REPUBLICA MOLDOVA IN PERIOADA DE TRANZITIE

REPUBLICA MOLDOVA IN PERIOADA DE TRANZITIE

Conceptul de tranzitie sociala desemneaza de regula procesele de trecere de la o societate la alta, de la un sistem social la altul. Astfel tranzitia de la feudalism la capitalism se intinde pe o durata lunga, cuprinzand, pentru cateva societati occidentale, perioda dintre secolele XVI si XVII, adica cea a dezvoltarii economiei de piata, dominata de capitalul comercial si bancar, de ascensiunea burgheziei comerciale si de monarhiile absolute. Tranzitia a devenit astfel o dimensiune permanenta a societatii capitaliste si a civilizatiei moderne, implicata in dezvoltarea lor De aceea la acceptia cunoscuta a conceptului de tranzitie sociala, ca fiind trecerea de la un sistem la altul, trebuie adaugata una noua, aceea proprie procesului modernizarii, dezvoltarii modernitatii.

In continuarea demersului eseistic voi analiza unele aspecte ale tranzitiei moldovenesti. Dupa 1989, Republica Moldova se debaraseaza de sechelele experientei totalitare care mai marcheaza inca pasirea acestui stat spre o dezvoltare democratica. Pentru aceasta dezvoltare voi aborda trei elemente distincte cum ar fi: factorul identitar, frontierele, factorul social-demografic si tranzitia postcomunista.

Pentru Republica Moldova, problema identitara capata prin urmare o importanta deosebita, referindu-se la insasi existenta Republicii Moldova ca stat. Pentru Republica Moldova problema in sine are mai multe laturi . Pe de o parte lipsa unui tratat de frontiera cu Romania o face vulnerabila fata de o amenintare imaginara externa, care pe langa lipsa unui accord politic de baza au determinat autoritatile de la Chisinau sa devina suspicioase asupra intentiilor reale ale Bucurestiului, desi Romania a fost prima tara care a recunoscut independenta Republicii Moldova. Pe de alta parte desi exista un tratat politic de baza intre Republica Moldova si Federatia Rusa, Rusia recunoscand suveranitatea Moldovei in limita granitelor fostei URSS, suportul direct si camuflat pentru cauza separatismului transnistrian, tradeaza intentiile sale de ,, prietenie" si recunostere a unei Moldove integre, scotand in evidenta reala amenintare externa.

Diagnosticata geopolitic problema frontierei si implicit a identitatii sale, pune Republica Moldova intr-o situatie si mai dificila. Orice tratare de geopolitica serioasa distinge frontierele politice de cele geopolitice. Primele separa statele, fiind fixe vizibile fizic, ultimele sunt invizibile, delimitand spatii culturale, politice sau economice.

Indiferent ca sunt imaginare sau reale, frontierele sunt legate indispensabil de chestiunea securitatii. Punctul nodal al problemei il constituie lipsa unui proiect identitar colectiv construit pe principii societare, lipsa care continua sa alimenteze sentimentele de insecuritate reale si imaginare.

Urmatorul factor este cel identitar, iar problema trebuie tratata pe doua clisee si anume: unul dintre ele ar fi lipsa identitatii consensuale civice interne iar cel de-al doilea este faptul ca Moldova nu este angajata in edificarea identitatii sale colective europene. Este foarte dificil sa nu atingi anumite predispozitii emotionale intr-o abordare non-conflictuala a respectivei probleme. In cartea sa recenta "Statalitatea Poporului Moldovenesc", Victor Stepaniuc face trimitere aprobator la un silogism al publicistului Viorel Mihail:,,1. Sa zicem ca in Republica Moldova s-ar fi legiferat termenul de limba romana. 2. Dupa aceasta imediat va urma fireasca intrebare: care este numele vorbitorilor de limba romana? - Romani, desigur! 3. In ce tara ar trebui sa traiasca toti romanii? - In Romania, desigur! 4. Concluzia: Republica Moldova este un stat artificial, fiindca e locuit de romani"[1].

Desi nu exista nicio diferenta intre limba romaneasca si limba moldoveneasca, ele sunt semne distinctive a doua natiuni diferite. In acelasi timp, nu putine au fost vocile care nu recunosc statalitatea Republicii Moldova folosind termeni precum "faliment geopolitic" sau "constructie pasagera" sau mai noi "failed state".

Cea de-a doua dimensiune a identitatii pe care am identificat-o aici, si anume cea externa europeana si care de asemenea si-a pus amprenta pe procesul tranzitiei, lucrurile nu sunt deloc mai simple ca in primul caz. Oricare din cazurile tarilor integrate recent in UE poate fi instructiv pentru Republica Moldova, liderii de opinie facand mereu aluzie, nu cu putine argumente, la Tarile Baltice. Din perspectiva sustinerii internationale nu trebuie sa uitam ca Moldova a avut o atentie net inferioara in demersurle sale incepand cu recunoasterea si consolidarea statalitatii, si pana la pretentiile sale europene modeste, comparativ cu aceste state nordice.

Moldova, era un stat mic in care se putea interveni oricand sub diferite pretexte, ceea ce s-a si facut, doar ca nu a intervenit Vestul ci Rusia. Apoi Moldova a fost sacrificata unor prioritati economice si de securitate cum au fost: Orientul Mijlociu, Balcanii, Europa Centrala.

Se au in vedere aici legaturile economice, care includ credite, investitii, asistenta. Moldova a pierdut valul european de investitii care a navalit asa numita ,,Noua Europa" intre 1998-1999. Creditele care au fost imprumutate au fost prost gestionate, Moldova avand pana si probleme cu achitarea cotizatiei anuale de cateva mii de dolari la ONU, astfel incat ,,oferta" pe care o facea Vasile Tarlev in intalnirea sa cu ambasadorii Moldovei din 2005 si anume, ca Moldova sa gazduiasca sediile unor organizatii internationale de prima importanta, sau sa organizeze conferinte internationale la fel de importante, dar bineinteles pe banii Occidentului, raman a fi cel putin joviale.

Urmatoarea latura care este vizata o reprezinta legaturile geopolitice, adica cele cu organizatiile, aliantele si guvernele Occidentale, iar Moldova nu este membra deocamdata a unei organizatii sau aliante cu vizibilitate internationala, iar la capitolul parteneri strategici, are nevoie mai intai de credibilitate.

Legaturile comunicationale reprezita o alta dimensiune importanta , dar prost valorificata. Proiectul celor trei Euroregiuni la care Moldova a luat parte, a esuat. Internetul ramane inca a fi un lux pentru marea parte a populatiei, iar in mass-media Occidentala imaginea traditionala nu este printre cea mai buna. Merita de amintit ca publicatii electronice consacrate cum ar fi Transitions Online confereau Moldovei o suprafata de 100.000 km patrati si o populatie de 10 miliarde locuitori. Imaginea tarii in publicatiile internationale respectabile reprezinta o aparitie foarte rara ca urmare a masurilor ineficiente luate de misiunile diplomatice.

Nicolae Chirtoaca ajunge la concluzia ca Republica Moldova se afla abia in faza stabilizarii democratice, dupa ce a demarat un sir de reforme cu caracter liberalizator, ca premise de baza pentru demararea procesului de democratizare a societatii. Faza stabilizarii ramane a fi una critica pentru continuarea cu succes a reformelor, ea insa nu este ireversibila, astfel incat in locul atingerii consolidarii democratice, datorita societatii civile slab conturate, a unui pluralism politic abia coagulat, dar mai ales datorita fenomenului ,,captured state", existand riscul alunecarii spre un regim autoritar.

Raportul Freedom House pe anul 2006, ofera Republicii Moldova la capitolul drepturi politice, patru unitati conventionale , iar in dreptul libertati civile, trei, ceea ce conform metodologiei de calcul ii confera statutul de tara partial libera. Faptul ca in ultimii trei, patru ani Moldova a ramas la acelasi nivel, dovedeste faptul ca tara nu a facut schimbari revolutionare in ultimii doi ani de coalitie la guvernare a melanjului cromatic revolutionar. Integrarea Europeana si Euro Atlantica, care ar putea servi ca un alt indicator al finisarii tranzitiei si consolidarii democratice ar putea solutiona si problemele identitare. Fobia inoculata cetatenilor din Transnistria, ca de altfel si teama guvernarii comuniste din ultimii 6 ani de guvernare de NATO, este nejustificata.

O alta latura care se cere a fi precizata in perioada tranzitiei in Republica Moldova este situatia social-demografica. "Potrivit statisticii de stat, numarul populatiei Republicii Moldova la 1 ianuarie 2001 a constituit 4 264,3 mii persoane, dintre care 1933,9 mii persoane (45.4%) reprezinta populatia urbana si 2330,4 mii persoane (54.6%) - populatia rurala. Comparativ cu anul 1990 in anul 2000 numarul populatiei republicii s-a micsorat cu circa 100 de mii locuitori, iar in ultimii zece ani tendinta de descrestere a numarului populatiei (media anuala) in Republica Moldova a inceput din 1992 (4.353 mln. persoane), putin stabilizandu-se in 1993-1994 (a cate 4.350 mln.) si mai apoi iarasi fiind in diminuare continua deja 6 ani in sir: de la 4.341 mln. in 1995 la 4.299 mln. in 1998 si ajungand la cifra de 4.264 mln. persoane la inceputul anului 2001"[2].

Aceste diferente care apar in randul populatiei de la o perioada la alta au diferite cauze, iar una dintre ele care se afla la un nivel inalt este conflictul armat din Transnistria, din anul 1992 care s-a soldat cu o emigratie masiva a rusilor, urmat apoi de un nivel scazut de trai al populatiei din ultimii zece ani ce intentisifica emigrarea, dar si cresterea mortalitatii si scaderea natalitatii.

Asadar, nu putem vorbi de o totala modernitate a unui stat care se confrunta cu probleme indentitare la nivel intern,dar si la nivel extern si in loc sa evolueze inca se confrunta cu grave probleme din punct de vedere economic, demografic, social, etc.

Bibliografie:

Stepaniuc, Victor, Statalitatea Poporului Moldovenesc, Chisinau 2005, 520 p;

https://www.llh.at/publications/07_md_01.pdf;

Daianu Daniel (2004) Pariul Romaniei. Economia noastra: reforma si integrare, a se vedea cap.III accesibil la www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=6007

Heitmann, Klaus (1998). Limba si Politica in Republica Moldova, Chisinau