Surse pentru istoria dreptului transilvanean: Tripartitum-ul ca sursa pentru istoria femeii

Surse pentru istoria dreptului transilvanean: Tripartitum-ul ca sursa pentru istoria femeii

Problema studierii izvoarelor juridice din Transilvania este complicata intr-o oarecare masura de existenta si functionarea paralela a mai multor tipuri de norme. Pe langa dreptul scris elaborat de catre autoritatile oficiale ale regatului trebuie studiate si normele dreptului romanesc precum si acelea elaborate in cadrul comunitatilor sasesti. Doar prin analizarea comparata a tuturor acestor izvoare se poate constitui o imagine de ansamblu asupra cadrului juridic transilvanean. Potrivit istoricului Stefan Pascu cel dintai izvor juridic scris poate fi socotit Registrul de la Oradea care cuprinde rezumatele unui numar de 389 de judecati dintre anii 1208-1235[1]. Registrul de la Oradea va fi completat in secolele XIII-XIV de alte izvoare scrise: legi, decrete, privilegii, "constitutii", statute . Dintre acestea mentionam: Statutele Capitlului din Sibiu din 1351 si Statutele Capitlului de la Oradea din 1374 .

De o foarte mare relevanta pentru studiul nostru sunt Statutele Tarii Fagarasului din 1508 care cuprind, la fel ca si statutele mentionate anterior, probleme de drept civil si penal, privitoare fie la boieri, fie la tarani, precum si probleme de procedura, infractiuni si pedepse, judecate fie dupa obiceiul vechi, fie dupa legea scrisa[4].

Pentru studierea normelor juridice referitoare la femei regasite in cuprinsul codurilor de legi care au reglementat societatea transilvaneana va fi utilizat acelasi tip de abordare folosit anterior pentru cele doua Tari Romanesti. Ca si in cazul Tarii Romanesti sau al Moldovei, in Transilvania textele oficiale consacra inegalitatea femeii in raport cu barbatul. De asemenea, dintre aspectele reprezentative tratate in aceste coduri, de notat sunt tot logodna, casatoria etc. Astfel, cum pravilele fac referiri si reglementeaza viata de familie, raporturile dintre membrii acesteia, la fel si codurile transilvanene, precum Tripartitul, consacra norme de respectat. Limitandu-ne in cele ce urmeaza la acest cod de legi, Tripartitum-ul lui Werboczi reprezinta unul dintre textele reprezentative. Acesta a reprezentat, cu toate ca nu s-a pus decat tarziu in aplicare, norma juridica a Transilvaniei dupa 1526 mai ales . Din punct de vedere structural acest cod juridic cuprinde o parte introductiva in care se regasesc principii juridice, si alte trei parti, care corespund in linii generale impartirii tripartite a dreptului, in dreptul persoanelor, bunurilor si actiunilor . Inca din prefata Werboczi noteaza importanta pe care codurile juridice o au chiar si pentru celula de baza a societatii -familia: ".Caci cine nu stie ca legile au fost nascocite pentru mantuirea si viata si linistea si fericirea oamenilor? Fara legi nu pot sa dainuiasca nici familia, nici orasul, nici neamul, nici omenirea toata ." Referitor la femei autorul codului tripartit nu iese din tiparele medievale in sensul ca percepe femeile ca fiind inegale cu barbatii. Inegalitatea inscrisa in acest cod are si o justificare pe care autorul s-a simtit poate dator sa o expuna. Explicatia lui Werboczi este foarte interesanta: "Daca insa se pune intrebarea de ce bunurile si drepturile de mosie , dobandite prin slujbe, nu trec si la femei se raspunde ca de aceea fiindca regatul acesta al Ungariei, cu partile ce-i sunt supuse, a fost asezat si pus in mijlocul si ghearele dusmanilor, <si> intotdeauna cu sabia si cu armele a obisnuit sa fie ocrotit si aparat, iar stramosii nostri au dobandit . bunurile si dreptul de mosie (ca de obicei) printr-o iscusinta razboinica si varsare de sange . Femeile insa si fetele nu obisnuiesc si nu pot sa ostaseasca cu armele si sa lupte cu dusmanii si din aceasta pricina acele bunuri nu ajung la femei" . Dar incapacitatea de a purta arme - faptul e similar cu Europa occidentala - nu este singura cauza a inegalitatii. Acelasi cod de legi inscrie si un alt motiv al inegalitatii si anume caracterul feminin care este mai influentabil si mai lesne coruptibil decat cel al barbatului. Din nou discursul oficial transilvanean coincide cu cel occidental, dar si cu cel al femeii din celelalte doua Tari Romanesti: "deoarece fetele pot fi ademenite datorita usurintei lor de cuget de aceea, necasatorite fiind <chiar daca au ajuns la varsta legiuita si desavarsita> nu pot face acte de vanzare . pagubindu-se pe ele sau pe urmasii si fratii lor" . Inegalitatea este, deci, cat se poate de graitoare. Femeile trebuie supuse in permanenta controlului barbatilor din familie. Ele trebuie supravegheate, caci altfel vor aduce daune familiei. Aceeasi atitudine transpare si din reglementarile referitoare la casatorie, adulter etc.

Referitor la casatorie discursul transilvanean este identic cu cel din Tara Romaneasca si Moldova. Diferenta rezida mai ales in formulari, dar spiritul este acelasi. Spatiu al catolicismului, prin filiera maghiara, in Transilvania, casatoria era, de asemenea, perceputa ca o taina bisericeasca - sacramentum - care se incheia doar cu consimtamantul celor implicati si doar in fata autoritatilor bisericesti. De asemenea, ca si in celelalte cazuri, ea era precedata de logodna - sponsalia. Problema celebrarii casatoriei a fost dezbatuta in cadrul Conciliului de la Trento, 1545-1563. Consacrand casatoria drept taina bisericeasca, in cadrul Conciliului s-au stabilit totodata si conditiile care trebuiau respectate pentru ca o casatorie sa fie considerata valida. Impedimentele sunt aceleasi ca si in societatile ortodoxe: rudenia, existenta unei casatorii anterioare, erezia, deosebirea de credinta religioasa, diferenta de varsta intre cei doi etc . Codul face referiri si la raporturile patrimoniale dintre soti, la conditiile in care femeia primea zestrea, la puterea parinteasca, la mostenire, la dreptul de succesiune al femeilor etc.

In ceea ce priveste dreptul penal si Werboczi opereaza distinctia intre infractiuni. Astfel existau: vina tradarii, infractiuni supuse pedepsei capitale si fapte de mica silnicie. In materie de drept penal, autorul continua sa opereze distinctia bazata pe sex, astfel femeile au parte de un tratament diferentiat. Spre exemplu in cazul in care femeile savarseau o infractiune ce ar fi trebuit sa atraga pedeapsa suprema, acestea nu erau pedepsite ca atare: "Si o astfel de pedeapsa capitala priveste si atinge numai persoanele laice de sex barbatesc si straine de neam, caci o pedeapsa capitala . nu se da nici nu se randuieste intre si impotriva fetelor bisericesti, a femeilor si a rudelor de sange" . De la aceasta regula fac exceptie femeile care au fost acuzate de practici vrajitoresti si care si-au gasit sfarsitul prin arderea pe rug.