Giovanni Bellini - Mostenirea artistica

GIOVANNI BELLINI

Giovanni Bellini a fost cel mai tinar membru al unei familii importanta de artisti. Tatal sau, Jacopo, a fost un pictor care si-a facut ucenicia sub indrumarea lui Gentile da Fabriano, reprezentant de seama al stilului gotic. Jacopo este amintit astazi mai ales pentru  caietele sale de schite, pe care transmis ulterior fiilor sai, Gentile si Giovanni. Niccolosa, fiica lui Jacopo, cea mai mare fiica a sa, s-a casatorit cu Andrea Matenga in 1453; acest mariaj a dus la nasterea in familia Bellini a unuia dintre cei mai importanti pictori ai secolului al XV-lea din Italia. Gentile, cel mai mare fiu, si-a asumat directia impusa de tatal sau, bucurindu-se de o vast raspindita faima, fiind unul dintre cei mai importanti artisti ai Venetiei. El a fost acela care, de pilda, a fost trimis la Constantinopol pentru a raspunde invitatiei Sultanului Mahomed al Doilea, care ceruse sa-i fie trimis un pictor.

 Pictor italian, a introdus stilul renascentist in orasul sau natal, Venetia. Contributia sa majora este aceea ca a adus pictura venetiana la standardele vremii, alegind calea care va duce mai apoi catre arta lui Titian. (Tiziano Vecelli)

Despre Giovanni, nascut probabil in jurul anului 1435, s-a crezut adesea ca este un fiu nelegitim, notiune care era confirmata doar de dorinta mamei sale, care a ascuns o buna perioada numele sau. Acest punct de vedere nu este pe deplin impartasit si in zilele noastre. Putine detalii se cunosc despre primii ani de viata a lui Giovanni. Numele sau apare pentru prima oara intr-un document datat in anul 1459. A fost insurat cu Ginevra Bocheta si au avut impreuna cel putin un fiu, pe nume Alvise.

Dupa anul 1470 au existat numeroase documente care erau legate de activitatea lui Giovanni. O nota din anul 1483 mentioneaza ca ar fi fost numit pittore del dominio - pictorul mosiei - probabil corelind cu munca sa din Palatul Doge. Alte documente ofera date importante prinvind functiile sale. O scrisoare datata in 29 noiembrie anul 1516, mentioneaza faptul ca Giovanii Bellini a murit in acea zi.

Mostenirea artistica

Mostenirea artistica a lui Giovanni s-a extins dincolo de limitele familiei sale. Se pare ca a dobindit putin din lucrarile tatalui sau, mai mult decit din simple motive accidentale. Giobanni a colaborat cu Gentile in mai multe proiecte dar a fost relativ putin influentat de catre stilul fratelui sau. In 1460 Giovanni muncea in Padua, probabil impreuna cu Mantegna, care fara indoiala ca a exercitat o puternica influenta asupra sa. In lucrarile de inceput ale lui Giovanni, cum ar fi Agonie in gradina si Transfigurare , exista asemanari directe cu operele lui Mategna, mai ales picturile in care evoca peisaje stincoase. Prezenta lui Giovanni in Padua, explica intr-o mare masura, influenta marcanta a lui Donatello, care poate fi identificata in picturile sale initiale. Donatello se afla in Padua pentru a modela monumentala statuie ecvestra a lui Gattamelat (Erasmo din Narni 1370-1443) si pentru a inalta altarul sculptat al Bisericii din San Antonio. Similaritati pot fi recunoscute intre Pietà lui Giovanni din Venetia sau magistrala Pietà din Milano si relieful lui Donatello al Mintuitorului ucis, alfat pe altarul din San Antonio. Mai mult decit atit, Mintuitorul zugravit de Giovanni se asemana cu putti -urile lui Donatello.

Exita dovada ca  Giovanni a calatorit la fel de mult spre Sud pe Marea Adriatica, cel putin pina in satul Pesaro. Doaro impresionanta piesa de altar, Incoronarea fecioarei (1469) a reprezentat un motiv suficient de puternic pentru a motiva o asemenea deplasare. Este Posibil ca acolo, Giovanni sa-l fi intilnit pe Piero della Francesca, care lucra in apropiere de Urbino. Se spune ca ar fi vazut cu siguranta lucrarile lui Piero in Rimini si Ferara, opriri pe care le-a facut in drumul sau dintre Venetia si Pesaro. Sinteza lui Piero dintre forma, culoare si lumina, anticipa opera lui Giovanni care se indrepta in aceeasi directie.

Cea mai profunda semnificatie in dezvoltarea stilului propriu al lui Giovanni a fost aparitia lui Antonello da Messina in Venetia intre anii 1475-1476- Antonello a perfectionat tehnica picturii in ulei, tehnica desavirsita complet mai tirziu in Flandra . Cea mai importanta opera a lui Antonello, piesa de altar a Bisericii San Cassiano, poate fi privita ca o antecesoare piseleor de altar ale lui Giovanni.

Stilul matur al lui Bellini

Piesa de altar pentru Biserica San Giobbe, in prezent aflata la Academia din Venetia, este o buna introducere catre stilul renascentist al lui Giovanni, acum pe deplin aprofundat si perfectionat. Madonna pe Tron se afla pe un podium dinaintea unei abside . La picoarele sale se afla ingeri care cinta; de fiecare parte se afla sfinti aranjati intr-o maniera familiara, numita sacra conversazione. Figurinele exsita in virtutea unei lumini colorate, care umple pictura conferind impresia ca pot fi palpabile. De o marime impresionanta, piesa de altar din San Giobbe a stabilit un ideal care a inspirat pictorii venetieni pina la Titian. Alte importante lucrari de acest gen, incluzind aici Madonna cu Sfintii pentru San Maria dei Frari, din Venetia (1488), cea pentru San Pietro martire, din Murano (1488), Botezarea lui Christos din Santa Corona, Vicenta (1500),  Inaltarea Fecioarei din San Pietro Martire, Murano (1501 - 1504) si piesa dealtar din San Giovanni Crisostomo, Venetia (1513).

Giovanni a pictat numeroase pinze care infatisau pe Feciaora Maria si Pruncul. Madonna si copacii (1478), zugraveste doar pe jumatate pe Madonna care isi tine pruncul pe o balustrada de-a lungul prim planului, cu o tesatura atirnind chiar in spatele Ei. De multe ori, ca si in acest exemplu, frinturi de peisaj se pot vedea de o parte si de alta a tesaturii care atirna in spatele Fecioarei.

Ca toti pictorii venetieni, Giovanni a executat portrete la comanda. Printre cele mai reusite se numara stralucitorul portret al doge lui Leonardo Loredan si asa numitilor Condottiere .

Picturi ale sfintilor demne de luat in seama sunt cea al Sfintului Francis (1478) si tablourile Sfintul Jerome citind care se afla la  Florenta, Londra si Washington D.C. Panoramica Sfintul Marcu predicind in Alexandria a fost inceputa de Gentile si terminata de Giovanni dupa moartea lui Gentile in 1507. Martiriul Sfintului Marcu a fost inceput de Giovanni in 1515 si sfirsit de Vittore Belliniano, elecul sau, dupa moarte acestuia.

Giovanni a pictat de asemenea citeva tablouri cu tematica non religioasa. Alegoria (aprox. 1500) este semnificativa pentru frumusetea peisajului si atmosferei linistite pe care o reda. O capodopera printre lucrarile sale laice este Sarbatoare Zeilor (1514); dupa moartea lui Bellini, Titian a repictat portiuni ale peisajului de fundal. Sarbatoarea zeilor recreaza o atmosfera calma, mai degraba pastorala in comparatie cu robusta exprimare pagina a aceleiasi teme realizate de Titian.

Bellini a pictat sute de tablouri. Mai mult de 300 supravietuiesc inca. Cu ele a reusit sa aduca pictura venetiana in rind cu lucrarile progresive realizate in Roma.