Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice




Acasa » referate » literatura romana » gramatica
ANALIZA LINGVISTICA A CUVINTELOR COMPUSE CU TERMENUL FILO-

ANALIZA LINGVISTICA A CUVINTELOR COMPUSE CU TERMENUL FILO-




ANALIZA LINGVISTICA A CUVINTELOR COMPUSE CU TERMENUL FILO-

Preliminarii

In ansamblul procedeelor de formare a cuvintelor, pseudoprefixarea ocupa un loc aparte prin rolul ei in faza actuala a limbii romane. Numeroase cuvinte recente s-au nascut din compunerea unui cuvant deja existent in limba cu un pseudoprefix (sau prefixoid), element formativ provenind din teme care, in limbile de origine (greaca sau latina), aveau sens in sine (teme nominale, pronominale, verbale). Intr-adevar, in anumite aspecte ale limbii literare actuale (mai ales in stilul presei, in acceptia larga a termenului), procedeul pseudoprefixarii, la origine savant, livresc, se bucura de mare succes. Primul lingvist care a studiat in limba romana procedeul de formare a cuvintelor cu ajutorul prefixoidelor – „elemente formative provenind din alte cuvinte decit prepozitiile sau adverbele” – este Iorgu Iordan in LRA. In afara prefixoidelor, exista o serie de afixe complementare, pentru care imprumutam de la B. Migliorini termenul de sufixoid (pseudosufix). Sufixoidele, ca si prefixoidele, au caracter international si apar mai ales in cuvinte care provin din domeniul tehnicii si al stiintei. Stransa legatura dintre sufixoide si prefixoide este atestata si de faptul ca o serie de elemente formative care functioneaza ca prefixoide devin sufixoide prin schimbarea pozitiei lor in cuvintele nou create. Este cazul prefixoidelor filo-, fono-, lito-, logo-, dinamo-, etno-, psiho-, termo- etc. In aceste situatii, se considera ca este vorba de prefixoide mobile: avand la baza cuvinte independente, ele au posibilitatea de a ocupa un loc sau altul in raport cu segmentul principal la care se alipesc.


In romana literara actuala sufixoidele cele mai raspandite ar putea fi clasate in doua categorii:

a) sufixoide care pot functiona si ca prefixoide, deci segmente formative mobile bipozitionale, ca de exemplu: (-)fon(o)(-), (-)fil(ie)(-), (-)graf(o)(-),(-)log(ie)(-);

b) sufixoide monopozitionale care apar in exclusivitate in partea finala a cuvantului (cel putin in exemplele recente de care dispunem), de exemplu:

-cultura, -drom, -duct, -grama, -gen, -geneza, -genic, -gonic, -man, -manie, -metru, -metrie, -naut, -plast, -scop, -scaf, -teca.

Trebuie observat ca, in numeroase cazuri, noul cuvant este format dintr-un prefixoid plus un sufixoid, ca de exemplu: radiodrom, radiofon, videofon, cinefil(ie), fotograma, sociogonic, aerolog, aeroduct, miniscaf, radiogenic; sudarea directa a celor doua radacini este una dintre caracteristicile noilor formatii lexicale in limbile de cultura actuale.

Iorgu Iordan a atras atentia asupra acestui procedeu in urma cu aproape un sfert de secol si a inventariat pseudoprefixele cele mai obisnuite la acel moment. Astfel, constatam astazi ca pseudoprefixele des folosite, precum: aero-, auto-, bio-, cine(ma)-, electro-, foto-, hidro-, macro-, micro-, pseudo-, tele-, multi-, radio-, semi-, mini-, au devenit productive in limba romana actuala, procedeul impunandu-se in ultima etapa de dezvoltare a acesteia. Pentru a explica acest proces, trebuie invocat imprumutul numerosilor termeni tehnici formati cu elemente latinesti si grecesti care au facut ca nu numai elementele acestor formatii, dar si principiile insesi ale combinarii cuvintelor sa devina familiare in romana.

Astazi, paralel cu procesul de culturalizare generalizata, pseudoprefixarea, modalitate savanta prin excelenta, se amplifica si ea, ceea ce demonstreaza ca, cel putin in sectorul limbii de care este vorba, se poate sustine ca pseudoprefixarea are un rol major in viata limbii.

Este evident ca nu toate cuvintele compuse cu ajutorul pseudoprefixelor sunt creatii stricte ale limbii romane, unele fiind adaptari ale unor termeni straini sau chiar imprumuturi propriu-zise, de exemplu autogol din englezescul autogoal, insa cea mai mare parte a termenilor luati in discutie s-au format pe teritoriul romanesc.

E greu de facut deosebirea dintre noile creatii realizate pe teritoriul romanesc si neologismele imprumutate, cu atat mai mult cu cat prefixoidele se ataseaza de preferinta la neologisme. Din punctul de vedere al originii lor, noile formatii atesta o vizibila preferinta pentru prefixoidele de origine greceasca: aero-<gr.aer 'aer”; arhi-<gr.arké (in cuvantul compus exprima ideea de 'primul”); angi-<gr.angeion 'vas”; astro-< gr.astron 'astru”; auto-< gr.autos 'el insusi”; bio- <gr.bios 'viata”; cardio- < gr.kardia 'inima”; ciclo- <gr. kyclos 'cerc”; cine(ma)- < gr. kinema 'miscare”; cito- < gr.kytos 'celula”; crio-<gr. cryos 'frig glacial”; cron(o)- < gr. khronos 'timp”; cosm(o)- < gr. kosmos 'lume”; electr(o)- < gr. elektron 'chihlimbar”; esofag(o)- < gr. oisophagos 'care lasa mancarea sa treaca”; fil(o)- < gr. phileo 'imi place”; fon(o)- < gr. phoné 'voce”; fot(o)- < gr. photos 'lumina”; ge(o)- < gr. gea 'pamant”; heli(o)- < gr. helios 'soare”; hidro- < gr. hydro 'apa”; higr(o)- < gr. hygros 'umed”; hipno- < gr. hypnos 'somn”; macro- < gr. makros 'mare”; magnet(o)- < gr. magnes 'piatra magnetica”; mim(o)- < gr. mimos 'mim”; mon(o)- < gr. monos 'singur”; melo- < gr. melos 'cantec”; micro- < gr. mikros, -e, -on 'mic”; necro- < gr. nekros 'mort”; pseudo- < gr. pseudo 'fals”; psich(o)- < gr. psyché 'suflet”; tele- din tema nominala telos 'extremitate, departat”; termo- < gr. termos 'cald, caldura”; zoo- < gr. zoon 'animal”, comparativ cu pseudoprefixele de origine latina: avio- < lat. avis 'pasare”; bi(s)- < lat. bis 'de doua ori sau dublu”; balisto- < lat. ballista 'masina de razboi”; cerealo- < lat. cerealia 'graunte”; corno- < lat. cornu 'corn”; demi- < lat. dimidus 'jumatate”; duo- < lat. duo 'doi”; eredo- < lat. heres, -dis 'mostenitor”; imuno- < lat. immunis, -e 'liber”; lacto- < lat. lactem 'lapte”; maxi- < lat. maximum 'cel mai mare”; mondo- < lat. mundus 'lume”; moto- < lat. motus 'miscare”; mili- < lat. mille, milia 'mic”; mini- < lat. minimus 'cel mai mic”; pluri- < lat. plurimus 'mult”; pluvio- < lat. pluvia 'ploaie”; radio- < lat. radius 'raza”; semi- < lat. semi 'jumatate”; simili- < lat. similis 'asemanator”; tri- < lat. trium 'trei”; video- < lat. videre 'a vedea”.

Dar prefixoidele de origine greceasca sunt superioare nu numai cantitativ, superioritatea lor se manifesta si pe planul productivitatii; ceea ce poate fi dovedit prin faptul ca cea mai mare parte a formatiilor prefixoidale sunt constituite cu prefixoide grecesti (in special auto-, micro-, tele-, pseudo-, cine(ma)-, electro-, aero-, in timp ce dintre prefixoidele latine doar semi-, radio- si mini- se dovedesc productive). De asemenea, in cazul sinonimiei semantice dintre un prefixoid de origine greceasca si altul de origine latina, prefixoidele grecesti isi dovedesc prioritatea in cele mai multe cazuri: ex. gr. macro- vs. lat. maxi-; gr. micro- vs. lat. mini-. Prefixoidele cinema- si moto-, cosmo- si mondo- au fost, semantic vorbind, tot „sinonime”, dar ele au dezvoltat sensuri diferite in romana, la fel ca in celelalte limbi moderne. Cercetatorii au stabilit ca doar intr-un singur caz un prefixoid de origine greceasca inregistreaza un numar mai mic de formatii decit prefixoidele de origine latina: poli- fata de prefixoidul de origine latina multi- la care s-ar putea adauga pluri- .

Este de remarcat ca, in formatiile recente, prefixoidele sunt uneori alipite la cuvinte mai vechi, formate deja cu ajutorul prefixoidelor sau al prefixelor: diacronic, este deci vorba de termeni compusi cu dublu prefixoid (angiomicrocitografie, arhisupraclasic, balistocardiograma, imunoelectroforeza, microautomobil, microhidrocentrala, mototurbopompa, semisuperproductie, semitelecomandat, autosupraapreciere, pluviocinemascop) sau chiar triplu (citospectrofotometrie, semiautobiografie, autocitoradiografie), dar sincronic, in cuvintele mai vechi, prefixoidul nu mai este simtit ca atare, ceea ce face ca, din punctul de vedere al vorbitorului actual, termeni ca microancheta si microhidrocentrala sa fie considerati pe acelasi plan (in cel de-al doilea exemplu, hidrocentrala fiind interpretat ca un cuvant simplu). Dovada ca asa sunt intelese lucrurile in realitate este crearea de formatii pseudoprefixate, cu un prefixoid sinonim cu cel deja existent: microminiaturiza, sau chiar identic: micromicrofon, miniminifilm. Demn de remarcat este si faptul ca intr-o serie de cazuri prefixoidul nu se adauga unui singur cuvant, ci unei sintagme: autoinducere in eroare, pseudocronica istorica, aerotaxi sanitar, ceea ce demonstreaza vitalitatea prefixoidelor.

Pentru a intelege „vitalitatea” procedeului si tendintele de formare a cuvintelor, sunt de remarcat nu numai formatiile definitive din limba, ci si cele de moment, trecatoare, caci nu se poate sti dinainte cate dintre formatiile pe care astazi le consideram efemere vor putea castiga teren in dezvoltarea viitoare a limbii.

Frecventa anumitor termeni in presa sau in limbajul curent: autosifon, autotaxare, autoironiza, fonoabsorbant, microunivers, microraion, microroman, microstagiune, microantologie, micromonografie, microancheta, microhidrocentrala, autoacuza, autocontempla, biocurent, cosmoviziune, fotoexpozitie, semisimfonic, hidroameliorare, minijupa, minifusta, paleospeolog, semicristal, semiarta, semiremorca, radiostea, radiounda, teleancheta, telecronica, teleecran, teleemisiune, teleinregistrare, telepublicitate, telespeaker, teleemisie, trifruct, trivaccin, videotelefon, precum si faptul ca uneori prefixoidul se adauga nu unui cuvant, ci mai multor cuvinte din aceeasi familie: biotelemetric si biotelemetrie, autoironie si autoironiza, cineamator si cineamatorism, telepublicitate si telepublicistic, demonstreaza, de asemenea, forta de expansiune a pseudoprefixelor.

Compunerea tematica

Lexicul terminologic cuprinde foarte multe radacini savante, greco–latine (in franceza: confixes). Daca doua sau mai multe asemenea elemente se sudeaza, cu sau fara adaugare de afixe, se poate obtine un termen nou, prin compunere tematica. In limba franceza se folosesc mai mult de doua mii de radacini savante, cu ajutorul carora s-au format nenumarati termeni. Pentru limba romana, s-au inregistrat si analizat aproximativ paisprezece mii de termeni stiintifici si tehnici neologici, creati pe baza a circa o mie doua sute de elemente de compunere savanta. Majoritatea acestora au un caracter international: algofobie, biologie, biosfera, crioanestezie, fonograma, geologie, nevralgie, pedologie, sferoid etc. Uneori, compunerea tematica este insotita de afixare: se adauga sufixe precum -ie: bibliofilie, chirurgie, izogamie, izomerie etc. Formarea de termeni prin compunere tematica (fr. confixation) se supune anumitor reguli. In romana, ca si in franceza, primul element se termina, de obicei, cu o vocala care actioneaza ca element de legatura, dupa cum se poate constata in exemplele date mai sus. Pentru unele elemente de compunere exista o distributie preferentiala (numai in pozitie anterioara/numai in pozitie posterioara), dar, adesea, aceeasi forma se poate plasa in oricare din cele doua pozitii : gramofon fonograma, algofobie – nevralgie, sferoid – biosfera etc.

Idealul punerii laolalta a unor elemente omogene din punctul de vedere al originii lor continua sa influenteze terminologia: se prefera, astfel, sexadecimal (lat. – lat.), lui hexadecimal (gr. – lat.), desi o serie de termeni hibrizi, din acest punct de vedere, s-au incetatenit in vocabular: serolog (lat. – gr.), fitosanitar (gr. – lat.), monolingv (gr. – lat.) etc.

Se poate constata o anume polisemie a formantilor de acest tip. Astfel – logie si –log tind sa formeze serii de termeni desemnand stiinte si specialisti care le practica : antropologie – antropolog, biologie – biolog, terminologie – terminolog etc. Mai exista insa si cazuri in care log- si-a pastrat sensul “discurs” : apologie, dialog, epilog, logomahie. Prefixul in- are intelesuri diferite in infiltrat (sens pozitiv) si, respectiv, in insubmersibil (sens negativ), ambele regasindu-se insa in ininflamabil.

Radacinile grecesti si latine au ajutat la unificarea internationala a sistemelor terminologice. Astazi ele se folosesc mult mai putin ca odinioara, poate si datorita reducerii drastice a studiului limbilor clasice in scoala. Asistam, in schimb, in tot mai mare masura la terminologizarea vocabularului uzual: radacina, multime, arbore etc. au devenit, de exemplu, termeni matematici.

In cazul termenilor compusi vorbitorii nu mai analizeaza fiecare component in parte, ci produsul lor ca unitate semnificativa si semnificata. Gradul se sudura a elementelor care intra in compunere variaza. La origine, compusele au fost sintagme libere care s-au lexicalizat prin izolare de context.

Ca urmare a dezvoltarii terminologiei ca stiinta si a intensei activitati de standardizare a termenilor stiintifici si tehnici, a inceput sa se vorbeasca tot mai mult despre o asa numita dirijare a neonimiei, aménagement de la néonymie. In acest sens se preconizeaza organizarea, indrumarea in procesul de creatie si nu doar consemnarea termenilor nou creati. Aceasta activitate este necesara, deoarece formatia lingvistica a specialistilor–creatori de termeni noi–este adesea redusa si, in orice caz, nu mai implica acea cunoastere a limbilor clasice care au stat la baza formarii terminologiei stiintifice si tehnice internationale.

Prin standardizare terminologii/lingvistii intervin dupa ce termenii circula deja,corectand o utilizare gresita a lor, precizandu-le sensul sau alegand intre mai multe sinonime concurente. In afara acestei activitati se preconizeaza crearea unui ghid de formare a termenilor tehnici intru sprijinirea specialistilor din diversele domenii si cuprinzand: prezentarea si descrierea diferitelor moduri de formare terminologica disponibile, liste cu afixe de origine greaca si latina, cu diferitele semnificatii care le sunt atribuite in cadrul vocabularelor de specialitate, identificarea unor afixe putin cunoscute sau putin utilizate pentru a reduce caracterul polisemantic al celor foarte des intrebuintate, propuneri de uniformizare si restrictie semantica, reguli de compunere a termenilor si de formare a unitatilor sintagmatice, prezentarea unor criterii de acceptabilitate a termenilor nou creati, consideratii de ordin sociolingvistic (valori conotative, tabuuri lingvistice), prezentarea unor procedee de formare a termenilor cu caracter international.

Lexicul limbii romane, ca si al altor limbi moderne, contine unitati care trimit la vechile limbi de cultura: greaca si latina. Uimitoare trimitere, mai ales ca, exceptand vestigiile si exponatele din muzee, realitatea noastra este diferita de cea pe care o reflectau limbile clasice.

Actualitatea se afla sub semnul stiintelor si al tehnicii care determina largirea cunoasterii si, concomitent, aparitia si perfectionarea mijloacelor de captare, stocare si transmitere a informatiei. In schimbul de informatii stiintifice, vocabularul de specialitate, terminologia, indeplineste un rol hotarator. Pentru a decoda mesajul dintr-un domeniu profesional este esential sa detii cheia terminologica, adica sa cunosti termenii acelui domeniu. In aceasta idee, termenii sunt vehicule ale conceptelor ce fixeaza, puncteaza un anume camp al cunoasterii.

Un termen alcatuit din mai multe elemente formative greco-latine (prin extensie, termen greco-latin) poate fi citit diferit, in functie de interpret. Pentru publicul larg este un cuvant opac, o formula de neinteles; pentru un clasicist apare ca un text minimal a carui structura limiteaza interpretarea. Adevarata semnificatie i-o cunoaste doar specialistul.

Cum cultura greco-latina favorizase, prin interesul fata de om si fata de natura, stiintele (exacte si umaniste), punand baza unui vocabular stiintific, in procesul denominativ modern s-a facut apel la fondul greco-latin. Elementele greco-latine s-au reactualizat pentru a revigora vocabularele profesionale moderne. De aici, termenii greco-latini au trecut si in limba standard, iar tiparele lexicale clasice au devenit modele pentru formarea cuvintelor in limba romana.

Patrunderea termenilor greco-latini in limba romana este un proces indelungat. Vehicule ale acestor termeni sunt, in aceeasi masura, limbile vechi si moderne, de aceea, abordarea diacronica (proprie lingvisticii) este extrem de necesara. Influenta orientala (slava, greaca bizantina sau neogreaca –prefanariota si fanariota) face ca limba romana sa se imbogateasca cu termeni grecesti. Aceasta influenta se limiteaza la secolul al XIX –lea si poate fi subimpartita in doua intervale: pana in secolul al XVI–lea, cand este inlocuita slavona in cancelaria Curtii si cel cuprins intre secolele al XVI–lea si al XIX-lea. Din secolul al XV-lea, ca rezultat al schimbarii de mentalitate culturala, influenta occidentala se manifesta, pana in etapa actuala, in crescendo. O perioada se intalneste cu cea neogreaca, aceasta din urma fiind favorizata atat geografic, cat si politic si social. Dupa o perioada in care termenii sunt imprumutati din neogreaca, atentia se muta spre limbile occidentale moderne care preluasera termenii din latina sau ii formeaza potrivit modelelor clasice. Acestea sunt limbile latino-romanice in special, alaturi de care se citeaza germana si poloneza, maghiara si rusa (intr-o masura mai mica). Aportul francezei ca limba de cultura (dupa 1830) este hotarator. Ea vine

sa intareasca influenta latina si italiana, care initiasera reromanizarea limbii romane. In perioada contemporana, pe langa franceza, engleza, care poarta terminologia greco-latina si creeaza conform modelului furnizat de limbile clasice, joaca un rol important.

Pornind de la existenta a cinci stiluri functionale in limba romana actuala, observand materialul lingvistic, s-a incercat o repartitie stilistica a termenilor greco-latini. Cea mai larga raspandire o au in stilul stiintific, iar cele mai multe elemente formative greco-latine care servesc construirii termenilor sunt de origine greceasca. Ele constituie o caracteristica a stilului tehnico-stiintific. Si stilul teologic actual este caracterizat de folosirea pe scara larga a termenilor grecesti, fapt explicat prin originile si traditia crestina orientala. Stilul juridico-administrativ se foloseste de termeni consacrati din vocabularul latin, precum si din fondul autohton, in mai mica masura de cei grecesti. In stilurile amintite, unitatea lexicala are toate caracteristicile termenului: monoreferentialitate, univocitate, stabilitate.

In migrarea lor spre limba standard, termenii greco-latini sunt captati de stilul artistic si de cel publicistic. Acestea sunt caracterizate atat de folosirea termenilor preluati din limbajele stiintific, juridic sau teologic, cu sensul propriu sau alterandu-le sensul in context (fenomen numit determinologizare), cat si de crearea de noi termeni caracteristici vietii socio-culturale actuale conform modelelor furnizate de stiinte.

Perspectiva diferita asupra celor doua sectoare ale limbii romane (specializat si nespecializat) conduce si la manifestarea unor tendinte diferite in ortografierea termenilor greco-latini. Cum limbajul de specialitate este frecvent scris, forma scrisa este esentiala in procesul de comunicare stiintifica. Pentru facilitarea acestei comunicari scrise, se opteaza, de preferinta, pentru grafia etimologica, mai ales atunci cand exista ezitari. Influenta limbii standard, insa, si a grafiei fonetice este puternica, mai ales ca nu putem avea norme diferite pentru aceeasi limba. O inovatie o costituie introducerea termenului element median care marcheaza utilizarea unui element formativ notional in interiorul unui termen greco-latin (-geo-, -cardio-, -pneumo- etc.).

Prin punctele de vedere exprimate anterior, e interesant de observat in perioada urmatoare rolul elementului stiintific, precum si al celui greco-latin in limba romana.

Scurta prezentare

FILO- Element de compunere insemnand „prieten“, „iubitor“, care serveste la formarea unor substantive si a unor adjective. – din fr. philo-. DEX; prefix care indica iubire sau simpatie. Gr. φιλο- „iubitor“, in general prin intermediul fr.; ca in fr., se poate folosi uneori la sfirsitul cuvintelor: filogrec sau grecofil, filorus sau rusofil. DER

FILO1- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „prieten“, „amator“; „iubitor de“, „a prefera“, „a iubi“. [Var. fil-. / < fr. philo-, it. filo-, cf. gr. philos – prieten].

FILO2, -filíe - Element prim de compunere savanta cu semnificatia „trib“, „neam“, „specie”, „rasa”. [< fr. phylo-, it. filo-, cf. gr. phyle – trib].

FILO3, -fíl (a), -filíe - Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) frunza“. [< fr. phyllo-, it. fillo-, cf. gr. phyllon].

Inventar de termeni

FILO1

filoamerican adj., s. m. f. prieten, admirator al americanilor. (< filo1- + american)

Curierul National – 22.07.2003 »Berlusconi si Bush, in Texas: Din aceste motive, comenta „Washington Times“, Bush i-a deschis „celui mai filoamerican premier din istoria Italiei“ portile ranchului sau, dupa ce l-a primit si la Camp David - privilegiu rezervat doar catorva lideri. Acelasi procedeu: filoelen, filoenglez, filogerman, filorus, filosovietic etc.

filantróp, filantropi s.m. si f. Persoana care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei saraci). – Din fr. philanthrope, gr. philanthropos < philos – prieten, anthropos – om.

Curierul National – 01.09. 2005 » „Guvernul, filantrop pe TVA-ul nostru”



filantrópic, -a, filantropici, -ce, adj. Care tine de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

Romania Libera – 28.10.2006 „Arhiepiscopia Ortodoxa Romana, alaturi de Opera Romana din Timisoara, organizeaza in seara de 1 noiembrie un concert filantropic, destinat strangerii de fonduri pentru deschiderea unui serviciu de ingrijire la domiciliu a persoanelor varstnice.”

filantropíe s.f. Actiune de binefacere intreprinsa in folosul oamenilor saraci. – Din fr. philanthropie, cf. gr. philanthropia

Curierul National – 29.11. 2003 » Filantropi si filantropie: De ce s-o fi chemat, pe vremuri, unul din marile spitale bucurestene, „Filantropia“?

filarmónic, -a, filarmonici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care se refera la activitatea de raspandire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. Societate filarmonica = institutie, asociatie avand ca scop cultivarea si raspandirea artelor, in special a artei muzicale. 2. S.f. Institutie (de stat) care detine rolul principal in viata de concert si in dezvoltarea culturii muzicale a unei tari, cuprinzand toate aspectele artei interpretative si toate formele de manifestare concertistice. ♦ Orchestra simfonica apartinand unei astfel de institutii. – Din fr. philharmonique, cf. gr. philein – a iubi, harmonia – armonie

www.contrafort.md – „Intr-un regim filarmonic in care principiile, altele decit cele exclusiv artistice, vor forma mentalitati si o opinie muzicala aflata sub imperiul”

filarmoníst, filarmonisti, -ste, s.m. si f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ica] + suf. –ist

Editie Speciala de Oltenia – 07.06.2008 „ chiar daca fac parte dintr-o familie de romi, iar cand m-am stabilit in Craiova, mi-am propus sa studiez si sa ajung filarmonist. N-a fost sa fie asa, ”

filatelíe s.f. Actiunea de a colectiona (si a studia) marci postale. – Din fr. philatélie, cf. gr. philein – a iubi, ateleia – taxa de transport

Gandul – 07.06.2008 „Bucurestiul gazduieste, in premiera, Expozitia Filatelica Mondiala (EFIRO 2008) in perioada 20-27 iunie, la complexul Romexpo.”

filobúz s. n. troleibuz. (< it. filobus)

filocalíe s. f. Culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocsi. (< fr. philocalie)

Romania libera-Supliment de weekend/Perspective spirituale -15.10.2007 Ortodoxia mioritzica: „Este drept, am avut filocalia in limba poporului cu mult inaintea vecinilor. Nu cred ca taranii romani aveau acces la filocalie, mai ales ca ei erau, ”

filodoxíe s. f. (la Kant; peior.) inclinatie pentru argumentarea adevarului. (< germ. Philodoxie), art. filodoxía, g.-d. filodoxíi, art. filodoxíei

filoelén, -a adj., s. m. f. prieten, admirator al grecilor; filoelenic. (< fr. philohellène)

Suplimentul de cultura - Nr. 141, 18-24 . 08. 2007 Rosul usor e rozul iluzor „Reprosul, dom’ profesor, nu va fi fost al meu, ci al acelora care combat, concomitent cu eurocentrismul, acest impuls filoelen

filoelénic, -a adj. filoelen. (< fr. philohellénique)

filoelenísm s. n. dragoste, admiratie pentru ceea ce este grecesc. (< fr. philohellénisme)

filoengléz, -a adj., s. m. f. anglofil. (< it. filoinglese)

Ziua – 13.07.2005 „am cunoscut un filoenglez in Bucuresti(prin anii 70) care avea o biblioteca ce numara 3000-3500 de carti, numai cu autori englezi si irlandezi (cred ca avea si autori americani) si care imi spunea ca nici un milion de francezi nu pot scrie ca un 'britanic'”

filofób, -a adj. Persoana careia ii este frica sa iubeasca. (< gr. philos – prieten, phobos – frica)

filogermán, -a adj., s.m. si f. Germanofil. (< it. filotedesco); (Persoana) care aproba, admira, iubeste tot ceea ce este german, ce vine de la germani. – Din fr. germanophile.

filogermán adj., s. v. germanofil.

germanofíl, -a adj., s.m. si f. (Persoana) care aproba, admira, iubeste tot ceea ce este german, ce vine de la germani. – Din fr. germanophile. - substantival (in opozitie cu germanofob); pl. germanofíli; f. sg. germanofíla, pl. germanofíle; filogerman, nemtofil.

Jurnalul National – 15.03.2005 Germania, o poveste de primavara: „Intr-un interviu la Europa FM, pe care mi l-a acordat inaintea vizitei in SUA, presedintele Basescu spunea cam asa: indata ce mi-am facut cunoscute intentiile de politica externa, unii ziaristi s-au demascat: fie ca germanofili, fie ca francofili, fie ca americanofili. Nici unul insa nu s-a dovedit romanofil.”

filológ, -a, s.m. si f. specialist in filologie. – Din fr. philologue; filológ s. m., pl. filológi;

filológa s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe

filológic, -a adj. Care apartine filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. (Adverbial) Studiaza filologic un text. – Din fr. philologique; filológic adj. m., pl. filológici; f. sg. filológica, pl. filológice

filologíe s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punct de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. – Din fr. philologie, cf. gr. philos – prieten, logos – vorbire; filologíe s. f., art. filología, g.-d. filologíi, art. filologíei

filoméla s.f. (Inv.) Privighetoare, Pasare migratoare de talie mica, cu penajul brun-cafeniu, care produce sunete foarte melodioase. – Din fr. philomèle, cf. gr. Gr. φιλομήλη Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei; Sec. XIX, cuvint poetic din epoca romantica; filoméla s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle

filoneísm s.n. (Liv.) Inclinatie deosebita, pasiune pentru tot ceea ce este nou. (Pron. -ne-ism. / < it. filoneismo, cf. gr. philos – prieten, neos – nou).

filonichíe s.f. (Inv.) Discutie aprinsa; cearta, disputa. – Din ngr. Ngr. φιλονει ία filonikía; Sec. XVIII, inv. – Der. filonichisi, vb. (a se certa), din ngr. φιλονει έω, aorist φιλονεί ησα; - animozitate, cearta, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discutie, disensiune, disputa, divergenta, galceava, invrajbire, litigiu, neintelegere, vrajba, zazanie; filonichíe s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile

www.ziarulfaclia.ro – 02.08.2007 „Filonichie, dezbinare, zazanie. Iata ce ne-au adus cei optsprezece ani de libertate. Libertatea de a invrajbi, discordie, animozitate oriunde te uiti.”

filosemít, -a adj., s.m. si f. Admirator, partizan, prieten al semitilor, (in special) al evreilor. (< fr. philosémite); filosemít adj. m., pl. filosemíti; f. sg. filosemíta, pl. filosemíte

Jurnalul National – 28.08.2004 Cum adica nu esti evreu? (in Editorial): Daca as fi sesizat in comportamentul vechiului meu prieten un accent antisemit sau filosemit, probabil ca l-as fi intrebat: 'Ce treaba am eu cu toate astea?'.

filorús, -a adj., s.m. si f. rusofil. (< it. filorusso].

rusofíl, -a adj., s.m. si f. (Persoana) care manifesta simpatie pentru poporul rus si pentru cultura sa. – Din fr. russophile; adj. m., s. m., pl. rusofíli; f. sg. rusofíla, pl. rusofíle

filosóf / filozóf, -oáfa, filosófi / filozófi, -oáfe s.m. si f. 1. Persoana care se ocupa cu filozofia, care studiaza si prelucreaza problemele fundamentale ale filozofiei, care are o conceptie proprie in domeniul filozofiei; ganditor. 2. (Pop.) Om invatat, priceput in toate; spec. astrolog. 3. Persoana care are o atitudine inteleapta fata de viata; Apare din sec. XVII. Este posibil sa fi intrat in rom. prin intermediul lat. philosophus, al carui rezultat normal, *firosof nu s-a pastrat, dar care pare a fi atestat de calamburul firoscos (‹ *firosof incrucisat cu din fire scos), care se intelege mai putin daca trebuie sa plecam de la filosof. Contactul literar cu ngr. a contribuit probabil la inlocuirea formei traditionale cu cea moderna. Der. filosofie, s.f., din gr. φιλοσοφία (sec. XVII), si modern din fr. philosophie; filosofic, adj., din fr. philosophique; filosofesc, adj. (inv., filosofic); filosofeste, adv. (inv., in chip filosofic); filosofisi, vb. (inv., a filosofa); sin. cugetator, ganditor, (inv.) cugetaret. (Un mare ~ german.) 2. v. intelept.

filosofá, filosoféz/filozofa, filozofez vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflectii asupra problemelor vietii. – Din fr. philosopher, lat. philosophari; filosofá vb., ind. prez. 1 sg. filosoféz, 3 sg. si pl. filosofeáza; sin. vb. a cugeta. (Nu mai ~ intreaga zi!)

filosofála/filozofala adj.f. (in sintagma) Piatra filosofala = a) substanta imaginara despre care alchimistii credeau ca are forta miraculoasa de a transforma metalele in aur; b) fig. lucru imposibil de aflat; lucru, descoperire de o importanta capitala. – Din fr. philosophale; filosofála adj. f., pl. filosofále

u umbrela prin Paris…

Cronica Romana - 11.10.2007 „ turisti isterici care au venit mai mult sa fotografieze decat sa viziteze, iar iarna este prea frig. Prea frig pentru a te plimba in voie pe Champs Elyses sau pe stradutele obscure usor parfumate, prea frig sa stai la coada ca sa urci in Tunul Eiffel sau pe Arcul de Triumf, si prea frig sa motai filosofal

filosofárd/filozofard s. m. (peior.) cel care face speculatii filozofice de calitate indoielnica. (< fr. philosophard); filozofárd s. m., pl. filozofárzi

Observator Cultural, 10.01.2008, Festival de toamna la Chicago: „In memory of myself (in amintirea mea) – filmul filozofard al junelui regizor italian Saverio Costanzo (tineri seminaristi intr-o manastire venetiana, chinuiti de hiperbolizate probleme de credinta, de-o pretioasa platitudine) e sub nivelul la care gasesc ca ar merita sa-l povestesc.”

filosofástru s. m. (peior.) filozof lipsit de valoare. (< it. filosofastro)

Revista Teatrul – aprilie 1989: „Indragostit umil sau razbunator furibund, cabotin ieftin sau filozofastru ironic, mahmur sau lucid, Valer Dellakeza intrupeaza un Vanea asa cum ni l-am inchipuit unii, poate asa cum l-a vrut Cehov.”

filosofém/filozofem s. n. 1. (la Aristotel) rationament stiintific; aporema. 2. tema filozofica. (< fr. philosophème, germ. Philosophem)

Blogsport.ro, 27.08. 2007, Pe cine sustinem?: “In fotbal, ca si in viata, cel mai tare traieste, iar celalalt moare.” Acest filozofem cu miros darwinist ii apartine lui Ioan Viorel Ganea si a fost emis, cu tandra empatie, dupa ce ginditorul fagarasean i-a rupt piciorul scotianului John Kennedy in aprilie 2004, intr-un amical.

filosófic, -a/filozofic, -a adj. care apartine filosofiei, privitor la filosofie, caracteristic filosofului; care dovedeste, exprima intelepciune. – Din fr. philosophique; filosófic adj. m., pl. filosófici; f. sg. filosófica pl. filosófice; sin. adj. (inv.) filosofesc. (Teorie ~.)

filosoficéste/filozoficeste adv. (Rar) – din punct de vedere filosofic; in mod filosofic; ca un filosof. – Filosofic + suf. -este.

Ziua - 10.08.2005 Un mare scriitor despre marea literatura: „Acest mare scriitor sud-american ne reaminteste cum se poate vorbi despre carti, ca intre prieteni, cu exaltari si admiratii, cu pofta de citit si cu permanente comparatii cu viata reala, fara nimic artificial, cu multe digresiuni si de multe ori meditand filozoficeste pe marginea unei intamplari sau a unui personaj.”

filosofíe/filozofie s.f. 1. stiinta constituita dintr-un ansamblu inchegat de notiuni si idei, care interpreteaza si reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptie generala despre lume si viata. 2. totalitatea conceptiilor si a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei stiinte. 3. (Rar) atitudine (inteleapta) fata de intamplarile vietii; mod specific de a privi problemele vietii. 4. (Fam.) lucru greu de facut, problema greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia< philein – a iubi, sophia – intelepciune, cf. fr. philosophie; filosofíe s. f., art. filosofía, g.-d. art. filosofíei; pl. filosofíi, art. filosofíile



filosofísm/filozofism s. n. (rar) falsa filozofie; abuz de filosofie tendentioasa. (< fr. philosophisme)

filotehníe s.f. inclinatie deosebita pentru arte si inventii tehnice. (< fr. philotechnie, cf. gr. philos – prieten, techne – mestesug); filotehníe s. f., art. filotehnía, g.-d. filotehníi, art. filotehníei

filotéhnic, -a adj. care iubeste artele si tehnica, iubitor de arte si tehnica. (< fr. philotechnique); filotéhnic adj. m., pl. filotéhnici; f. sg. filotéhnica, pl. filotéhnice

www.miroslava.licee.edu.ro: „era Istoria Naturala in care plantele sunt grupate si studiate dupa sistemul agronomic filotehnic si nu dupa cel propus de biologie.„

filótim, -a adj., s.n. (Inv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S.n. Filodorma. [Acc. si: filotím] – Din ngr. φιλότιμος filótimos, Sec. XVIII; filótim adj. m., pl. filótimi; f. sg. filótima, pl. filótime; Der. filotim, s.n. (dar; filodorma), sec. XIX, inv.; filotimie, s.f. (generozitate, blindete), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovada de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα; adj. v. culant, darnic, generos, marinimos

Jurnalul National- 30.03.2005 Ascensiunea tumultoasa a bisnitarului - Mecena: „In urma rapirii si a presupusului contact cu rapitorii, Hayssam poate iesi iar cu o imagine de ''salvator'', negociator abil si om filotim, pentru care banii nu conteaza cand e vorba de salvat vieti.”

filotimíe s.f. (Inv.) 1. darnicie, generozitate. 2. ambitia de a dobandi stima si pretuirea oamenilor. – Din ngr. filotimia; culanta, darnicie, generozitate, marinimie; filotimíe s. f., art. filotimía, g.-d. filotimíi, art. filotimíei

filotimisí, filotimisésc, vb. IV refl. (inv.) a se arata filotim.

FILO2

filocenogenéza s. f. dezvoltare a comunitatilor vegetale sau animale. (< fr. phylocénogenèse)

filoembriogenéza s. f. evolutie datorata modificarii cursului dezvoltarii embrionare. (< fr. phyloembryogenèse)

filogenétic, -a adj. (Biol.) Care apartine filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique; m., pl. filogenétici; f. sg. filogenética, pl. filogenétice; (BIOL.) filetic. (Arbore ~.)

Jurnalul National – 26.11.2007 Incidentele si accidentele eruptiei dentare: „Accidentele de eruptie in cazul acestor dinti reprezinta aproape o regula si se datoreaza unor cauze filogenetice, ontogenetice (embriologice) si anatomice. Exista tendinta filogenetica de marire a cutiei craniene in raport cu maxilarele, accentuata pe fondul scaderii rolului de masticatie al dintilor.”

filogenéza s.f. 1) biol. Proces de dezvoltare a vietii pe Pamant. 2) Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul acestui proces. /<fr. phylogenese; g.-d. art. filogenézei

Jurnalul National – 8.11.2006: „Viata intrauterina este timpul schimbarilor fulgeratoare in care ontogeneza repeta filogeneza.”

filogeníe s.f. 1. Procesul evolutiei formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante in cursul dezvoltarii istorice a lumii vii; filogeneza. 2. Ramura a biologiei care cerceteaza filogenia (1). – Din fr. phylogénie; art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei; filogeníe s.f. (BIOL.) filogeneza. (~ unor organisme).

Revista Studii de stiinta si cultura nr.3-4/2006: „Insista asupra problemelor de filogenie si ontogenie, indeosebi asupra ideilor noi in taxonomia acestui grup de plante.”

filogeróntic, -a adj. (despre organisme) aflat in faza de imbatranire a evolutiei sale. (< fr. phylogérontique)

FILO3

filobiologíe s. f. studiul biologic al frunzei. (< fr. phyllobiologie), g.-d. art. filobiologíei

filocárpic, -a adj. cu fruct foliaceu. (< fr. phylocarpique)

filochinóna s. f. vitamina K1. (< fr. phylloquinone)

filodéndron s.m. Planta decorativa originara din regiunile ecuatoriale, cu radacini aeriene si cu frunze mari, late si adanc crestate (Monstera deliciosa). [Acc. si: filodendrón] – Din fr. philodendron, pl. filodéndroni

Gandul – 30.01.2008 Cum distribui plantele decorative: „Ficusul, filodendronul, floarea de ceara, iedera sunt plante cataratoare, elegante prin forma si prin coloritul frunzelor.”

filódiu s. n. petiol dilatat avand forma si structura unei frunze. (< fr., lat. phyllodium)

filofág, -a adj. Insecte filofage = insecte daunatoare care se hranesc cu frunzele vegetalelor. (< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunza, phagein – a manca);m., pl. filofági; f. sg. filofága, pl. filofáge

filomorfóza s.f. metamorfozare a unor organe ale unei plane in frunze. (< fr. phyllomorphose)

filonecróza s. f. proces de mortificare a frunzelor. (< fr. phyllonécrose)

filopóde s. n. pl. ordin de crustacee brahiopode cu labele turtite, semanand cu o frunza. (< fr. phyllopodes)

www.eukarya.ro: „Se disting patru feluri principale de pseudopode: lobopode, filopode, rizopode si axopode.”

filopódiu s. n. 1. petiolul frunzei. 2. tulpina falsa rezultata din sudoarea tecilor frunzelor. (< lat. phyllopodium, fr. phyllopode)

filotaxíe s.f. (Bot.) modul in care sunt asezate frunzele pe tulpina si pe ramuri. (< fr. phyllotaxie, cf. gr. phyllon – frunza, taxis – asezare); filotaxíe s. f., art.filotaxía, g.-d. filotaxíi, art. filotaxíei

www.onlinebioterra.evonet.ro: „cu frunze mici, ovale, cu filotaxie verticilata. Frunza, din punct de vedere structural, este constituita din trei feluri de celule”

filoxéra s.f. 1. insecta parazita care distruge radacina si frunzele vitei de vie (Phylloxera vastatrix). 2. boala a vitei de vie provocata de filoxera (1). – Din fr. phylloxéra, cf. gr. phyllon – frunza, xeros – uscat; filoxéra s. f., g.-d. art. filoxérei; pl. filoxére

Jurnalul National – 22.07.2004 Filoxera si hibrizii (in Gastronomie): „In acest fel, particularitatile speciilor europene s-au pastrat in acelasi timp cu indepartarea pericolului agresiunii filoxerei./ Ca o ironie a sortii, recent, in California, s-au inregistrat cateva forme de atac filoxeric la viile americane.”

filozitáte s.f. simptom al tuberculilor de cartofi atacati de unele virusuri sau incoltiti in intuneric. (< fr. filosité); filozitáte s. f., g.-d. art. filozitatii

Observatii

afixoid+afixoid

afixoid + unitate neautonoma

combinatii de unitati lexicale

+ lexem din vocabularul general

Filo1

filantrop

filatelie

filocalie

filodoxie

filofob

filolog

filomela

filoneism

filonichie

filosofie

filotehnie

filosofic

filosofal

filosofard

filosofastru

filosofem

filosoficeste

filotim

filotimie

filotimisi

filoamerican

filoelen

filoelenic

filoelenism

filogerman

filorus

filosemit

filosofism

filotehnic

Filo2

filogerontic



filogenie

filocenogeneza

filoembriogeneza

filogenetic

filogeneza

Filo3

filocarpic filodendron

filofag

filomorfoza

filonecroza

filopode

filopodiu filotaxie

filoxera

filodiu

filozitate

filobiologie

filochinona

Se remarca in inventarul de termeni selectat ca derivarea cu sufixe este mai raspandita decat cea cu prefixe. Cat priveste modul cum se manifesta acest procedeu, vom constata ca numarul termenilor mosteniti si al celor formati pe teren romanesc este destul de redus. Cei mai multi termeni formati prin sufixare sunt imprumutati din limbile moderne, in special din franceza. Varietatea si productivitatea celor mai reprezentative sufixe in aceasta situatie se afla in legatura directa cu semnificatia pe care o atribuie sufixul termenului derivat:

termeni-nume de agent al actiunii, care se formeaza cu ajutorul sufixelor: -ist: filoarmonist etc.;

termeni care denumesc activitati, actiuni in desfasurare, formati cu sufixul

-are: filosofare etc.

termeni care desemneaza calitati, proprietati, caracteristici ale unor obiecte, notiuni abstracte in raport cu altele si care se formeaza cu unul dintre sufixele: -al: filosofal ; -ic: filocarpic, filoelenic, filotehnic, filogerontic etc.;

termeni care denumesc notiuni abstracte (stiinte, notiuni, curente etc.), formati cu sufixele substantivale: -ism: filoelenism, filoneism; -ie: filantropie, filosofie, filobiologie, filotimie etc.

Prin sensul sau fundamental, filo- formeaza o pereche antonimica cu sufixoidul fob, -fobie avand semnificatia „(care are) aversiune, teama (patologica)“, de origine greaca (< fr. -phobe, -phobie, cf. gr. phobos)- anglofob „care uraste tot ce este englez”<fr. anglophobe, antropofobie „frica de a comunica cu oamenii”, cardiofobie „frica de a contracta o boala de inima”, claustrofobie „frica de spatii inchise”, monofobie „frica de singuratate”, neofobie „teama patologica de tot ce e nou” etc.; claustrofob ( persoana care are teama patologica de locuri inchise< fr. claustrophobie, cf. lat. claustrum – loc inchis, phobos – teama), xenofob (care uraste persoanele sau popoarele de alta nationalitate, care este dusman a tot ceea ce este strain< fr. xénophobe, cf. gr. xenos – strain, phobos – ura) etc. O alta pereche antonimica este formata de mizantrop (gr. misein, „a uri” + < gr. anthropos, „om”) si filantrop (< gr. phylos, „prieten, iubitor” + < gr. anthropos, „om”). Ca relatie de antonimie pentru elementul secund al cuvantului, cu termenul filo- in pozitie sufixoidala, se identifica perechea neofobie (< gr. neos, „nou” + < gr. phobos, „teama”) si neofilie (gr. neos, „nou” + < gr. phylos, „prieten, iubitor”).

De asemenea, se remarca existenta in limba a unei serii sinonimice prefixoidal-prefixale: filo-/pro- (filosovieticprosovietic), pro- fiind un element prim de compunere savanta cu semnificatia: 1. „inainte“; „pentru“; „in loc de“; „in caz de“. 2. „anterior“, „prioritar“ (in timp si in spatiu). [< fr., it. pro-, cf. lat. pro – care sta inainte, in locul lui, inainte; in favoarea], precum si a unei serii sinonimice prefixoidal-sufixoidale (filorusrusofil, filogerman-germanofil).

Cercetarea limbii vii si a presei actuale ne pune fata in fata cu un numar impresionant de formatii cu filo-. Exemplele citate mai sus sunt extrase, cele mai multe, din presa zilnica; se stie ca presa poate surprinde, cu multa rapiditate uneori, meandrele limbii vorbite si ca face sa circule cuvinte din cele mai variate domenii.

Materialul analizat permite gruparea formatiilor cu filo- in trei categorii:

Cuvinte apartinand limbajului tehnico-stiintific in sensul general, referitoare la notiuni specifice terminologiilor de specialitate, in special biologie si botanica

Cuvinte din patrimoniul limbii comune, chiar familiare

Cuvinte pe care le putem considera efemere, create prin extensie sau prin calchiere (filo-NATO, filo-militian, filo-orientari)

Ex.

Calare pe 2 lumi sau Cantecul vietii; autor: Rodica Bordeianu - „In primul capitol, “Bucovina”, autorul integreaza armonios o succinta istorie a regiunii acum rupta in doua de catre forte cand filo-naziste, cand filo-comuniste si, mai recent, cand filo-NATO, de la Bucuresti.”

danpatrascublogspot.com, 29.08.2007, Probleme de liturgica - „Intrerup seria postarilor mai artistice, departe de freamatul lumii, pentru a intra putin tocmai in acest freamat, intrucat consider ca o luare de pozitie fata de discutiile pe teme liturgice in care am fost implicat ar fi binevenita. Inca de la inceputul Bisericii Greco-Catolice a exista mai mereu o tensiune ideologica intre o tabara filo-latina si una filo-bizantina

Evenimentul zilei, 27.05.2006, Omul saptamanii – „Cu astfel de parlamentari filo-militieni, nu este de mirare ca lustratia se lasa asteptata mai ceva ca integrarea europeana.”

Revista Asymetria, 13.02.2007, in Editorial – „Filo-rusismul politic i toate filo-orientarile giruetelor politice se vadesc comportamente determinate nu de interesele globale ale popula iei Romaniei, pe care teoretic politicienii o reprezinta i servesc, ci spre grupurile private care se servesc repede i de unde pot.”

De remarcat este faptul ca in grupa a doua si in cea de-a treia toate formatiile noi pornesc de la sensul cel mai cunoscut al lui filo- detasat de la semnificatia „prieten”, „amator”; „iubitor de”, „a prefera”, „a iubi” (filo-1), in timp ce in prima grupa, in termenii tehnico-stiintifici citati, sunt prezente sensurile „trib”, „neam”, „specie”, „rasa” (filo-2) si „(referitor la) frunza” (filo-3).

Referindu-ne la criteriul durabilitatii, se poate constata ca termenii cuprinsi in grupa a doua au sanse mai ridicate de supravietuire decit unii din grupa intai. Chiar daca inregistram exagerarile „modei” de a se crea noi termeni cu filo- (grupa a treia, in special), e imposibil sa nu ne atraga atentia acele creatii, probabil durabile, care corespund unei necesitati obiective, dictate de progresul stiintei si al tehnicii. Creatiile noi amintite au o deosebita valoare teoretica, deoarece se conformeaza unei mai vechi si generale tendinte a limbii catre concentrare, catre economie, tendinta care determina preferinta catre un compus (cu elemente alcatuitoare autonome sau cu prefixoide) in raport cu o perifraza mai lunga, deci mai greoaie.

Din cele expuse mai sus putem trage o serie de concluzii pertinente. Astfel, e usor de constatat ca pseudoprefixarea este, in limba romana actuala, un procedeu viu, fiind prezenta indeosebi in limbajul persoanelor instruite, dar a trecut si in limba standard. Cuvintele formate cu ajutorul pseudoprefixelor sunt in numar tot mai mare comparativ cu faza precedenta a limbii. In aceasta privinta, Iorgu Iordan a observat, pe buna dreptate, ca, in principiu, nu exista limita pentru o creatie lingvistica de acest fel.

Cuvintele cu pseudoprefixe nu sunt doar imprumuturi, ci au fost adesea create pe teritoriul romanesc, in timp ce pseudoprefixarea a pierdut cel mai adesea caracterul artificial, elementele ei de compunere fiind sesizate cu usurinta de vorbitorii de limba romana.

Bibliografie

Avram Mioara, Anglicismele in limba romana, Bucuresti, 1997

Bidu-Vranceanu Angela, Calarasu,Cristina s.a., Dictionar de stiinte ale limbii, Bucuresti, „Nemira”, 2001.

Bidu-Vranceanu Angela, Lexic stiintific interdisciplinar, Bucuresti, https://www.unibuc.ro/eBooks/filologie/lexic/

Bidu-Vranceanu Angela (2000) Lexic comun, lexic specializat, Bucuresti, Editura Universitatii din Bucuresti, https://www.unibuc.ro/eBooks/filologie/vranceanu/index.htm

Coteanu Ion, Stilistica functionala a limbii romane. Stil, stilistica, limbaj, Bucuresti, 1973

Coteanu Ion, Structura si evolutia limbii romane (de la origini pana la 1860, Bucuresti, 1981

Dictionar explicativ al limbii romane. Editia II, Bucuresti, 2004

Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, Editia II, Bucuresti, 2005

Dimitrescu Florica, Dictionar de cuvinte recente. Editia a II-a, Bucuresti, 1997 (DCR)

Dimitrescu Florica, Dinamica lexicului romanesc: ieri si azi, Cluj-Napoca, 2000

Formarea cuvintelor in limba romana, Bucuresti, Editura Academiei Romane. Vol. I (Compunerea), 1970; vol. II (Prefixarea), 1978; vol. III (Sufixarea), 1989

Pitiriciu Silvia, Terminologia matematica. Probleme de etimologie, Craiova, Editura Sitech, 2005.

Hristea Theodor s.a. Sinteze de limba romana, Bucuresti, 1981

Vintila-Radulescu Ioana, Terminologia si problemele ei actuale, Bucuresti, 1999

www.adevarul.ro

www.contrafort.md

www.curierulnational.ro

www.editie.ro

www.evz.ro

www.gandul.info

www.gds.ro

www.jurnalul.ro

www.observatorcultural.ro

www.onlinebioterra.evonet.ro

www.romanialibera.ro

www.ziarulfaclia.ro

www.ziua.ro







Politica de confidentialitate


.com Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM








Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu