Creeaza.com - informatii profesionale despre
Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice


Acasa » referate » psihologie psihiatrie » sociologie
Tipologia drogurilor - clasificarea drogurilor

Tipologia drogurilor - clasificarea drogurilor




1 TIPOLOGIA DROGURILOR

1.1. CLASIFICAREA DROGURILOR:

Variabilitatea chimica a substantelor psihoactive susceptibile de a genera dependenta, diversitatea originii, consumului, modului de actiune si a intensitatii efectelor lor fac foarte dificila o clasificare a acestor substante.

O clasificare in functie de actiunea substantelor asupra psihicului , apreciata de specialisti a fi clasica, este realizata de Louis I. Lewin care propune cinci grupe:

  • Euphorica – substante ce dau subiectului o stare agreabila, de bine fizic si psihic (opiul si alcaloizii sai, coca si cocaina);
  • Phantastica – substante cu proprietati halucinogene;
  • Inebrantica – substante imbatatoare: alcoolul, eterul, barbituricele, etc;
  • Hypnotica (agentii indulcitori ai somnului) – cloratul, barbiturice, etc;
  • Excitantia (substante cu proprietati stimulente si tonifiante) – drogurile cafeinice (cafea, tutun, camfor).

Clasificarea lui L. I. Lewis este de natura psihofarmacologica, evidentiind inainte de orice, aspectul actiunii substantelor respective asupra sistemului nervos central, fara a face insa acelasi lucru si cu privire la efectele secundare care, uneori, le pot estompa chiar si pe cele principale, semanand astfel confuzie si determinandu-l pe M. Durant sa afirme ca ne aflam in fata unei clasificari mai degraba pitoresti decat stiintifice.




Alti experti, adauga acestei clasificari si alte substante cu potential dependogen (steroizii si anabolizantii).

In anul 1957, Delay propune o alta clasificare a substantelor, de data aceasta, pe criterii psihiatrice, evidentiind trei categorii:

  • Psiholeptice;
  • Psihoanaleptice;
  • Psihodisleptice.

Dar clasificarea substantelor psihotrope clasice si moderne, realizata de catre Pierre Deniker, care s-a inspirit din cea propusa de J. Delay, este, mai corespunzatoare si completa, prezentandu-se astfel:

  • Psiholeptice cu actiuni:
    • Hipnotice (barbituricele)
    • Tranchilizante si sedative clasice (benzodiazepinele)
    • Neuroleptice (benzamidele)
    • Regulatoare ale umorului (sarurile de litiu)
  • Psihoanaleptice cu actiuni:

o       Stimulatoare (amfetamine)

o       Antidepresoare (hidrazinele)

  • Psihodisleptice cu actiuni:

o       Halucinogene (canabinoizii)

o       Stupefiantele – dupa Euphorica lui L. Lewin (morfina, heroina, cocaine, etc)

o       Alcoolul si derivatii sai – dupa Inebrantica lui L. Lewis (alcoolul, eterul, etc)

Lewis considera ca o clasificare atotcuprinzatoare si fundamentata stiintific este dupa modul de actiune si dupa modul de producere:

    1. dupa modul de actiune (Clasificarea L. Lewis – Delay):
  • psiholeptice (depresive):

o       hipnotice;

o       neuroleptice;

o       tranchilizante.

  • psihoanaleptice (stimulente):

o       opiacee (opiu, morfina, heroina);

o       amphetamine.

  • psihodisleptice (halucinogene):

o       halucinogenele propriu-zise (hasis, mescalina);

o       halucinogenele depersonalizate (LSD, psilocybina).

dupa modul de producere:

  • produse de natura vegetala: opiacee, cannabis, peyotl, etc.
  • produse de natura sintetica: mescalina, psilocybina, LSD, etc.

Conform lui Caballero Francis se disting trei mari categorii de stupefiante: Produse depresive ale sistemului nervos central, Produse care stimuleaza sistemul nervos central, Produse perturbatorii ale sistemului nervos central.

  1. Produse depresive ale sistemului nervos central:
    • Bauturi alcoolice;
    • Benzodiazepine (diazepam, nitrazepam, etc);
    • Barbiturice si alte substante utilizate ca somnifere (fenobarbital);
    • Solventi si gaze inhalante;
    • Substante care reduc durerea:

o       Opiacee (opiu, morfina, codeine, heroina, etc)

o       Opiode (mialgin, fortral, metadona)

  1. Produse care stimuleaza sistemul nervos central:

Cocaina;

Cafeina;

Tutunul;

Amfetaminele (extasy).

  1. Produse perturbatorii ale sistemului nervos central:

Substante halucinogene (LSD, mescalina);

Cannabis.

In ceea ce priveste caracteristicile si natura drogurilor utilizate de toxicomani, J. de Ajuriaguerta propune urmatoarea clasificare:

droguri magice, capabile de a induce forme periculoase de betie, stari onirice si de extaz, varitabile noi experiente sufletesti si somatice, iluzii sau halucinatii, stari de derealizare si depersonalizare, calatorii imaginare in timp si spatiu;

droguri psihostimulante care antreneaza o diminuare a starii de oboseala, o senzatie de crestere a energiei personale si a activitatii, o stare de excitatie euforica;

droguri ce reduce starea de tensiune psihica, de suferinta, de durere, inlocuindu-le cu o stare de beatitudine, euforica in grade diferite, de uitare si somn.

Dupa opinia prof. Stancu E. substantele psihoactive care genereaza abuzul pot fi, la randul lor clasificate in noua categorii principale:

  1. Stupefiante naturale, sintetice si semisintetice;
  2. Produse extrase din cannabis;
  3. Cocaina si celelalte produse extrase din coca;
  4. Tranchilizante minore;
  5. Barbiturice si celelalte sedative hipnotice;
  6. Amfetaminele si stimulentele analoage;
  7. LSD si alte halucinogene;
  8. Droguri aflate sub control;
  9. Solventi organici si inhalanti.

Se pot reda si alte clasificari care sa aiba in vedere regimul juridic al acestor substante, dependenta dobandita, nivelul efectelor, forma de administrare.

Acest fapt confirma lipsa unui sistem rigid de casificare a stupefiantelor.

Clasificarea juridical imparte drogurile in:

Legale (alcool, tutun, cafea)

Ilegale

Aceasta clasificare nu are o importanta prea mare pentru medici si farmacisti, pentru acestia fiind mult mai importanta modalitatea de consum (uz, uz noci sau dependenta) si riscurile legate de consum.

Raportate la dependenta dobandita avem:

  • Stupefiante care dau dependenta fizica
  • Stupefiante care dau dependenta psihica
  • Stupefiante mixte

Dupa nivelul efectelor stupefiante:

  • Dure
  • Usoare

In anii `60 distinctia dintre drogurile usoare si dure a fost banalizata; drogurile usoare erau considerate cele cere erau relative mai putin toxice in plan somatic si consumul lor nu inducea dependenta. De exemplu LSD se incadra in aceasta grupa, dar el este deosebit de toxic la nivel psihic.



In funtie de modul de administrare:

Injectabile

Ingerabila

De prizare,

De masticare,

De fumare,

De inhalare.

Drogul este o substanta psihotropa, actionand cu predilectie asupra sistemului nervos central ca stimulant (excitant) sau ca sedative al activitatii mentale.

Substantele psihotrope cuprind: depresivele, halucinogenele, analgezicele, hipnoticele, stimulentele, avand ca effect asupra organismului:

Depresivele: micsoreaza activitatea sistemului nervos central incetinind functiile vitale si reflexele. Ele calmeaza si totodata relaxeaza. In doze bine determinate sunt folosite in medicina ca sedative.

Halucinogenele: conduc la aparitia halucinatiilor prin stimularea functiilor psihice aparand astfel senzatia de forta, increderea in sine. In doze mari, halucinogenele duc la delir, panica, auto si heteroagresivitate, comportamente bizare, si irationale, episoade expansive.

Analgezicele: influenteaza reatia de durere, diminuand sau inlaturand tulburarile psihice care o insotesc (anxietate, agitatie psihomotorie, etc).

Stimulente: stimuleaza activitatea sistemului nervos central si intensifica activitatea creierului si a centrilor nervosa.

Narcoticele: provoaca o slabire fizica a organismului sau stari halucinogene, din punct de vedere psihic consumatorii sunt indiferenti fata de slujba, familie, societate, etc.

Din punct de vedere al legislatiei internationale se disting doua grupe de substante supuse controlului ONU: stupefiantele si psihotropele medicamentoase.

Stupefiantele: reprezinta in sens juridic un ansamblu de produse variabile ca structura si proprietati farmacologice care au capacitatea de a induce o farmacodependenta.

Criteriul de a incadra o substanta in randul stepefiantelor trebuie sa fie dublu:

  1. substanta trebuie sa posede potential de a induce dependenta;
  2. substanta sa prezinte un pericol pentru sanatatea publica.

Conventia unica din 1971 a stabilit patru liste de produse reglementate de OMS:

substantele ce fac parte din lista I sunt cele susceptubile sa induca o toxicomanie de o intensitate comparabila cu cea indusa de morfina (in tot cazul superioara celei indusa de cocaina) sau de un risc de abuzz comparabil cu cel indus de de cannabis, hasis sau cocaina.

o substanta ce face parte din lista II esta capabila sa induca o toxicomanie de intensitate egala sau mai scazuta ca dependenta indusa de codeine sau dextropropoxyfen.

lista III regrupeaza medicamente ce contin una sau mai multe substante de pe listele I si II in doze atat de mici incat ele nu pot genera dependenta si nu pot fi utilizate in scopuri nemedicale

lista IV cuprinde stupefiante considerate de expertii OMS ca toxice, particulare si lipsite de interes terapeutic (heroina si cannabisul).

1.2. CLASIFICAREA CONSUMULUI DE DROG

Consumul de drog poate fi:

  • Exceptional – constituind in sine operatiunea propriu-zisa de a incerca odata sau de mai multe ori un drog, fara a continua aceasta practica,
  • Ocazional – folosirea drogurilor in forma intermitenta, fara a se ajunge la dependenta fizica sau psihica,
  • Episodic – folosirea drogurilor intr-o anumita imprejurare,
  • Simptomatic – folosirea drogurilor caracterizata de aparitia si instalarea dependentei.

Dupa tipul de consum si gravitatea efectelor avem urmatoarele cazri:

  • Absenta consumului
  • Consumul moderat, neproblematic;
  • Consumul relativ ridicat, dar neproblematic;
  • Consumul ridicat, asociat cu probleme moderate;
  • Consumul ridicat, asociat cu probleme complexe si grave;
  • Dependenta de substanta, asocialta cu probleme de sanatate si de viata.

Dupa modul de consum se disting trei categorii de consum:

  • Consumul ocazional – in primul rand conteaza efectue euforizant al produsului. Se practica in grupuri mici de prieteni, adesea in week-end-uri, in vacante sau la sarbatori. Acest tip de intalniri se aseamana cu ceea ce se intampla in rav-party-uri, unde se consuma droguri de sinteza de tipul ecstasy; la aceste petreceri colective participa mai ales adultii.
  • Consumul autoterapeutic – aici este cautat efectul anxiolitic al produsului. Consumul este de regula, frecvent solitar, mai ales seara, in camera, dar poate alterna cu momente de consum in grup. Consumatorul se indeparteaza frecvent de activitatile obisnuite, sau nu le mai practica decat neregulat. Viata sociala se limiteaza. Factorii de risc nu sunt intotdeauna prezenti. In schimb, se regasesc adesea factori de risc individual mai vechi sau mai noi: tulburari de somn, diferite tulburari observate din copilarie cu manifestari anxioase si/sau depresive frecvente.
  • Consumul toxicoman – efectul cautat este cel anestezic. Consumul este in acelasi timp solitar sau in grup, regulat, cotidian sau aproape. Excluderea din cadrul scolarizarii (pentru adolescenti) sau al circuitelor de socializare (pentru adulti) este constanta, cu comportamente de ruptura. Pe plan social, consumatorul nu mai are relatii decat cu alte persoane aflate in situatii de marginalizare si/sau ruptura. Adesea se pot regasi factori de risc familial (neintelegeri cu parintii sau, contrar, admosfera sufocanta si rigida, alinata patologica intre persoane de generatii diferite, dificultati socio-economice majore, delasare, indiferenta).

In functie de stadiul consumului de drog, diferentiem:

  • Consum circumstantial sau situational motivat de dorinta de a obtine un anume efect al droguluiintr-o anumita situatie, uneori pentru a trece mai usor peste perioadele dificile;
  • Consum progresiv intensificat justificat de chiar persoana consumatoare care recunoaste nevoia dozei sau a efectelor mai mari; unii autori considera ca acesta este momentul in care se face trecerea spre formele de dependenta si consumul recurent va conduce cu necesitate la dependenta grava din punct de vedere fizic si psihic.

In literatura de specialitate de referinta la nivel international, tipurile de consum specificate si recunoscute sunt urmatoarele:

  • Consumul nesanctionat
  • Consumul cu risc, are potential toxic pentru sanatatea individului;
  • Consumul disfunctional, cu efecte vizibile la nivel psihologic si social;
  • Consumul distructiv/nociv care afecteaza grav starea de sanatate fizica si mentala a consumatorului.

Avand in vedere natura consumului, avem urmatoarele tipuri de toxicomanii:

  • Toxicomania drogurilor
  • Toxicomania fara droguri sau adictiile comportamentale (jucatorii de noroc, TV-mania, internet-mania, jocurile video, bulimia, anorexia mentala, sporturile cu risc autodistructiv, conduitele si relatiile sexuale adictive, obisnuintele cotidiene, delincventa compulsiva, comportamentele consumatoriste compulsive, dependenta de munca, etc).

1. CLASIFICAREA CONSUMATORILOR DE DROG

Consumatorii de droguri pot fi impartiti in mai multe categorii, astfel:

  • Consumatori ocazionali care consuma doze moderate, in ocazii exceptionale, motivate in scop in scop recreativ sau experimental. La aceasta categorie exista riscul de a trece de la folosirea intermitenta la cea constatnta. Drogul este consumat pentru starile emotionale determinate.
  • Consumatorii de week-end care consuma doze mari, luate intermitent, la sfarsit de saptamana, cu scopul de a uita dificultatile existentei sau esecurile vietii cotidiene. In acest caz apare sentimentul de vinovatie si chiar de auto-victimizare, creste riscul de a trece la folosirea regulata a unor doze mai mari si se instaleaza un ciclu de trairi emotionale: consum – culpabilizare – remuscare – nevoie de consum crescut.
  • Toxifilicii care au consum regulat de doze moderate, cu convingerea iluzorie ca „se poate lasa oricand”. Consumul aproape zilnic indica existenta unei probleme de natura chimica care conduce la dependenta sau la nevoia de droguri mai puternice; abstinenta, chiar daca are loc, nu dureaza.
  • Toxicomanii consuma doze mari, regulate, droguri diferite. Dependenta este clara, afecteaza progresiv viata sociala, starea materiala, existenta in general. Argumentele morale sau rationale, dovedirea efectelor distructive (fizice sau psihice) nu mai pot inlatura nevoia de drog.

Dupa natura substantei utilizate avem urmatoarele categorii de consumatori:



Narcomanii

Heroinomanii

Dependentii de droguri naturale sau sintetice

Dependentii de droguri de substitutie (metadona si corelatele);

Dependentii de medicamente

Poliintoxicatii

Alcoolismul (in toate manifestarile sale);

Dependentii de droguri dulci/usoare (cafea, ceai, ciocolata, etc).

Dupa numarul substantelor utilizate, consumatorii se disting doua categorii:

  • Toxicomani – utilizeaza un singur tip de substanta
  • Politoxicomani – utilizeaza amestecuri de substante.

Din punctul de vedere al utilizatorilor de droguri, unii autori rapartizeaza narcomanii in patru categorii:

  • Psihotici (cu starile corelate);
  • Psihopatii (cu formele specifice de dezechilibru, inclusiv caracteriale);
  • Imaturii (cei cantonati intr-un anumit nivel al dezvoltarii si care solicita in mod persistent afectiune in locul relatiilor sociale);
  • Sociopatii (aici intra cazurile de socializare alternativa sau inversata si fenomene diverse ca rezultat al presiunilor de moment al grupurilor neconventionale).

In functie de patologia psihiatrica asociata consumului de drog avem urmatoarele categorii de consumatori:

  • Consumatori fara patologie psihiatrica in antecedente;
  • Consumatori cu schizofrenie;
  • Consumatori cu tulburare afectiva;
  • Consumatori cu tulburare de personalitate de tip antisocial;
  • Consumatori cu tulburare de personalitate de tip borderline;
  • Consumatori cu tulburare de personalitate de tip polimorf;
  • Consumatori cu tulburare de personalitate de tip emotional-instabila;
  • Consumatori cu tulburari psihotice.

In ceea ce priveste consumatorii de alcool, Claninger (1987) a descris doua tipuri de alcoolici:

  • tipul 1 – debut tardiv, dependenta psihologica mai puternica decat cea fizica, sentimente de culpabilitate,
  • tipul 2 – iritabilitate crescuta, transmisie familiala, debut timpuriu, trasaturi antisociale, nevoi crescute de senzatii noi.

1.4. CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR DROGURI

Alcoolul

Alcoolul este substanta de abuz cea mai disponibila si mai acceptabila cultural. Intr-un anumit moment al vietii consuma alcool 90% din oamenii din majoritatea societatilor vestice si problemele legate de alcool apar la aproximativ 30% din bautori.

Originea termenului alcool provine din Egiptul Antic si avea o semnificatie destul de indepartata fata de cea actuala; traducerea libera a cuvantului “al-kohl” este “lucru subtil” si se folosea pentru a denumi pulberea foarte fina utilizata de femei in pictarea fetei, respectiv a sprancenelor si a ochilor.

Abia pe filiera araba, termenul “alcohol” denumea substante care vor avea semnificatia de lichid, fiind compus din articolul “al” si cuvantul “cohl” , care insemna “praf foarte fin”.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, pe filiera olandeza, unde se afla de altfel sub o forma imprumutata, se pare de la arabi, termenul a capatat si semnificatia de produs lichid spirtos, pastrandu-si in acelasi timp sensul de materie extrem de fin pulverizata.

In anul 1877, in cea de a VI-a editie a Dictionarului Academiei Franceze, cuvantul “alcohol” capata forma pe care o cunoastem astazi – alcool – prin suprimarea literei ”h”, si este definit ca lichid incolor, inflamabil, cu gust si miros specific, obtinut prin fermentare sau pe cale sintetica si utilizat ca dizolvant, dezinfectant, combustibil sau la prepararea bauturilor spirtoase.

Din punct de vedere chimic, alcoolul este un compus obtinut prin inlocuirea cu un oxidril a unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi. Formula chimica a moleculei de alcool etilic sau etanol (C2H5OH) a fost aflata la sfarsitul secolului al XIX-lea.

In limbaj comun alcoolul are semnificatia de bautura ce contine alcool etilic.

Alcoolul este folosit concomitent ca aliment si ca substanta psihoactiva. Alcoolul este consumat in cantitati mici si de catre oameni care savureaza in primul rand gustul respectivelor bauturi alcoolice sau care beau numai pentru ca asa este obiceiul. Aceasta se datoreaza si faptului ca bauturile alcoolice sunt usor accesibile, cine le consuma in rand cu prietenii se simte in general apreciat si nu in ultimul rand, efectul alcoolului este resimtit intr-o prima faza ca fiind placut.

Trecerea de la acest consum aparent inofensiv la folosirea alcoolului pentru efectul sau asupra psihicului se poate realiza pe nesimtite.

Ca aliment, alcoolul are o putere calorica de 29KJ, avand astfel o valoare nutritiva apreciabila, fara a contine insa anumite substante necesare unei alimentatii sanatoase, echilibrate, din aceasta cauza bautorul poate primi mai multa energie decat are nevoie.

Clasificarea bauturilor alcoolice:

  1. Bauturi obtinute prin fermentare

Vinul este bautura alcoolica obtinuta prin fermentatie cea mai populara. In Franta, in anul 1995 40% dintre barbati erau bautori regulati, 30% bautori ocazionali si peste 20% nebautori. Doar un barbat din zece este abstinent. In cazul femeilor, aceste proportii erau de 20%; 30% si peste 40%. Tendinta actuala pare sa favorizeze consumul ocazional de vin, efectul datorandu-se probabil parerii unor anumiti medici, dupa care ingestia zilnica a unei cantitati de vin ar avea efecte benefice contra bolilor cardio-vasculare, dar este si o redesteptare a interesului cultural pentru produsele traditionale naturale, vinul constituind un model si un simbol. Alte bauturi alcoolice obtinute prin fermentatie sunt: berea (obtinuta prin fermentarea alcoolica a unui extract de hamei si malt de orez), cidrul (bautura de mere), hidromelul (bautura din fermentarea mierii de albina diluata).

  1. Bauturi obtinute prin distilare

Aceste bauturi alcoolice au peste 160 fermentarea alcoolica fiind inhibata prin insasi actiunea alcoolului asupra drojdiei. Obtinerea de bauturi mai puternice, implica recurgerea la distilare. Se obtin astfel rachiuri a caror concentratie este peste 40 – 500.

  1. Bauturi spirtoase

Sunt bauturi obtinute prin adaugarea de alcool la diferite bauturi fermentate.

  1. Lichioruri

Se obtin prin adaugarea de rachiu la bauturi pe baza de fructe sau de plante medicinale. Aceste bauturi au concentratia intre 15 si 550.

Amfetaminele

Clasa amfetaminei si a substantelor similare amfetaminei include toate substantele cu structura feniletilaminica substituita, cum ar fi amfetamina, dextroamfetamina, metamfetamina (speed). De asemenea mai sunt incluse acele substante care sunt diferite structural, dar care au o actiune similara amfetaminei, cum ar fi metilfenidatul si alti agenti utilizati ca suprimanti ai apetitului (pilulele de dieta). Aceste substante sunt luate, de regula, oral sau administrate intravenous, desi metamfetamina este luata pe cale nazala (prizat).

O forma foarte pura de metamfetamina este denumita “ice” din cauza aspectului cristalelor sale cand sunt vazute sub lupa. Datorita puritatii sale si punctului de vaporizare relative scazut, ice poate fi fumata pentru a produce un efect stimulant puternic si imediat (ca in cazul cocainei „crack”).

Amfetamina este un produs care stimuleaza vigilenta. In trecut era administrat in scopuri terepeutice insa in zilele noastre este adesea utilizat intr-un cadru toxicoman sau ca agent de dopaj.

Aceasta substanta este usor de sintetizat in laboratoarele clandestine (meth-labs) si sunt propuse consumatorilor sub denumirea de „ice” sau „glass” pentru forma bazica si „crack” sau „crystal” pentru forma salina. Forma vaporizabila este prizata sau injectata (utilizarea fiind dureroasa pentru mucoasa nazala sau vene) si sub forma bazica se inhaeaza.

Pe langa compusii sintetici similari amfetaminei, exista si stimulante naturale derivate din plante, cum ar fi „klatul” (frunzele plantei) care poate produce abuz si dependenta.



La om, derivatii de amfetamina provoaca o crestere a aptitudinilor de a indeplini si de a aduce la bun sfarsit atat atributiile intelectuale (care faciliteaza concentrarea) cat si activitatile fizice prin disimularea senzatiei de oboseala ceea ce explica utilizarea lor atat de catre persoanele supuse unui travaliu intelectual deosebit cat si de catre sportivii de performanta. De asemenea ele au efect anorexigen si sunt folosite ca atare de un numar mare de persoane care le utilizeaza pentru efectul terapeutic in curele de slabire.

Amfetaminele produc o stare de bine, de exaltare si de incredere in sine ceea ce explica consumarea lor abuziva de catre om.

Ecstasy-ul este o amfetamina care predispune la utilizare abuziva si uneori de tip toxicoman, ale carei efecte neurologice se dovedesc adesea a fi toxice. Aceasta substanta este cunoscuta sub numele de „ecsta”, „pilula dragostei”, „E”, „EX”, „XTC”, „Adam”, „MDM”, „chamallow”. Este vandut sub forma de comprimate albe sau cafenii, continand de la cateva miligrame pana la 200mg de MDMA (metilen-dioxi-3,4-metamfetamina), care deseori sunt ornate cu un motiv caracteristic pentru originea lui dar nu si pentru compozitie, sau sub forma de capsule.

MDMA a fost sintetizata de laboratoarele Merck in anul 1912 si brevetul a fost depus in 1914. Proprietatile anorexigene si stimulente au fost observate inca de atunci. Utilizarea sa in psihiatrie, ca adjuvant pentru psihoterapii, a inceput in California in anii 1920. In paralel, miscarile de inspiratie mistica au recurs la aceasta substanta pentru a modifica starile de constienta si a favoriza elanurile religioase (grupurile New Age).

In Europa, MDMA a inceput sa fie utilizat mai recent ca drog „recreativ” de catre tineri in timpul chefurilor, a „rave”-urilor care asociaza cu precadere utilizarea de psihostimulante cu muzica de ritm sincopat (tehno). Ecstasy-ul este apreciat de dansatori pentru ca favorizeaza o stare apropiata de transa, potenteaza actiunea ritmurilor si a decibelilor si impiedica resimtitea oboselii.

Cofeina

Cofeina este un alcaloid din grupul purinelor continut in special in boabele arborelui de cafe, in frunzele de ceai si in alte cateva plante si bineinteles in bauturile preparate din aceste materii prime, a carei prezenta explica efectele psihostimulante ale acestora.

Principalele surse de cofeina sunt:

  1. Arborele de cafea

De la arborele de cafea se folosesc boabele, care sunt bogate in cofeina. Boabele din soiul robusta consin intre 1,6 si 2,5% cofeina iar cele din soiul arabica intre 0,8 si 1,5%. Decofeinizarea boabelor crude pentru obtinerea „cafelei decofeinizate” scade continutul de cofeina al boabelor pana la 0,1%. Decoctul de cafea concentreaza in medie 100mg pana la 150mg de cofeina la 100ml, proportia scazand la 3mg in cazul bauturilor decofeinizate. Aceasta cantitate ramane variabila in functie de calitatea cafelei, de soiul utilizat si de modul de preparare.

  1. Ceaiul negru

Este un drog usor, psihostimulant, bogat in cofeina, preparat din frunze de arbust de ceai si consumat ca infuzie. Adictia caracteristica ceaiului se numeste teism. Ceaiurile negre sunt supuse unor fenomene de oxidare enzimatica a tanoizilor (prin fermentare), de aici provenind culoarea lui negricioasa si aroma puternica. Ceaiul negru mai contine, in afara de substante nespecifice, urme de ulei esential, polifenoli (flavonoizi, catecoli, tenini) si mai ales baze xanice: cofeina si teotilina. Ceaiul negru este un psihostimulant activ deopotriva si asupra respiratiei. El accelereaza ritmul respirator si regleaza ritmul cardiac. Ceaiul negru, prin numerosii derivati politenolici are o actiune mai putin brutala decat a cafelei, cu toate ca este mai bogat in cofeina.

  1. Ceaiul de Paraguay

Yerba mate (ceaiul de Paraguay) este o bautura stimulenta consumata in America Latina. Frunzele arbustului contin cofeina (intre 0,2 si 2%), acid matetanic, esenta in cantitate redusa, o rasina si proteine.

  1. Ciocolata

Cuvantul ciocolata provine din limba nahuatl „xocoatl” care probabil semnifica „apa fermentata” si desemneaza o bautura obtinuta din boabe de cacao, acest termen derivand la randul lui din „cacau”, transformat in „cocohuatl” de tolteci si azteci. Ciocolata nu este decat putin concentrata in cofeina dar contine o mare cantitate dintr-o substanta aproape analoga, teobromina. Aceasta actioneaza asupra inimii crescandu-i forta contractila, asupra muschilor si asupra sistemului nervos central. Ciocolata mai contine feniletilamina (aceasta explica atractia unei bulimii pe care o dezvolta persoanele deprimate), salsolinol (antidepresiv cunoscut ca inhibitor al enzimelor ce catabolizeaza aminele biogene si cu o aoarecare afinitate pentru receptorii opiaceelor), enandamida (explica exacerbarea senzoriala si euforia indusa de consumul exagerat de ciocolata). De asemenea N-aciletonolaminele din cacao maresc productia endogena de cannabinoide.

  1. Cola

Este reprezentata de semintele uscate si farar coaja ale unor specii de colatieri (in special cola nitida), arbori din Africa Tropicala, folosite de populatiile din Africa occidentala drept stimulante in timpul eforturilor musculare prelungite.

  1. Guarana

Guarana este o liana sud-americana ale carei seminte foarte bogate in cofeina servesc la prepararea unei paste psihostimulante (Paullinia cupana). Guarana este razuita si apoi bauta cu apa ca tonic, antidiareic si antinevralgic. Astazi, aceasta substanta este incorporata si in produse de tip „smart-drink”

De asemenea, cofeina este intalnita si in analgezicele eliberate fara prescriptie medicala si medicamentele contra racelii (25 – 50mg/tableta), stimulente (100–200mg/tableta) si auxiliarele pentru pierderea in greutate (75 – 200mg/tableta)

Cannabis

In aceasta categori sunt incluse cannabinoizii si compusii sintetici similari chimic.

Termenul de cannabis provine din asirianul „quanabu” din care deriva cuvantul arab „kannab” sau ebraicul „kennab”. Cannabisul se afla la originea multor preparate, a caror activitate psihotropa este in principal indusa de un cannabinoid pe cale il contine THC-ul (delta-9-tetrahidrocannabinolul).

Cand frunzele superioare, varfurile si tulpinele plantei sunt taiate, uscate si rulate in tigarete, produsul este denumit, de regula, marihuana. Hasisul este exudatul resinos uscat, care se prelinge din varfurile si partea inferioara a frunzelor de cannabis, uleiul de cannabis este un distilat de hasis.

Cannabinoizii sunt fumati dar pot fi luati si oral, iar uneori sunt amestecati cu ceai sau cu mancare.

Cocaina

Cocaina este un alcaloid extras din coca (Eritroxzlon coca) si prevazut cu proprietati psihostimulante, utilizarea sa putand genera toxicomanie. Este cunoscuta in lumea toxicomanilor sub numele de “coke”, “white”, “coca”, “nea”, “zapada”. Ceea ce este denumit in mod comun cocaina corespunde de fapt unei saruri hidroclorice hidrosolubile si care se descompune la temperature superioare celei de 2000C. Sub forma de baza, denumita si “crack” este un compus insolubil in mediul apos, foarte liposolubil si care poate suporta fara a suferi niciun fel de modificari chimice, temperature inalte, mergand pana la 9000C. Termenul de „crack” este o onomatopee care evoca zgomotul pe care il produc cristalele atunci cand sunt zdrobite intre dinti. Acesta este preparat de utilizator folosind cocaina, prin procedeul „cooking”

Vaporii de cocaina sunt inhalati prin pipe speciale („devil’s dick”, „queue du diable”, „madularul dracului”) sau printr-un instrument fabricat special „teava”. De asemenea poate fi fumat in amestec cu tutunul si/sau cannabisul in tigarete.

Datorita actiunii asupra sistemului nervos central, cocaina poate produce o senzatie de voiciune, euforie si buna dispozitie, poate de asemenea sa scada apetitul alimentar. Alterarea performantelor cauzate de oboseala este de obicei ameliorata.

Halucinogenele

Acest grup divers de substante cuprinde ergotul si compusii inruditi: dictilamida acidului lisergic (LSD), semintele de zorele, fenilalkilamidele (mescalina, STP sau 2,5,dimetoxi-4-metilamfetamina), MDA (3,4-metilendioximetamfetamina sau ecstasy), alcaloizi indolici (psilocibina si DTM sau dimetiltriptamina), ibogamina, etc.

Drogurile halucinogene sunt administrate de obicei pe cale orala, ele avand buna absortie gastro-intestinala, insa uneori sunt prizate, fumate sau injectate intravenos.

LSD-ul este o substanta sintetica avand o puternica actiune halucinogena, obtinuta prin sinteza chimica. A fost descoperita de Albert Hoffman in 1938 plecand de la acidul lzsergic un alcaloid sintetizat de o ciuperca parazita cornul secarei sau ergot. Se prezinta sub forma de sare solubila in alcool. Solutia de LSD se poate imbiba in comprimate, in mici comprimate de gelatini (windowpane) sau chiar in bucati de sugativa.

Psihocibina este o substanta ce provine de la diverse ciuperci cu actiune psihodisleptica, acre produc dupa ingestie, modificari senzoriale, chiar halucinatii. Albert Hoffman (1958) a izolat psilocibina, pornind de la culturi de Psilocybe mexicana.

Mescalina este un alcaloid halucinogen izolat din mai multe plante din familia cactaceae, in specia peyotl. Mescalina a fost descoperita de chimistul german Heffter in anul 1894 si sintetizata de Ernest Spath in 1919. Structura sa este asemanatoare cu cea a feniletileminelor. Ea dezvolta o puternica activitate agonista asupra receptorilor serotoninei.

Harnina si harnalina - aceste droguri au la baza harnanii care reprezinta un grup de alcaloizi de origine vegetala, extrasi in special din plante de genul Banisteriopsis si care manifesta proprietasi halucinogene si analgezice. Alcaloizii de tip harnan au in comun un nucleu carbolin si sunt antagonisti serotoninergici.

Ibogaina este un alcaloid izolat din iboga (arbust african al carui radacini contin mari cantitati de ibogaina) si cunoscut pentru proprietatile sale psihostimulante si halucinogene. Acest drog a fost studiat in ideea unei eventuale utilizari in tratamentul toxicomaniilor.

Inhalantele

Aceasta clasa de substante cuprinde o mare varietate de adezivi, solventi sau substante de curatat volatile care sunt inhalate pentru efectele lor psihotrope.

Substantele gazoase inhalante sunt reprezentate de hidrocarburi volatile: toluen, n-hexan, tricloetilena, tricloreten, diclormeten, gazolina, butan. Aceste hidrocarburi pot intra in combinatia unor clase importante, forma sub care sunt comercializate:

  • Solventi pentru adezivi si cleiuri;
  • Ingrediente in compozitia unor aerosoli cu coloranti, sprayuri, fixative de par, creme de ras;
  • Tiner (utilizat ca diluant al vopselurilor)
  • Combustibili

Nicotina

Este un alcaloid lichid extras an special din tutun (si din alte cateva solanacee) care este la originea efectelor farmacologice ale acestui drog si a tabagismului. Nicotina pura este unul dintre cei mai toxici alcaloizi, pentru ca o doza de 5nanograme/kg este fatala pentru un adult.

Opiaceele

Opiaceele includ opiaceele naturale (morfina), semisintetice (heroina) si sintetice cu actiune similara morfinei (codeina, hidromorfonul, metadona, oxicodona, meperidina, fenantilul).

Morfina este un alcaloid extras din opium, utilizat in terapeutica drept analgezic si a carui utilizare abuziva duce la comportament addictiv.

Prin sintetizarea morfinei se obtine heroina, un opiaceu a carui utilizare determina rapid o dependenta fizica si psihica importanta si se gaseste la originea unei toxicomanii, heroinomania. Este cunoscuta sub numele de „albitura”, „alb”, „snuf”, „schnouff” si in argoul anilor 1950 era cunoscuta ca „junk”.

Codeina este un alcaloid extras din opium, utilizat in terapeutica pentru proprietatile analgezice si antitusive dar utilizata si in scop toxicoman ca produs de substitutie a heroinei. Codeina a fost izolata din opium in 1832 de farmacistul francez Jean-Pierre Robiquet (1780 – 1840). Primele cazuri de codeinomanie au fost descrise in 1934 la pacientii carora li s-a injectat codeina in scopul de a le trata dependenta de morfina. S-a stabilit astfel ca dependenta poate sa apara in utilizari abuzive, chiar si pe cale orala.

Metadona a fost sintetizata in Germania de chimistii laboratoarelor Hoechst in timpul celui de al doilea razboi mondial, pentru a rasounde lipsei de morfina care permitea atenuarea durerilor ranitilor in razboi. Este un opiaceu de sinteza, cu actiune asemanatoare morfinei si este prescrisa in tratamentul de substitutie.

Phencyclidina

Phencyclidinele si substantele similare includ phencyclidina (PCP, sernylan) si compusii cu actiune similara, precum ketamina (ketalar, ketaject) si tiofenul, analog al phencyclidinei (TCP; 1 – [1-2-thiernyl-cyclohexyl] piperidina).

Aceste substante au aparut ca anestezice disociative in anii 1950 si au devenit droguri de strada in anii 1960. Ele pot fi luate oral sau administrate intravenos, ori pot fi fumate. Phencyclidina este substanta cea mai folosita si este cunoscuta si vanduta in mediul consumatorilor sub numele de „PCP”, „hog”, „tranq”, „angel dust”(pudra de inger, praf de inger), „PeaCe Pill”(pilula pacii). Ca anestezic a fost scos de pe piata din cauza frecventei utilizari toxicomane si a gravelor tulburari de comportament pe care le poate suscita.








Politica de confidentialitate


.com Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM









Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu