Riscuri, vulnerabilitati si solutii referitoare la piata muncii

O minoritate de salariati sustine economia Romaniei, bugetul si restul populatiei. Populatie activa este foarte redusa (de aproximativ 47% din totalul populatiei si 55% din populatia de 15 ani si peste). Rata de activitate a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) s-a diminuat cu circa 20% (peste 2 milioane persoane) intre 1990 si 2004 si reprezenta 63% in anul 2007, fata de o rata de activitate medie a tarilor UE-27 de 70.5%). Populatia ocupata s-a redus de asemenea in perioada de tranzitie, numarul persoanelor ocupate in 2005 fiind cu circa 2,4 milioane mai mic decat cel din 1990.

Din randul populatiei ocupate, ponderea salariatilor, cei pe care se bazeaza PIB-ul si Bugetul Romaniei, desi a inregistrat o tendinta crescatoare dupa anul 2001, a ajuns in perioada 2004-2008 sa fie de doar 65%-66% din populatia ocupata, prin comparatie cu circa 85% in tari precum Slovenia, Ungaria sau Bulgaria. Problema cea mai mare este ponderea redusa a salariatilor in mediul rural unde reprezinta doar 36% din populatia ocupata fata de 92% in mediul urban.

In prezent, in agricultura romaneasca inca lucreaza 30% din populatia ocupata, fata de 5% in tarile UE-25 dar ponderea in PIB a agriculturii este de doar 8%.

Ratele de ocupare sunt deosebit de mici in randul tinerilor (15-24 ani) si femeilor (care au varsta de pensionare cu 5 ani mai mica decat a barbatilor dar spe­ranta de viata cu peste 6 ani mai mare). In anul 2007, rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) a fost in Romania de 24.4%, prin comparatie cu 37.4% in UE-27. In Romania, doar 10.4% din femeile ocupate lucreaza in timp partial, fata de 31.2% in UE-27, si doar 1.5% au contract temporar, fata de 15.2% in tarile UE-27. In Romania, formele flexibile de munca sunt doar marginale pe piata muncii formale, desi sunt reglementate.

Numarul somerilor inregistrati si acoperiti cu indemnizatii a fost foarte scazut in ultimii ani (sub 100 mii persoane in septembrie 2008). Incepand cu 2008, probabil pe fondul crizei, somajul inregistrat a inceput sa creasca: de la 3.9% (353 mii someri inregistrati) in septembrie 2008 la 5.3%, (478 mii persoane) in februarie 2009.

Comisia a identificat cinci riscuri majore ale pietei fortei de munca din Romania: (1) munca in sectorul informal, (2) munca in sectorul gospodariilor (agricultura de subzistenta); (3) somajul de lunga durata; (4) descurajarea de a intra pe piata muncii si (5) saracia celor care muncesc.

Grupurile care se confrunta in cea mai mare masura cu aceste ris­curi sunt: tinerii, populatia din mediul rural, populatia de etnie roma, fe­me­ile, populatia cu nivel redus de educatie si de calificare. Spre exemplu, peste 40% din persoanele ocupate in sectorul informal sunt tineri de 15-34 ani. Pon­­derea cea mai mare a sectorului informal in total populatie ocupata se inre­gis­treaza la tinerii de 15-24 ani, si anume 19%, fata de 9-13% din populatia ocupata din celelalte grupe de varsta activa (sub 65 ani). Cumularea carac­teristicilor asociate cu riscurile privind ocuparea conduce la scaderea drastica a sanselor de a fi ocupat in munci salariale. Spre exemplu, atunci cand tinerii sunt din mediul rural, sunt femei si mai sunt si de etnie roma au sanse infime de a lucra in economia formala.

Propuneri prioritare privind ocuparea:

Tinerii, populatia din rural, romii si femeile trebuie sa fie grupurile tinta prioritare pentru politicile de ocupare. Dar, pentru a reusi deschiderea pietei muncii formale si incluziunea unui numar atat de mare de persoane este nevoie de vointa politica, bani si informatii (Tarile europene alocau politicilor privind piata muncii in jur de 2% din PIB in 2007, iar Romania aloca doar 0.35%.)

1) Crearea a noi locuri de munca.

A. Realizarea unor programe de lucrari publice cu focalizare pe mediul rural si zonele sarace.

Statul poate sa joace un rol activ prin realizarea unor programe de lucrari publice

B. Promovarea formelor flexibile de ocupare

Un alt mijloc eficient de creare de locuri de munca este o buna regle­mentare si programe de promovare a formelor flexibile de munca: munca tem­porara, munca cu timp partial, munca la domiciliu etc. Trebuie incurajata infiin­tarea de agentii de munca temporara si acordat suport pentru cele active in me­diul rural si in regiunile estice si sudice din tara.

2) Cresterea angajabilitatii (sigurantei ocupatiei) prin cursuri de formare profesionala si invatare continua

Este esentiala dezvoltarea unui sistem integrat si coerent de formare pro­fe­sio­nala si invatare continua. In Romania, componenta de masuri active de for­mare pro­fesionala a politicilor de protectie a somerilor trebuie considerabil extinsa.

Dezvoltarea unui sistem de formare profesionala accesibil persoa­nelor ocupate informal si in agricultura de subzistenta localizate in majoritate in mediul rural. Sistemul trebuie sa se bazeze pe formatori din mediul rural, care pot ajusta programul de cursuri in functie de nevoile participantilor. Scolile rurale sunt cel mai bine pozitionate in acest scop. Trebuie gandite mecanisme si pro­ceduri de acreditare, precum si un plan de sprijinire a scolilor rurale pentru a se acredita pentru formarea profesionala a populatiei rurale de varsta activa.

3) Indepartarea barierelor de intrare/revenire pe piata muncii

Reducerea "flexibilitatii fortate" si cresterea flexibilitatii reglementate

Indepartarea barierelor structurale de pe piata muncii presupune inainte de toate o schimbare de perspectiva a politicilor de ocupare dinspre pro­tectia lo­cului de munca inspre protectia omului. Iesirea de pe piata formala a muncii, cu pre­cadere pentru persoanele cu calificare redusa, inseamna somaj de lunga durata sau (sub)ocupare precara in sectorul informal sau agricultura de sub­zistenta, iar in cazul femeilor inseamna retragerea in nisa economiei domestice.

Pentru a deschide piata muncii formala catre grupurile vulnerabile sunt necesare:

(a) schimbarea reglementarilor privind relatiile de munca in vederea indepartarii barierelor de intrare/revenire pe piata muncii;

(b) incurajarea agentiilor de munca temporara;

(c) imbunatatirea si extinderea masurii active de ocupare temporara;

(d) introducerea unor noi scheme de suport financiar pentru persoanele care pierd locul de munca sau "o parte" din acesta si anume: beneficiile pentru somerii care lucreaza cu program redus si beneficiile in caz de somaj partial.