Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » referate » psihologie psihiatrie » sociologie
REPERE ALE SATULUI ROMANESC

REPERE ALE SATULUI ROMANESC




REPERE ALE SATULUI ROMANESC



Radacinile satului romanesc trebuie cautate intr-un trecut istoric in care vom intalni particularitatile constituirii sale, elemente de permanenta ale evolutiei sale prin care se inscrie in civilizatia si cultura universala. Pornind de la "matricea" traditionala a satului romanesc, ne vom putea explica mutatiile petrecute in istoria satului romanesc, ne vom putea gasi raspunsuri la imperativele cu care se confrunta taranii satelor romanesti dupa 1989.

O contributie deosebita si originala in explicarea comunitatilor traditionale romanesti o are H.H.Stahl, prin teoria satelor devalmase care reprezinta totodata un moment important in dezvoltarea sociologiei rurale romanesti, dar si a sociologiei universale.

In organizarea socio- economica a ruralului romanesc apar urmatoarele "momente" semnificative:

a.         Devalmasia care precede familismului care la randul sau a precedat aparitia organizatiilor (cooperatiste) in agricultura si in viata satelor.

Obstile taranesti sunt o realitate tipica tarii noastre si ele au fost cercetate de istorici, sociologi si etnografi.

Satul devalmas reprezinta o asociatie de gospodarii familiale pe baza unui teritoriu stapanit in   comun in care colectivitatea ca atare are drepturi anterioare si superioare drepturilor gospodariilor alcatuitoare, drepturi exercitate printr-un organ de conducere numit obste.

Reglementarea vietii sociale a comunitatii taranesti se baza pe norme traditionale "obisnuielnice" (obiceiul pamantului) si pe datini (ceremonii de trecere). Obstea avea pe langa rosturi economice si administrative si functii judecatoresti, de control social si de pedepsire a incalcarii unor norme sociale;

b.                Familismul este forma de organizare din perioada urmatoare devalmasiei si pana intre cele doua razboaie mondiale. Familia, ca grup primar, a reprezentat matricea fundamentala de organizare a muncii in agricultura si a vietii rurale in ansamblul ei. Satul traditional romanesc bazat pe acest tip de organizare se caracterizeaza prin aceleasi particularitati enumerate ca fiind ale ruralului traditional;

c.         satul etapei cooperatiste prezinta urmatoarele carcterisitici:

~ in structura populatiei, aparitia lucratorilor agricoli, a unei categorii legata de serviciile din mediul rural, precum si a navetistilor - populatia pendulatoare intre sat si oras;

familiile au ocupatii mixte: sotul in industrie, sotia in agricultura;

sistemul de intercunoastere intre toti membrii colectivitatii locale este inlocuit printr-un sistem de relationare formalizata, institutionalizata. Solidaritatea prin asemanare si vecinatate a cedat locul solidarizarii prin diferentiere si activitati productive;

mentalitatea taraneasca axata pe aspiratia pentru pamant este inlocuita cu aspiratia pentru utilizarea lui rationala;

este accentuata trecerea de la autosubzistenta la productia pentru societate;

~ diversificarea structurilor institutionale pe plan local si a celor prin care satul comunica cu orasul.

Dupa 1989, in satul romanesc a avut loc procesul de privatizare a agriculturii, de redobandire ade catre fostii proprietari a terenurilor cooperativizate fortat. In esenta, satul actualei etape prezinta cateva note distincte:

populatia rurala, agrara si silvica este de trei-patru ori mai mare decat in alte tari;

proprietatea rurala este extrem de pulverizata, iar gospodariile respective nu sunt capabile sa asigure existenta familiilor;

procesul de diferentiere va ruina multe din aceste minigospodarii;

din aceste aspecte economice, decurg profunde mutatii sociale, in componentele taranilor.

  1. Traditii ale cercetatorilor asupra colectivitatilor rurale

Studiile rurale au in Romania o traditie bogata de peste un secol. Valoarea acestor studii depaseste frontierele nationale, scoala romaneasca de rurala infuentand cercetarile rurale din alte tari. Cercetarile rurale au fost legate de problemele societatii, iar o reevaluare a lor are atat o importanta teoretico-metodologica, cat si de orientare a studiilor rurale actuale. Sociologia rurala a fost legata de transformarile agriculturii si ale lumii rurale, ceea ce a permis utilizarea unor rezultate ale cercetarilor in deciziile privind comunitatile rurale.

Inca de la inceputul secolului al XIX-lea, se intreprind cercetari concrete asupra agriculturii si colectivitatilor rurale , din perspective teoretice diferite: statistica agronomie, etnografie, folclor, istorie, geografie. Dintre aceste studii un interes sociologic deosebit in prezinta:

~ lucrarile lui Ion Ionescu de la Brad, care in monografiile asupra judetelor Dorohoi, Mehedinti si Putna, realizeaza o analiza socio-economica a satelor.

"Monografia unui sat de campie - Bragadiru"- elaborata de A.V Gadei. Monografia cuprinde un program metodologic al cercetarilor monografice locale, prin care se stabilesc o serie de principii privind tehncile si procedeele de ivestigatie: analiza istorica, documentara, analiza bugetelor de familie, interviul. Aceasta monografie se inscrie printre analize stiintifice asupra colectivitatilor rurale elaborate in Europa.

  1. Scoala monografica de la Bucuresti

In Romania interbelica, in sanul sociologiei se contureaza o serie intrega de curente, de diferite orientari. Dar cel mai important curent al sociologiei din acea perioada, este cel promovat de asanumita Scoala de la Bucuresti, intemeiata si condusa de profesorul Dimitrie Gusti Scoala initiata de profesorul Gusti, cunoscuta si sub numele de Scoala Monografica de la Bucuresti, este cea dintai scoala sociologica romaneasca.

Sistemul de sociologie al profesorului Gusti se va inchega dupa 1920, in perioada "bucuresteana". In aceasta perioada se vor initia "campaniile monografice", care prin amploarea si originalitatea lor vor avea un mare ecou pe plan mondial. In fine, in aceeasi perioada, se constituie Scoala sociologica de la Bucuresti care a dominat timp de 25 de ani intreaga viata stiintifica si culturala a tarii.

Componentele scolii, catedra, seminar sociologic, publicatiile trebuie privite ca parti ale unui intreg stiintific si funcitonal, subordonate unei actiuni social-culturale la scara intregii tari (in conceptia Scolii de la Bucuresti, activitatea culturala de masa este o parte integrata a sistemului de stiinte sociale preconizat, care culmineaza in pedagogia actiunii sociale).

SCOALA MONOGRAFICA DE LA BUCURESTI presupune, ca orice alta scoala sociologica, o doctrina, un corpus de teorii si principii calauzitoare, o anumita abordare a problemelor si un punct de vedere metodologic. Profesorul Dimitrie Gusti a elaborat un sistem de sociologie, etica si politica, care reprezinta prima incercare de acest gen din istoria gandirii sociologice romanesti. Noi ne vom ocupa numai de cotributia lui Gusti pe taram sociologic, facand abstractie se sistemul sau de etica si politica. In sistemul de sociologie al conducatorului SCOLII DE LA BUCURESTI, putem distinge doua mari parti:



a.      teoria sociologica;

b.     metoda monografica

Profesorul Gusti isi construieste teoria sociologica pornind de la definirea obiectului sociologiei si, implicit, a raporturilor sociologie cu celelalte stiinte sociale. Sociologia este un sistem de cunoastere a realitatii sociale prezente, singura realitate adevarata. De aceea, sociologia nu construieste realitatea, asa cum face istoria cu societatile disparute. Sociologia nu trebuie confundata cu filozofia sociala. Gusti respinge filozofia sociala speculativa, care abordeaza in mod abstract esenta societatii, pe cale deductiva, opunandu-i acesteia necesitatea cercetarii fenomenelor vii ale realitatii sociale( aceasta idee de baza, importanta in sistemul sau, o va pune Gusti la baza cercetarilor monografice).

Sociologia, nefiind singura stiinta sociala, se impune o clasificare a stiintelor sociale. Gusti imparte stiinte in doua categorii: statice si dinamice. Cele statice se ocupa cu analiza unor fenomene sociale infaptuite, existente, iar cele dinamice (etica si politica) cerceteaza fenomene sociale in devenire. In timp ce stiintele sociale statice sunt stiinte de constatare, explicative, cele dinamice au un caracter normativ, de apreciere si valorificare.

Stiintele sociale statice, la randul lor pot fi:

stiinte care studiaza unele fenomene sociale partiale, aspectele partiale ale realitatii sociale, cum sunt fenomenele juridice, economice, lingvistice. Toate aceste sunt stiinte sociale particulare (economia, politica, stiinta juridica, lingvistica).

intreaga realitate sociala insa, in toata complexitatea ei, ca totalitate, constituie obiectul de cercetare al sociologiei. Pentru Gusti sociologia este stiinta "societatii ca totalitate

Prin acest punct de vedere, sociologul roman depaseste pe multi dintre predecesorii si contemporanii sai, care explicau viata sociala prin factori" biologici, economici, psihologici, juridici, culturali.

Ideea "matca" a lui Gusti este aceea a unei sinteze sociale a tuturor disciplinelor sociale particulare, staruind asupra unitatii cunoasterii. "Intre sociologie si stiintele sociale particulare exista un raport de intima reciprocitate. Societatea se intemeiaza pe rezultatele stiintifice sociale particulare, caci numai in cunoasterea analitica progresiva a partilor sta conditia de suverana cunoastere si stapanire a tot-ului. Stiintele sociale la randul lor au nevoie de reflectiile sociologiei caci fiecare din ele are imperioasa nevoie de cunoastere generala a legaturii problemelor lor cu problemele celorlalte stiinte sociale"

Realitatea sociala consta dintr-o "imbinare de nenumarate manunchiuri de oameni, de nenumarate unitati sociale, foarte variate si imprastiate pe intreg globul". De aceea, afirma Gusti, sociologia ca stiinta a realitatii sociale va trebui sa fie o stiinta unitatilor sociale

Exista trei feluri de unitati sociale:

  1. Comunitati sociale acele unitati sociale care au pastrat ceva din autonomia unitatilor sociale elementare, adica sunt forme organice aproape complete de viata sociala, cu o puternica legatura interioara si cu o durata mare. Comunitatile sociale constrang aproape pana la anihilare pe membrii componenti, caci acestia nu au libertatea sa aleaga si nici sa le parasesca dupa voie (o astfel de comunitate este familia);
  2. Institutiile sociale sunt unitati sociale aparute mai tarziu prin cristalizarea si obiectivarea deprinderilor sociale astfel incat sa se poata desprinda de anumiti indivizi putan sa ii inlocuiasca pe unii cu altii. Institutiile nu mai au membrii, ci functionari, slujitori, care au libertatea de a intra si de a iesi din instituitie, iar inlauntrul ei trebuie sa isi respecte normele. Cea mai mare instituietie esste statul cu organele lui administrative;
  3. Grupurile sociale sunt unitati sociale libere, create prin vointa partilor, care se constituie usor si se desfac usor, iar inlauntrul lor asigura membrilor o initiativa personala relativ mare. Acest gen de unitati sociale, cum sunt cluburile asociatiile spotive, se bazeaza fie pe simpatia pura fie pe diferite interese.

Unitatile sociale, precizeaza Gusti, inseamna intotdeauna un plus de indivizii componenti "dar plusul acesta se obtine prin sinteza si nu poate dainui in afara de indivizi".

Unitatea sociala are caracterul de totalitate, numai atat cat o totalitate nu inseamna nimic daca nu tinem seama de toate partile organice sau functionale din care este alcatuita.

In continuare, sistemul sociologic gustian isi pune problema esentei realitatii sociale. Situandu-se pe o pozitie voluntarista, seful Scolii de la Bucuresti afirma ca esenta realitatii sociale este vointa sociala, atribuindu-i acesteia un rol determinat in dezvoltarea sociala.

Unitatile sociale, indiferent sub ce forma se prezinta ele (sat, oras, familie, scoala, gospodarie, club, breasla, stana, biserica), se prezinta ca manifestari: economice, spirituale, politice si juridice.

Manifestarile economice si spirituale alcatuiesc categoria manifestarilor constitutive. Activitatile sau manifestarile constitutive ale societatii nu se pot dezvolta fara o reglementare a lor, fara existenta unor manifestari care sa le coordoneze, sa le conduca, sa le administreze si sa le reglementeze. Acest rol de natura regulativa sau functionala revine manifestarilor politice si juridice.

Manifestarile, al caror ansamblu alcatuieste realitatea sociala, se realizeaza sub influenta cadrelor vietii sociale.Manifestarile sunt conditionate de actiunea simultana a mai multor cadre: cosmic, biologic, psihologic si istoric. Cadrele vietii sociale sunt reduse de Gusti la doua tipuri de categorii:

  1. cadre naturale(cosmic si biologic)
  2. cadre sociale(psihic si istoric)

Cadrele sau mediul reprezinta conditii ale genezei realitatii sociale(concepute ca ansamblul celor patru manifestari) si nu sunt altceva decat "virtualitati", "potentialitati".

Deci, realitatea sociala este un ansamblu de manifestari(economice, spirituale, juridice si politice) a caror realizare are loc sub influenta celor patru factori sau cadre ale vietii sociale, inlauntrul unor unitati sociale (satul, orasul, familia, scoala), esenat unitatilor sociale este vointa sociala. Dupa formula lui Gusti, manifestarile sociale sunt determinate de suma vointei si a cadrelor:

M=V+C

Existenta acestor elemente (cadre,vointa sociala, manifestari) ridica problema raportuirlor dintre ele.Care este raportul dintre vointa si cadre?Care este raportul dintre vointa si manifestari; care este raportul dintre cadre si manifestari; care este, in fine, raportul dintre diferitele cadre intre ele , precum si intre manifestari intre ele? La aceste intrebari Gusti incearca sa raspunda prin ceea ce el numea Legea paralelismului sociologic.De fapt, este vorba de cinci raporturi de paralelism.

Elementele fundamentale ale teoriei gustiene sunt:

a.      teza dupa care sociologia este stiinta societatii ca totalitate;

b.     rolul sociologiei de a realiza sinteza tuturor stiintelor sociale particulare(raporturile sociologiei cu celelalte stiinte sociale);

c.      societatea conceputa ca fiind compusa din unitati sociale (adica din grupuri de oameni);

d.     conceptul de vointa sociala (esenta unitatilor sociale);

e.      manifestarile, ca desfasurare de vointa, a caror totalitate reprezinta realitatea sociala;



f.      cadrele, adica factorii care conditioneaza manifestarile;

g.     paralelismul sociologic, care ar guverna manifestarile si cadrele

Alaturi de teoria sociologica, un loc important in cadrul sistemului  gustian de sociologie il detine metoda monografica De altfel, Dimitrie Gusti isi va denumi sistemul sau sociologic, sociologie demografica, iar scoala intemeiata de el se va numi monografica "Scoala monogarfica de la Bucuresti"). Cele mai valoroase si originale contributii ale scolii se inscriu tocmai pe taram metodologic, investigatiile monografice fiind apreciate ca fiind contributia romaneasca cea mai cunoscuta pe plan national si international.

Profesorul Gusti va ajunge la precizarea metodei sale in urma unei analize critice a situatiei sociologiei pe plan mondial, identificand doua tendinte: una-pe care el o numeste de "speculatie pura" si alta-de "strangere neordonata de material ". Aceasta stare de fapt impunea cu necesitate "imbinarea sociologiei cu metoda monografica". "Sociologia monografica imbina intr-o noua sinteza teoria cu faptele, dand celei dintai un continut si o fundamentare, iar celei din urma o forma rationala si o structura stiintifica".

Unul dintre cele mai mari merite ale intemeietorului Scolii de la Bucuresti este faptul ca, spre deosebire de sociologia vremii (mai ales cea europeana), care practica o sociologie "de cabinet si de salon", el a inteles necesitatea ca sociologia sa cboare pe teren, sa cerceteze direct realitatea sociala: "sociologia trebuie sa paraseasca metoda indirecta de interpretare a faptelor culese de altii si sa devina o stiinta vie de observatie nemijlocita. In locul omului si al societatii abstracte, sociologia va cunoaste realitatea lor concreta".

Gusti ia atitudine critica nu numai fata de metoda indirecta a sociologiei speculative (metoda "speculativa"), ci si fata de metodele folosite de sociologii timpului in cercetarea empirica a realitatii sociale:

metoda anchetelor;

metodele statice;

metoda impresionista;

sociografia;

procedeele matematice;

metoda monografiilor de familie ale lui L.Play

Singura metoda conchide Gusti - capabila sa asigure observatia directa este monografia sociologica

Esenta metodei sale monografice este, dupa definitia data de Gusti, observatia directa, intelegand prin aceasta metoda cercetarea, investigarea, culegerea de fapte. Observatia directa-componenta principala a metodei monografice gustiene trebuie sa se imbine cu experimentul(observatia provocata), cu intuitia obiectiva si cu metoda statistica. Rezulta ca metoda monografica este o metoda complexa care isi incorporeaza mai multe metode: "intrucat socotit monografiile sociologice ca mijloace perfectionate de observatie, care imbina intuitia, trairea si intelegerea cu masurarea, cu statistica si reconstituirea trecutului, nu ne-am gandit sa inlaturam printre ele nici una dintre metodele existente, ci trebuie sa legam pe acestea mai strans de realitate si sa dam intaietate observatiei directe, cat mai amanuntita si cat mai precisa intr-o noua ordine metodologica pentru scopurile cele mai inalte ale cunoasterii omenesti".

O alta trasatura caracteristica a metodei monografice consta in realizarea ei ca cercetare integrala a unei unitati sociale. In conformitate cu paradigma teoretica a lui Gusti, orasul sau satul trebuie abordate cu toate manifestarile si cadrele pe care le conditioneaza.

In acelasi timp, avem de-a face cu o metoda colectiva. Gusti a inteles ca insasi complexitatea realitatii sociale reclama abordarea interdisciplinara a acesteia. In consecinta, se alcatuiesc echipe monografice interdisciplinare, ceea ce a constituit o noutate in materie de organizare a muncii stiintifice in sociologie. Pentru efectuarea monografiei unui sat, se alcatuia o adevarata brigata stiintifica complexa, alcatuita dintr-un numar de specialisti, variind de la 40-50 pana la 80-90 de persoane. Pe baza principiului diviziunii muncii, in cadrul unor astfel de brigazi se cereau noua echipe de lucru care grupau specialisti pentru fiecare cadru si pentru fiecare manifestare, precum si o echipa numita a unitatilor si proceselor sociale.

In componenta fiecareia dintre cele noua echipe intrau- alaturi de profesori, cercetatori sau reprezentanti ai diferitelor specialitati profesionale- studenti incadrati in functie de profilul facultatii, intr-o echipa sau alta (studentii care urmau sociologia lucrau in echipa unitatilor sociale).

In cercetarile sociologice actuale sunt din ce in ce mai frecvent folosite echipe interdisciplinare, socotite a fi cea mai eficienta forma de organizare a muncii de cercetare, chiar daca asa cum remarca profesorul Henri H.Stahl "nu se stie insa de catre toti practicienii, ca cel dintai in lume care a gandit si realizat asemenea cercetari prin echipe complexe a fost profesorul Dimitrie Gusti

In conceptia Scolii de la Bucuresti, monografia sociologica nu era numai o metoda de cercetare a realitatii sociale, ci o intreprindere cu multiple valori si roluri. Asa cum tinea profesorul D.Gusti sa sublinieze atat la cursurile predate, cat si in diversele sale lucrari publicate, monografia are:

a.      O misiune stiintifica;



b.     O misiune educativa;

c.      O misiune administrativ-politica

D.Gusti sustinea ideea ca o buna administratie si o politica stiintifica au nevoie de material de informatie si de documentare asupra realitatii prin intermediul monografiilor sociologice.

d. O misiune culturala si etica

O cercetare monografica se desfasoara in trei etape principale:

1. pregatire preliminara;

2. munca de teren (adica culegerea datelor);

3. utilizarea stiintifica a datelor stranse.

Ceea ce serveste drept ghid metodologic era tocmai schema sistemului de sociologie a lui D.Gusti.

In ceea ce priveste ordinea in care trebuiau investigate componentele unei unitati sociale, Gusti facea recomandarea metodologica ca cercetarea sa inceapa cu cadrele, apoi sa se treaca la manifestari si, totodata, sa se insiste in mod egal asupra tuturor acestora.

Monografia sociologica ca metoda a cunoscut o serie de tehnici, pe care Scoala de la Bucuresti le-a folosit la investigarea directa a realitatii sociale.Unele tehnici de culegere si pastrare a datelor reprezinta contributii originale ale Scolii si se pot folosi si azi intr-o cercetare sociologica. Punerea la punct a unui sistem de fise (fise de informatori, fise de raspandire, fise de frecventa, fise de circulatie) permitea echipelor de monografisti sa exploreze exhuasiv un fenomen sau altul si, in acelasi timp, sa ordoneze materialul cules. Pentru inregistrarea manifestarilor cultural-artistice se folosea fonograma (mai ales pentru cantece, povestiri). Merita a fi subliniat faptul ca filmul sociologic a fost realizat pentru prima oara in tara noastra, asa dupa cum primele explozii sociologice se vor organiza de catre Catedra de sociologie condusa de Dimitrie Gusti. Dintre tehnicile observatiei directe, cele mai des folosite erau observatia participanta si intervalul in formele sale mai putin structurate (cel mai adesea folosindu-se "convorbirea"), precum si forme ale observatiei indirecte, dar intotdeauna ca subordonate observatiei directe.

Prin intermediul monografiilor sociologice, Dimitrie Gusti isi propuse sa cerceteze conform unui vast program satul romanesc, astfel incat, dupa ce ar fi fost monografiate toate localitatile rurale, sa se ajunga la ceea ce el numise stiinta natiunii" Cu alte cuvinte, sociologul roman aspira la o cunoastere a natiunii noastre prin monografii sociologice. In acest scop, incepand cu anul 1925 au inceput "campaniile" monografice, ele continuand pana in 1946.

In circa doua decenii numai, au fost monografiate 626 de sate, la care se adauga monografii de orase, de zone.

Monografiile au dus la acumularea unor date deosebit de valoroase pentru cunoasterea obiectiva a satului romanesc interbelic

Amploarea fara precedent a cercetarilor monografice din tara noastra a permis castigarea unei experiente stiintifice bogate pe plan metodologic care au fost sintetizate intr-o serie de indrumari metodologice.

Pe linia realizarilor Scolii, se inscrie si crearea Muzeului Satului si editarea celor patru volume din Enciclopedia Romaniei.

Realizarile si experientele Scolii de la Bucuresti nu numai ca au avut un ecou international, atragand atentia asupra miscarii stiintifice din tara noastra, dar ele au exercitat o influenta asupra sociologiei dintr-o serie de tari.







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.