Puterea politica

Puterea politica

Puterea este un fenomen social, ea nu poate fi conceputa decat in cadrul societatii. Dar nu orice putere, a oricarei persoane sau colectivitati umane este si puterea politica. Puterea capata caracter politic atunci cand constiinta colectivitatii devine constiinta sociala, dominata de un interes social, adica atunci cand se desprinde de constiinte individuale sau de simpla suma a acestora, conturandu-se ca o sinteza calitativa a lor, ca un liant al indivizilor unei colectivitati, al actiunilor si intereselor lor comune.

Initial, inainte de aparitia statului, autoritatea puterii se sprijinea in principal pe credinte si cutume. Puterea apartinea fie colectivitatii (in ansamblul sau), fie un grup restrans sau unei persoane ,,sef" , recunoscut pentru meritele sale ori ,,uns" de divinitate.

In procesul evolutiei societatii, a aparut tot mai mult necesitatea de a explica sursa si fundamentul puterii, facandu-se diverse si variate incercari.

Filozofii si alti teoreticieni ai vremii au incercat sa explice sursa puterii, in general si a puterii statale, in special, in diferite chipuri, pentru a o legitima in fata societatii si a asigura o lesnicioasa supunere a guvernatilor fata de guvernanti.

La inceput a fost conceptia originii divine a puterii, potrivit careia detinatorul puterii era reprezentantul lui Dumnezeu, daca nu chiar Dumnezeu insusi. O asemenea conceptie, care in timp a imbracat diverse forme a fost determinata, obiectiv, de nivelul si posibilitatile reduse de cunoastere si intelegere a lumii materiale si a societatii si, subiectiv, de forta inhibatoare pe care divinitatea o avea asupra omului si guvernantilor.

Conceptia patriarhala a statului sustine ca acesta a luat nastere din familie, ca celula de baza a organizarii sociale, statul nefiind decat o familie mai mare, care uneste un grup de indivizi cu interese comune.

Conceptia contractualista, sustinuta indeosebi de filozofii J. J. Rouseau, J. Locke, T. Hobbes, a luat nastere printr-un ,,pact de supunere", prin care guvernatii promit supusenie in schimbul unui minim de drepturi si libertati asigurate si garantate de guvernanti.

Teoria marxista, considera puterea ca rezultatul si forma de exprimare a ireductibilitatii contradictiilor de clasa, aparute dupa instaurarea proprietatii private asupra mijloacelor de productie, iar statul- ca instrument al dominatiei de clasa.