SISTEMUL JURIDIC COMUNITAR

Trasaturi generale ale Sistemului Juridic Comunitar

Sistemul Juridic Comunitar este de fapt predecesorul direct al dreptului din Uniunea Europeana, fara schimbari esentiale. Legitimitatea si functionarea dreptului comunitar sunt garantate de respectul pe care fiecare dintre statele membre il acorda acestuia. Sistemul Juridic Comunitar reprezinta o ordine juridica proprie integrata sistemelor juridice a statelor membre si are un sir de trasaturi specifice:

reprezinta un ansamblu organizat si structurat de norme juridice. Acesta dispune de propriile izvoare, de organe apte sa le emita, sa le aplice si sa le sanctioneze daca e cazul

ordinea juridica comunitara e mai aproape de o ordine juridica interna si se distinge de ordinea juridica internationala prin faptul, ca e destinata integrarii, are finalitate diferita, consecinte diferite, precum si izvoare de drept diferentiate

desi mai aproape de dreptul intern, acesta ramane autonom, datorita propriei Curti de Justitie. Curtea nu este competenta sa verifice sau sa interpreteze dreptul intern

dreptul comunitar devine o parte integranta a ordinii juridice a statelor membre prin propria lor renuntare la unele competente

Sursele dreptului comunitar

Textele de infiintare sau dreptul originar

Acestea sunt izvoarele primare ale dreptului comunitar. Grupa data include Tratatele constitutive si instrumentele juridice care le-au fost anexate sau care le-au adus modificari. Anume aceste documente fundamenteaza ordinea juridica comunitara. Documentele esentiale ale dreptului originar includ:

Tratatele europene de instituire a CECO, CEE, CEEA, precum si protocoalele

care le-au fost anexate sau care le-au modificat

Tratatele de aderare

Actul Unic European

Tratatul de la Maastricht

Tratatele de fuziune a executivelor, Tratatele financiare si alte documente.

Tratatele determina campul de aplicare a dreptului comunitar, atribuie competente institutiilor, enunta principiile, ce trebuie respectate si asigura realizarea acestora printr-un control jurisdictional. Ele devin 'Carta constitutionala de baza a Comunitatilor'. Grupa data de surse prevaleaza in raport cu celelalte izvoare ale dreptului comunitar. Revizuirea acestora prezinta o procedura institutionalizata, caracterizata prin asocierea unei faze, care sa asigure participarea tuturor Organelor comunitare si a unei faze diplomatice ce garanteaza prezenta tuturor statelor membre. Modificarile efectuate urmau sa primeasca acordul parlamentelor nationale. Astfel procedura data presupunea implicarea principiului 'supranational' si a celui interguvernamental in modul cel mai activ.

Dreptul derivat

Aceasta sursa de drept include actele unilaterale ale Institutiilor pentru a indica natura si functia sa de aplicare a dreptului originar. Dreptul derivat apare in urma adoptarii actelor de catre Institutii in vederea realizarii obiectivelor Tratatelor. Astfel, aceasta grupa de surse este subordonata Tratatelor, iar Institutiile dispun de legitimitatea politica si autoritatea juridica pentru a emite normele de drept necesare indeplinirii misiunii lor. Tratatele raman fundamentul, cadrul si limitele puterilor normative ale Institutiilor. In Tratatele de la Roma avem mentionate cinci feluri de acte ale dreptului derivat: regulamentele, directivele, deciziile, recomandarile si avizele; iar in Tratatul de la Paris sunt mentionate doar trei: deciziile, recomandarile si avizele. Indiferent de denumire exista anumite corespondente intre actele date, conform carora puteau fi regrupate in felul urmator:

decizii generale CECO si regulamentele CEE, Euratom (reglementarea are un efect general, este obligatorie in toate elementele sale si este direct aplicabila in orice stat membru)

directivele CEE, Euratom (directiva este o lege-cadru care obliga orice stat membru in ceea ce priveste rezultatul asteptat, lasand instantelor nationale competenta stabilirii formei si mijloacelor)

decizii care nu au un caracter general CECO si deciziile CEE (decizia este obligatorie, insa nu se adreseaza decat particularilor si statelor membre luate individual)

avizele CECO si avizele CEE, Euratom (recomandarile, avizele si rezolutiile nu au o valoare constrangatoare)

Curtea de Justitie mentioneaza ca natura unui act nu depinde de denumirea pe care i-a dat-o institutia, ci de obiectul si continutul sau, in raport cu definitiile furnizate de Tratate. Spre exemplu, indicatiile furnizate de Tratatul de instituire CEE (art. 189), permit alcatuirea urmatoarei tabele (prezentata dupa lucrarea Roxanei Munteanu, Dreptul European, Bucuresti, 1996, p.279):

Caracteristici	Regulament	Directiva	Decizie	Recomandare	Aviz
Obligatoriu
Facultativ
General
Individual
destinat statelor
destinat particularilor
normativ complet
normativ incomplet
direct aplicabil
indirect aplicabil

Exista si acte unilaterale care se refera la organizarea si functionarea Comunitatilor.

Desi Comisia a propus in cateva randuri o ierarhizare a acestora, in vederea intaririi democratizarii si eficacitatii procesului decizional, ea este respinsa. Normele dreptului derivat sunt adoptate de catre Consiliul de Ministri, la propunerea Comisiei, dupa consultarea sau cu participarea Parlamentului European.

Actele conventionale si izvoarele nescrise ale dreptului comunitar

Actele conventionale includ dreptul complementar Tratatelor, acordurile incheiate de Comunitati cu statele terte sau cu diferite organizatii internationale. Acestea apartin sistemului de drept comunitar si sunt destinate sa asigure aplicarea acestora. Acordurile incheiate de guvernele statelor membre tin de dreptul comunitar atunci, cand intervin in domeniul competentelor comunitare. Acordurile complementare regrupeaza conventiile in cele incheiate de catre statele membre in aplicarea Tratatelor si in cele incheiate de reprezentantii guvernelor acestor state in cadrul Consiliului. Competenta externa comunitara e incadrata in dispozitiile din Tratatele constitutive, iar acordurile semnate se impun in ordinea juridica a Comunitatilor ca norma conventionala cu caracter international. Curtea de Justitie mai mentiona existenta regulilor de drept nescrise, care nu contravin legislatiei comunitare. Ele nu sunt clar definite in dreptul cumunitar, dar includ: principiile generale de drept, principiile de drept comunitar, drepturile fundamentale, cutuma etc.

Jurisprudenta si rolul Curtii de Justitie

Jurisprudenta nu este un izvor de drept, deoarece conform conceptiei 'continentale' a dreptului, un precedent nu creeaza o regula. Jurisprudenta comunitara are insa un sir de particularitati, care o apropie in esenta de o sursa de drept.

Rolul Curtii de Justitie

Jurisprudenta Curtii de Justitie in cadrul Comunitatii a jucat un rol important in devenirea dreptului comunitar. Tratatele de constituire ofera Curtii de Justitie acelasi rang cu cel al altor institutii comunitare. Curtea precizeaza dreptul comunitar, umple lacunele legislative, tracteaza documentele juridice, astfel asigurand in parte o functie 'legislativa'. Tot Curtea de Justitie asigura unitatea de interpretare a dreptului comunitar, a carui aplicare depinde intr-o mare masura de jurisdictiile nationale. Pentru ca dreptul comunitar sa fie aplicat uniform, Curtea de Justitie a fost investita cu misiunea interpretarii atat a dreptului originar, cat si a celui derivat. Doar interpretarile Curtii de Justitie sunt recunoscute si obligatorii din punct de vedere juridic. Datorita misiunii si competentelor sale, Institutia data contribuie la formarea unui sistem juridic comunitar coerent si structurat. Munca depusa de Curte poate fi pe drept definita ca constructie jurisprudentiala, care include dezvoltarea competentelor internationale ale Comunitatilor si dezvolta principiile structurale ale dreptului comunitar. Deciziile luate de Curte se fac in baza art.177 a Tratatului CEE, constituie un corp de doctrina juridica, ce impune anumite principii, numite deja structurale.

Principiile structurale ale Jurisprudentei comunitare

principiul 'nemijlocirii' dreptului comunitar

In conformitate cu acest principiu, aplicarea unei norme obligatorii europene nu

poate fi intarziata sau modificata prin interventia legislatorului national.

principiul 'aplicarii directe' a dreptului comunitar

Acesta prevede, ca o persoana particulara se poate prevala in fata judecatorului

national de aplicarea unui Tratat, a unei reglamentari sau a unei directive

comunitare. Comunitatea a fost creata pentru beneficiul cetatenilor si prin

jurisprudenta Curtii, cetatenii avand dreptul si posibilitatea de a le invoca si de a

determina jurisdictiile nationale sa le recunoasca.

principiul 'primatului' dreptului comunitar asupra dreptului national

Acest principiu implica in cel mai direct mod Curtea de Justitie, atribuindu-i

rolul de Institutie comunitara de importanta majora. Acest principiu nu figureaza in 

mod direct in Tratate, dar este conditia sine qua non a autonomiei si respectarii

dreptului comunitar.

Punerea in aplicare a dreptului comunitar

Institutiile comunitare in ansamblu sunt acele, de care depinde elaborarea dreptului comunitar, dar ele nu dispun de nici un monopol (de parghii reale) la nivelul punerii acestuia in aplicare. De cele mai multe ori aplicarea revine autoritatilor statelor membre. Aceasta reese din sistemul comunitar cu caracter functional de repartizare a competentelor. Punerea in aplicare a dreptului comunitar de catre guvernele statelor membre isi are temeiul juridic, fie in obligatiunile generale de colaborare in corespundere cu Tratatele europene, fie in abilitarile speciale acordate de Institutii in actele de drept derivat. Statele contribuie la aplicarea dreptului si se abtin de la orice masuri susceptibile, care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor comunitare. In acest mod statele sunt investite cu o responsabilitate subsidiara in ceea ce priveste punerea in aplicare a dreptului comunitar, iar pentru neindeplinirea obligatiunilor pot fi sanctionate. In cadrul conferintei interguvernamentale, ce a condus pregatirea Tratatului de la Maastricht, presedintia luxembourgheza a propus Comisiei, ca aceasta impreuna cu guvernele statelor membre sa stabileasca o cooperare stransa intre serviciile administrative, pentru a asigura deplina aplicare a dreptului comunitar. Propunerea n-a fost acceptata in forma ei initiala, dar in Declaratia primita se insista ca fiecare stat sa transpuna in mod integral, corect si fidel directivele comunitare in legislatia nationala. Comisia urma sa publice periodic raporturi complete privitor la aplicarea normelor dreptului comunitar in statele membre.