Inceputurile crearii gandirii politice moderne romanesti

INCEPUTURILE CREARII GANDIRII POLITICE MODERNE ROMANESTI

1.Inceputurile crearii gandirii politice moderne romanesti, ideologia romanismului

2.Contributia lui Inocentiu Micu Klein la crearea gandirii politice moderne romanesti

Sub influenta Renasterii inceputa in Italia in secolele XIV-XV si in societatile din Europa Rasariteana, inclusiv in tarile romane se va naste si dezvolta cultura umanista de esenta laica. Ca si in cazul societatilor din Europa si in cea romana cultura laica de esenta umanista s-a bazat pe mostenirile culturale ale Antichitatii nationale dar mai ales universale, dar si pe creatiile autohnilor, in special ale cronicarilor romani din secolele XV-XVI, XVII si XVIII.

Si in tarile romane apar lucrari care vor imbina la inceputurile lor aspecte religioase cu cele laice, fiind create si puse in circulatie in limbi ca limba latina pentru Transilvania sau greaca si slavona pentru Tara Romaneasca si Moldova.

Sub impulsul si impactul reformei se vor crea si lucrari in limba romana. Din dorinta de a-i atrage pe romanii din Transilvania la religiile protestante- calvinism sau luteranism, vor fi traduse si tiparite in limba romana carti religioase. Asa apare in 1544 « Catehismul luteran », considerat prima scriere in limba romana.

In Tara romaneasca dar cu circulatie si in Moldova si Transilvania scrierea romana, tipariturile vor fi realizate de Diaconu Corsei atat a unor lucrari bisericesti dar si umaniste.

Secolul al XVIII-lea dar mai ales inceputul celui urmator va marca afirmatia deplina a umanismului romanesc de esenta laica. Acest proces va fi determinat pe de o parte de procesul de descompunere a societatii feudale si de cristalizare si afirmare a capitalismului care va aduce in plan social o clasa noua- burghezia, care prin interesele si aspiratiile sale era o clasa laica. Ea va fi si creatoare ideologiei politice romanesti intrucat aceasta ii permitea fundamentarea si realizarea propriilor sale deziderate.

Ideologia romanismului in crearea si ascensiunea sa ca parte a gandirii laice si umaniste si a gandirii politice moderne romanesti, va fi favorizata de dominatia straina, habsburgii in Transilvania si otomanii in Tara Romaneasca si in Moldova.

Realizarea intereselor burgheziei romane tinea in mare masura de inlaturarea dominatiei straine, de aceea ideologia nationala va sta la baza marilor evenimente social-politice ale poporului roman din cursul secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea in special : miscarea revolutiei din Transilvania din 1784-1785, revolutia lui Tudor Vladimireascu din 1821, revolutia romana de la 1848, Unirea din 1859 si crearea statului modern roman precum si castigarea independentei de stat in 1877.

Ideologia nationala romana a aparut si s-a manifestat pentru prima oara in Transilvania datorita aparitiei mai devreme a relatiilor capitaliste si a burgheziei romane si mai ales a exploatarii nationale la care erau supusi nationalistii transilvaneni,c are erau considerati tolerati in propria lor patrie, lipsiti de orice fel de drept politic, social, economic sau cultural.

Imperiul Habsburgic dupa ce a cucerit militar, politic si administrativ Transilvania, pentru a-si consolida stapanirea in aceasta parte, va incerca prin intermediul bisericii catolocice sa-i atraga pe romani de partea sa intrucat acestia reprezentau majoritatea populatiei.

Exploatarea la care erau supusi romanii, intoleranta din partea celor 3 natiuni- maghiari, sasi si germani, lipsa oricaror drepturi politice si cetatenesti, speranta ca situatia se va imbunatati, ii va determina pe unii prelati romani transilvaneni sa accepte unirea bisericii ortodoxe romane cu biserica catolica de la Roma.

La aceasta au contribuit in mare masura si autoritatile habsburgice care « lasau sa se inteleaga ca nooua biserica ce va rezulta, se va bucura de acelasi statut cu bisericile natiunilor recepte, adica cu catolicismul si protestantismul ». Cei care se vor unii cu biserica de la Roma, vor fi la inceput numiti uniti si apoi greco-catolici. Ei vor determina unirea de respectare a mitului ortodox si de acordare acelorlasi drepturi si libertati clerului roman cu cel al bisericii catolice.

Autoritatile habsburgice prin « Diploma leopoldina » din 1699 si 1701 va recunoaste la inceput petru uniti unele drepturi si libertati. Sub presiunea natiunilor privilegiate, maghiari, sasi si germani, aceleasi autoritati vor renunta la aplicarea in practica a concesiilor facute romanilor, fapt ce va face ca starea aceasta sa nu fie modificata. Ei vor fi in continuare considerati tolerati, noua biserica nu va avea un statut egal cu celalalte biserici iar romanii vor fi in continuare lipsiti de drepturi nationale, politice, economice si culturale.

Impotriva unei asemenea stari se va rodica intreaga natiune romana transilvaneana, prelati uniti, intelectuali burghezi, masele populare. In acest context se creaza si se dezvolta ideologia romanismului care va imbraca forma unei mari miscari de emancipare politica si culturala cunoscuta sub numele de Scoala Ardeleana. Ea va fic ea care va coordona lupta de emancipare a romanilor din Transilvania dar si a tuturor romanilor din spatiul carpato-danubiano-pontic.

Initiatorul luptei de emancipare a romanilor si precursor al Scolii Ardelene este considerat episcopul Inochentie Micu Klein. Prin functia sa de episcop el era singurul admis in Dieta Transilvaniei. In aceasta calitate el a incercat sa faca cunoscute cerintele si nazuintele poporului roman transilvanean..

Bazandu-se pe unele prevederi ale actului de unire cu biserica romano-catolica, pe dreptul natural si pe istorie, Inochentie Micu Klein va elabora intr-o forma sintetica primul program politic al natiunii romane transilvanene. Pentru a-si fundamenta cererile, el s-a folosit de importante argumente istorice lingvistice, documente prin care el incerca sa evidentieze originea comuna latina, unitatea si continuitatea neintrerupta a poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Iata cum argumenteaza el acest fapt : »caci noi inca de pe timpul lui Traian si chiat inainte de acesta si chiar si inainte de a fi intrat natiunea saseasca in Transilvania, am fost mosteni ai acestui pamant regesc».

Pe baza dreptului natural si istoriei, Inocentiu Micu-Klein a elaborat un program cu cererile si revendicarile poporului roman care cuprindea :

1.reprezentarea natiunii romane in toate institutiile politice ale tarii, guvernare, Dieta, dregatorii locale ;

2.plebea romana sa se bucure de aceleasi drepturi ca si plebea celorlalte natiuni ;

3.orasul Blaj, considerat capitala romanilor, sa aiba dreptul sa trimita in Dieta deputat ;

4.restituirea pamanturilor iobagilor romani si dreptul de stramutare a acestora ;

6.reducerea robotei ce se aplica romanilor la maxim 2 zile pe saptamana ;

7.acordarea dreptului romanilor de a deteine paduri, vii, gradini de pomi, ape,d e a innopta in orase ;

8.acceptarea meseriasilor romani in vresle.

Constient de importanta invatamantului in emanciparea romanilor, Inochiente Micu-Klein a cerut accordarea dreptului la invatatura a tuturor copiilor indiferent de originea lor sociala, confesiunea religioasa, starea nationala. Pesonal a initiat si creat, pe langa biserici romane, scoli in limba romana. Programul se incheia cu cererea “sa nu se hotarasca nimic despre noi fara noi si in absenta noastra. »

Pentru a-i da credibilitate si forta, programul va primi girul natiunii romane transilvanene in 1744 la Blaj cand Inocentiu Micu-Klein va convoca un sinod al bisericii greco-catolice dar la care vor participa si mireni, astfel ca acest sinod se va transforma intr-o veritabila adunare nationala a romanilor transilvaneni.

Pentru a atrage atentia Curtii de la Viena si a obtine aprobarea programului sau, sinodul a hotarat sa conditioneze unirea bisericii romane cu Roma de satisfacerea revendicarilor sale. Sub presiunea natiunilor recepte din Transilvania : maghiari, sasi si germani, care considerau ca prin acest program si mai ales prin aprobarea si recunoasterea sa, sunt incalcate propriile lor privilegii si ca acesta duce la emanciparea romanilor, Curtea de la Viena,c are nu dorea sa-si tensioneze relatiile cu acestia, va refuza programul politic al romanilor.

In septembrie 1744 acest program a fost sintetizat intr-o petitie numita « Suplex Libelux » si inaintat de Inocentiu Micu-Klen inparatesei Maria Tereza, in al carei absolutism luminat isi punea mare incredere. Personal se va duce la Viena incercand sa sustina programul. Sub presiunea celor 3 natiuni, Maria Tereza va respinge programul politic al romanilor.

In aceste conditii Inocentiu Micu-Klein va merge la Roma in ideea obtinerii sprijinului papei. Acesta, aflat insa sub influenta imparatesei Maria Tereza, nu numai ca nu il va sprijini, ci dimpotriva va lua o masura extrema de a-l excomunica pe episcopul roman. Nemaiavand nicio calitate, autortatile de la Viena, ii vor pune interdictia de a mai intra in Transilvania si de a mai avaea legaturi cu preotii romani de acolo. In 1768 Inochiente Micu-Klein va muri la Roma.

Episcopul Inochiente Micu-Klein ramane in istoria gandirii si a actiunii politice romane o figura de frunte a acesteia. El este primul creator al unui program politic national, coerent si unitar, fundamentat pe dreptul natural si istorie si cel ce va folosi pentru prima oara unirea religioasa a Bisericii romane cu Roma ca mijloc in lupta pentru emanciparea politica si nationala a poporului roman.

Este un precursor al Scolii Ardelene, fondator al ideologiei romanismului, cel ce a redesteptat constiinta nationala, initiatorul luptei de eliberare a poporului roman de sub Imperiul Habsburgic. Nerezolvarea cererilor natiunii romane, exploatarea nationala si sociala la care acesta era supusa, vor sta la baza marii revolutii din Transilania din 1784-1785.