Rolul functiei de control in activitatea Parlamentului

Rolul functiei de control in activitatea Parlamentului

Necesitatea controlului parlamentar asupra celor desemnati sa realizeze politica natiunii, in speta Guvernul si organele administratiei publice, deriva, in mod direct, din aplicarea mecanismului principiului separatiei puterilor in stat, cat si din principiul general al responsabilitatii sociale a celor care guverneaza.

Asadar, din punct de vedere stiintific, separatia puterilor in stat si controlul parlamentar asupra Executivului au un suport logic[1]. In virtutea acestuia, acolo unde exista trei entitati ( puteri) concurente, ce acced la suprematie, iar suprematia uneia este exclusa,trebuie construite sisteme de ponderare si contra ponderare care sa opreasca orice ascendenta nepermisa a uneia dintre entitati la suprematie.

Daca Parlamentul este autoritatea deliberativa, careia ii revine in principal functia deliberativa, in mod necesar trebuie sa se instituie in stat structuri care sa puna in executare legea - autoritatile executive - si sa confere autoritatii legiuitoare controlul asupra modului in care se executa sau se organizeaza executarea legii.

Astfel, deputatii si senatorii, ca reprezentanti ai natiunii, au nu numai dreptul, dar si obligatia, in virtutea mandatului reprezentativ, de a controla afacerile publice, ce au ca scop, prin natura lor, asigurarea binelui public si apararea interesului national[2].

Modalitatile si regulile exercitarii controlului parlamentar au fost consacrate prin constitutii, legi, regulamente, ordonante, decrete-legi si alte acte normative, fiecare din ele vizand necesitatea,  asigurarea echilibrului puterilor in stat, in afara caruia democratia si apararea drepturilor si libertatilor individuale s-ar putea vedea amenintate de abuzuri.

Astfel, in activitatea autoritatilor publice statale, instituirea controlului este o necesitate imperioasa in evaluarea permanenta a modului in care optiunea politica se converteste in decizie normativa si se aplica in practica vietii sociale. In acest sens, controlul parlamentar constituie o dimensiune a procesului de conducere, respectiv a activitatii decizionale, pe care il realizeaza autoritatea publica suprema - Parlamentul - in orientarile ei majore pentru atingerea unor scopuri izvorate din nevoile sociale.

Prin exercitarea controlului parlamentar pot fi identificate mecanisme de feed-back, prin care orientarile generale ale practicii administrative si judecatoresti pot fi corectate si puse in acord cu sensurile politice promovate de electorat, dandu-se in acest sens expresie suveranitatii nationale.