Metapsihologia

METAPSIHOLOGIA

Cu termenul "metapsihologie", noi vom putea aborda nucleul central al psihanalizei, in ceea ce ea reprezint` sub aspect esential. Acest concept ne apare in primul rand ca un neologism necesar din punct de vedere epistemic, desemnandu-se prin el, suprastructura de ordin teoretic a psihanalizei, provenind din valorificarea datelor concrete, furnizate de experienta clinic`. Aceste date concrete provenite din valorificarea experintelor nregisrtate n cabinetelede psihoterapie, la randul lor, constituie fundamentul acestei discipline, iar organizarea lor conform criteriilor pragmatice a evoluat convergent in directia afirm`rii unei ambitii personale a lu S. Freud de a edifica o "stiint` a inconstientului". Efortul lui S. Freud de a defini just termenul "metapsihologie" a oscilat intre tentativa realiz`rii unui portret descriptiv al psihanalizei si intentia construirii unui instrument epistemic, cu rol de "tehnic` de sondaj" sau de "busol`" care s` permit` orientarea in aceasta "tara necunoscuta" (terra incognita), care este inconstientul uman. De aceea, conceptul "metapsiho-logie" apare la Freud ca fiind echivalent cu cuvantul "psihanaliza", asa dupa cum reiese din scrierile sale din 1896: "Ereditate si etiologia nevrozelor" sau "Noi remarci privind psihonevrozele de aparare".

In cele ce urmeaza, noi vom avea in vedere urmatoarele:

A) Metapsihologia reprezinta partea teoretica a psihanalizei ca esafodaj de care depind aspectele manifestarilor inconstientului, pe care ea le exprima, precum si functiile pe care le pot indeplini acestea in cadrul comportamentelor si conduitelor umane. De aceea, ea se delimiteaza net de dublajul sau conceptual involuntar, denumit "metafizica" (conform unor initiale preferinte epistemice ale lumii stiintifice din acea perioada) si-si contureaza specificul tinand de functia sa denumita de Freud "metoda intrapsihanali-tica", care a ridicat actualmente psihanaliza la statutul de "psihologie a profunzimilor". Din acest motiv, ea se mai defineste si azi ca "psihologie abisala".

Din aceasta perspectiva, analizand opera lui S.Freud, se constata ca psihanaliza defineste:

a)   un procedeu de investigare a unor procese psihice foarte greu accesibile oricaror abordari psihologice, metapsihologia fiind deci o teorie a proceselor psihice inconstiente;

b)   este si un mod de tratament al tulburarilor adaptative ale individului uman (nevrotice).

Metapsihologia se intemeiaza pe valorificarea datelor (material) de experienta clinica achizitionata din acest teren al investigatiilor tulburarilor nevrotice considerate in general.

c) un ansamblu de concepte (Einsichten) psihologice acumulate si uzitate denotativ in directia constituirii unei noi discipline stiintifice, metapsihologia fiind, deci, un corp de reguli necesar de a fi respectate in acest sens pentru ca psihanaliza, asa cum si-a propus Freud, sa devina una din stiintele naturii (considerata kantian ca diferita de stiintele fizico-matematice).

Prin urmare, metapsihologia va fi considerata partea fundamentala a acestei "stiinte ale naturii" asupra proceselor inconstiente inregistrate si fundamentate pe datele de experienta clinica. Dupa cum se vede, univocitatea definirii, adica unitatea sa explicita de sens, este relativa si, de aceea, metapsihologia, echivaland in expresiile unor corifei ai psihologiei contemporane cu psihanaliza, cunoaste astazi o interpretare polisemica, desemnand un ansamblu de semnificatii valide si tolerate, care insa se cer a fi puse intr-o ordine definitivata

O ilustrare sinoptica si de perspectiva globala a definirilor explicite ale operei freudiene, consideram ca va servi ca punct de plecare util, ghidandu-ne dupa un criteriu de ordin istoric.

Astfel, in abordarea operei lui S. Freud:

Psihologia care vizeaza manifestari situate in spatele (arri re-planul) fenomenelor constiente, care - asa cum releva istoria psihologiei - in acea perioada, erau singurele fenomene ce constituiau obiectul psihologiei, considerate ca fiind stiintifica, adica obiectiva - 1898 (S.Freud - Scrisoare catre N.Fliess, in "La naissance de la psychanalyse", pg.128).

Psihologia inconstientului - 1904 ("Psychopathologie de la vie quotidienne", pg.288);

Un mod de a concepe si a eficientiza cercetarile psihanalitice (1915): "Eu propun sa vorbim de o prezentare metapsihologica, atunci cand vom reusi sa expunem procesele psihice in conformitate cu principii economice, topice si dinamice" (S.Freud - L'inconscient, sect.IV, p.280-281);

Clarificarea si aprofundarea ipotezelor teoretice ce pot fi puse la fundamentarea axiomaticii necesare unui sistem psihanalitic stiintific - 1915;

O prezentare particulara a factorului economic (catexe si anticatexe), in corelatie cu dimensiunile topice si dinamice ale psihicului - 1920 (S.Freud);

Un mod de conceptie in care toate procesele psihice inventariate de psihologie sa fie apreciate dupa 3 coordonate: dinamic, topic si economic, aceasta reprezentand telul cel mai inalt, si astfel, inaccesibil al psihologiei - 1925 (S.Freud - Autopr sentation - sect.V, p.85);

Pentru Om - fara tendinta la teoretizare sau catre demersurile speculative - metapsihologia reprezinta apogeul explicativ, deasupra caruia efortul psihologic nu are sens sa avanseze fara presupunerea riscului de a contine unele elemente fantasmatice ale specialistilor sai - 1937 (S.Freud - "Analyse finie et analyse infinie", sect.III, p.69);

In baza celor de mai sus, rezulta ca pentru Freud, metapsihologia constituie o denominatiune pentru fundamentarea psihanalizei ca teorie, si o diferentiere pentru proiectul sau paralel de preocupare stiintifica legat de inconstientul persoanei, apoi un mod de conceptie aflat in curs de edificare, referitoare la inconstientul uman, cu scopul de a realiza o sinteza sau un plus de clarificare a preocuparilor sale, vizand de fapt un element de reforma majora a psihologiei practicata in acele vremuri. Un bilant al gandirii sale in care sunt subliniate atat valorile perene, cat si limitele peste care el nu a putut trece, precum si un "moment al adevarului" - dezvaluit in cadrul curei psihanalitice in care - asa cum se cunoaste - apare un dualism pulsional, iar demersurile curativo-terapeutice sunt "personalizate" constituie un efort si un tel al preocuparilor actuale ale specialistului.

Metapsihologia ca disciplina didactica nu beneficiaza de o definire globala, dar astazi nu mai este considerata o trebuinta constitutionala si o declaratie de identitate epistemica a lui S.Freud exclusiv. Mai exact, se plaseaza la polul opus al curentului denumit "psihanaliza salbatica" (pansexualizata), al carui promotor a fost D.Grodeck.

Astazi, in primul rand, nu mai este reductibila la opera lui S.Freud, ci beneficiaza de un obiect (procesele inconstiente) de o metoda (o extensie in arri re-planul manifestarilor constiente a modalitatilor de investigare psihologica). Prefixul "meta" desemneaza totodata "alaturi de constient" si "alaturi de psihologie", ca modalitate de abordare conceptuala, metodologica si tehnica a manifestarilor psihice umane. Ea ramane in primul rand o fundamentare a teoriei psihanalitice, orientata in special asupra aspectelor abisale, de profunzime sau de fond (ground) ale realitatilor psihologice. Fara metapsihologie, psihanaliza - ca si clinica si terapie - va ramane in aer, neancorata de o realitate obiectiva si un sistem comprehensiv acceptabil. Pe de alta parte, psihanaliza se defineste (autodefineste) ca un mod de reprezentare a aparatului psihic.

Acest termen, aparat psihic, este apreciat ca o fictiune, mai exact o conventie sau un concept denotativ al psihismului, asemenea conceptului de sistem psihic uman, uzitat in psihologia contemporana. Specificul sau consta in accea ca pune toate manifestarile psihice prin referire la 3 factori: topic, sau localizari (arii), din fizica; dinamic (ca forte care se compun sau se manifesta in conflict) si economic (cantitati subsumate enrgiilor puse in joc prin procesele psihice).

Unii critici ai psihanalizei precizeaza ca, in raport cu aspectele pragmatice diverse, metapsihologia se prezinta adesea asertiv ca o credinta sau ca o invocatie, furnizand un predilect teren de teoretizari, de "fantazari" sau, mai precis, un domeniu pretabil demersurilor speculative. Aceasta optica mentioneaza metapsihologia ca domeniul categorial al resurselor, care, desi nu sunt extrem de detaliate, constituie baza de utilizare a unui excelent instrument hermeneutic necesar in descifrarile pertinente ale enigmelor sau paradoxurilor cu care se intalneste demersul psihologic de tipul "reintoarcerii la origini" sau a "apelului la resurse". Din aceasta perspectiva critica, "fictiunea" metapsiho-logica o reprezinta notiunea de aparat psihic, "conventia" metapsihologica o constituie notiunea de pulsiune ca echivalent psihologic al instinctului biologic, "coordonatele" metapsiho-logice le reprezinta dimensiunile: topic, economic si dinamic ale manifestarilor aparatului psihic, iar "principiile explicative" ale metapsihologiei sunt legate de elementele centrale ale ambitiei promotorului ei, de a fi considerata o disciplina stiintifica a naturii si care contine acceptiunile date de psihanaliza notiunii de proces inconstient, primar, secundar, legea fortelor, tranformare, prin care se explica plauzibil si se demonstreaza fenomenele psihice umane.

Dupa cum reiese de mai sus, abordarea psihanalizei in afara raportarii sale metapsihologice nu este nici simpla si nici facila, si de aceea se propune o abordare a acestui subiect pe momente sau pasi logici de analiza a continututlui operelor freudiene.

Un prim moment referitor la abordarea metapsihologica se afla in capitolul al doilea, referitor la procesele inconstiente, din cartea sa "Interpretarea viselor" si in lucrarea intitulata "Schita a unei psihologii stiintifice" (nepublicata de Freud).

Al doilea model este modelul libidinal prezentat de Freud in "Trois essais sur la theorie sexuelle" - 1905, constand in formularea principiilor devenirii psihice. (placere, neplacere, al realitatii, al inertiei - si "Nirvana").

Al treilea moment cardinal este cuprins in scrierea freudiana "Pour introduire le narcissisme"-1914, iar momentul urmator, al patrulea, impune relecturarea lucrarilor "Au delà du principe de plaisir"- 1920, "Le moi et le a"- 1923; "L'inhibition, sympt me et angoisse" - 1926, "Le probléme économique du masochisme" - 1924.

Ultimul moment - V - se plaseaza in continutul lucrarilor "Le clivage du moi dans le processus de défense" - 1937, "Abrégé de psychanalyse" - 1938, un adevarat testament metapsihologic.

Schema recapitulativa a evolutiei metapsihologiei freudiene - valabila esentialmente si astazi, este:

Referinte bibliografice: