Socializarea anticipativa

Socializarea anticipativa

Socializarea anticipativa - consta in "asimilarea acelor norme, valori care faciliteaza integrarea intr-un cadru organizational viitor. Ea poate conduce individul la situatii de conflict valoric sau normativ. Socializarea anticipativa sustine R. K. Merton, este determinata de conformismul social fata de valorile unui grup de referinta, diferit de grupul de apartenenta. El considera ca disputa dintre conceptiile pasiviste si cele activiste asupra socializarii pare sa se intemeieze pe o falsa problema si, pentru a demonstra aceasta, sociologul american a elaborat paradigma socializarii anticipative. Conceptele centrale ale acestei paradigme sunt grupul de apartenenta si grupul de referinta. Primul desemneaza reuniunile de indivizi care satisfac urmatoarele trei conditii :

1. Indivizii respectivi se afla intr-o interactiune continua.

2. Ei insisi se definesc ca membrii ai gupului.

3. Cei care nu participa la interactiune ii definesc, de asemenea, ca membrii ai grupului. Grupul de referinta reprezinta punctele de comparatie la care se refera o proportie suficient de importanta de indivizi care apartin unei categorii sociale, cu scopul de a defini situatia care caracterizeaza respectiva categorie sociala.

4. Intensitatea socializarii este maxima in copilarie sau in perioada de tranzitie de la un stadiu de viata la altul. Dar ea se realizeaza pe tot parcursul vietii . Corelate ale socializarii sunt procesul de desocializare si resocializare (socializarea secundara)."

Q. De ce este determinata socializarea anticipativa a individului

"Conformismul social fata de valorile unui grup de referinta, diferit de grupul de apartenenta, determina socializarea anticipativa a individului."

Q.   Ce rol are procesul de socializare asupra formarii individului?

In urma procesului de socializare, "individul se integreaza intr-o societate insusindu-si valorile si normele acesteia (obisnuinte, reguli de viata, conduita, idealuri etc.), si isi manifesta propria masura a socialitatii, sociabilitatea lui.

Isi formeaza identitatea personala, iar aceasta reactioneaza, la rindul ei, asupra mediului de socializare, indeosebi prin variatiile comportamentale pe care le determina.

socializarea presupune, deci, pe de o parte, un proces de invatare sociala (con­formism social), iar pe de alta parte, un proces de schimbare perpetua a mediului social."

Grupul de apartenenta si grupul de referinta - concepte ale socializarii

Q. Care sunt diferentele intre grupul de apartenenta si grupul de referinta si cum grupul de referinta poate deveni grup de apartenenta al indivizilor?

grupul de apartenenta reprezinta "uniunile de indivizi care satisfac indivizii, respectiv care se afla intr-o interactiune continua, ei insisi se definesc ca membrii ai grupului. Cei care nu participa la interactiune ii definesc de asemenea ca membri ai grupului.

grupul de referinta reprezinta punctele de comparatie la care se refera o proportie suficient de importanta de indivizi care apartin unei categorii sociale, cu scopul de a defini situatia care caracterizeaza respectiva categorie sociala."[4]

conditia prin care grupul de referinta poate deveni grup de apartenenta este atunci cand "criteriile de stratificare sociala sunt acceptate ca legitime de catre toti membrii societatii sau poate fi un alt grup decat cel de apartenenta, atunci cand stratificarea sociala opereaza dupa criterii ambigue, a caror legitimitate este controversata."[5]

In acest din urma caz, "socializarea individului se realizeaza prin invatarea valorilor si normelor grupului de referinta la care individul aspira, ceea ce face ca situatia lui in grupul de apartenenta sa fie ambivalenta:

pe de o parte, individul se conformeaza, aparent, valorilor grupului sau de apartenenta,

pe de alta parte, el este conformist fata de acest grup doar fiindca normele de conformitate sunt stabilite prin relationarea grupului de apartenenta la cel de referinta.[6]

asa de pilda, "un elev este conformist in masura in care se pregateste sa devina student, dar prin aceasta el se conformeaza valorilor grupului de studenti, nu in primul rand celor specifice grupului de elevi."[7]

Q1. Conceptia sociologului Robert King Merton, punctul de vedere in elaborarea paradigmei socializarii anticipative:

punctul de plecare in elaborarea paradigmei socializarii anticipative a fost "disputa dintre conceptiile pasiviste si activiste, asupra socializarii care pare sa aiba ca punct de plecare o falsa problema."[8]

Altfel, "ambivalenta conformismului socializarii anticipative genereaza disfunctionalitati atit pentru individ, cit si pentru sistemul social, individul evoluind spre un status de marginalitate in propriul grup de apartenenta (marginalitate care genereaza un tip sau altul de devianta sociala), iar sistemul social devine disfunctional in sensul ca el nu mai ofera membrilor sai gratificatii, adica motivatii si stimulente."

este "un proces larg raspandit in societatile umane, iar ea nu trebuie redusa la activitatea din domeniul invatamantului.

socializarea nu e didactica fiindca individul reactioneaza la situatii si trage de aici consecinte pentru comportamentul sau ulterior, orientandu-se spre o pozitie pe care nu o ocupa inca, fara a codifica explicit valorile si exigentele rolului pe care il invata."[10]

Conditia prin care conformismul nonconformist sa fie functional atat pentru grupurile de apartenenta si de referinta cat si pentru individ si pentru sistemul social este "ca sistemul social in ansamblul sau sa permita o mobilitate sociala ridicata."[11]

Dimpotriva, "individul poate manifesta tendinte de revenire la pozitia initiala sau, invers, sa grabeasca trecerea la pozitii superioare. In ambele cazuri societatea intervine in reglarea socializarii anticipative, stimulind, in situatia de revenire, invatarea valorilor grupului de referinta si temporizind, in al doilea caz, trecerea efectiva in grupul de referinta.

Renuntarea sau accelerarea trecerii in grupul de referinta sunt tendinte a caror manifestare este conditionata temporal. Timpul ca atare nu influenteaza insa decit in mica masura socializarea anticipativa. Aceasta se deruleaza intr-un timp social propriu, pe care Merton il va numi, in ultimele sale studii, durata."

durata din perspectiva lui Merton "reprezinta masurarea timpului fizic scurs in momentele derularii unei activitati sociale si variaza de la un individ la altul in functie de asteptarile fiecaruia fata de ceea ce ii va aduce un moment al derularii activitatii."[13]

legatura comuna este datorata faptului ca "durata nu numai ca influenteaza comportamentul individual obligandu-1 sa-si puna de acord propriile ritmuri cu cele ale colectivitatii, dar il si determina spre socializare anticipativa, pentru a putea sa se adapteze la schimbarile pe care le presupune dinamica structurilor sociale."[14]

Q2. Ce presupune identitatea prefabricata evidentiata de Thomas Luckmann si ce anume reprezinta aceasta?

reprezinta "atat faptul ca ea este orientata spre un viitor incert, cat si faptul ca acest viitor este conceput in termenii unor stereotipuri derivate pe care individul nu le experimenteaza personal in fiecare etapa a socializarii sale."

identitatea prefabricata presupune "procesul prin care socializarea anticipativa este realizata nu prin raportarea grupului de aparteneta si a celui de referinta, ci printr-o instanta neutra de socializare cum este mass-media."

Prin mass-media se transmit "modele de personalitate care integreaza valori si norme specifice unor grupuri mai mult sau mai putin incoerente si inconsistente."[17]

nici vedeta de cinema, nici omul politic sau cel de afaceri nu prezinta "valorile unui grup, ci propriile valori si norme, lasand insa impresia ca reusita lor sociala este consecinta directa a insusirii unor valori specifice unor grupuri sociale. Aceste valori devin, astfel, repere ale aspiratiilor sociale, dar fiindca tanarul nu le poate experimenta concret, ele capata functiile unor mituri."[18]

Anumite grupuri de apartenenta, cum este familia, de exemplu, "incurajeaza asimilarea valorilor exemplare concretizate in aceste mituri ale reusitei, fiindca se considera ca a deveni cineva presupune neaparat saltul peste ceea ce iti poate oferi, ca exemple, viata cotidiana. Identitatea personala spre care aspira tinarul nu mai este rezultatul unui proces de autorealizare a propriei personalitati, ci simpla adaptare mimetica la un model in carne si oase.

Copierea modelului este cel mai adesea imposibila, ceea ce face ca aparentele sa fie luate ca realitate. In acest fel, scrie Luckmann, <<problema identitatii prefabricate nu consta atit in faptul ca ea este orientata spre un viitor incert, ci ca acest viitor este conceput in termenii unor stereotipuri derivate pe care individul nu le experimenteaza personal in fiecare etapa a socializarii sale>>

Consecinta este ca socializarea anticipativa bazata pe identitatea prefabricata reduce procesul complex de socializare la o ideologie a tineretii eterne, fiindca modelul de identitate nu poate avea decit cel mult o virsta mijlocie. Dincolo de aceasta virsta apare mimarea tineretii, iar tinerii isi asimileaza, de fapt, o imitatie a tineretii.

Paradigma identitatii prefabricate "poate explica nu numai cresterea conformismului unor categorii sociale si functia practica a ideologiilor, ci si autoreproducerea structurilor sociale in conditiile in care criteriile de stratificare sint unanim apreciate ca nelegitime.

Ca efect al socializarii anticipative, identitatea prefabricata ne arata cit de diverse sint formele prin care se ajunge la structurarea sociala a existentei umane.

Pe de alta parte, atit paradigma socializarii anticipative, cit si efectul identitatii prefabricate postuleaza organizarea ierarhica piramidala a societatii considerind ca "treptele' acesteia sint relativ stabile. Acest postulat este insa corect numai in situatiile in care sistemul social isi realizeaza in cele mai bune conditii functia sa de motivare a activitatii indivizilor."

Q.  Care sunt criteriile pe care mizeaza paradigma socializarii anticipative?

mizeaza pe "judecata de bun simt ca orice individ are tendinta de a se orienta spre mai bine, ignorand insa faptul ca mai binele presupune criterii nu numai diferite, ci si ireconciliabile (de neimpacat).

ceea ce este mai bine pentru membrii unei clase poate fi mai rau pentru cei care apartin clasei sociale opuse."[22]

Oricum, este cunoscut, ca in evolutia unui sistem social pot sa apara situatii in care functia motivatoare a acestuia este slaba, ba si situatii in care motivarea de catre sistem a activitatilor individuale sau de grup este intampinata printr-o contra-motivare, uneori in forme dramatice, ce pot duce la formarea de contra-culturi, in general, paradigma socializarii anticipative nu ia in considerare rezistenta sociala organizata fata de modelele de socializare impuse de structurile dominante ale societatii.

Q. Ce observa Thomas Luckmann in legatura cu socializarea anticipativa?

Thomas Luckmann observa faptul ca socializarea anticipativa se poate produce independent de configuratia structurilor sociale, printr-o reprezentare falsa a acestora. Modelul urmarit este disfunctional fata de indivizi (fiindca el nu le ofera acestora decat amagirea reusitei) si fata de sistem (fiindca reduce varietatea tipurilor umane si, deci, potentialul inovator al sistemului), ceea ce genereaza o socialitate fragila si determina instabilitatea treptelor ierarhiei sociale.