OBIECTIVELE SI SARCINILE ACTIVITATII PSIHOMOTRICE IN GRADINITA

OBIECTIVELE SI SARCINILE ACTIVITATII PSIHOMOTRICE IN GRADINITA

Prezenta in toate formele de invatamant, educatia psiho-motorie ocupa un loc important in cadrul procesului de instruire si educare a tinerei generatii.

Obiectivele cadru[1] ale educatiei fizice, asa cum apar ele in programa pentru invatamantul prescolar, sunt urmatoarele:

cunoasterea deprinderilor igienico-sanitare necesare pentru mentinerea starii de sanatate a copiilor;

formarea si dezvoltarea deprinderilor motrice de baza si aplicativ-utilitare;

stimularea activitatilor intelectuale, de vointa si afective in vederea aplicarii independente a deprinderilor insusite.

In continuare, sunt prezentate obiectivele de referinta si exemple de comportament pentru fiecare obiectiv cadru in parte:

1. Cunoasterea deprinderilor igienico-sanitare necesare pentru mentinerea starii de sanatate a copiilor.

Copilul sa poata:

Obiectiv de referinta: sa cunoasca si sa aplice regulile de igiena referitoare la igiena echipamentului.

Exemple de comportament:

v    sa foloseasca la activitatile de educatie fizica un echipament adecvat;

v    sa pastreze echipamentul in saculet individual.

Obiectiv de referinta: sa cunoasca si sa aplice reguli de igiena a efortului fizic.

Exemple de comportament:

v    sa nu alerge cu gura deschisa;

v    sa-si verifice tinuta vestimentara si starea fizica generala inainte de inceperea activitatii;

v    sa nu bea apa imediat dupa efort;

v    sa inspire pe nas si sa expire pe gura;

v    sa recurga la exercitii de respiratie dupa o perioada de efort prelungit.

2. Formarea si dezvoltarea deprinderilor motrice de baza si aplicativ - utilitare.

Copilul sa poata:

Obiectiv de referinta: sa-si formeze o tinuta corporala corect (in pozitia stand, sezand si in deplasare).

Exemple de comportament:

v    sa respecte pozitia corecta pentru comenzile: "Drepti!", "Pe loc repaus!", "La stanga!", "La dreapta!";

v    sa respecte pozitia corecta a corpului si a segmentelor acestuia pentru comenzile de mers si alergare (obisnuit si in diferite variante);

v    sa execute exercitii de mers, alergare si saritura pastrand pozitia corecta;

v    sa execute corect miscarile diferitelor segmente ale corpului;

v    sa-si insuseasca corect schema corporala.

Obiectiv de referinta: sa perceapa componentele spatio - temporale (ritm, durata, distanta, localizare).

Exemple de comportament:

v    sa se raporteze la un reper dat;

v    sa-si coordoneze miscarile cu ritmul solicitat de educatoare;

v    sa execute exercitiile de dezvoltare fizica generala cu numararea timpilor sau cu repere spatiale;

v    sa execute exercitii euritmice coordonandu-si miscarile corporale cu ritmul muzicii sau cu ritmul exprimarii verbale si mesajul transmis;

v    sa execute pasi de dans popular, modern sau clasic dovedind coordonare, ritm si o buna orientare spatiala.

Obiectiv de referinta: sa fie apt sa utilizeze deprinderile insusite in diferite contexte.

Exemple de comportament:

v    sa execute corect actiunile motrice invatate, in conditii variate, cat mai aproape de situatiile reale;

v    sa parcurga o distanta scurta din ce in ce mai repede;

v    sa manifeste progresiv capacitatea de a executa corect un exercitiu fizic in numar crescut de repetari;

v    sa execute actiuni motrice cu grad de complexitate din ce in ce mai mare, cu si fara obiecte (minge, saci cu nisip, coarda etc.);

v    sa depuna efort fizic pe durata de timp din ce in ce mai mare;

v    sa joace (utilizand corect miscarile si regulile) jocuri de miscare pentru copii sau jocuri sportive.

3. Stimularea calitatilor intelectuale, de vointa si afective in vederea aplicarii independente a deprinderilor insusite

Copilul sa poata:

Obiectiv de referinta: sa se foloseasca de actiunile motrice invatate pentru a exprima sentimente si/sau comportamente, pentru a raspunde la diferiti stimuli (situatii), la diferite ritmuri.

Exemple de comportament:

v    sa raspunda motric la o comanda data;

v    sa exprime stari afective sau comportamente, folosindu-se de miscare;

v    sa se exprime intr-un limbaj adecvat, atunci cand se cere sa relateze ce s-a intamplat cu propriul corp in timpul activitatii.

Obiectiv de referinta: sa manifeste in timpul activitatii atitudini de cooperare, spirit de echipa, de competitie, fair-play.

Exemple de comportament:

v    sa respecte regulile stabilite de comun acord in cadrul grupului;

v    sa participe activ (in spiritul regulilor jocului) si sa-si aduca contributia la reusita echipei.

In acest context, activitatile de educatie psiho-motorie si fizica urmaresc:

a)     Mentinerea starii de sanatate a copiilor prin favorizarea proceselor naturale de crestere si dezvoltare si sporirea rezistentei organismului la schimbarile factorilor de mediu si agenti patogeni printr-o adaptare progresiva;

b)     Asigurarea dezvoltarii fizice armonioase concretizata in formarea reflexului corect de postura, dezvoltarea troficitatii principalelor grupe musculare, cresterea mobilitatii articulatiilor scapulo-humerale, coxo-femurale si coloanei vertebrale, marirea stabilitatii articulatiilor gleznelor, genunchilor, coatelor, umerilor, invatarea actului respirator eficient, prevenirea instalarii unor atitudini deficiente, depistarea iar in cazuri speciale, indrumarea spre centrele de recuperare din reteaua sanitara; Formarea capacitatii motrice prin insusirea, consolidarea deprinderilor motrice de baza si utilitare, largind capacitatea copiilor in sfera priceperilor motrice;

c)     Dezvoltarea calitatilor motrice de baza, respectiv a vitezei, a indemanarii, a rezistentei si a fortei;

Activitatile de educatie psiho-motorie asigura intr-un mod organizat procesul de crestere si in mod deosebit dezvoltarea armonioasa a organismului uman punandu-se accent pe componenta biologica a organismului. Aceasta componenta reprezinta doar substratul pe care se cladeste personalitatea umana. De calitatile acestui substrat depinde modul in care se realizeaza personalitatea individului si implicit posibilitatile de integrare a omului in structura societatii. Este cunoscut faptul ca felul cum se integreaza omul in societate depinde nu numai de calitatile lui intelectuale, de profilul moral, ci si de calitatile biologice ale organismului sau. De aici si concluzia ca sarcina fundamentala a activitatilor de educatie psiho-motorie consta in optimizarea dezvoltarii biologice a fiintei umane. Aceasta se refera la dezvoltarea calitatilor fizice (motrice) de baza, formarea priceperilor si deprinderilor motrice, corectarea unor deficiente fizice.

Calitatile motrice se mai numesc si calitati fizice sau psihomotrice si sunt insusiri ale organismului uman cu care individul se naste si pe care le dezvolta de-a lungul vietii. Fiecare om se naste cu anumiti indici ai calitatilor motrice, acestia se dezvolta pe parcursul vietii pana la o anumita varsta iar apoi incep sa scada intr-un ritm diferentiat, determinat de anumite variabile. Calitatile motrice sunt de doua feluri:

calitati motrice de baza: viteza, indemanarea, forta si rezistenta;

calitati motrice specifice: cele care sunt implicate in practicarea unor probe sau ramuri sportive.

Orice act motric sau actiune motrica implica in efectuarea lor toate calitatile motrice de baza, dar cu o pondere diferita. De exemplu, un dribling cu mingea efectuat de un fotbalist in alergare implica indemanare, mai ales daca exista si jaloane dar implica si viteza deoarece se efectueaza din alergare, implica de asemenea si forta deoarece se deplaseaza in spatiu prin contractii musculare si nu in ultimul rand implica rezistenta mai ales in conditii de joc cand este nevoit sa repete driblingul de mai multe ori. Toate calitatile motrice se interconditioneaza una pe cealalta, indemanarea si forta, afirma specialistii, au cele mai largi interconditionari cu celelalte calitati motrice. Calitatile motrice fac parte din capacitatea motrica a fiecarui individ, ele dau esenta pregatirii fizice (starea continua) si a conditiei fizice (starea de moment). Nu exista limita inferioara de varsta la care se incepe educarea calitatilor motrice, exista doar metode, mijloace si sisteme de actionare adecvate, perioade de dezvoltare mai intense si mai putin intense sau de relativa stagnare. Calitatile motrice se afla in stransa legatura cu deprinderile si priceperile motrice

Sunt considerate calitati motrice de baza deoarece ele se implica in structura unui act motric ca manifestari complexe si interdependente fiind considerate premise ale cresterii capacitatii de efort a organismului care este solicitata tot mai mult in activitatea umana. Dezvoltarea acestor calitati fizice duce la cresterea posibilitatii organismului de a desfasura o activitate intr-un timp cat mai indelungat si de o intensitate cat mai accentuata.[3]

Deprinderea este o maniera de comportare dobandita prin repetare, ca sinteza realizata pe plan cognitiv, senzorial-motric si de asemenea este rezultatul invatarii.

Deprinderile motrice sunt componente automatizate ale activitatii motrice caracterizate prin desfasurarea in afara sau prin reducerea controlului constient, realizare spontana si facila. Deprinderile motrice se insusesc de-a lungul vietii, mai ales in copilarie, in timpul desfasurari proceselor de instruire cum ar fi: educatia fizica scolara, antrenamentul sportiv, etc. Deprinderile motrice se formeaza intr-un timp relativ lung prin repetare sistematica si continua. Exercitiul fizic este principalul mijloc care contribuie la formarea deprinderilor motrice. Deprinderile motrice reprezinta caracteristicile de ordin calitativ ale actelor si actiunilor motrice invatate. Formarea deprinderilor motrice reprezinta unul din obiectivele fundamentale (cadru) ale educatiei fizice. Deprinderile motrice rezultate din procesul invatarii se integreaza in structuri motrice ce corespund anumitor situatii. Miscarile invatate (deprinderile motrice) sunt caracterizate de precizie, eficienta, cursivitate si control constient redus .

Priceperile motrice, potrivit specialistilor din domeniu sunt faze de valorificare constienta, in conditii variabile si neprevazute, a deprinderilor motrice cunoscute de subiect. In aceasta situatie, deprinderile motrice cunoscute trebuie sa fie selectate de subiect, reunite si efectuate cursiv in raport de conditii, obtinandu-se sau dorind sa se obtina o eficienta maxima.

Realizarea priceperilor motrice trebuie sa fie scopul final al procesului de instruire. Priceperile motrice sunt conditionate de volumul de deprinderi motrice cunoscute de individ, adica de experienta sa anterioara.

Nivelul priceperilor motrice exprima, in ultima instanta, maiestria sportiva in situatii variabile, necunoscute, imprevizibile, ceea ce reprezinta scopul final al procesului de practicare a exercitiilor fizice. Acest nivel de manifestare este conditionat si de plasticitatea scoartei cerebrale.

Priceperile si deprinderile motrice sunt componentele unei activitati motrice. Priceperile motrice se exprima prin posibilitatea de a utiliza cunostintele si componentele motrice invatate anterior intr-o alta situatie motrica. Din punct de vedere genetic priceperile preced formarea deprinderilor.

Spre deosebire de priceperi, deprinderile motrice sunt componente automatizate ale unei actiuni motrice dobandite prin exersare in conditii relativ identice. Deprinderile motrice sunt un ansamblu de miscari devenite stereotipuri dinamice care se deruleaza automat. Devin deprinderi anumite miscari care se inlantuie intr-o succesiune si se stabilizeaza in timp.

Interdependenta dintre priceperi si deprinderi este deosebit de complexa, oricare actiune motrica implicand concomitent priceperi si deprinderi, iar in derularea actului motric, priceperile si deprinderile se intrepatrund si se completeaza reciproc. Calitatile motrice de baza si deprinderile motrice sunt doua laturi al aceluiasi fenomen si anume motricitatea organismului. Numai diversificand si folosind o gama de exercitii fizice se realizeaza dezvoltarea fizica armonioasa.