LOCUL SI ROLUL ROMANIEI IN BINOMUL DE SECURITATE NATO - UE

LOCUL SI ROLUL ROMANIEI IN BINOMUL DE SECURITATE NATO - UE

I. Prezentare generala a NATO si UE

a. Alianta Nord Atlantica (NATO)

Alianta Nord Atlantica este o organizatie politico-militara, formata din 19 state care a luat fiinta in anul 1949 cu scopul declarat de a promova stabilitatea din spatiu Nord Atlantic printr-un efort colectiv de aparare si conservare a pacii. Fiecare tara membra a NATO este reprezentata printr-un aAmbasador sau un reprezentant permanent, sustinut de o Delegatie Nationala compusa din oficiali care reprezinta tara in diferite comitete NATO. Organizatia nord Atlantica este compusa din: organizatii si structuri civile, organizatii si structuri militare, structuri de comanda militara si alte organizatii si structuri .

Cel mai important organism decizional al Aliantei Nord Atlantice este Consiliul Nord Atlantic (N.A.C. ). Acesta are autoritate politica efectiva si putere de decizie , fiind alcatuit din Reprezententii Permanenti ai tarilor partenere la alianta. si are ca si activitate si intalniri de rang inalt cu Ministri de Externe, ai Apararii si cu prim ministrii statutul autoritatii reprezentate si al puterii de decizie, ramanand acelasi indiferent de nivelul intalnirilor .

Consiliul poate emite declaratii sau comunicate catre Guvernele tarilor nemembre, in care prezinta politica si deciziile Aliantei . Consiliul a primit autoritate explicite si putere de decizie in limitele Tratatului, ca document care sta la baza Aliantei Nord Atlantice. Lucreaza pe Comisii si Comitete, pentru a putea pune in practica hotaririle si deciziile Aliantei . Multe din aceste Comitete si Grupuri de planificare au fost create pentru a usura munca Consiliului, prin asumarea de responsabilitati in domeniile aferente zonei de activitate pe care o reprezinta. Astfel, Consiliul ofera consultanta pentru toate tarile partenere la Alianta in toate problemele si conflictele ce le afecteaza securitatea .

Cel putin de doua ori pe an, Consiliul are intalniri la nivel inalt ( ministerial ) cand fiecare tara este reprezentata de Ministrul de Afaceri Externe . Dupa incheerea lucrarilor , acestia realizeaza un raport , adresat autoritatilor nationale , in care fac o informare asupra cursului pe care l-a luat problema sau problemele discutate si pozitiil, pastrind astfel o legatura reala cu natiunea pe care o reprezinta . Alte aspecte ale activitatilor politice sunt rezolvate de catre Comitetele Politice, care sunt alcatuite din consilieri politici ai delegatiilor nationale . Secretariatul Consiliului este alcatuit din membrii ai Grupului International de delegati sau din Secretariatul Executiv care are rolul de a coordona si a asigura rolul de mandatar executiv al Consiliului .

Biroul Executiv General este alcatuit din Secretarul General, Deputatii Secretarului General, un Consilier legal si un Cosilier Special pentru problemele din Europa Centrala si Estica .

Biroul NATO pentru Securitate, coordoneaza, monitorizeaza si implementeaza politica privitoare la securitate a NATO . Conducatorul biroului este Secretarul General , Consilierul Principal pentru securitate si Presedintele Comitetului pentu Securitate al NATO . Presedintele este ales prin rotatie dintre membrii comitetelor . Ele au rolul de organisme de consiliere pentru Consiliu in probleme care pot afecta stabilitatea Aliantei .

b. Uniunea Europeana

Uniunea Europeana a fost infintata oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recenta organizatie de cooperare europeana care a inceput cu Comunitatea Europeana de Carbune si Otel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeana in 1967. Membrii acestei organizatii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania. In 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit si Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeana in Uniunea Europeana.In 1994 Austria, Suedia si Finlanda au intrat si ele astfel numarul total de membrii a ajuns la 15.

Uniunea Europeana are mai multe obiective, in special promovrea si extinderea cooperarea intre membrii, in probleme economice, sociale, de comert, politica externa, securitate si probleme judiciare. Alt obiectiv major a fost implementarea Uniunii Economice si Monetare (UEM), care a stabilit o singura moneda pentru membrii UE. In afara de UEM, progresul spre aceste obiective e lent. Abilitatea Uniunii Europeane de a-si atinge obiectivele a fost limitata de neintelegeri intre statele membre, probleme economice si politice externe si presiune din partea noilor democratii est europene de a deveni membre.

La 1 ianuarie 2007, Romania a devenit  stat membru al Uniunii Europene, calitate care implica atat drepturi, cat si obligatii care deriva din tratatele si legislatia adoptate de Uniunea Europeana de la infiintare pana in prezent si este valabila pentru membru al Uniunii Europene. In anul 1993, la 1 februarie - Romania semneaza Acordul European, care instituie o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si Statele Membre ale acestora, pe de alta parte., care intra in vigoare la 1 februrie, 1995. In perioada februarie -Iunie 1995, Romania a depus cererea de aderare la Uniunea Europeana, iar in iulie 1997 Comisia Europeana, adpota Agendei 2000, in care include Opinia asupra cererii de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. In noiembrie 1998, Comisia Europeana publica primul Raport de Tara privind procesul de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana. Dupa aderare la UE, in iunie 1999 Romania adopta Planul National de Aderare la Uniunea Europeana, iar in decembrie , acelasi an, Consiliul European decide inceperea negocierilor cu sase tari candidate, printre care si Romania. In februare 2000, in cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale, dedicata lansarii Conferintei Interguvernamentale, are loc deschiderea oficiala a negocierilor de aderare a Romaniei. La 13 noiembrie 2002, Comisia adopta cate o 'Foaie de parcurs' pentru Romania si Bulgaria. La 20 noiembrie, Parlamentul European ia in considerare data de 1 ianuarie 2007 ca data tinta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. In data de 17 decembrie 2004, la Consiliul European de la Bruxelles, Romania primeste confirmarea politica a incheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeana. In anul 2005, la 13 aprilie, Parlamentul European da unda verde aderarii Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, iar in data de 25 aprilie, in cadrul unei ceremonii oficiale, desfasurate la Abatia de Neumunster din Luxemburg, Presedintele Romaniei, Traian Basescu, semneaza Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana. Incepand cu anul 2007, Romania devine Stat Membru al Uniunii Europene. Aderarea Romaniei a fost insotita si de o serie de masuri de acompaniere specifice, instituite pentru a preveni sau pentru a remedia deficientele in domeniile sigurantei alimentelor, fondurilor agricole, reformei sistemului judiciar si luptei impotriva coruptiei. Pentru ultimele doua componente a fost stabilit un mecanism de cooperare si verificare cu scopul de a imbunatati functionarea sistemului legislativ, administrativ si judiciar si de a remedia deficientele grave in lupta impotriva coruptiei.

II . Participarea Romaniei la politica comuna de securitate si aparare

In ceea ce priveste  dimensiunea politico-strategica, eforturile Romaniei vizeaza convergenta propriei politici externe cu prevederile Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC). Ca stat membru UE, Romania sprijina o Uniune, inclusiv in domeniul Politicii Europene de Securitate si Aparare (PESA), in conformitate cu liniile directoare din Strategia Europeana de Securitate, sustinind  sustine procesul de operationalizare a componentei de securitate si aparare la nivelul . Odata cu dobandirea calitatatii de membru drepturi depline, incepand cu 1 ianuarie 2007, Romania participa la activitatile derulate de structurile politico-militare ale Uniunii Europene, la reuniunile Comitetului Militar al UE inclusiv la nivelul sefilor Statelor Majore din statele membre UE, reuniunile Grupului Politico-Militar, etc. Aderarea la Rominiei la UE a condus, de asemenea, si la aderarea tarii noastre la Agentia Europeana de Aparare (EDA), structura care are un rol cheie in dezvoltarea capabilitatilor de aparare pentru operatiile de managementul crizelor sub egida PESA. Participarea la dezvoltarea Politicii Europene de Securitare si Aparare reprezinta una dintre prioritatile politicii noastre de aparare. In acest context se inscrie si crearea, la nivelul Departamentului pentru Politica de Aparare si Planificare, a unei structuri specializate cu gestionarea acestei problematici,  responsabila pentru coordonarea procesului de indeplinire a responsabilitatilor ce revin Ministerului Apararii in contextul integrarii in UE.

In ceea ce priveste dezvoltarea capabilitatilor europene de aparare, prioritate prevazuta in Obiectivului Global 2010 (Headline 2010 / HG 2010) al UE, Romania s-a implicat activ in procesul de dezvoltare a capabilitatilor PESA inca dinainte de aderarea propriu-zisa, incepand cu anul 2000, prin participarea la intreg procesul de planificare a fortelor si capacitatilor europene. In acest context putem mentiona actuala oferta de forte a Romaniei pusa la dispozitia UE, transmisa in martie 2006 structurilor militare responsabile ale UE,

Contributia tarii noastreceasta, care a inclus personal militar si capacitati din toate categoriile de forte armate, a fost armonizata cu pachetul de forte puse la dispozitia NATO si a fost consemnata in inclusa in Catalogul revizuit de Forte al UE .Implicarea Romaniei in procesul de dezvoltare a capacitatilor de aparare ale UE se refera, de asemenea si la operationalizarea capacitatilor de reactie rapida, in special a Grupurilor de lupta ale UE.

In acest sens, Romania participa la doua formatiuni de acest gen, cum ar fi un Grup de Lupta avind Grecia drept natiune cadru, plus Bulgaria si Cipru, care este la dispozitia UE in semestrul II/2007 si in primul semestru al anului 2009; alt Grup de Lupta avind Italia drept natiune cadru plus Turcia, care va fi operational si pus la dispozitia UE in semestrul II/2010.Romania a fost o prezenta constanta in cadrul operatiunilor derulate de Uniunea Europeana, atat pe componenta militara, cat si pe cea civila. In prezent, Romania participa la operatiunea  EUFOR/ ALTHEA din Bosnia-Hertegovina cu 49 de militari. De asemenea, se are in vedere participarea cu o companie de infanterie si ofiteri de stat major la viitoarea misiune militara a UE din Ciad si Republica Centrafricana.

Implicarea bilaterala a Romaniei in NATO si UE, sta sub semnul interesului comun, fundamentat pe pe valori si interese colective ale partenerilor angrenati in cele doua structuri organizationale. In acest context, dimensiunea politico-militara, reprezentata de NATO (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord), care are valente preponderent militare si cea a construciei in permanenta extindere si dezvoltare - Uniunea Europeana, genereaza in egala masura pentru tara noastra atat obligaii de natura politico-militara privind securitatea, cat si de natura economica, sociala, institu ionala, culturala etc. Fiind partener cu drepturi egale, atat in NATO, cat si in UE, Romania tribuie s-si compatibilizeze structurile, in sensul interoperabilitatii pe toate planurile cu cele doua organisme, focalizandusi atentia pe solidaritate, crestere economica, promovarea democratiei, in conditiile in care fenomenul globalizarii se delimiteaza, atat ca o caracteristica de competitivitate bazata pe marirea pietei interne, a stabilitatii monedei comune, cat si ca o rezultanta pe nivelul tehnologiilor, al coeziunii sociale si al stabilitaii interne, toate acestea sub aspectrul influenei politice si a puterii militare ale statelor care compun aceste sisteme integrate pentru globalizare.

I.       Locul si rolul Romaniei in relatia complementara de securitate NATO-UE

Luand in considerare dimensiunea internationala a implicarii si participarii tarii noastre la proiectele comune de aparare si securitate colectiva promovate de cei doi actori mondiali, o importanta deosebita o reprezinta corelatia securitate - aparare, respectiv complementaritate intre NATO si UE, concretizata in preluarea Balcanilor de catre UE in ceea ce priveste securitatea regionala, participarea cu ponderea cea mai mare a NATO la securitatea in zonele de instabilitate si conflict, precum si dezvoltarea fortei de raspuns a NATO pentru misiuni de securitate in afara teritoriului Aliantei.

In ceea ce priveste Romania, aceste elemente impun delimita si mai clara a atributiilor pe care tara noastra le are in cadrul acestor doua entitati, respectiv de standardizare a propriilor structuri conform diagramelor relationale, de eficientizare a comunicarii si solutionarii aspectelor de orice natura pe timpul parteneriatelor zonale sau regionale, precum si pregatire permanenta a infrastructurii umane, materiale si decizionale capabila sa raspunda profesionist angajamentelor stabilite cu aceste structuri. De mentionat faptul ca, toate aceste elemente actional-func ionale, trebuie sa fie exprimate in contextual celor cinci principii fundamentale ale relatiilor euroatlantice, si anume:

Dezvoltarea permanenta a consultarii si cooperarii intre UE si NATO, pe baza respectului reciproc, al autonomiei fiecaruia in probleme ce privesc luarea deciziilor; consultarea, cooperarea si transparenta totala in scopul identificarii celor mai potrivite reactii militare in caz de criza, bazate pe rapiditate si gestionare eficace a proceselor si fenomenelor in derulare; respectarea naturii diferite dintre NATO si UE in plan organizational; angajamentul fiecarei organizatii de a trata cu celelalte similare de pe pozitii de egalitate; aplicarea principiului nediscriminarii, din partea niciuneia dintre parti, fata de niciuna dintre tarile membre.

Privita prin prisma apartenentei geopolitice a Romaniei la Europa de sud-est, tinand cont de potentiala deschidere catre noi etaloane politico-militare si de civiliyatie occidentale, compatibilizarea activittii eforturilor tarii noastre de implicare in aceste activitati comune trebuie analizata in corelatie cu viziunile geopolitice ale partenerilor euroatlantici si europeni, concretizate pe trei mari probleme de geostrategie, care constau in: necesitatea trecerii de la Europa punctelor cardinale la o noua zonare europeana, care sa fie mai bine adaptata la marile evenimente continentale si intercontinentale in curs de desfasurare; necesitatea regionalizarii zonei de sud-est in cateva arii distincte, dupa criterii si caracteristici ce apartin statelor ori spatiilor care la compun, in scopul unei mai bune interoperabilitati generate, in principiu, de afinitati in plan social si istorico-cultural; posibilitatea redefinirii locului si rolului fiecarei regiuni in contextul zonal si regional pentru securitatea si apararea colectiva comuna. Potrivit analistilor, evolutia catre aceste standarde este conditionata de activarea in mod cat mai eficient a principalelor dimensiuni de actiune cum ar fi: dimensiunea politica, economica si cea militara. Astfel, din punct de vedere politic, Romania ca furnizor de securitate colectiva, trebuie sa se concentreze asupra raportului dintre sursele de insecuritate locale sau regionale si interesele statelor sau regiunilor zonal si general europene. In acest context, specialistii apreciaza ca actiunile care au ca obiectiv convergenta, complementaritatea, cooperarea si colaborarea tuturor factorilor de decizie pentru controlul relatiilor bilaterale reprezinta cea mai benefica garantie de securitate, in scopul integrarii si dezvoltarii zonal-regionale.

Din punct de vedere economic, abordarea presupune identificarea aspectelor geoeconomice europene si globale, cu impact asupra economiei romanesti sub spectrul necesitatii racordarii sale la zonele de dezvoltare ale lumii. In aceste conditii, analistii apreciaya ca Romania trebuie sa puna in evidenta cateva elemente principale, cum ar fi: pozitionarea in avangarda statelor care dinamizeaza fenomenele si procesele economice zonale; constituirea in element de legatura economica intre zonele europene si aceste regiuni.

In ceea ce priveste dimensiunea militara, spocialistii militari considera ca tara noastra trebuie sa stabileasca si sa operationalizeze cu fermitate locul, rolul, ponderea, intensitatea, misiunile si managementul structurilor sale militare sau de tip militar, in diferite actiuni pe timp de pace, criza sau razboi. Apreciindu-se aportul Romaniei la securitatea colectiva in ultimul deceniu si luand in considerare binomul NATO - UE, in contextul obiectivelor comune ale celor doi parteneri pe scena politica si militara actuala, Romania trebuie sa-si promoveze programele parteneriale tinand cont de dualitatea relatiilor cu ambii actori mondiali, conturand o linie comuna de promovare si dezvoltare a

IESA (Identitatea Europeana pentru Securitate si Aparare), situata in interiorul NATO, si Politica Europeana de Securitate si Aparare - PESA, avand in vedere diferenta de capacitati militare dintre SUA si statele UE, evidentiata mai ales in timpul crizei din Kosovo.

Tot in contextul compatibilizarii politicilor de aparare ale tarii noastre cu cele ale NATO si UE se apreciaza ca obiectivele in aceasta directie trebuie sa se inscrie in aria de masuri cu rivire la combaterea coruptiei, transparenta mediului de afaceri, sustinerea acordata statelor care combat coruptia, aplicarea prevederilor Conventiei ONU de specialitate, consolidarea relatiilor dintre Romania si statele membre NATO (Marea Britanie, Italia, Franta, Germania etc.), ca si cu cele membre UE (Belgia, Fran a, Italia, Germania, Luxemburg, Olanda etc.). De asemenea tebuie avute in vedere interesele nationale ale Romaniei, sprijinite de prezenta militara americana pe teritoriul nostru care conduce la sporirea securitatea statului si la accelerarea transformarii NATO intr-un instrument de promovare a securita ii in zona Orientului Mijlociu si, eventual in bazinul Marii Negre.

Avand in vedere elaborarea de catre Uniunea Europeana a unei Strategii Comune de Securitate, care identifica drept amenin ari terorismul, proliferarea armelor de distrugere in masa, conflictele regionale, statele "esuate" si criminalitatea organizata, modernitatea si actualitatea masurilor intreprinse de ara noastra trebuie sa constea in ac iunea sub spectrul global al Uniunii, militarea pentru formarea unei "ordini multilaterale eficiente", promovarea activita ilor preventive, accelerarea si punerea in eviden a a factorului de ordin activ prin dezvoltarea unor for e rapide si flexibile, precum si punerea la dispozi ie de o maniera comuna, a resurselor sale strategice. Concomitent cu toate aceste direc ii de ac iune, este foarte importanta probarea prin angajamente concrete si ac iuni practice a satisfacerii intereselor comunitare si de alian a in cazul unor eventuale tensiuni interatlantice pe diverse teme.

In ceea ce priveste apartenen a teritorial-culturala la Regiunea Balcanica de la aderarea Romaniei in NATO/UE, rolul arii noastre de "tampon" intre ini iativa de remodelare regionala a sistemului de rela ii dintre state (promovata, atat de SUA, cat si de NATO si UE) si realita ile geopolitice ale spa iului amintit s-a consolidat permanent si rezida in continuare in asisten a tehnica acordata statelor din Peninsula Balcanica aspirante la calitatea de membru NATO, schimburile de experien a, cooperarea pentru reforma armatelor, democratizare si adaptarea doctrinelor, ara noastra servind ca o veriga de legatura intre membrii tradi ionali ai Alian ei Nord-Atlantice si aspiran i.

Nu in ultimul rand, in contextul cooperarii balcanice si a rela iilor de buna vecinatate cu statele acestui spa iu, Romania probeaza maturitatea institu ional-statala si confirma o data in plus sansa modernizarii sale parteneriale prin promovarea modelului romanesc de respectare a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorita ilor.

Aceasta se concretizeaza in participarea categoriilor de persoane mai sus men ionate la via a culturala, economica si politica, in acordarea de sanse egale, in toate domeniile de activitate, tuturor ceta enilor sai, ca si prin evitarea de a stimula conflictele interetnice si luarea unor pozi ii oficiale privind asigurarea drepturilor romanilor balcanici; ne referim aici, la ac iunile violente ale administra iei de la Belgrad contra importantei comunita i vlahe din Valea Timocului, in anul 2004.

IV. Opinii privind viitorul relatiei NATO-UE

Potrivit analistilor militari, in perspectiva, evolutia NATO si a PESA, ca structura militara din cadrul UE va de pinde de dezvoltarea UE ca actor economic si politico-militar, precum si de transformarea NATO. in acest context, se apreciaza ca primatul national fata de cel supranational interguvernamental va juca un rol important in structurarea relatiilor dintre cele doua institutii in domeniul securitatii.

De asemenea, dinamica riscurilor si impactul lor asupra stabilitatii si securitatii UE si spatiului euro-atlantic vor accelera ritmul de dezvoltare al relatiei NATO - PESA. Pe termen lung, in functie de dezvoltarile interne ale Uniunii Europene legate de modul de adaptare la cerintele scenei relatiilor internationale in lipsa unei Constitutii Europene, se impune o diviziune a sarcinilor intre PESA si NATO, printr-un dialog continuu axat pe prioritatile comune si complementaritate a actiunilor.

De asemenea, diminuarea efectului de free rider si echilibrarea capacitatilor intre cei doi piloni nord-american si european va trebui luata in considerare, alaturi de investirea in capacitati pentru a mentine un echilibru functional intre principalii parteneri transatlantici.

Caracterul amenintarilor asimetrice la adresa securitatii internationale va determina o transformare continua a mecanismelor institutionalizate de contracarare a acestora, incluzand relatiile NATO-PESA. Printr-o abordare conjugata va fi posibila dezvoltarea unor capacitati comune de a intreprinde noi tipuri de actiuni diferite fata de tiparele traditionale de actiune in domeniul apararii si securitatii ale NATO si UE, dar si a unor modalitati flexibile de a raspunde la cerintele din ce in ce mai complexe ale membrilor sai. Amenintarile reprezentate de terorism, proliferarea armelor de distrugere in masa, diferitele tipuri de trafic (persoane, arme, stupefiante etc.), con-flictele inghetate cu caracteristici specifice imprimate de factori regionali sau globali.

'In ciuda eforturilor depuse atat de Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), cat si de reprezentantii Uniunii Europene (UE), relatia dintre cele doua organizatii nu este nici pana in prezent una constructiva' a declarat secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, la Berlin, cu ocazia unei conferinte asupra relatiilor euro-atlantice organizate de ministerul german de externe. Potrivit EUObserver, el a recunoscut ca NATO si UE inca nu au capacitatea abordarii unei crize globale, mai ales ca relatia intre cele doua organizatii este 'problematica si distanta', din cauza temerilor europene privind influenta Statelor Unite. 'Este uimitor cat de distant a ramas parteneriatul strategic dintre cele doua institutii, in pofida eforturilor de apropiere', a remarcat inaltul oficial NATO. Scheffer a atras, de altfel, atentia asupra faptului ca exista voci care doresc mentinerea distantei intre cele doua organizatii, care invoca deseori ca o colaborare ar conduce la 'acceptarea influentei excesive din partea Statelor Unite'. Autoritatile de la Washington au depasit, insa, suspiciunile initiale legate de politica de securitate si de aparare europeana, drept pentru care nu considera UE drept o amenintare, iar relatia dintre Alianta si Uniune, ca una de rivalitate. 'Nu impartasesc temerile instinctive europene referitoare la influenta SUA. Europa este suficient de constienta, iar acest lucru se stie si la Washington', a explicat Jaap de Hoop Scheffer. Totusi, recunoaste secretarul general, o parte din vina relatiilor nu tocmai perfecte dintre cele doua organizatii tine de structurile lor diferite. Deseori opiniile contradictorii ale oficialilor stau la baza contradictiilor de opinii, in ceea ce priveste acordurile de securitate, schimbul de informatii si chiar de formatul intalnirilor.

Pe de alta parte, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, reprezentant al statului ce a detinut presedintia Consiliului European in 2007, a declarat ca potentialul de parteneriat strategic transatlantic 'trebuie exploatat'. El a subliniat ca scopul Uniunii este de a crea un sistem de aparare comun in Europa care sa se bazeze pe o 'viziune comuna'. De asemena, inaltul reprezentat al UE pentru Politica Externa si de Securitate, Javier Solana, isi explica relatiile nefunctionale dintre NATO si UE din cauza bugetului foarte mic pe care statele comunitare il acorda apararii comune. Spre deosebire de SUA, care aloca peste 30% din produsul intern brut (PIB) pentru cercetari si echipament militar, europenii investesc mai putin de 20% in noile tehnologii. 'Numai cateva tari cheltuiesc peste 2% din PIB pentru aparare', afirma Solana, care a tinut sa remarce ca operatiunile comune NATO-UE au decurs foarte bine pana in prezent, cel mai bun exemplu fiind 'munca umar la umar din Darfur, Kosovo si Afganistan'.

De mentionat ca 2009 cand se implinesc 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Washington, va avea loc in Germania, summitul aniversar al NATO. Unii experti sustin ca, dat fiind caracterul aniversar al summitului de la Strasbourg-Kehl, contextul tensionat al relatiilor Rusia-NATO si timpul scurt pe care noua administratie Obama il va avea pentru a pregati participarea la summit, rezultatul acestei reuniuni la nivel inalt va fi probabil unul diluat, summitul anuntandu-se a fi mai mult ceremonial si mai putin decizional.

Concluzionand, putem afirma faptul ca Romania, prin apartenenta sa bidimensionala la cele doua foruri mondiale, NATO, respectiv UE, prin responsabilitatile a se integra si de a participa in mod complementar la activitatea acestor institutii si prin contributiile avute pana in prezent in marile teatre de operatii, poate fi considerata un partener viabil, stabil si competent pe harta politica si strategica a noului mileniu.

BIBLIOGRAFIE

• Badalan, Eugen, Frunzeti, Teodor, For e si tendin e in mediul de securitate european, Editura Academiei For elor Terestre, 2003;

• Chiciudean, Ion, Imaginea de ara si securitatea na ionala, Editura Academiei de Inalte Studii Militare, 2002;

• Frunzaverde, Sorin, Onisor, Constantin, Europa de sud-est. Dimensiuni principale de securitate, Editura A92, 2004;

• Dr. Frunzeti, Teodor, dr. Zodian, Vladimir, coordonatori, Lumea 2007.

• Enciclopedie Politica si Militara (studii strategice si de securitate), Bucuresti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2007;

• Oprea, Gabriel, Onisor, Constantin, Timofte, Radu, Romania - integrare si securitate, Bucuresti, Editura Balcanii si Europa, 2005.

• www.gandul.info/europa