Aspecte generale de balistica judiciara

Aspecte generale de balistica judiciara

Balistica judiciara este o ramura a tehnicii criminalistice al carui obiect de studiu il constituie examinarea armei de foc a munitiei si a urmelor acestora, a fenomenelor fizico-chimice, ce insotesc impuscarea si al urmelor acesteia in scopul identificarii armei, determinarii directiei si distanta de tragere, stabilirii starii de functionare a armei si a altor probleme.

1. Sarcinile balisticii judiciare se refera la urmatoarele[1]:

Ø        descoperirea si studierea urmelor create prin folosirea armelor de foc la comiterea unor infractiuni, identificarea armei si munitiei folosite;

Ø     examinarea gloantelor, tuburilor, alicelor si burelor pentru a le stabili compozitia si modul de fabricatie a lor;

Ø     prin studierea armei de foc expertul criminalist poate stabili o serie de date necesare explicarii mecanismului si conditiilor in care s-a produs impuscarea;

Ø     in cazul descoperirii unui cadavru ce prezinta plagi impuscate, balistica judiciara trebuie sa stabileasca impreuna cu medicul legist daca au fost sau nu produse de arme de foc;

Ø        daca tubul si glontul gasite la fata locului au format acelasi cartus;

Ø     stabilirea pulberii folosite pe baza particulelor descoperite pe imbracaminte si corpul victimei;

Ø     cate impuscaturi s-au tras cu arme de foc;

Ø     stabilirea orificiului de intrare si a celui de iesire a proiectilului din victima sau anumite obiecte;

Ø     determinarea distantei si directiei de tragere, precum si vechimea relativa a impuscarii;

Ø     verificarea tehnica a armei de foc pentru a stabili daca aceasta este in stare de functionare, daca este posibil sa se traga cu o arma defecta, sau daca o arma poate declansa singura impuscatura;

Ø     cea mai importanta sarcina a balisticii judiciare este identificarea generala si individuala a armelor de foc cu teava ghintuita si a celor cu teava lisa.

Balistica judiciara poate fi impartita in trei parti:

balistica interioara care studiaza fenomenele ce se produc in canalul tevii armei dupa percutare;

balistica exterioara care examineaza fenomenele ce se produc din momentul in care proiectilul paraseste gura tevii armei si pana la atingerea tintei;

balistica tintei care are drept scop cercetarea fenomenelor ce se produc prin atingerea tintei de catre proiectil.

2. Notiunea armei de foc si elementele sale componente

Prin arma de foc in sens general se intelege orice dispozitiv a carui functionare determina aruncarea unuia sau a mai multor proiectile, substante explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare, ori imprastierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, in masura in care se regaseste in una din categoriile prevazute in anexa din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiei[2].

Prin arma de foc se intelege arma al carui principiu de functionare are la baza forta de expansiune dirijata a gazelor provenite din detonarea unei capse, ori din arderea unei incarcaturi explozive. Sunt asimilate armelor de foc si ansamblurile, subansamblurile si dispozitivele care se pot constitui si pot functiona ca arme de foc[3]. Arma de foc este un dispozitiv care serveste la atac sau aparare si care utilizeaza pulbere exploziva, prin arderea careia datorita gazelor se creeaza o presiune a gazelor care expulzeaza glontul din teava armei.

Orice arma de foc are:

o teava al carui interior poate fi ghintuit sau neted. Diametrul tevii armei se numeste calibru

un mecanism de inchidere a componentelor armei care are rolul de blocare-deblocare a intregului ansamblu si datorita particularitatilor de constructie individualizeaza arma.

un mecanism de dare a focului care se caracterizeaza prin locul amplasarii, sistemul de constructie, forma, marimea si amplasarea percutorului.

un mecanism de extragere a tuburilor trase format din gheara extractoare si pragul aruncator.

un mecanism de alimentare cu cartuse (incarcatorul in care se introduc cartusele)

patul armei

Aceste componente ale armei de foc intereseaza din punct de vedere criminalistic pentru ca ele creeaza pe gloante si tuburi urme cu valoare de identificare. Legea nr. 295/2004 privind regimul juridic al armelor si munitiilor stabileste in cuprinsul sau[4] urmatoarele categorii de arme si munitii:

o      arme si munitii interzise a caror procurare, detinere, port si folosire sunt interzise persoanelor fizice si juridice, cu exceptia institutiilor care au competente in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale si care sunt prevazute in categoria A din anexa la Legea 259/2004;

o      arme si munitii letale, sunt cele prin a caror utilizare se poate cauza moartea ori ranirea grava a persoanelor (prevazute in categoria B, C si D din anexa Legii nr. 295/2004)

o      arme si munitii neletale sunt cele destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement, confectionate astfel incat prin utilizarea lor, sa nu cauzeze moartea persoanelor (sunt asimilate acestei categorii si armele vechi)

3. Criterii de clasificare criminalistica a armelor de foc

Clasificarea armelor de foc, din perspectiva criminalistica prezinta o utilitate practica pentru procesul de identificare, datorita posibilitatii de a determina grupul, categoria si marca din care face parte arma de foc folosita la comiterea infractiunii. Clasificarea vizeaza in linii mari, armele portabile, intrucat acestea sunt folosite in majoritatea cazurilor de catre infractori.

Dupa criterii criminalistice armele de foc se clasifica astfel:

a)     Dupa modul de functionare exista:

arme simple de tipul celor de vanatoare, cu o singura lovitura fara incarcatori

arme cu repetitie (la care introducerea cartusului in camera de detonare se face prin manevrarea inchizatorului dupa fiecare foc)

arme semiautomate (de tipul pistoalelor li revolverelor la care este necesara apasarea tragaciului dupa fiecare foc)

arme automate(care se alimenteaza singure cu cartuse avand o cadenta de tragere de cateva lovituri pe secunda)

b) Dupa constructia canalului tevii armei exista:

arme cu teava ghintuita (de tipul celor militare)

arme cu teava lisa (neteda) de tipul celor de vanatoare

arme cu tevi combinate (ghintuita si lisa)

c) Dupa lungimea tevii armei:

arme cu teava scurta (pistoale si revolvere)

arme cu teava mijlocie (pistoale mitraliera)

arme cu teava lunga (pusti de vanatoare, carabine, pusti mitraliera)

d) Dupa calibrul tevii armei:

arme cu calibrul mic pana la 6,35 mm

arme cu calibrul mijlociu de la 7,62 mm, 7,65 mm pana la 9 mm

arme cu calibrul mare peste 9 mm

e) Dupa destinatie exista :

arme militare (confectionate pentru fortele armate, folosite in actiuni de neutralizare a personalului si tehnicii de lupta a inamicului, precum si orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, rani, a ucide ori a distruge, daca prezinta caracteristicile unei arme militare)

arme de tir, cu glont sau alice special confectionate si folosite pentru tirul sportiv, omologate ori recunoscute ca atare de Federatia Romana de tir

arme de vanatoare cu glont cu alice sau mixte destinate practicarii vanatorii;

arme confectionate special pentru a imprastia gaze nocive, iritante sau de neutralizare

arme ascunse astfel confectionate sau fabricate incat existenta lor sa nu fie vizibila ori banita (disimulate in diverse obiecte, baston, umbrela, pix, stilou, telefon mobil, etc.)

arme de percutie facute inofensive prin perforarea camerei de detonare a cartusului destinate a fi pastrate in institutii de cultura si arta sau in panoplii personale. Daca prin valoarea lor istorica, artistica, documentara, stiintifica deosebita constituie raritati chiar daca sunt in stare de functionare nu li se perforeaza camera cartusului insa nu se pot tine munitii pentru acestea

arme de recuzita sunt arme de foc adoptate astfel incat sa poata functiona numai cu munitie de manevra, destinate a fi folosite in activitatea artistica sau de productie cinematografica.

arme de foc artificiale confectionate de diversi meseriasi folosite de regula la actele de braconaj

arme cu destinatie speciala (pistoale de semnalizare cu rachete, pistoale de start folosite in competitiile sportive, pistoale de alarma, pistoale si pusti cu aer comprimat)

arme de asomare folosite pentru imobilizarea animalelor prin supunerea lor unui soc mecanic, in scopul sacrificarii ulterioare.

4. Urmele armelor de foc

În acceptiunea balistica judiciara prin urme formate in cazul folosirii armelor de foc se intelege pe de o parte urmele create de mecanismele armei pe tuburi si proiectile iar pe de alta parte, se inteleg urmele formate pe corpul victimei sau pe obiectele atinse de proiectil si factorii suplimentari impuscarii.

Aceste urme sunt de doua feluri:

urme principale (rezultat al fenomenului dinamic)

urme secundare (rezultat al fenomenului termic si chimic datorate impuscarii)

a) Din categoria urmelor principale fac parte:

proiectilele, tuburile, capsele care sunt ca atare, clar si obiecte purtatoare ale urmelor create pe ele de diferite mecanisme ale armei.

pe glont se imprima urmele ghinturilor din interiorul tevii armei, deoarece glontul are un diametru mai mare decat cel al tevii armei care apar sub forma de striatii.

pe tubul cartusului pe capsa imprima urmele cuiului percutor si cele lasate de componentele armei.

urmele de perforare in situatia in care proiectilul a traversat intreg corpul sau un anumit obiect (tinta)

urme de patrundere (sau canale oarbe) cand glontul patrunde in corp sau obiect fara a mai iesi)

urme de ricosare a proiectilului cand acesta este deviat de obiectul sau tinta atinsa in functie de energie cinetica a proiectilului de densitatea tintei si de unghiul de lovire.

urmele sonore ale armarii, percutiei si impuscaturii.

b) Urmele secundare ale impuscaturii sunt rezultatul actiunii termice si chimice care au loc in teava armei si la o oarecare distanta de ea.

Aceste urme se impart in 2 categorii:

• Urme secundare formate cand s-a tras cu teava armei lipita de corpul victimei sau de la mica distanta ( 1-2 m).
• urmele gurii tevii se formeaza prin lipirea ei de corpul victimei si are un aspect apropiat de cel al inelului de centuzie
• arsurile provocate de gazele incinse si de flacara de la gura tevi
• rupturile provocate de gazele in expansiune, apor la tragerile cu teava lipita sau la distante mai mici de 10 cm au fara stelara sau in cruce
• urmele de funingine datorate pulberii arse care se gasesc sub forma de microparticule in stare de suspensie in gazele din teava armei se depun sub forma de cercuri concentrice in jurul orificiului de intrare a glontului
• particule de pulbere arsa si nearsa apar la distanta mai mare decat alte urme, chiar peste 1 m la pulberea cu fum
• urmele de unsoare, apar pe tinta atunci cand canalul tevii armei a fost uns.
• tatuajul este consecinta patrunderii in piele a resturilor de pulbere neagra arsa sau nearsa complet.

• Urme secundare ce se formeaza la tragerile peste 2 m, indiferent de distanta de tragere
• inelul de frecare (stergere) creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare, praf, rugina sau orice alta substanta aflata pe suprafata glontului
• inelul de metalizare se formeaza atunci cand glontul strapunge obstacole mai dure, capabile sa desprinda de pe camasa glontului microparticule de metal, pe care le conserva in jurul orificiului de intrare

Urmele secundare ale impuscarii au valoare pentru determinarea distantei de la care s-a tras precum si la raportul de pozitie dintre faptuitor si victima sub raport tehnico-criminalistic examinarea acestor urme se face in conditii de laborator.

Cand tragerea a fost facut cu o arma de vanatoare, distanta de la care s-a tras poate fi stabilita si dupa dimensiunile suprafetei de imprastiere alicelor. Din experimentele efectuate s-a stabilit ca la armele de calibru 1 aria de imprastiere a alicelor in functie de distantele de tragere apare astfel:

la 5 m - 2 cm

la 10 m - 25 cm

la 15 m - 35 cm

la 20 m - 45 cm

la 30 m - 65 cm

la 40 m - 100 cm