ASPECTE ALE MOTIVATIEI - Frustrare, refulare si reprimare

ASPECTE ALE MOTIVATIEI

Optimum motivational

Motivatia nu trebuie considerata si interpretata ca un scop in sine ci pusa in slujba obtinerii unor performante inalte. Performanta este un nivel superior de indeplinire a scopului. Relatia dintre motivatie (intensitate) si nivelul performantei este dependenta de complexitatea activitatii pe care subiectul o are de indeplinit. In sarcinile simple, pe masura ce creste intensitatea motivationala, creste si nivelul performantei; in sarcinile complexe, pe masura ce creste intensitatea motivationala creste si nivelul performantei, dar pana la un anumit punct, dupa care scade.

Eficienta activitatilor depinde nu numai de relatia dintre intensitatea motivatiei si complexitatea sarcinii, ci si de relatia dintre intensitatea motivationala si gradul de dificultatea a sarcinii cu care se confrunta individul. Cu cat intre marimea intensitatii motivationale si gradul de dificultate a sarcinii exista o mare corespondenta si adecvare cu atat eficienta activitatii va fi asigurata. In acest context, a aparut ideea de optim motivational -o intensitate optima a motivatiei care sa perimta obtinerea unor performante inalte sau cel putin a celor scontate (legea lui Yerkes-Dodson).

De optimum motivational se poate vorbi in doua situatii: cand dificultatea sarcinii este perceputa corect de catre subiect- in acest caz optimul motivational inseamna relatia de corespondenta, si cand dificultatea sarcinii este perceputa incorect de catre subiect: se intalnesc doua cazuri- subaprecierea seminificatiei sau dificultatii sarcinii, fie supraaprecierea ei.

Intre nivelul de activare (ca expresie concentrata a gradului de motivare) si prestatia efectiva nu exista practic o relatie liniara; randamentul efectiv creste paralel cu nivelul activarii pana la un punct sau nivel critic, dincolo de care un plus de motivare antreneaza un declin al prestatiei, supramotivarea prezinta deci efecte negative.

2 Frustrare refulare si reprimare

In mod normal exista o corelare si o armonizare intre dinamica motivationala interna si conditiile reale de satisfacere. Totusi se intalnesc destul de frecvent discrepante mai mari sau mai mici care duc la fenomenul de frustrare. Notiunea de frustrare a fost elaborate de S. Freud si ea exprima limitarea ingradirea sau stoparea satisfacerii unei trebuinte. In limite rezonabile, frustrarea indeplineste un rol pozitiv, ea incitand si stimuland procesul dezvoltarii. Fiecare stim din propria experienta ca numai existenta unui obstacol si a unei anumite conditionari ne obliga la cautari, la un efort de gandire si de vointa, pentru a gasi mijloace adecvate pentru satisfacerea unei trebuinte si atingerea unui scop.

In dinamica motivationala, ne intalnim si cu alte 2 fenomene importante, descrise de Freud: fenomenul refularii si cel al reprimarii. Intr-un sens mai general, refularea este un proces de stopare si inlaturare de la "poarta constiintei"a impulsurilor si dorintelor care in situatia data nu pot fi satisfacute; reprimarea este procesul violent, dur, de impingere inapoi in inconstient a unui continut motivational (impuls, tendinta, dorinta) considerat idezirabil-neplacut sau inacceptabil social.

Ambele fenomene au un rol foarte important in reglarea si adaptarea dinamicii motivationale la situatiile obiective. Dar, ca si frustrarea, refularea si reprimarea, depasind anumite limite de toleranta ale echilibrului neuropsihic, devin factori perturbatori, care predispun la tulburari nevrotice.

3 Motivatia si conflictul

Omul nu poate fi condus de un sigur motiv si de un singur scop ci de o multitudine de motive si de scopuri, fiind o fiinta plurimotivata si pluriteleonomica. Satisfacerea orcarui motiv si atingerea orcarui motiv si atingerea orcarui scop reclama intreprinderea de catre subiect a unui anumit demers a unei anumite activitati. Potrivit legii generale a exclusivitatii la un moment dat poate fi satisfacut un anumit motiv si se poate actiona in directia atingerii unui singur scop. Ca urmare, in cazul activarii simultane a doua sau mai multor motive se naste un conflict. Individul va fi supus atunci presiunii unui numar de forte cu valente diferite, a caror surmontare reclama un efort voluntar si deizional. S-au identificat trei tipuri de conflicte: 1. conflictul generat de simultaneitatea a doua motive pozitive (atractie-atractie); conflictul generat de doua variante la fel de indezirabile (respingere-respingere sau evitare-evitare), dar din care trebuie aleasa una; 3. conflictul generat de o situatie antagonica (atractie-respingere, obiectul motivului sau scopul avand atat valente pozitive, cat si negative- se estimeaza ca fiind cel mai frecvent gen de conflict in viata cotidiana.

4. Nivelul de aspiratie

Aspiratia este o dorinta care vizeaza un model a carui realizare constituie un progres, o dezvoltare intr-o anumita directie. Termenul "nivel de aspiratie introdus de geramanul E. Hoppe in 1930) se refera la "asteptarile, scopurile ori pretentiile unei persone, privind realizarea sa viitoare intr-o sarcina data". E. Hurlock caracterizeaza nivelul de aspiratie ca fiind "Standardul pe care o persoana se asteapta si spera sa il atinga intr-o performanta data".

Aspiratiile motivatia de realizare, ambitia contribuie la sporirea eficientei muncii, a invatarii si chiar la solutionarea unor probleme. Totusi cresterea performantelor nu e tot timpul intr-un raport direct cu intensitatea motivatiei. Cercetarile au dus la o constatare cunoscuta azi ca fiind "legea lui Yerkes-Dodson" conform careia cresterea performantei este proportionala cu intensificarea motivatiei numai pana la un punct, dupa care incep o stagnare si chiar un declin.