767 - m. 27 aprilie 1832)

GRIGORE BRANCOVEANU (n. 1767 - m. 27 aprilie 1832)


GRIGORE BRANCOVEANU (n. 1767 - m. 27 aprilie 1832)

Este cel de al 12 lea descendent al generatiei a V a a lui Constantin Basarab Brancoveanu I, fiind fiul lui Manolache Brancoveanu, marele ban, si al Zoe sin Dimitrie Sturdza, care s-a nascut in anul 1767, traind 65 de ani, adica pana la data de 27 aprilie 1832, fiind mare ban. S-a casatorit cu Elisabeta (Safta) Bals, care mai tarziu s-a calugarit sub numele ei monahal de Elena Sehimonahia, murind in luna august a anului 1857, fara a avea vreun urmas de sange. Mai are inca patru frati: pe Constantin Brancoveanu IV, Elena, Maria si inca o fiica ucisa de sarlatani pe cand era foarte mica. Grigore Brancoveanu a fost o personalitate politica a Tarii Romanesti, obtinand multe dregatorii pana ce a ajuns mare ban.

I-a placut in mod deosebit sa se implice in cariera sa de cultura. Neavand copii a adoptat-o pe Zoe Mavrocordat in anul 1824, o nepoata de sora a sotiei sale, fata ce se va casatori cu Gheorghe Bibescu, viitorul domn al Tarii Romanesti. Acesta are un fiu pe nume tot Grigore, care a fost finul banului Grigore. Printr-un act acordat la data de 27 august 1828, se hotaraste ca Grigore Bibescu sa primeasca si sa poarte numele de Brancoveanu si "de a se numi si iscali Brancoveanu . pentru pomenirea acestei vechi familii".

Grigore Basarab Brancoveanu (1827-1886) se va implica hotarator in evenimentele revolutionare de la 1821. Nu va accepta demnitatea de Domn. Referitor la moartea sa marele ban Grigore Brancoveanu documentele vremii atesta urmatoarele: "1832 aprilie 26 (de fapt era vorba de 27 aprilie, fiind ora unu noaptea) miercurei spre joi, la un cias din noapte, au raspuns . Dumnealui biv-vel ban Grigore Brancoveanu, dupa o boala cu zacere peste douazeci de zile". Dupa spusele episcopului Ilarion al Argesului el era "cel din urma mostean al lor"323. El a fost ultimul descendent al boierilor Brancoveni pe linie masculina. Neamul lor se va continua pe linie feminina prin surorile lui Grigore Brancoveanu (Elena si Maria) cat si prin descendentii celor trei fiice ale lui Constantin Voda Brancoveanu (Stanca, Ilinca si Maria).



Asa ca sangele Brancovenilor va curge in marile familii boieresti: Cretulescu, Greceanu, Duca, Vacarescu, Argetoianu, Asan, Albescu, Rudeanu, Guliano, Romanov, Circourt, Coslegianu, Costin, Filipescu, Florescu, Leurdeanu, Cantacuzino, Brezoianu, Falcoianu, Glogoveanu, Racovita, Slatineanu, Vacarescu, Seresli, Bucsanescu, Stirbei, Moruzi, Marcu, Ghica, Sturdza, Bals, Arbut, Balaceanu, Baleanu, Bibescu, Bengescu, Danea, Campineanu, Poenaru, Roseti, Urdareanu, Ipsilanti, Ramonitis, Vatotzi, Catzaro, etc. (sunt peste 250 de descendenti)324.

Dupa fratii Brancoveni Nicolae (+1803) si Manolache (Emanuel) Brancoveanu (+1811) mosia din satul Brancoveni ai caror posesori au fost, a ramas de acum in mainile lui "Grigore Basarab de Brancovan", in timpul caruia clacasii erau vlaguiti de muncile, corvezile si birurile pe care le dadeau manastirii si mosierului (printul) cum ii spuneau localnicii. Exploatarea boierilor din Brancoveani era imbinata cu asuprirea externa, turceasca. Satenii din Brancoveni impunerii mari si neavand cu ce le plati, erau mereu schingiuiti, batuti la butuc, sau la jug, ori se recurgea la chinuirea lor prin afumarea cu fum de ardei.

Marele boier Grigore Basarab de Brancovan, incepe sa dea mosii in arenda si "face" o scrisoare in acest timp catre Banffy un comandant de osti austriece care sa-i acorde protectie325.

Baiatul Grigore Brancoveanu s-a nascut in 12/24 decembrie 1827, botezat de banul Grigore, dandu-i "numele sau". Batranul boier Grigore Brancoveanu a vrut sa-l infieze, fiind fiul fiicei sale adoptive Zoe Mavrocordat, dar legea nu i-a ingaduit, caci printr-o atare fictiune praviliceasca fiul ar fi devenit fratele mamei sale. Ca atare el se multumi a-i da numai dreptul, prin scrisoare iscalita si pecetluita de el, a-i purta numele si titlurile. Iata traducerea (din greceste) a acestei scrisori, care poarta data de 27 august 1828:

"Fiindca prea iubitul fiu al fiicei mele adoptive Zoitica (Joitica) este finul meu, numit prin taina sfantului botez Grigorie, purtand acest nume al meu, nasii sai, am socotit sa-i dau si voia mea de a se numi si iscali BRANCOVEANU, el, precum si copiii, urmasi si coboratori de ai lui, in veci sa se iscaleasca Brancoveanu, pentru pomenirea acestui neam.

De aceea, pentru intarirea acestor invoiri din parte-mi, pentru ca sa mearga intr-o glasuire numele si fapta, daruiesc acestui fin al meu Grigorie, mosia mea BRANCOVENI, ca dupa savarsirea mea din viata si a sotiei mele, sa o tina in deplina stapanire si cu drept de mostenire vesnica pentru el si pentru urmasii sai, si ca sa ne pomeneasca in veci". "Ca astfel este vointa noastra, precum si mai sus se arata; am scris cu mana mea aceasta carte de invoire de a se iscali numitul meu fin, Brancoveanu, si am intocmit legatul cuprins in ea al mosiei Brancoveni, daruita de mine nasul finului meu, si am adeverit-o si am intarit-o cu propria mea iscalitura si pecete, ca sa aiba deplina valoare, si putere"

"Grigore Brancoveanu, adeverez".

Se intemeia astfel o noua familie Brancoveanu, dar avandu-l, in schimb, prin Gheorghe Bibescu fiu al lui Dimitrie Bibescu, dar si al Ecaterinei Vacarescu purtatoarea acestui sange. Aparent prin disparitia in primavara anului 1832 a ultimului barbat purtand numele de Brancoveanu, si coborandu-se din Constantin I Brancoveanu se crea impresia incetarii continuitatii puternicului neam. In realitate, domnul nu avusese ca urmas numai de nepotul ce i-a purtat numele, ci si alti descendenti.

Zoe Mavrocordat fiica sa adoptiva (1805-1892) s-a casatorit cu Gheorghe Bibescu (1802-1 iunie 1873), viitorul domn al Tarii Romanesti, dupa care ea divorteaza si Gheorghe Bibescu ia de sotie (a II a deci) pe Maria Vacarescu cu care are 4 copii pe Grigore Bibescu I, adoptat: Brancoveanu (12 dec. 1827 - 15 oct. 1886). S-a casatorit la Londra cu Raluca Mussurus Pasa, ambasadorul Turciei la Londra, si al principesei Ana Vogoride. Cel de al doilea fiu si frate cu Grigore Bibescu I era Nicolae Bibescu (1830-1889). Acesta s-a casatorit cu Elena Ney d'Elehingen (m. 1899), cel de al treilea fiu a fost Gheorghe Bibescu (1); (1834-1906) care s-a casatorit cu Maria-Henrietta Valentina de Rignet contesa Curaman Chimai (1839-1954) etc.

In anul 1859 decembrie 25, gasim un Act de hotarnicire al mosiei Brancoveni, judetul Romanati proprietate a mariei sale printului Bibescu Basarab de Brancoveanu, Anul 1859, Bucuresti.

Prin acest act domnul Prezident al onor judecatorii de Romanati, cu nr. 675, anul 1858 febr. 22, citeaza pe vecinii razasi ale carora proprietati inconjoara pe mosia Brancoveni, precum anume mai jos se insemneaza:

I Maria sa printul Milosi, cu mosia Piatra

II Dl Petre Hagiopulu, cu mosia Parscoveni

III Dna Sevastita Rusaneasca cu mosia Soparlita sau Bratasani

IV Dlui Gheorghe Bratasanu, cu mosia Soparlita sau Bratasani etc. la pozitia XIII apare "Maria sa printul Bibescu Basarab de Brancoveanu ctitorul Asezamintelor Brancovenesti, cu mosia Tomeni, proprietate a Sfintei Manastiri Brancoveni. Imputernicit la proces printul Bibescu Basarab de Brancoveanu a trimis pe igumenu manastirii Brancoveni, care s-a prezentat cu urmatoarele dovezi de hotare:

1) Anul 7026 mai 3 Hrisov al lui Basarab Vo, prin care da ca sa fie jupanesei Neacsii, fata jupanului Harvat logofatul, si feciorilor ei cati Dumnezeu ii va darui, Brancovenii toti si cu morile si cu viile si casele de la Brancoveni etc.

2) Anul 7079 noiembrie 28 Hrisov al lui Alexandru Vo, feciorul lui Mircea Vo si nepot al lui Mihnea Vo, pren care da casa fie jupanesei Calei de la Brancoveni, cu fiii ei cati Dumnezeu ii va darui, satul Brancoveni tot cu tot hotarul, toata balta jumatate a Brancovenilor si calea de jos intre Oltet toata etc.

3) Anul 7079 decembrie 12. Hrisov al lui Alexandru Vo, prin care da ca sa fie jupaneasa calei de la Brancoveni, cu feciorii ei cati Dumnezeu ii va darui, satul Brancoveni tot cu tot hotarul, toata balta Brancovenilor care este dupa Braniste si hotarul dintre Olturi din jos, din cate pana unde ara plugurile Brancovenilor.

4) Anul 7105 iunie 15. Cartea lui Badea postelnicul ot Gradiste impreuna cu acesti boiari anume: Nedelco si Panait si Vadislav logofatul si Barbuia si Pandazi logofatul, prin care fac cunoscut ca pentru tocmeala ce au fost luati dinaintea domnului Mihail Vo, de au asezat pe David postelnicul si pe jupaneasa Stanca din Brancoveni preste toata datoria cata are Danciu dvornicul si fratele sau Radu postelnicul impreuna, pentru care au adevarat ei ca sa intoarca David postelnicul o (saptezeci mii .. 70.000) aspri jupanesei Stanchii dintr-aceasta datorie ce are acesti boiari frati amandoi; iar dupa aceea David postelnicul sa tie jumatate din sate si din mori si din tigani si din vii si din tot venitul cat va fi, sa aiba de bastina Brancovenii, pentruca a platit David postelnicul acesti 70.000 aspri gata, etc. Toate documentele cu hotarele mosiei mariei sale printul Bibescu Basarab de Brancovean, proprietarul acestei mosii, la anul 1859 luna decembrie 25, in orasul Bucuresti.

Hotarnic. inginer K. V. Paleologu

Document (manuscris) in forma de brosura din coale de hartie intregi, format 33/21, cu coperti de hartie albastra, cu scris caligrafic din epoca de tranzit de la epoca veche la cea noua, corect. Original Snuruit si pecetluit cu ceara, dar nu se distinge nicio litera. Contine fara coperti, 20 file, din care 14 file scrise.


Manuscrisul de fata e putred in partea de jos.

23 ianuarie 1966

Amarastii de Sus

Preot Ioan S. Mazilescu

La 20 septembrie 1874 Dl G. Stanescu, procuratorele Printului Grigorie Basarab de Brancoveanu, cu suplicu admisa in reg. la No 3836, au cerut redeschiderea dosarului cu procesul sau cu doamna Ana Hagiopol, din 12 feb. 1873/Nr. 132, pentru hotarnicia mosii Brancoveni, dand castig de cauza printului Grigore Basarab de Brancoveanu in ziua de 13 Martie 1875 cu nr. 2209.

Grigore Brancoveanu (1827-1886) s-a casatorit la Londra, in 1874, cu Radu, fiica lui Musurus Pasa ambasadorul Turciei la Londra, si al principesei Ana Vogoride. Din aceasta casatorie au rezultat trei copii: Mihail Constantin Brancoveanu (1875-1967) care s-a casatorit in 1909 cu Eugenia Antoniade si din 1919 cu Colette Cesianu.

Apoi a avut o fata pe nume Ana Elisabeta Brancoveanu (1876-1933) care si ea s-a casatorit in anul 1897 cu Matheiu Ferdinand Frederic Pascal conte de Noilles.

A mai avut inca o fata Ecaterina Elena Brancoveanu (1878-1929), casatorita in 1898 cu Alexandre, print de Caraman-Chimay326.

Principele Grigore Basaraba Brancovan a incetat din viata la Paris la data de 15 Octombrie 1886, in domiciliul sau din Avenue-Hoche No 34.

Prin testamentul sau olograf cu data din Bucuresti 11/23 Februarie 1886, scris in romaneste si al carui original a fost depus cu o traductiune in limba franceza in arhiva Dlui Mahot de la Querantonnais, notar la Paris, in baza unei ordonantei a Presedintelui Tribunalului Senei din 3 Noembrie 1886, Principele Grigore Basaraba Brancovan a dispus ca cotitatea disponibila, adica o patrime din averea sa, sa revie in nuda proprietatea fiului sau Mihail Constantin Basarab Brancovan iar in usubfruct sotiei sale Principesa Ralu Basaraba Brauncovan, nascuta Musurus, careia ii facuse327 donatiune la casatorie o renta viagera anuala de lei 40.000 (patru zeci mii lei), pusa in sarcina intregii sale succesiuni. Si aceasta donatiune era facuta in afara de zestrea de lei 750.000 (sapte sute cincizeci mii), ce Principele Grigore Basarab Brancovan a primit la casatorie prin actul datat cu No 4249, facut la 26 Mai 1874, inaintea Dlui Paul Gadban, Consul General al Turciei la Londra si legalizat de Ministerul Afacerilor Straine al Romaniei la No 348 din 1900; zestre pe care succesiunea lui trebuie sa o restituie Principesei Ralu Basaraba Brancovan, nascuta Musuru.

In consecinta aceasta succesiune a Principelui Grigore Basarab Brancoveanu se va imparti conform testamentului sus zis, in patru parti egale, dintre care doua se vor cuveni Principelui Mihail Constantin Basaraba Brancovan, cu obligatiunea a servi usufructul uneia din ele, Principesei Ralu Basaraba Brancovan, nascuta Musurus; iar cate una se va cuveni Comitesei Ana Elisabeta de Noailles si Principesei Caterina Elena de Caraman Chiuray, nascute Basaraba Brancovan.

La incetarea din viata a Principelui Grigore Basaraba Brancovan a ramas urmatoare avere:

1) Mosia Brancoveni cu trupurile Tomeni si Margheni din judetul Romanati, grevata de o datorie ipotecara la prima Societate de Credit Funciar Roman din Bucuresti de Lei . 324.625.

2) Mosia Coteana-Ipotesti din judetul Olt.

3) Mosia Momiceni din judetul Olt, grevata de o datorie ipotecara la Prima Societate de Credit Funciar Roman din Bucuresti de lei . 161730

Mosia Tiutu din judetul Romanati.

5) Vila Basaraba de la Amplion in departamentul Hante Savoie in Franta.

6) Mobilierul din Paris din casa pe care o locuia defunctul si unde a murit, pe care-l evaluase dimpreuna cu cal de la Amplion la lei . 150.000

7) Averea mobiliara la Paris si la Bucuresti, consistand in titluri, creante, diferite valori in suma de lei . 4849462

Principesa Zoe Brancovan a incetat din viata la 5 Mai 1892. La succesiunea ei subsemnatii Mihai Constantin Basaraba Brancoveanu, Ana Elisabeta de Noailles si Ecaterina Elena de Caraman-Chimay, nascuta Basaraba Brancovan, venim prin reprezentatiune in calitate de nepoti descendenti din fiul ei predecedat, Principele Grigore Basaraba Brancovan, pentru o a sasea parte, care ni s'a atribuit noua prin actul de partagiu judiciar al averei bunei noastre, intervenit intre toti comostenitorii ei, cu data de 15 februarie 1896, si omologat de Tribunalul Ilfov Sectia II C.C., prin sentinta No 117 din 17 Februarie 1896.

In consecinta aceasta succesiune se va imparti conform art. 667 C.Civ. in trei parti egale, dintre care subsemnatii Mihai Constantin Basarab Brancovan, Ana Elisabeta de Noailles si Caterina Elena de Caraman-Chimay, vom lua fiecare cate una.

Averea care forma lotul atribuit noua din suszisa succesiune prin partagiul sus mentionat se compune din:

Mosia Rastu din judetul Dolj.

Mosia Urzicuta (Boureni) din judetul Dolj.

Mosia Breaza din judetul Prahova.

Cu obligatiune de a plati o sulta de valoare de lei . 733124.

Detaliul si fixarea Maselor de Impartit. A.Prima masa.

Succesiunea Principelui Basaraba Brancovan.

Activul

Capitalul mobilier de lei ... 4.999.463.. (si testamentul continua.).

Principele Constantin Basarab Brancovan (1875-1967) s-a casatorit in anul 1909 (la o varsta destul de inaintata 34 de ani) cu Eugenia Antoniade si din 1919 (dupa 10 ani) cu a doua sotie Colette Cesianu.

Remarcabila personalitate a vietii politice din tara si din judetul Romanati. Toti cei care l-au cunoscut au fost impresionati de intensitatea si sinceritatea sentimentului sau national. Desi crescut in strainatate, glasul constiintei l-a chemat in tara sa, din pamantul careia s-a nascut pentru a se hrani si inoi sufleteste. Era descendent din Basarabi si Brancoveni, sincer, democrat si iubit cu adevarat de taranime si in mod special de localnicii sai din Brancoveni, clacasi ai mosiei si proprietatii sale funciare. Aici la Brancoveni a facut o scoala primara. Totodata el a ajutat si biserica din Brancoveni cu hramul "Sf. Ierarh Nicolae" care a fost reparata in urma unei calamitati naturale. Iata ce ne relateaza Procesul verbal intocmit la data de 22 Martie 1914:

Proces Verbal

Azi 22 Martie 1914

Noi membri Epitropii ai Parohiei Brancoveni judetul Romanati intrunindune in sedinta extraordinara sub Presedentia Comitetului Paroh N. Abramescu, care ne propune ca cu Raportu nostru No 7 din 17 iunie s-a facut cunoscut Dlui Ministru Cultelor ca vantu a luat mai multe foi de fer de pe coperisul Bisericii Parohiei Sf. Nicolae. Cu incheierea Procesului Verbal din luna Martie 291913 sa cerut voie dlui Ministru Cultelor case reacoperim numita Biserica cu suma de 1000 lei ce ne o dat casa comunei, de oare ce Casa Parohii nu dispune de nici un fond si nici locuitori nu dispun.

Ne mai propune parintele ca au adus mai multi maistori se acopere si au fost imposibil de ore ce aceasta suma nu este suficienta asa fel ca Biserica au ramas neacoperita: asa ca eri 21 corent "Printul Constantin Basarab Brancoveanu (Constantin) a venit pe la mosie au avut buna vointa sa viziteze si Biserica Parohiala vazand cestiunea au avut dragostea si binevointa se ajute cu 485,20 lei, restu ce ar mai trebui se punem noi". Noi Epitropi decidem se dam aceasta suma de 1000 lei in mana Adstratiei mosi Brancoveni dupa ne-am inteles cu Printu Brancoveanu personal se lucreze "Adstratia mosi, asa ca aceasta lucrare sa se faca dupa Ord. Printului sub supravegherea sa".

Bine voiti Dle Ministru sa ne aprobati presenta Incheiere si tot de o data sa dati Ord. si Casei de depuneri se ne elibereaza suma de 1000 lei ceam depuso cu Recipisa No 11741 di luna Dech. 1913 depuse cu Raportu nostru No 19 luna Dech. 1. 1913 - Dlui Adstrator financiar Romanati depuse pe contu si dispozitia Parohi cu hramu Sf. Nicolae Brancoveni.

Acest lucru il descrie si marele istoric al neamului nostru Nicolae Iorga328 care a vizitat satul si manastirea Brancoveni. Redam o parte din parerile sale: ".Cand s-a stricat bogata fericire a neamului, mosia a ramas totusi neinstrainata. Constantin cel nou, nepotul de fiu al Domnului jertfit, a stapanit-o. De la el a trecut apoi la fiu si la nepotul de fiu, Banul Grigore de la inceputul veacului trecut. In podul casei mai gasim, intre multe sfarmaturi, bustul banului, al sotiei sale (azi expuse la Muzeul manastirii de la etaj) si cateva frumoase acte privitoare la Brancoveni: o danie de a lui Serban Cantacuzino Voievod, fratele Stancai, catre nepotul sau cand era numai boier, o hartie de impartire a doamnei vaduve Marica, intoarsa dupa indelungate suferinti prin Constantinopol si Asia, alte invoieli privitoare la marea avere de odinioara.

Si incepatorul Brancovenilor celor noi, Grigore fiul lui Voda-Bibescu, infiat de batranul ban, a lasat aici urme ale vietii sale, prin el au venit zapisele si privilegiile ctitoriei brancovenesti a Hurezului".

"Daca tanarul fiu al celui de al doilea Grigore, d. Constantin Brancoveanu (ultimul Constantin, os basarabesc si brancovean) s-ar hotari sa dea o viata noua acestui glorios colt de parasire impie din partea civilizatiei romanesti de astazi, el n-ar indeplini numai o datorie de familie, ci o imperioasa datorie nationala".

Dar, sa revenim la infaptuirile savarsite de Principele Constantin Basarab Brancoveanu, care dupa cele relatate de noi mai sus, el a mai fost si un distins militar remarcandu-se ca un bun artilerist in razboiul din 1914. La sfarsitul primului deceniu al secolului douazeci (1909) se reuseste numai cu resurse locale, infiintarea "Bancii Corabia"329, prima banca locala, avand pentru inceput un capital cifrat la 1 milion de lei, si ca director pe Victor Berceanu.

La jumatatea anilor 1920, in functia de director il intalni pe D. Peiovici, perioada in care capitalul social va ajunge la 5 milioane de lei si plasament de 7 milioane de lei.

Sediul bancii era pe strada C.A.Rosetti, nr. 22, actualul sediu al judecatoriei (birourile bancii fiind la parter).

Una din imprejurarile cand are loc cresterea capitalului social s-a petrecut in primavara lui 1914, in vederea alegerilor parlamentare din acelasi an. Radu Ivanescu, o figura marcanta a Partidului Conservator din Romanati, reuseste printr-o prima adunare generala a actionarilor bancii, tinuta pe Mihail Chintescu seful organizatiei conservatoare din Romanati, ocaziea cu care se anunta ca la urmatoarea adunare generala, ce se stabilise pentru 16 martie, presedintele de onoare a organizatiei judetene a conservatorilor.

Principele Constantin Basarab Brancoveanu, va fi inchis ca actionar cu 100 mii de lei si va fi propus ca presedinte al bancii. Iata cum s-a desfasurat sedinta Adunarii generale a actionarilor "Bancii Corabia" din 3/16 martie 1914, relateaza in paginile ziarului "Conservatorul din Romanati, nr. 4, din 23.03.1914: . "Dupa masa la orele 3, a avut loc adunarea generala a actionarilor Bancii Corabia. Inaintea unei foarte numeroase asistente de actionari, s-a dezbatut urcarea capitalului social de la 1.000.000 la 2.000.000 lei, platibil in trei rate in curs de trei ani.

Domnul Radu Ivanescu, presedintele de pana aci al Bancii, dupa ce a facut o frumoasa expunere a mersului bancii sub conducerea sa, a propus asistentei ca in locul sau sa fie ales presedinte Principele Constantin Basarab Brancoveanu, iar domnia sa si Dl M.C. Chintescu sa ramana in Consiliu ca vicepresedinti. Amandoua propunerile au fost primite cu aclamatii si ovatiuni entuziaste ce pareau a nu mai avea sfarsit.

Pe loc s-a acoperit cu subscriptiuni de-ale vechilor actionari suma de 600.000 lei.

Printre noi subscriitorii amintesc pe Principele Constantin Basarab Brancoveanu, M.C. Chintescu, Radu Ivanescu, N. Negri, Dem. St. Prejbeanu, N. Voiculescu, Dr. Cernatescu, Grigore Stanescu, Dr. Virgil Protopescu, N. Dabuleanu, capitan N. Oprovici, Stefan Bibian, N. Gudiu, Dem. Peiovici, Mich. Fl. Voinea si alti multi, al caror nume ne piere din memorie.

Dupa efectuarea acestor subscriptiuni, Principele Constantin Basarab Brancoveanu, luand cuvantul multumeste actionarilor de onoarea si increderea ce-i arata, prin alegerea sa ca presedinte si-i incredinteaza ca va face totul ca banca sa prospereze sarcina foarte usoara caci in aceasta tendinta va fi secondat de valorosii sai colaboratori: cei doi vicepresedinti, dnii M. Chintescu si Radu Ivanescu, de capabilul director M. Gudiu si de bunavointa tuturor actionarilor.

Dupa, Printul in mijlocul aplauzelor si a aclamatiilor generale declarand adunarea sfarsita, ridica sedinta invitand numeroasa asistenta la un mic comers ce a avut loc la beraria Badan din oras.330.

Pe 28 ianuarie 1914, in localul Clubului Conservator din Caracal, sub presedentia lui Alexandru Marghiloman, care era presedinte de onoare al clubului si Partidului Conservator local, Constantin Basarab Brancoveanu a fost proclamat sef al Partidului Conservator din Romanati si presedinte al Comitetului Executiv. Cu generozitatea-i cunoscuta, cu inima lui mare de roman a facut pentru judetul Romanati ceea ce putini au facut:

- La Brancoveni a facut o scoala;

- La Stoenesti, din initiativa lui331 s-a cladit un dispensar unde mii de sateni s-au putut bucura de asistenta medicala;

- In comuna Dabuleni a fost ridicat un spital din dorinta Baronesei Safta Brancoveanu. Prin bunavointa generosului principe s-a donat de catre Epitropia Asezamintelor Brancovenesti 800 ha teren pentru pasunat si fanete. Tot prin generozitatea lui s-a inchiriat in curtea conacului o bucata de pamant pentru o scoala la a carei construire a contribuit cu 10.000 lei, iar Epitropia cu 11.000 lei. Pentru alta scoala a donat 250.000 lei, iar pentru clopotele bisericii "Sfantu Nicolae" din comuna332 a oferit de la Epitropie 5000 lei. Din banii personali a dat 800 lei.

- Ca presedinte de onoare al Caminului Cultural Judetean Romanati a donat acestuia 500 lei si 3 steri de lemn;

- Caminul Cultural din comuna Comanca, ce-i poarta numele, a prins viata inca din 1929, prin donatiile facute de el in valoare de 12.000 lei pentru biblioteca si farmacia acestuia.

Ca membru al Federatiei Unioniste din Romanati a fost alaturi de Nicolae Filipescu, Take Ionescu si Octavian Goga in anul 1915, sustinand prin aceasta intrarea in razboi alaturi de Antanta pentru implinirea idealului national - Romania Mare. In revista "Historia", nr. 47 din februarie 2005, director Ion Cristoiu, a aparut un articol de senzatie pentru noi, semnat de Radu A. Comanescu - Brancoveni in pagina "Scrisori de la cititori, in care respectivul semnatar se adreseaza acestei reviste astfel: Stimata redactie, stimat autor, titlul, "Descendentii Bibestilor infirma rudenia cu Napoleon", si continua asa: "Am deosebita placere sa contactez revista Historia, dupa o destul de lunga perioada in care, plecat fiind din Romania, nu am mai avut acces la ea; observ unele modificari, atat la nivel de redactie cat si la ceea ce priveste aparitia unei pagini web a revistei, care - ambele - nu pot sa-mi faca decat placere.

Tin, de altfel, sa multumesc inca o data, oficial, redactiei, pentru articolele publicate despre familia din care fac parte Comanescu-Brancoveni, despre cea a verilor nostri - Bibescu Basarab-Brancoveanu (nr. din octombrie 2004).

Va scriu in legatura cu articolul d-lui Dutu <<Bibestii - rudele din Romania ale lui Napoleon I>>. Descendenta din Napoleon a ultimilor Bibesti princiari este, ma tem, doar o dulce legenda, creata tacit de Valentine, printesa Bibescu, nascuta Riquet de Caraman-Chimay (divortata Bauffremont), legenda pe care nora ei, Martha - celebra scriitoare, printesa Bibescu - a incercat sa o dezlege, crezand ca ii va da de capat .

Daca intr-adevar Mme Leroy a fost una din amantele lui Napoleon I, fetita - Emilie - nascuta la Lyon la 11-noiembrie-1806, si botezata pe 14.11.1806, asa cum o arata registrele starii civile si cele ale bisericii St. Polycarpe de Lyon este chiar fiica lui Henry Leu Pellapra ("bancher la Lyon", scrie textul registrului) si Francoise - Marie Leroy, casatoriti pe 17.08.1805 (insemnand cu un an si trei luni inainte).

Or, un mic calcul indica faptul ca, daca Emilie de Pellapra, nascuta pe 11.11.1806, ar fi fost copilul lui Napoleon, acesta ar fi trebuit sa se afle cu 9 luni mai devreme in Lyon (februarie 1806), sau ca Francoise - Marie Leroy sa se fi dus la Paris. Or stim, istoric vorbind, ca nici unul, nici altul, nu au fost impreuna in februarie 1806, legatura lor datand de altfel doar din 1808. Dar zvonurile circulasera in societate, timp de cativa zeci de ani, astfel incat Marthei Bibescu nu i-a ramas decat sa "travesteasca" un pic realitatea si a dat - in cartea ei o fiica a lui Napoleon - ca an al nasterii Emiliei - 1808, ziua de 11.11.

Frederic Masson, celebrul specialist in familia Bonaparte, din complezenta pentru superleissima Martha, a acceptat sa prefateze cartea acceptand aceasta data desi ea contrazicea atat registrele starii civile din Lyon cat si Almanahul de Gotha. Prin urmare nu, Valentina nedescinzand din Napoleon, nici fiul ei - George III Valentin Bibescu (1880-1941), sotul Marthei - nu era un bonapartid de sange.

In ceea ce priveste articolul despre familia Mihail, profit de ocazie pentru a rectifica unele informatii aparute in volumul lui Narcis-Dorin Ion <<Castele, palate si conace din Romania>>, ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 2002, vol., I, pp. 277-290.

Aici se afirma - citandu-se lucrarea lui Paul Rezeanu despre Muzeul de Arta din Craiova (palatul Mihail) - ca proprietatile funciare ale Mihaililor ar fi fost urmatoarele (p. 284, I): <<Dolj: Barza, Bodaesti, Dranic, Poenari, Nitoesti, Geormanele, Cernele, Bratovoesti*, Sitoaia, Popova, Grecesti, Belcineanca, Horezu, Poenari*, Livada, Brailoiu; Gorj: Bobu; Mehedinti: Balta-Hotarani*, Cioroboreni, Rogova, Fundatei; Olt: Deveselu*, 2000 ha; Teleorman: Contesti, Crangeni; Ilfov: Domesti, Prisaceni; Prahova; etc.>>. Nu, nu toate aceste sate au fost proprietati Mihail: cele marcate cu asterisc apartineau familiei din care provin, care -traind peste hotare - le arendase familiei Mihail.

Arenda si doar arenda. Trebuie totusi spus ca o asemenea eroare nu poate fi evitata pentru ca, in 1919-1920, strabunicul meu, Constantin Ioan Comanescu-Brancoveni (1890-1971) - fiu al Ecaterinei Bibescu, verisoara de gr. 2 cu Martha Bibescu - trecuse pe numele arendasilor sai proprietati, cu aparent titlu deplin (recuperandu-le ulterior), cu scopul de a evita expropierea si a-i "amortiza", pe cat se putea, efectele.

Inchei aici, nu inainte insa de a va multumi pentru simplul fapt ca existati si imbogatiti peisajul istoriografic romanesc cu o revista de excelenta tinuta.

Cu cele mai bune sentimente,

Radu A. - Comanescu - Brancoveni





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.