Protecția așezarilor umane

Protecția așezarilor umane

Conceptul de calitate a vietii, cu multiple semnificatii, dar deosebit de dificil de exprimat in reguli juridice precise, a determinat autoritatile publice sa-i ia in considerare finalitatile environmentale caracteristice in amenajarea spatiului urban sau rural. Zonarile, servitutile, interdictiile impuse particularilor si chiar autoritatilor si altele asemenea masuri au fost progresiv acceptate in numele cerintei superioare a unei bunastari colective, inclusiv din punctul de vedere al ambientului natural.

Reglementarile juridice cele mai vechi in materie privesc protejarea monumentelor istorice si a imprejurimilor lor, in temeiul salvarii unui patrimoniu cultural comun care, in absenta unor masuri de conservare, ar fi amenintat cu degradarea sau chiar disparitia definitiva. S-au adaugat apoi treptat cerintele de ordin ecologic care tind sa dobandeasca o preponderenta accentuata, prin "inundarea" domeniilor traditionale ale urbanismului si amenajarea teritoriului. Legaturile dintre mediu si urbanism s-au amplificat in ultimele decenii, preocuparile environmentale ocupand un loc crescand in reglementarile de urbanism. in acest context notiuni noi au aparut si s-au afirmat, precum cele de "ansamblu urban' si "peisaj urban". Aceasta dimensiune noua permite prefigurarea unei gestiuni integrate, care sa adune preocuparile economice, financiare, sociale si, din ce in ce mai mult, si pe cele de mediu in respectul dezvoltarii durabile.

1. Regim juridic general.

Considerata o responsabilitate a autoritatilor administratiei publice locale, precum si a persoanelor fizice si juridice, protectia asezarilor umane este reglementata de O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului in doua modalitati principale: pe de o parte, prin instituirea a o serie de obligatii in sarcina acestor actori principali, iar pe de alta, prin stabilirea unor exigente ecologice privind planurile de urbanism si amenajarea teritoriului.

Astfel, potrivit art. 70 din acest act normativ, pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos, autoritatile locale si personale fizice si juridice sunt obligate:

a) sa imbunatateasca microclimatul localitatilor, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul si din zonele limitrofe acestora, sa infrumuseteze si sa protejeze peisajul, sa mentina curatenia stradala;

b) sa prevada, la elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului, masuri de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor deteriorate, masuri de protectie sanitara a captarilor de apa potabila si lucrari de aparare impotriva inundatiilor;

c) sa respecte prevederile din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale si a altor obiective si activitati, fara a prejudicia ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a populatiei;

d) sa informeze publicul asupra riscurilor generate de functionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru sanatatea populatiei si mediu;

e) sa respecte regimul de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor naturii (Sunt interzise amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora);

f) sa adopte elemente arhitecturale adecvate, sa optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa, in conformitate cu planurile de urbanism si amenajarea teritoriului;

g) sa reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporara sau permanenta, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfasurarea unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor, cu predominanta in spatiile destinate locuintelor, in zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii si agrementului;

h) sa nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel;

i) sa adopte masuri obligatorii, pentru persoanele fizice si juridice, cu privire la intretinerea si infrumusetarea, dupa caz, a cladirilor, curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si din cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi;

j) sa initieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de intretinere si dezvoltare a canalizarii.

Referitor la planurile de amenajare a teritoriului si urbanism, art. 71-73 din reglementarea-cadru in materie, stipuleaza urmatoarele:

schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora, iar actele administrative sau juridice emise ori incheiate cu nerespectarea acestei prevederi sunt lovite de nulitate absoluta

la elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului se respecta dispozițiile reglementarilor speciale și se prevad, in mod obligatoriu, masuri de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor deteriorate si masuri de dezvoltare a spatiilor verzi, de protectie sanitara a captarilor de apa potabila si lucrari de aparare impotriva inundatiilor;

planurile de urbanism si amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, in vederea obtinerii avizului de mediu pentru planuri si programe, conform legislatiei in vigoare.

In acest cadru, prin art. 90 din O.U.G. nr. 195/2005, autoritatile publice locale sunt obligate:

a) sa aplice prevederile din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor privind protecția mediului;

b) sa urmareasca respectarea legislatiei de protectia mediului de catre operatorii economici care presteaza servicii publice de gospodarie comunala;

c) sa adopte programe si proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localitatilor, cu respectarea prevederilor legislației privind protecția mediului;

d) sa aiba personal specializat pentru protectia mediului si sa colaboreze in acest scop cu autoritatile pentru protectia mediului;

e) sa promoveze o atitudine corespunzatoare a comunitatilor locale in legatura cu importanta protectiei mediului;

f) sa asigure, prin serviciile publice si operatorii economici responsabili, luarea masurilor de salubrizare a localitatilor, de intretinere si gospodarire a spatiilor verzi, a pietelor si a parcurilor publice;

g) sa conserve si sa protejeze spatiile verzi urbane si/sau rurale, astfel incat sa se asigure suprafata optima stabilita de reglementarile in vigoare, iar in localitatile in care nu exista posibilitatea asigurarii acesteia, conservarea spatiilor verzi existente sa fie prioritara;

h) sa supravegheze operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminarii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deseuri si dezvoltarea sistemelor de colectare a deseurilor refolosibile

1.1. Amenajarea teritoriului și protecția mediului.

Definita ca ansamblu de activitati complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spatiala echilibrata, la protectia patrimoniului natural si construit, la imbunatatirea conditiilor de viata in localitatile urbane si rurale, precum si la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, national si european, amenajarea teritoriului are drept scop de baza armonizarea la nivelul intregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice si culturale stabilite la nivel national si local pentru asigurarea echilibrului in dezvoltarea diferitelor zone ale tarii, urmarindu-se cresterea coeziunii si eficientei relatiilor economice si sociale dintre acestea (art. 7 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul). Printre obiectivele sale principale se numara si imbunatatirea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane, gestionarea responsabila a resurselor naturale, cu protectia mediului si a peisajului cultural, precum si utilizarea rationala a teritoriului - art. 9.

1.1.1. Principii generale cu implicații comune.

Legatura directa dintre amenajarea teritoriului si protectia mediului se exprima sub mai multe principii comune celor doua domenii si cu semnificatii interferente.

a) Teritoriul Romaniei constituie spatiul necesar procesului de dezvoltare durabila - art. 1 din Legea nr. 350/2001. El reprezinta deopotriva un element fundamental al mediului (sub forma solului, subsolului, spatiului aerian, apelor, ecosistemelor terestre s.a.) si spatiul de desfasurare a unui tip de dezvoltare (durabila) care tinde sa armonizeze cresterea economica cu exigentele ecologice.

b) Teritoriul Romaniei este parte a avutiei nationale de care beneficiaza toti cetatenii tarii art. 1 din Legea nr. 350/2001. Notiunea de "avutie nationalaˮ include deopotriva mediul natural si construit, precum si ideea pastrarii si transmiterii sale intre generatii, ceea ce implica major conservarea si protejarea mediului.

c) Caracterul global al activitatii de amenajare a teritoriului in sensul urmaririi coordonarii diferitelor politici sectoriale intr-un ansamblu integrat, functional (trebuind sa tina seama de cadrul natural si construit bazat pe valori de cultura si interese comune), prospectiv (trebuind sa analizeze tendintele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor si interventiilor economice, ecologice, sociale si culturale si sa tina seama de acestea in aplicare), democratic (asigurand participarea populatiei si a reprezentantilor ei politici la adoptarea deciziilor). Toate aceste caractere asigura asimilarea aspectelor de ordin ecologic intr-o viziune meniul sa asigure o gestionare si o dezvoltare durabila.

d) Principii proprii, care configureaza o abordare integrata a activitatii de amenajare a teritoriului si a aspectelor, inclusiv ecologice, pe care le implica Potrivit art. 8 din Legea nr. 350/2001, activitatea de amenajare a teritoriului se exercita pe intregul teritoriu al Romaniei, pe baza principiului ierarhizarii, coeziunii si integrarii spatiale, la nivel national, regional si judetean.

1.1. Instrumente de promovare a protecției mediului prin activitatea de amenajare a teritoriului. Zonarea spațiala.

Intelegand prin protectia mediului ansamblul de masuri privind protejarea fondului natural si construit in localitati si in teritoriul inconjurator, legislatia specifica utilizeaza drept instrument principal in acest scop zonarea spatiului si atribuirea zonelor rezultate a unui regim special de gestionare. Astfel, in acest sens, se disting:

zona functionala - parte din teritoriul unei localitati in care. prin documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se determina functiunea dominanta existenta si viitoare. (Zona functionala poate rezulta din mai multe parti cu aceeasi functiune dominanta: zona de locuit, zona activitatilor industriale, zona spatiilor verzi etc),

zona de protectie - constituita din suprafete in jurul sau in preajma unor surse de nocivitate, care impun protectia zonelor invecinate (statii de epurare, platforme pentru depozitarea controlata a deseurilor, noxe industriale, circulatie intensa),

zona protejara - suprafata delimitata in jurul unor bunuri de patrimoniu, construit sau natural, a unor resurse ale subsolului, in jurul sau in lungul unor oglinzi de apa etc. si in care, prin documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se impun masuri restrictive de protectie a acestora prin distanta, functionalitate, inaltime si volumetrie.

1.1.3. Rolul documentațiilor de amenajare a teritoriului.

Un rol deosebit in promovarea obiectivelor protectiei mediului si dezvoltarii durabile il au documentatiile de amenajare a teritoriului, prin prescriptiile aferente acesteia.

Planul de amenajare a teritoriului national Are caracter director si reprezinta sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu si lung pentru intregul teritoriu al tarii. In cadrul sectiunilor sale specializate acesta cuprinde si cerinte de ordin ecologic, iar prevederile lui devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului pe care le detaliaza. Sectiunile Planului de amenajare a teritoriului national sunt: "Retele de transportˮ, "Ape , "Zone protejate , "Reteaua de localitati , "Zone de risc real , "Turismul , "Dezvoltarea rurala

Planul de amenajare a teritoriului national - Sectiunea I "Retele de transportˮ aprobat prin Legea nr. 363/2006 - la art. 4 alin. (4) prevede ca, pe pe terenurile rezervate dezvoltarii retelelor de transport stabilite prin documentatiile de amenajare a teritoriului (prevazute la art. 1), se interzice autorizarea executarii constructiilor definitive, fara avizul conform al organului de specialitate al administratiei publice centrale, care stabileste politica in domeniul transporturilor

Planul de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a Il-a "Apaˮ - aprobat prin Legea nr. 171/1997 - a stabilit, pe langa prevederile aferente obiectului sau, la art. 4 lit. a) - b), si obligatia autoritatilor publice de a coopera in aplicarea dispozitiilor sale, luand masuri pentru asigurarea protectiei resurselor de apa impotriva epuizarii, poluarii si degradarii lor printr-o utilizare durabila si, respectiv, de corelare a resurselor cu cerintele de apa pentru populatii, industrii, irigatii si alte folosinte, precum si pentru integrarea acestor actiuni in amenajarea teritoriului, pe termen scurt, mediu si lung.

Planul de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a Ill-a "Zone protejateˮ - aprobat prin Legea nr. 5/2000 - conform art. 2, evidentiaza zonele naturale protejate de interes national si identifica valorile de patrimoniu cultural national care necesita instituirea de zone protejate pentru asigurarea protectiei acestor valori.

Planul de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a IV-a "Reteaua de localitatiˮ - aprobat prin Legea nr. 351/2001 - la art. 2 alin. (2), evidentiaza reteaua nationala de localitati, compusa din localitati urbane si localitati rurale, ierarhizate pe ranguri (de la 0 la 5), iar la art. 10, in vederea protejarii elementelor cadrului natural, a prevenirii extinderii necontrolate a localitatilor urbane si a asigurarii de spatii de agrement si recreere, prevede obligatia ca in planurile urbanistice sa se prevada infiintarea de centuri sau zone verzi in jurul capitalei Romaniei si al oraselor de rangul 1.

Planul de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a V-a "Zone de risc naturalˮ aprobat prin Legea nr. 575/2001 - la art. 2, exprima in termeni specifici zonele de risc natural cauzat de cutremure de pamant, inundatii si alunecari de teren, ca fiind areale delimitate geografic, in interiorul carora exista un potential de producere a unor fenomene naturale distructive, care pot afecta populatia, activitatile umane, mediul natural si cel construit si pot produce pagube si victime umane, iar potrivit art. 4, in zonele de risc natural delimitate geografic si declarate conform legii se instituie masuri specifice privind prevenirea si atenuarea riscurilor, realizarea constructiilor si utilizarea terenurilor care se cuprind in planurile de urbanism si amenajare a teritoriului, constituind totodata si baza intocmirii planurilor de protectie si interventie impotriva dezastrelor.

Planul de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a VIIl-a "Zone cu resurse turisticeˮ - aprobat prin Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 142/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 190/2009 - a stabilit, la art. 6, obligatia autoritatilor administrației publice locale de a institui, in conformitate cu legislația in vigoare, masuri specifice de protecție a arealelor considerate zone protejate (așa cum au fost ele stabilite prin Planul de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a Ill-a "Zone protejateˮ), care fac parte din zonele cu resurse turistice.

1.1.4. Regimul juridic al zonelor construite protejate.

Elementele principale ale acestui regim sunt stabilite prin Planul de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a Ill-a "Zone protejate , aprobat prin Legea nr. 5/2000. Potrivit acestui act normativ, zonele protejate sunt zonele construite delimitate geografic si/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu natural si/sau cultural si sunt declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu. Valorile de patrimoniu cultural national care necesita instituirea de zone protejate sunt identificate si prevazute in Anexa III a Legii nr. 5/2000, iar delimitarea zonelor de protectie aferente acestora, in baza unor studii de specialitate, constituie o obligatie legala a autoritatilor administratiei publice locale, "cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu

Instrumentul tehnico-juridic utilizat in acest sens il constituie "documentatiile de urbanism si regulamentele aferente', prin care se instituie masurile necesare de protectie si conservare a valorilor de patrimoniu cultural national din zona; prevederile Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a Ill-a, "Zone protejate , sunt obligatorii pentru autoritatile administratiei publice centrale si locale, care sunt tinute sa asigure preluarea lor in documentatiile de amenajare a teritoriului judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor. Lucrarile necesare de salvare, cercetare, restaurare, protejare, conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se executa numai in baza avizelor si aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu, prevazute de lege. De remarcat faptul ca lucrarile de salvare, protejare si punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate sunt de utilitate publica, de interes national, ca toate implicatiile de ordin juridic ce decurg de aici (in privinta exproprierii, regimului servitutilor etc.).

1. Instrumente juridice de protejare a mediului urban.

Pentru aplicarea regulilor de protectie a mediului si garantare a dezvoltarii durabile (in ipostaza sa de "dezvoltare durabila in profil spatial") sunt utilizate, in principal, urmatoarele metode:

a) Servitutile de mediu si de urbanism.

Codul Civil al Romaniei, din 1865, cu modificarile si completarile ulterioare, de inspiratie franceza, consacra conceptia quiritara asupra dreptului de proprietate; stipuland in art. 480, ca "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege". Mai mult, dreptul de construire face parte din dreptul de proprietate, ca efect al prevederilor art. 490 din Cod Civ.: "Proprietarul poate face asupra pamantului toate plantatiile si cladirile ce gaseste de cuviinta, afara de exceptiile statornicite la capul[8] care trateaza despre servituti". Asadar, administratia care elibereaza autorizatiile de urbanism nu acorda dreptul de construire, intrucat aceasta prerogativa este atasata proprietatii imobiliare, doar exercitiul sau este conditionat de exigentele de ordine publica, autorizarea administrativa de a utiliza solul ramanand o autorizatie de politie administrativa. Astfel, "aprecierea statului restabilește, intarește sau ingradește capacitatea de a construi, putand-o chiar elimina; dar aceasta aptitudine ramane atașata proprietații".

Impletite uneori cu cele de urbanism, servitutile environmentale nu dau nastere in dreptul roman la indemnizatii. Cel mai adesea este vorba de obligatii de "a nu face" (in non faciendo) si arareori de cele de "a face" (in faciendo).

b) Interdictii si restrictii.

Servitutile de mediu in non faciendo interzic orice schimbare de afectare ori a modului de ocupare a solului, de natura a compromite conservarea ori protectia spatiilor.

Cea mai frecventa este, in acest sens, interdictia de a construi, utilizata pentru protejarea spatiilor naturale, faunei, florei, resurselor naturale - parcuri nationale, rezervatii naturale, paduri de protectie, zone naturale si spatii impadurite clasate in planurile locale de urbanism, perimetre de protectie a puturilor de captare a apei potabile - ori de a preveni riscurile ori vatamarile - planuri de prevenire a riscurilor naturale previzibile, planuri de expunere la zgomot, servitute de izolare in jurul instalatiilor clasate, proiecte de interes general.

Definita in Anexa nr. 2 a Legii nr. 350/2001, interdictia de construire (non aedificandi) este o regula urbanistica urmare careia, intr-o zona strict delimitata, din ratiuni de dezvoltare urbanistica durabila, este interzisa emiterea de autorizatii de construire, pentru edificari definitive sau temporare, indiferent de regimul de proprietate sau de functiunea propusa.

Interdictiile de defrisare de taiere, smulgere/extragere - parcuri, rezervatii naturale, situri, spatii impadurite clasate, zone naturale PLU - interdictii de pasunare, interdictii de reimpadurire, de camping, de afisaj, sunt foarte frecvente.

Alte dispozitii impun proprietarilor obligatia de permite publicului trecerea spre tarmul marii.

In materie de prevenire a riscurilor naturale, putem semnala servitutile destinate sa lase accesul vehiculelor de lupta impotriva incendiilor.

c) Obligatii de a face.

Servitutile de mediu in faciendo sunt rare, vizand mai ales constrangeri impuse proprietarilor de situri sau de monumente clasate, conform legii.

Domeniul privilegiat al interventiei servitutilor in faciendo este astazi prevenirea riscurilor naturale si tehnologice.

In scopul prevenirii incendiilor si ca masura de precautie, proprietarii trebuie - in special in masivele forestiere, deosebit de sensibile - sa efectueze lucrari de dezimburuienire si de a mentine aceasta situatie in profunzime de cel putin 50 de m, fata de constructii, lucrari sau instalatii.

Planul de prevenire a riscurilor naturale previzibile poate, de asemenea, sa impuna proprietarilor lucrarilor, inclusiv asupra bunurilor deja construite. Un dispozitiv identic a fost prevazut pentru planul de prevenire a riscurilor tehnologice.

d) Zonificarea urbanistica.

Prin zonificarea functionala, teritoriul unei localitati este impartit in zone functionale in care, prin documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se determina functiunea dominanta existenta si viitoare. Zona functionala poate rezulta din mai multe parti cu aceeasi functiune dominanta (zona de locuit, zona activitatilor industriale, zona spatiilor verzi etc.). In acest sens, Anexa nr. 2 a Legii nr. 350/2001 definește categoriile principale ce intereseaza din perspectiva mediului:

- zona functionala parte din teritoriul unei localitati in care, prin documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se determina functiunea dominanta existenta si viitoare. Zona functionala poate rezulta din mai multe parti cu aceeasi functiune dominanta (zona de locuit, zona activitatilor industriale, zona spatiilor verzi etc.). Zonificarea functionala este actiunea impartirii teritoriului in zone functionale.

- zona functionala de interes - zona functionala cu rol important din punct de vedere urbanistic in evolutia localitatii, care se stabileste de catre structura de specialitate din subordinea arhitectului-sef si se aproba de catre Consiliul local, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, cu avizul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului;

- zona de protectie - reprezinta suprafete in jurul sau in preajma unor surse de nocivitate, care impun protectia zonelor invecinate (statii de epurare, platforme pentru depozitarea controlata a deseurilor, puturi seci, cimitire, noxe industriale, circulatie intensa etc.);

- zona de risc natural - este definita ca areal delimitat geografic, in interiorul caruia exista un potential de producere a unor fenomene naturale distructive care pot afecta populatia, activitatile umane, mediul natural si cel construit si pot produce pagube si victime umane;

- zona protejata - constituie suprafata delimitata in jurul unor bunuri de patrimoniu, construit sau natural, a unor resurse ale subsolului, in jurul sau in lungul unor oglinzi de apa etc. si in care, prin documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se impun masuri restrictive de protectie a acestora prin distanta, functionalitate, inaltime si volumetrie, in scopul ocrotiri sanatatii publice, a mediului si patrimoniului natural si construit;

- zona de protectie sanitara potrivit Normelor de igiena si Recomandarii din 23 iunie 1997 privind mediul de viata al populatiei, terenurile destinate amplasarii si dezvoltarii localitatilor trebuie sa asigure protectia populatiei impotriva surparilor si alunecarilor de teren, avalanselor si inundatiilor, emanatiilor sau infiltratiilor de substante toxice, inflamabile sau explozive, poluarii mediului, sa dispuna de posibilitati de alimentare cu apa, de indepartare si neutralizare a apelor meteorice, a apelor uzate si a reziduurilor, precum si de dezvoltare normala a zonei verzi, de recreere si odihna - art. 1.

Intre intreprinderile industriale, care pot polua factorii de mediu sau produce zgomot si vibratii, si teritoriile protejate invecinate, se asigura zone de protectie sanitara. Prin teritorii protejate, in sensul reglementarii, se inteleg: zonele de locuit, parcurile, rezervatiile naturale, zonele^de interes balneoclimateric, de odihna si recreere, institutiile social-culturale si medicale, precum si unitatile economice ale caror procese tehnologice necesita factori de mediu lipsiti de impuritati. Zonele de protectie sanitara se stabilesc, ca forma, marime si mobilare, pe baza studiilor de impact asupra sanatatii populatiei si mediului inconjurator.

Nocivitatile fizice (zgomot, vibratii, radiatii ionizante si neionizante), substantele poluante si alte nocivitati din aerul, apa si solul zonelor locuite nu vor putea depasi limitele maxime admisibile din standardele de stat in vigoare - art. 9.

Suprafetele de teren incluse in zonele de protectie sanitara pot fi exploatate agricol, cu exceptia culturilor de plante utilizate in scop alimentar sau furajer, care, prin fixarea sau concentrarea de substante poluante (plumbul si compusii de plumb, fluorul si compusii sai, pesticide greu degradabile etc). pot fi vatamatoare pentru om sau animale. In interiorul zonei de protectie sanitara se interzice amplasarea oricaror obiective, cu exceptia celor destinate personalului de intretinere si interventie. Obiectivele economice care. prin natura activitatii lor, pot polua annosfera si pentru care nu exista mijloace tehnice eficace de retinere a poluantilor si de reducere a emisiilor, se amplaseaza in zonele destinate industriilor poluante.

De asemenea, unitatile care, prin specificul activitatii lor, necesita protectie speciala (spitale, centre de sanatate, crese, gradinite, scoli, biblioteci, muzee etc.) se vor amplasa in asa fel incat sa li se asigure o zona de protectie de minimum 50 m fata de locuinte, de arterele de circulatie sau de zonele urbane aglomerate.

e) Instituirea unor conditionalitati environmentale si obligativitatea evaluarii de mediu pentru documentatiile de urbanism.

Se realizeaza prin intermediul unor "acte de reglementare" (acte administrative) de mediu, precum avizul de mediu - pentru planurile si programele de urbanism - si acordul de mediu - pentru proiectele privind lucrarile de construire - emise in urma unor proceduri speciale, strict reglementate, parti integrante din procedura de adoptare a actelor administrative respective.

f) De asemenea, se impune indeplinirea obligatiei generale si strategice a autoritatii publice centrale din domeniul amenajarii teritoriului si constructiilor - instituita prin art. 88 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 - de a dezvolta planuri si programe care sa materializeze politica nationala de amenajare a teritoriului si localitatilor, cu respectarea principiilor specifice dreptului mediului si a legislatiei specifice privind evaluarea de mediu a planurilor si programelor.

1.3. Protecția spațiilor verzi in zonele urbane.

Un instrument important pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos in cadrul asezarilor umane il reprezinta mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a caror administrare este reglementata prin Legea nr. 24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din zonele urbane, care la art. 1 o considera ca fiind "un obiectiv de interes public, in vederea asigurarii calitatii factorilor de mediu si starii de sanatate a populatieiˮ.

In intelesul actului normativ, spatiile verzi se compun din urmatoarele tipuri de terenuri din zonele urbane: parcuri, squaruri, aliniamente plantate in lungul bulevardelor si strazilor; terenuri libere, neproductive din intravilan: mlastini, stancarii, pante, terenuri afectate de alunecari, saraturi care pot fi amenajate cu plantatii (art. 3).

Indiferent de natura proprietatii - publica sau privata - potrivit art. 6, aceste spatii sunt supuse unui regim comun de protectie si conservare, bazat pe recunoasterea dreptului "fiecarei persoane fizice la un mediu sanatos, accesul liber pentru recreere in spatiile verzi proprietate publica, dreptul de a contribui la amenajarea spatiilor verzi, la crearea aliniamentelor de arbori si arbusti, in conditiile respectarii prevederilor legale in vigoareˮ.

In vederea respectarii regulilor si masurilor de protectie si conservare, legea prevede la art. 7 o serie de obligatii pentru persoanele fizice, la art. 8 pentru persoanele juridice, iar la art. 9 - 10 dispune obiectivele si conditiile de administrare.

1.3.1. Registrul local al spațiilor verzi.

Pentru controlul si coordonarea activitatilor aferente se instituie inventarul spatiilor verzi prin Registrul national al spatiilor verzi si registre locale.

Normele tehnice pentru elaborarea Registrului local al spatiilor verzi (RLSV) au fost aprobate prin Ordinul ministrului Dezvoltarii Regionale si Locuintei nr. 1549, din 4 decembrie 2008.

Potrivit art. 4 din Norme, RLSV este o documentatie complexa care se intocmeste pentru evidenta spatiilor verzi din intregul teritoriu intravilan al localitatilor urbane care se constituie ca un sistem informational de tip GIS si cuprinde: inventarierea, evidentierea tipului de proprietate si a modului de administrarea si descrierea caracteristicilor cantitative si calitative. Conform art. 13, Registrul trebuie corelat cu prevederile planurilor urbanistice generale si ale regulamentelor de urbanism, iar executarea lucrarilor de identificare, reprezentare si, dupa caz, de masurare a spatiilor verzi din zonele urbane se face pe planuri topografice, cadastrale sau ortoplanuri georeferentiale.

RLSV se infiinteaza, organizeaza si sunt conduse de autoritatile administratiei publice locale.

Interdictia de reducere a suprafetei si schimbarii destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi.

Potrivit alin. (1) al art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, "schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestoraˮ, iar alin. (2) al aceluiași articol (modificat prin O.U.G. nr. 114/2007), "actele administrative sau juridice emise ori incheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolutaˮ.

Sesizata cu o exceptie de neconstitutionalitate a textului, Curtea Constitutionala a decis ca "nu poate retine ca fiind intemeiata critica de neconstitutionalitate potrivit careia dispozitiile de lege examinate contravin art. 44 alin. (1) - (2) si art. 53 din Constitutie, referitoare la ocrotirea si garantarea dreptului de proprietate si la restrangerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertati, atata timp cat masura dispusa de textul criticat nu atinge dreptul in insasi substanta sa, ci instituie o limitare obiectiva si rezonabila, in acord cu principiile fundamentaleˮ.

1.4. Rolul serviciilor comunitare de utilitate publica in asigurarea unui mediu urban de calitate.

In gestionarea problemelor de mediu ale asezarilor umane un rol important revine serviciilor comunitare de utilitate publica, al caror regim juridic este stabilit prin Legea nr. 51/2006. Ele constituie totalitatea activitatilor de interes public general, desfasurate la nivelul comunitar, al satelor, oraselor, municipiilor sau judetelor, sub conducerea, coordonarea si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice locale, in scopul satisfacerii cerintelor comunitatilor locale. Printre principiile care stau la baza organizarii si administrarii acestor servicii se afla si principiul conservarii mediului natural si construit, principiul corelarii cerintelor cu resursele si principiul dezvoltarii durabile.

De asemenea, strategia de dezvoltare si functionare pe termen mediu si lung a acestor servicii, adoptata de autoritatile publice competente trebuie sa tina seama de documentatiile de urbanism si are printre obiective inclusiv protectia mediului si sporirea calitatii vietii locuitorilor.

1.4.1. Serviciul public de salubrizare a localitaților.

Cadrul juridic unitar privind infiintarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finantarea si controlul functionarii serviciului public de salubrizare a localitatilor a fost stabilit prin Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localitatilor.

Printre activitatile aferente acestui serviciu comunitar de utilitati publice, enumerate la art. 2 alin. (3) lit. a) - l) se afla si precolectarea, colectarea si transportul deseurilor municipale, inclusiv al deseurilor toxice periculoase din deseurile menajere, cu exceptia celor cu regim special, sortarea deseurilor municipale, organizarea prelucrarii, neutralizarii si valorificarii materiale si energetice a acestora, depozitarea controlata si infiintarea depozitelor de deseuri si administrarea acestora. Ca principii de baza ale organizarii si functionarii serviciului, la art. 3 se prevad: protectia sanatatii populatiei, dezvoltarea durabila, transparenta, consultarea si antrenarea in decizii a cetatenilor s.a.

La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale si al sectoarelor Municipiului Bucuresti se elaboreaza si se aproba strategiile locale cu privire la dezvoltarea si functionarea pe termen mediu si lung a serviciilor de salubrizare care, printre alte obiective, potrivit enumerarii de la art. 5 alin. (2) lit. a), h) si l), urmaresc si imbunatatirea conditiilor de viata ale populatiei, protectia si conservarea mediului si a sanatatii populatiei si respectarea cerintelor din legislatia privind protectia mediului referitoare la salubrizarea localitatilor.