Metode si modele utilizate de analiza economico-financiara

Metode si modele utilizate de analiza economico-financiara

Pentru indeplinirea obiectivelor sale, analiza economico-financiara se bazeaza pe mai multe metode, proprii sau preluate din alte stiinte (cum ar fi de exemplu statistica), care se pot grupa in doua categorii: metode de analiza calitativa, respectiv metode de analiza cantitativa.

Metodele analizei cantitative asigura  cuantificarea legaturilor de tip cauza-efect care se stabilesc intre un indicator principal si alti indicatori, care datorita influentelor exercitate asupra indicatorului principal sunt denumiti factori de influenta.

Cele mai utilizate metode de analiza cantitativa sunt:

a)     metoda indicatorilor: un indicator este instrumentul de baza al analizei economico-financiare, putand fi definit ca o "forma de exprimare concentrata a informatiei"[1]. Exista mai multe tipuri de indicatori: indicatori ai resurselor (financiare, umane, de exemplu: numarul de salariati, capitalul social), indicatori ai consumurilor de resurse (cum ar fi consumul specific de materie prima pe produs), indicatori ai rezultatelor (de exemplu profitul din exploatare, profitul net / brut);

b)     metoda indicilor este utilizata pentru aprecierea evolutiilor, dinamicii activitatii intreprinderii si rezultatelor acesteia. Se folosesc doua categorii de indici: indicii cu baza fixa (tot sistemul de indici este construit prin raportare la aceeasi valoare de referinta), respectiv cu indicii baza in lant (pentru fiecare indice, raportarea se face la valoarea de referinta corespunzatoare perioadei anterioare);

c)     metoda scoring permite stabilirea unor corelatii intre factorii ce pot conduce la succesul unei afaceri si factorii ce pot determina falimentul acesteia. Metoda are la baza o functie liniara care se construieste pornind de la un anumit numar de indicatori. Fiecarui indicator i se asociaza un coeficient numeric, denumit coeficient de ponderare. Formula generala a unei functii de tip scor este urmatoarea:

Z = c₁ * I₁ + c₂ * I₂ + . + c_n* I_n

sau, generalizand:

unde:

I₁, I₂, ., I_i,I_n - indicatorii inclusi in functia scor;

c₁, c₂, ., c_i,c_n - coeficientii de ponderare.

Prin utilizarea functiei de scor se obtine o valoare pentru intreprindere la un moment dat, valoare care poate face obiectul unor comparatii, in primul rand cu valorile de referinta asociate functiei scor, precum si comparatii in timp si spatiu. In urma acestor comparatii se pot desprinde informatii legate de potentialul sau riscurile aferente activitatii firmei. Scoring-ul se foloseste de obicei in analiza echilibrului financiar si in diagnosticul riscului.

d) metoda balantiera si metoda substituirii in lant realizeaza, cu ajutorul unor modele,  explicitarea dinamicii unui anumit indicator in functie de actiunea/evolutia unor factori de influenta, prezentand aceste influente intr-o forma cuantificata, valorica.

Aplicarea acestor metode presupune parcurgerea mai multor etape (formulele de calcul vor fi prezentate pentru fiecare metoda, in sectiunea dedicata acesteia):

stabilirea variatiei indicatorului principal supus analizei;

stabilirea influentei fiecarui factor inclus in modelul folosit;

interpretarea rezultatelor obtinute, care se poate face pe urmatoarele directii:

o      stabilirea caracterului favorabil sau defavorabil al influentei fiecarui factor asupra indicatorului I. Pentru aceasta este suficient sa se identifice daca valoarea influentei este pozitiva sau negativa din punct de vedere matematic. Daca factorul de influenta cercetat este direct proportional cu indicatorul pe care il influenteaza, atunci o valoare pozitiva va indica o influenta favorabila, iar o valoare negativa o influenta defavorabila. Daca factorul de influenta se gaseste intr-o relatie de inversa proportionalitate cu indicatorul, atunci o valoare negativa reprezinta o influenta pozitiva, respectiv o valoare pozitiva va indica o influenta defavorabila;

o      ierarhizarea factorilor de influenta dupa importanta lor. Aceasta clasificare se poate face in functie de mai multe criterii, de la caz la caz. In urma realizarii gruparii se poate verifica daca amploarea influentelor factorilor este corelata cu nivelul lor relativ de importanta.

1. Metoda balantiera

Se utilizeaza atunci cand factorii de influenta din cadrul unui model de analiza sunt combinati prin relatii de tip suma sau diferenta.

Formula generala a unui model care se exploateaza prin metoda balantiera este urmatoarea:

I = x+y-z

unde:

I - indicatorul supus analizei

x,y,z - factori de influenta pentru I

Aplicand metoda balantiera unui astfel de model, se parcurg urmatoarele etape:

a.      se determina variatia indicatorului I:

∆I = I₁ - I₀ = (x₁ + y₁ - z₁) - (x₀ + y₀ - z₀)

b.     se cuantifica influenta fiecarui factor, in functie de caracterul direct sau invers proportional al relatiei dintre factorul respectiv si indicatorul I (in cazul nostru, factorii x si y sunt direct proportionali cu indicatorul I, iar factorul z este invers proportional, deoarece este insotit de semnul "-"):

influenta factorului x:

∆I_x = x₁ - x₀

influenta factorului y:

∆I_y = y₁ - y₀

influenta factorului z:

∆I_z =  z₁ - z₀

Relatia intre variatia indicatorului I si influentele celor trei factori din model este urmatoarea:

∆I = ∆I_x + ∆I_y + ∆I_z

c.      interpretarea rezultatelor

Metoda balantiera se poate aplica si pentru analiza dinamicii coeficientului Z al metodei scoring.

2. Metoda substituirii in lant

Metoda substituirii in lant se aplica modelelor in care intre factorii de influenta se stabilesc relatii aritmetice de tip produs (factorii de influenta sunt direct proportionali cu indicatorul) sau raport (intre indicatorul analizat si factorii sai de influenta exista relatii de inversa proportionalitate). Factorii sunt substituiti succesiv pentru a se determina influenta fiecaruia.

In cadrul acestei metode, substituirea respecta urmatoarele principii:

a)     factorii sunt inserati in formula modelului in functie de natura lor, astfel: mai intai factorii cantitativi, apoi factorii de structura si la sfarsit factorii calitativi;

b)     factorii se substituie in ordinea in care apar in formula modelului;

c)     un factor odata substituit isi pastreaza forma in formulele substitutiilor ce urmeaza a fi efectuate.

Formula generala a unui model de analiza pentru care se aplica metoda substituirii in lant se prezinta astfel:

I = x * y * z

unde:

I - indicatorul analizat

x,y,z - factori de influenta in cadrul modelului.

Aplicarea metodei presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a.      se determina variatia indicatorului I:

ΔI = I₁ - I₀ = x₁ * y₁ * z₁ - x₀ * y₀ * z₀

b.     se determina influentele factorilor x,y si z,   folosind urmatorul set de formule:

pentru factorul x:

∆I_x = x₁ * y₀ * z₀- x₀ * y₀ * z₀ = (x₁ - x₀)* y₀ * z₀

pentru factorul y:

∆I_y = x₁ * y₁ * z₀- x₁ * y₀ * z₀ = x₁ *(y₁ - y₀)* z₀

pentru factorul z:

∆I_z = x₁ * y₁ * z₁- x₁ * y₁ * z₀ = x₁ * y₁ * (z₁ - z₀)

La fel ca si in cazul metodei balantiere, relatia intre ΔI si influentele celor trei factori este urmatoarea:

∆I = ∆I_x + ∆I_y + ∆I_z

c.      interpretarea rezultatelor.