Turismul rural in contextul cresterii economice si dezvoltarii durabile

Turismul rural in contextul cresterii economice si dezvoltarii durabile

Introducere

In prezent, lumea parcurge o perioada de transformari de amploare. Inca din ultimile decenii ale secolului XX economia lumii a suferit o serie de schimbari, principalele doua tendinte care s-au manifestat si continua sa se manifeste fiind:

regionalizarea si globalizarea, cu implicatii profunde asupra economiilor nationale;

contradictia dintre crestere, dezvoltare economico-sociala si mediul inconjurator.

Vorbim, din ce in ce mai mult, despre o revolutie globala care s-a declansat pe planuri diferite:

economic (fenomenul dominant este globalizarea);

socio-politic (democratia devine fragila datorita suprematiei economicului);

bio-tehnologic (expansiunea si progresul se realizeaza din ce in ce mai accelerat);

ecologic (grija fata de protectia mediului inconjurator in conditiile modificarilor climaterice devine principala preocupare a omenirii).

In acest cadru general, impus de fenomenele care se deruleaza in prezent in ,,noua economie", turismul rural, in general, si cel romanesc, in special, se impune in ierarhia preocuparilor de crestere si dezvoltare economico-sociala, fiind o activitate profitabila pentru economie atata timp cat sunt respectate cerintele impuse de dezvoltarea durabila.

Cresterea economica, dezvoltarea sustenabila si turismul rural

Cresterea economica, proces de factura cantitativa, discontinuu in timp, este unul din cei mai importanti factori care asigura succesul economic pe termen lung al oricarei tari, stand la baza dezvoltarii economico-sociale si a progresului, proces calitativ si continuu.

In prezent, datorita schimbarilor care au loc intr-un ritm alert la nivel mondial, s-au pus bazele conceptului cunoscut sub denumirea de ,,noua crestere economica" sau ,,crestere economica durabila", baza ,,dezvoltarii durabile".

Pentru ca procesul de crestere economica sa fie durabil este necesara indeplinirea unor conditii de echilibru si evolutie.

Conceptul de ,,crestere economica durabila" are in vedere doua elemente de maxima importanta: mediul ambiant si calitatea vietii.

Mediul ambiant are drept componenta principala resursa umana, iar relatia om-mediu poate fi privita ca o dubla determinare:

cantitativa, prin care se aduce in discutie problema eficientei si durabilitatii resurselor, reflectand performanta contradictiei dintre nevoile nelimitate si resursele limitate;

cantitativa, prin care se aduce in discutie problema afectarii echilibrului ecologic prin externalitati negative cum ar fi poluarea, punand in prim plan contradictia care exista intre actiunile oamenilor legate de productie, repartitie, circulatie si consum, unde apar reziduuri, deseuri etc. si posibilitatile de asimilare ale mediului natural.

Calitatea vietii si cresterea economica includ elemente care se influenteaza reciproc: calitatea vietii la un standard cat mai ridicat determina crestere si dezvoltare economica pe masura si reciproc, cresterea si dezvoltarea economica, pe o anumita treapta de evolutie, conduc la cresterea calitatii vietii, deoarece aceste doua procese determina cresterea veniturilor populatiei, cresterea consumului, cresterea productiei, cresterea investitiilor, cresterea cererii, cresterea gradului de acces la servicii educationale si sanitare, sporirea masurilor de protectie si securitate deci, per ansamblu, cresterea nivelului de trai. Asa cum se stie deja, nu orice crestere economica are efecte asupra calitatii vietii, unele activitati neavand, direct si imediat, influenta asupra acesteia. In plus, calitatea vietii poate influenta cresterea economica in mod pozitiv doar intr-un anumit context socio-cultural. Calitatea vietii depinde de o serie de factori cum ar fi: calitatea mediului natural, confortul, munca, mediul familial, timpul liber, educatia, sanatatea, participarea la viata sociala, serviciile economice si sociale, mediul social etc. Aprecierea calitatii vietii poate fi, intr-un anumit grad, subiectiva deoarece aspiratiile fiecarui individ se pozitioneaza la un anumit nivel de nevoi si aspiratii. Cresterea calitatii vietii nu se obtine decat printr-o sporire sustinuta, continua si simultana a starii de sanatate a populatiei, a mediului natural, a muncii, a vietii de familie, participarii la viata sociala etc. Starea de sanatate, la randul ei, este o componenta care se gaseste in stransa legatura de interconditionalitate cu venitul, stilul de viata, locul de munca, serviciile medicale, poluarea mediului, factorii biologici.

Toate aceste elemente care contribuie la cresterea calitatii vietii in armonie cu mediul ambiant se regasesc in totalitate in mediul rural.

Turismul, in general, cel rural in special, influenteaza in mod pozitiv calitatea veitii, fiind una din activitatile economice care se dezvolta in mod durabil, asigurand, in conditii de eficienta, protejarea mediului ambiant, deci favorizand cresterea si dezvoltarea durabila.

Cresterea rolului serviciilor in viata economica si sociala pe plan mondial, in special pentru tarile dezvoltate, este vazuta ca fiind o inlocuire a ,,civilizatiei primare" cu ,,civilizatia tertiara", deoarece societatile in care predomina serviciile au ocupat, treptat, locul celei in care predomina agricultura. O tara este mai dezvoltata cu cat ponderea sectorului tertiar este mai ridicata, iar a agriculturii mai redusa, in sensul realizarii unei agriculturi de tip intensiv si nu extensiv.

Sectorul serviciilor a crescut ca importanta in perioada postbelica, incorporand activitati extrem de diverse, eterogene sub aspectul continutului, cu forme de manifestare distincte, care au largit si diversificat modalitatile de realizare a produsului social, astfel devenind si o componenta insemnata a mecanismului reproductiei. Serviciile s-au amplificat in economia moderna, cand si-au marit numarul si gradul de diversitate, ca urmare a informatizarii societatii, a activitatilor de ocrotire a mediului ambiant dar si de modernizare (gospodarie, infrastructura energetica, infrastructura de apa si canalizare, infrastructura de transport, telecomunicatii), cresterea timpului liber dar si a serviciilor legate de utilizarea timpului liber (turism, cultura, sport).

Turismul (activitate de prestari servicii) reprezinta o componenta esentiala a sectorului tertiar. Apartenenta turismului la sectorul serviciilor deriva din modul de realizare a acestora din punct de vedere al mobilitatii, dinamismului sau capacitatii de adaptare la exigentele fiecarui turist, precum si din particularitatile produsului turistic deoarece asta presupune un cumul de servicii cu trasaturi specifice si mecanisme proprii de utilizare.

Satisfacerea nevoilor turistilor genereaza relatii care imprima turismului trasaturile unui domeniu distinct de activitate care trebuie adaptat permanent modificarilor economico-sociale in stransa legatura cu celelalte domenii ale economiei.

Turismul rural, ca activitate economica, include o diversitate de servicii care deriva din cele de baza (informare, calatorii turistice, cazare, desfacerea preparatelor culinare si a bauturilor traditionale, tratamentelor, precum si divertisment si agrement). Cererea in turismul rural este satisfacuta si prin imbinarea armonioasa si complexa a altor ramuri de activitate cum ar fi constructiile, industria energiei electrice si termice, industria lemnului, industria textila, agricultura, transporturile, comertul, comunicatiile, mestesugurile, asistenta medicala etc. Avand in vedere complexitatea activitatii de turism rural si puternica interdependenta fata de alte activitati economice si sociale, este lesne de observat faptul ca acesta reprezinta un factor important de crestere si dezvoltare economica.

Optimizarea activitatii de turism rural presupune:

determinarea destinatiilor preferate de grupurile de turisti in functie de zona sau tara de apartenenta, varsta, profesie;

oferirea de servicii adecvate specificului zonei si a unui grad sporit de confort;

imbunatatirea structurii economiei rurale prin investitii si prin accentuarea relatiei dintre industria turistica si resursele locale, astfel incat sa se produca un efect multiplicator;

atragerea unui numar din ce in ce mai mare de turisti straini.

Importanta economica a turismul rural deriva si din faptul ca acesta este:

mijloc de diversificare a structurilor economice;

mijloc de valorificare a resurselor;

creator si utilizator de venit national;

creator de locuri de munca, in special in mediul rural;

stimulator al investitiilor;

factor de atenuare a fenomenului inflationist;

componenta a relatiilor externe, prin afluenta de turisti straini.

Turismul rural - mijloc de diversificare a structurilor economice

Diversitatea structurilor economice presupune, pe de o parte, dezvoltarea celor existente ca urmare a derularii activitatilor turistice cu implicatii directe sau indirecte prin cresterea dimensiunilor sectoarelor economice destinate sa satisfaca cererea turistica in mediul rural, iar pe de alta parte, crearea altor ramuri datorita aparitiei de noi activitati specifice turismului tural: agrement, transport etc. In ultimul timp, se dezvolta din ce in ce mai mult activitati specifice de genul: decoratiuni interioare pentru pensiuni si restaurante, activitati artizanale, activitati in cadrul industriei textile, a industriei lemnului, a industriei echipamentelor sportive etc. Nevoia de adaptare permanenta a ofertei turistice rurale la cerintele turistilor constituie fundamentul procesului de diversificare a structurii economice.

Turismul rural - mijloc de valorificare a resurselor

Implicatiile economice ale turismului rural presupun si elemente care vizeaza valorificarea superioara a resurselor implicate: peisaj, clima, apele, flora, fauna etc.

Activitatea turistica din mediul rural asigura dezvoltarea unor zone mai sarace in resurse prin realizarea unor amenajari turistice, utilizarea eficienta a resurselor, inclusiv de munca, existente pe plan local contribuind la cresterea nivelului de trai al localnicilor, deci la crestere si dezvoltare economico-sociala. In plus, este important de mentionat faptul ca implicatiile turismului se extind si asupra dezvoltarii culturale in mediul rural cu efecte sociale pozitive.

Derularea activitatilor turistice in zone sarace din punct de vedere a resurselor naturale creaza conditii pentru atenuarea dezechilibrelor de la nivel interregional, dar si la nivel intraregional, local, national si mondial.

Valorificarea resurselor presupune derularea activitatilor de amenajare si reamenajare turistica, utilizarea echilibrata si adecvata a resurselor existente sau concepute in conditiile protejarii mediului ambiant pentru o dezvoltare durabila.

Turismul rural - creator si utilizator de venit national

Productia turistica din mediul rural se regaseste ca aport la PIB. Aplicarea unor preturi comparabile cu cele practicate pe piata externa, compensatorii si superioare celor utilizate in turismul intern, economisirea de cheltuieli cu transportul, cu ambalarea, cu asigurarea, posibilitatea de a folosi materii prime la preturi avantajoase sunt doar o parte din modalitatile prin care turismul rural contribuie la majorarea venitului national. Turismul rural contribuie la producerea de venit national si prin valorificarea resurselor nevalorificate si prin exploatarea suplimentara a celor care apartin de alte domenii. Cheltuielile realizate de catre turisti reprezinta sume care intra in circuitul monetar actionand asupra realizarii echilibrului intre cantitatea de bani si cea de marfuri sau servicii.

Turismul rural intern se inscrie ca un capitol important al balantei de venituri si cheltuieli. Printre obiectivele strategice de dezvoltare a turismului se plaseaza exportul de servicii avand in vedere faptul ca situatia este una favorabila in momentul in care exportul este mai mare decat importul.

Turismul rural-creator de locuri de munca

Activitatile si operatiunile specifice turismului rural sunt supuse procesului de automatizare si tehnicizare intr-un ritm mult mai redus comparativ cu celelalte domenii de activitate si, in plus, are o capacitate deosebita de a capta excedentul de forta de munca, deci de a reduce somajul. Personalul implicat in activitatile de turism rural trebuie sa:

fie calificate in mai multe domenii specifice;

sa aiba o viziune larga asupra problemelor lumii si vietii;

sa posede un orizont cultural si stiintific vast;

sa cunoasca cel putin o limba de circulatie internationala;

sa aiba abilitati de comunicare;

sa stie sa recomande un produs turistic;

sa stimuleze cererea.

Turismul rural este un sector dinamic din punct de vedere al capacitatii de a crea locuri de munca, aspect ce se poate realiza prin angajare directa (personalul pensiunilor, restaurantelor, hanurilor, magazinelor pentru turisti, agentii de voiaj), indirecta (personalul din sectoarele de aprovizionare cu marfuri alimentare si nealimentare, industrie, agricultura, piscicultura) si indusa (personalul suplimentar angajat cu caracter provizoriu).

Turismul-stimulator al investitiilor

Turismul rural reprezinta o activitate prielnica relansarii economice si dezvoltarii economice deoarece afacerile sunt de mici dimensiuni, necesitatile de capital relativ scazute, imprimand investitiilor un ritm rapid. Investitiile in turism rural antreneaza investitii in sectoarele strans corelate cu acesta exercitandu-se, in acest mod, o influenta pozitiva asupra zonei prin veniturile generate de expoatarea acestuia, prin consumul de bunuri si servicii, precum si prin salariile acordate angajatilor.

Investitiile in turismul rural sunt reduse datorita faptului ca sunt, in mare majoritate, finantate din venituri proprii, investitiile straine fiind aproape inexistente.

Turismul rural-factor de atenuare a fenomenului inflationist

Turismul rural permite asihurarea unei circulatii banesti echitabile deoarece cheltuielile pe care le fac turistii pentru procurarea de bunuri si servicii contribuie la atenuarea presiunilor inflationiste. Aspectele inflationiste in turism sunt rezultatul fluctuatiilor sezvoliere ale preturilor, a diferentei intre puterea de cumparare a localitatilor si turistilor.

Turismul rural-componenta a relatiilor externe

Comertul invizibil reprezinta una din componentele esentiale ale comertului exterior, iar turismul este element esential al comertului invizibil cuprinzand toate activitatile realizate de catre turistii din exteriorul tarii.

Schema nr. 1

Elemente componente ale comertului invizibil

Sursa: www.world-tourism.org

Serviciile si marfurile pentru care turistii staini platesc valuta in tara vizitata reprezinta, pentru cea primitoare, export de marfuri si servicii, iar pentru tara de origine importuri.

Aportul turismului rural la dezvoltarea economico-sociala depinde de gradul de dezvoltare a fiecarui stat in parte si de politica turistica aplicata, deoarece efectele turismului asupra economiei, in general, sunt direct corelate cu obiectivele intregului sistem economic, iar turismul rural presupune desfasurarea activitatilor in corelatie cu mediul ambiant si cu societatea, dezcoltandu-se sub coordonatele ecologice, in concordanta cu protejarea si conservarea mediului, a traditiilor economico-sociale si cultural istorice.

In dezvoltarea durabila turismului in revine un rol central in ceea ce priveste promovarea obiectivelor generale ale societatii. Ridicarea produsului turistic de la valorile consacrate la cele ale standardelor internationale presupune derularea unor actiuni multiple, conjugate, printre care educarea si formarea unor mentalitati corespunzatoare actualului tip de dezvoltare, iar pe de alta parte accentuarea dezvoltarii durabile.