CALCULUL NECESARULUI DE FRIG

CALCULUL NECESARULUI DE FRIG

Determinarea necesarului de frig pentru congelarea unui produs alimentar se face cu ajutorul unei relatii asemanatoare celei utilizate in cazul refrigerarii (vezi si 6.6):

in care:

caldura ce trebuie extrasa pentru scaderea temperaturii pana la punctul de congelare este: ;

caldura ce trebuie extrasa pentru scaderea temperaturii de punctul de congelare pana la temperatura finala este:

• caldura ce trebuie extrasa pentru solidificarea produsului este:

• m - masa produsului;
• c_p1, c_p2 - caldurile specifice pentru produsul necongelat, respectiv in stare congelata;
• t_i - temperatura initiala a produsului;
• t_f - temperatura finala a produsului;
• t_cp - punctul de congelare;
• l_sp - caldura latenta de solidificare a produsului.

Cele trei cantitati de caldura mentionate se pot calcula si cu ajutorul entalpiilor produsului:

in care i_i si i_f sunt entalpia initiala si respectiv finala a produsului, care se gasesc tabelate in functie de tipul de produs si temperatura.

Celelalte cantitati de caldura ce apar in relatia de calcul au aceleasi semnificatii ca si in cazul refrigerarii.

Necesarul de frig se poate determina si cu relatia prezentata pentru refrigerare:

in care Q₂ = m·s(i_i - i_f) + 28,35·Dmt, m fiind masa produselor, iar Dm pierderea de greutate s%t; celelalte cantitati de caldura se calculeaza la fel ca si pentru refrigerare.

Cantitatile de caldura se determina pentru o durata de 24 de ore, iar puterea frigorifica necesara va fi:

considerandu-se ca instalatia frigorifica functioneaza t_r = 20.22 de ore; necesarul de frig se majoreaza cu 5% pentru a se lua in calcul pierderile de caldura pe conductele de legatura cu vaporizatoarele.