Creeaza.com - informatii profesionale despre
Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » familie » arta cultura
Satul Cabesti

Satul Cabesti





CADRUL NATURAL

            Satul Cabesti, este asezat in sud-estul judetului Bihor, in depresiunea Beius, la 12 kilometri nord fata de  orasul Beius, de care este legat prin drumul judetean Beius_Rosia.

Cabestiul este centrul de comuna, acesta fiind compusa din alte patru sate, Josani, Goila, Gurbesti si Sohodol. Comuna se invecineaza in partea de nord cu comuna Rosia, in sud cu Remetea, in est cu comunele Bulz, Bratca, Curatele, iar in vest cu Pomezeu.

In cadrul  satului apar trei trepte de relief, un relief de ses de-a lungul vailor, unul colinar format  din dealurile Bologa, Vacaretul(467 m), Magura(425 m),Tamna, Merisor si Piciorul Porcului(832 m)  cuprinse intre 200-850 metri și un relief de munte. Daca vatra satului se afla  in zona colinara, comuna cuprinde si zona montana formata din munti si goluri de munte respectiv zona Acrea, situata in Muntii Padurea Craiului, limitrof cu Valea Iadului si barajul Lesu, Stana de Izvor si Fagete la o altitudine intre 1200-1400 metri, situati intre barajul Lesu si barajul Valea Draganului avand o zona bogata in atractii  turistice si Muntii Muncei situati in vecinatatea statiunii turistice Stana de Vale.

Sub aspect geomorfologic se incadreaza in zona nivelului de eroziune premontan, al dealurilor Valani si Salatruc[1]. Valea Rosiei a a sapat adanc in aval de paraul Tiganilor in depozitele neogene ale dealurilor piemontane amintitite dand nastere la o serie de forme de relief  cu aspect colinar[2].

In perioadele glaciare și interglaciare,  Valea Rosiei, in stransa legatura cu factorii climatici și ceilealți factori fizico-geografici și-a format o serie de terase  care au aspect de poduri[3].  Satul  este  situat  in zona de contact  dintre dealurile premontane și Munții Padurea Craiului, aceasta zona se caracterizeaza printr-o tectonicitate  sculpturala  care pune in evidența caracterul autohton.  Fracturile au o orientare nord-vest și sud-est, iar sub aspect statifer, ponderea o au depozite tortoniene, reprezentate  prin conglomerate de calcare și gresie calcaroasa[4]. Pe versantul drept la Vaii Roșiei apar  importante scurgeri de pietriș  care apoi se acumuleaza la baza abruptului sub forma conurilor de sfaramaturi care reduc inclinarea povarnișurilor[5]. Din punct de vedere pedologic, predomina solurile podzolice și brun-roșcate de padure, areale mai mici ocupa solurile aluviale de lunca care sunt prezente pe malurile Roșiei și Sohodolului[6].

Hidrografia este reprezentata prin Valea Roșiei, o vale larga cu terase, cu un caracter epigenetic și antecedent[7]. Axa a comunei, putrernic afectata de fenomene carstice, izvoreste din piemonturile calcaroase ale Padurii Craiului, din  zona Zece Hotare.

Suprafața  bazinului este de 308 km patrați, lung de 30 km. Principalii afluenți  pe teritoriul satului Cabești sunt Valea Sohodolului pe dreapta iar pe stanga Paraul Țiganilor,  Dalbii și Osoi.

In amonte de centrul satului, la doi km, pe malul stang se afla un izvor  hipotermal, care anihileaza fenomenul de ingheț pana la -20 grade Celsius. Nivelul maxim se produce in general in luna martie odata cu topirea zapezilor. Raul nu a secat niciodata. Fenomenul de ingeț este slab intalnit datorita petrografiei sectorului din amonte  și a izvorului termal mai sus amintit.

In anul 1980, satul Cabești a fost inundat de Valea Sohodolului in urma surparii unui baraj natural,  surpare cauzata de ploile  abundente din perioada 23-30 iulie. Valul produs de aceasta surpare a fost de 1,5 m, a inundat tot satul, producand pagube materiale localnicilor[8].

Trasaturile de ansamblu ale climei sunt condiționate de circulația atmosferica  a maselor de aer, de poziția geografica a regiunii și de modificarile  pe care le impun particularitațile reliefului. Astfel, teritoriul regiunii fiind domeniul de influența al circulației vestice care transporta masele de aer oceanic, umede și reci, se caracterizeaza print-un climat temperat  continental moderat.[9] 

Etajarea pe verticala a reliefului, precum și anumite particularitați locale, cum  ar fi orientarea diferita a povarnișurilor, diferența  de calibru a vailor, orientarea diferita a culmilor muntoase, gradul de acoperire cu paduri, albedoul diferit al suprafeței terestre, provoaca o mare varietate a nuanțelor de clima și microclima.

Temperatura medie anuala este de 8-10 grade C. Desfașurarea izotermelor lunii ianuarie, releva o particularitate deosebit de insemnata a regimului temperaturtii aerului, astfel in Campia Crișurilor, valoarea lunara este cuprinsa intre -1 și -2 grade Celsius, dar in dealurile piemonatne ale Padurii Craiului, intalnim valori mai ridicate, cuprinse intre 0 și -1 grad Celsius.  Dupa acesta rasturnare a valorii, temperatura medie a lunii ianuarie urmeaza modul normal de descreștere pe masura ce relieful crește in altitudine[10].

Repartiția  și regimul precipitațiilor atmosferice sunt strans legate mai ales de  valorile umezelii aerului și de gradul de innorare  care variaza  in funcție de etajarea reliefului  pe  verticala. Drept urmare, precipitațiile atmosferice prezinta o creștere sensibila a cantitaților  pe masura ce relieful crește in altitudine, media anuala este cuprinsa intre 700-1000 mm/an[11]. Urmarirea acestor valori, ne demonstreaza  ca teritoriul regiunii datorita influențelor vestice primește  o cantitate suficienta de precipitații necesare dezvoltarii vegetației.

Regimul vantului este determinat de caracterul, succesiunea și frecvența sistemelor barice și a proceselor circulației atmosferice din țara noastra. O influența deosebita  o are relieful  munților Apuseni care provoaca modificari esențiale  ale direcției și vitezei vantului. Din urmarirea datelor de observație s-a ajuns la concluzia  ca vanturile de sud sunt cele mai frecvente avand o proporție cuprinsa intre 28, 1% in decembrie și 17% in august.   Vanturile de nord au o frecvența medie  intre 14, 9 % in martie și 8, 6 % i septembrie in timp ce vanturile de vest variaza  intre 20,3% in octombrie și  8, 1% in februarie[12]. 

Vegetația  este infuențata de climatul temperat. Padurile sunt constituite din arbori precum: gorunul(Q. Petrea), fagul(Fagus Silvatica), carpenul(Carpinus Betulus), frasinul(Frasinus Excelsior), stejarul(Q. Robus). Dintre arbuști amintim alunul(Coryilul Avellana), cornul (Cornus Mas), paducelul (Crataegus Monogyna) și sangerul (Cornus Sangvinea). Pe dealuri cresc printre altele  ghiocelul(Galanthus nivalis), breabanul, calușarul, vioreaua, dumbravnicul, neghina, macriș, etc. Prin fanațe cresc: coada calului, coada șoricelului, albastreaua, macul salbatic, rapița  salbatica, trifoiul salbatic, etc.

Dintre aminale, in zona de padure semnalam caprioara (Capraelous Capraelous), vulpea(Vulpes Vulpes), veverița(Scirius Vulgaris Fuscoater), cerbul(Gervus Elphus Carphatinus), mistreț (Sus Scrofa), iepurele(Lepus Europaens). Dintre rozatoarele mai mici, mai raspandite sunt șoarecele de camp, popandaul(Cittellus Cittellus), harciogul(Cricetus Cricetus).  Lumea pasarilor, este reprezentata prin pițigoi (Parus Major), grangurele(Oriolus Oriolus), fazanul (Phasianus Colchichus). Fauna acvatica este formata in principal din specii de pești precum cleanul(Leuscicus cephalus), scobar(Chonfrostoma Nasus), mreana(Barbus Barbus), pastrav(Salmo trutta fario).

La 8 km de centrul satului  se afla importante puncte turistice  Sura Oșorilor și Peștera  Muhuchii, loc in care  se gasesc lilieci (Craseonycteris thonglongyai).

 

                                                                                               

                                                              

           


REFERIRI LA PRIMA ATESTARE DOCUMENTARA

ȘI LA NUMELE LOCALITAȚII

           Fiecare sat isi are propria poveste. Povestea satului Cabesti este una veche, din vremuri de demult apuse, cu voievozi, cnezi, juzi, cu oameni harnici, pasnici, rabdatori si cu suflet mare care au tinut la traditiile si legea lor in ciuda vicisitudinilor vremii.

          Prima fila a povestii, galbejita de anii grei, ne introduce in lumea secolului al X III- lea, mai precis in 1239[13].

           La 11 februarie 1239, Popa Grigore, a trimis a scrisoare prelatilor din Transilvania, printre care si celui din Cabesti,  cerandu-le sa faca unele cercetari cu privire la neintelegerile aparute intre regele Ladislau si calugarii Manastirii de la Almas, din ordinul Sfantul Benedict[14].

           Aceasta scrisoare a fost emisa in urma plangerilor facute de calugarii care au fost alungati din manastire, Ladislau permitand sa se aseze alti preoti catolici care nu vor face altceva decat sa prade averile aflate acolo[15].

         Satul apare cu denumirea de Cubis.

         Cu siguranta,  satul Cabesti a existat cu mult inainte,  prima atestare documentara nu inseamna si inceputul asezarii.

          Valea Rosiei a fost locuita inca din neolitic, dovada stand descoperirile din pestera Meziad, ceramica apartinatoare culturii Tisa[16]. Precum si ceramica apartinatoare culturii Cotofeni din perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului din Rosia[17]. Purtatorii acestei culture isi aveau asezarile atat in locurile deschise pe inaltimi precum si in pesteri.

             Analizand conditiile naturale, se poate constata ca au oferit conditii bune de viata. Clima, relieful, solurile fertile, intercalate cu prezenta numeroaselor izvoare si ape curgatoare au completat hrana zilnica a populatiei, hrana care consta in mare parte din produse agricole, asa cum preciza dr. Constantin Pavel ‘’ Aici in codrii si in vaile tainuite ale Bihariei de multa vreme a fost viata si brate muncitoare, la temelia acestei vieti rezida putin plugarit pe langa ape si turme de oi’’[18].

           Ocupatia de baza a cabestenilor, agricultura si cresterea animalelor este oglindita si pe sigiliul satului unde este reprezentata o parte a plugului care taie brazda in plan orizontal.

             Numele satului, avand terminatia ‘’ –est,, demonstreaza faptul ca este un sat romanesc [19], aici locuind dintotdeauna doar romani, ca de altfel in intreg sudul Bihorului. La venirea ungurilor in secolul al-XI-lea au gasit o panza deasa formata din sate romanesti pe care o vor strapunge formand sate unguresti sau sate cu o populatie mixta.

        In evul mediu, localitatilor romanesti, diecii si cancelariile unguresti au incercat sa le schimbe numele adaugandu-i celui romanesc terminatia ,, –falva’’ sau ,,- haz’’.

        Astfel in anul 1552 satul apare sub numele de Kabafalwa[20]. In 1692 Kaba Falva [21], in 1828 si 1851 Kebesd [22] , in 1900 Kabesd [23], in 1913 Biharkaba [24] si Biharraba [25].

          Denumirea de Cabesti se presupune ca provine de la vreun fruntas al satului care purta numele de Caba[26].

       

           

REALITAȚII SOCIAL-ECONOMICE,

DEMOGRAFICE ȘI POLITICE

         Pana in secolul al-XVI-lea, numele satului Cabești, nu mai apare in documentele care  ni  s-au pastrat.

         In anul 1552, Cabeștiul, ca de altfel intreg Bihorul a fost inglobat Principatului Transilvaniei. Din 1551, Bihorul ajunge sub stapanire  habsburgica pana la 1556 și apoi din 1598 pana in 1606, perioada in care va deveni teatrul luptelor pentru supremație dintre principii Transilvaniei și habsburgi iar intre 1556 și 1698 este supus nefastelor   incursiuni turcești.

                 In 1552, dupa ce habsburgii au  ocupat Bihorul, a fost intocmita din partea Fiscului Imperial o conscriere a porților [27]  de catre oficialul Ladislau Literatus[28]. A fost intocmita in scopuri financiare și este un document important pentru geografia istorica a Bihorului, aici fiind inscrise majoritatea localitaților (405), numele feudalilor și porților pe care le dețineau[29].

                 In acesta conscriere, este menționat și satul Cabesti, Coriolan Suciu  considerand  ca prima atestare a satului aparține acestui an[30].

                 Tot aici sunt menționați marii proprietari ai localitaților care erau  instituțiile catolice și feudalii maghiari dar printre ei s-au strecurat  și o parte din voievozii romani innobilați[31]. Astfel, este pomenit voievodul Stefan de Cabești(Stephani Voyvodae de Kabafalva), care  deținea 20 de porți  impreuna  cu satele Draganești (Draghanfalva), Pietrani(Ponthuskeo), Zentbenedek  și Libanpatak[32], ultimele doua disparand de-a lungul timpului.

                 Același voievod mai apare ca stapan de moșii in localitațile Girișu Negru(Also  Gyuros) cu 3 ½ porți, Capalna(Kapolna Venther), Vintere(Maghyar Venther) și ca stapan peste alte 14 porți din plasa Tinca. Tot el mai deținea trei porți la Homorog( Homorok) și o poarta la Cighid(Chyeged)[33].

                 Este vorba despre o linie ereditara de voivozi  cu centrul in zona Vintere-Șoimiș- Urviș a caror autoritate s-a perpetuat in timp peste un areal de pe tradiționalul traseu sudic Beiuș- Tinca- Salonta. 

                 Socotim utila prezentarea unor episoade ce probeaza perenitatea institutiilor de putere, de factura autohtona, relative la centru voievodal de la Vintere. Aceste episoade subliniaza interesul de care au dat dovada stapanii domeniului pentu pastrarea demnitatii naționale. Astfel, un inaintas al voievodului Stefan, Petru voievod, fiul lui Stanislau, judele acelui sat, Vintere, obtinea la 17 iulie 1349 de la Episcopia Romano-Catolica dreptul de a pastra un preot roman ortodox [34].

                 Demersul sau nu a fost singular și nu este nici lipsit de importanța in contextul presiunilor exercitate de coroana maghiara  pe taramul convertirii populației romanești.

                 Dupa cațiva ani, in 1378, un alt descendent al familiei Petru Voievod, de sub Cetatea Șoimușului și-a soluționat intr-un mod tranșant litigiul intervenit intre el și un slujbaș al comitatului care i-a rapit 16 boi  pentru o pretinsa datorie.  Voievodul și-a facut dreptate de unul singur pretinzand autoritaților ca in cazul in care ar fi chemat in fața instanței episcopale sa fie tratat conform rangului sau deoarece nu este lipsit de noblețe ci este nobil și sa fie judecat așa cum sunt judecați nobilii și in alte parți in asfel de situații[35] .

                 In același mod a procedat in anul 1487 voievodul Ștefan din Urviș, (Stepahnus Voyvoda), care luand cu el pe numiții Cneazul Mogoș și Bratu de Șoimi ca și pe Ioan  Handru, vicevoivodul sau  Petru Brata de Vintere, Luca Roman  și Iancu Draculea, de asemenea din Șoimi,  oamenii sai și-au facut dreptate prin violența, tot intr-un litigiu de proprietate, recuperandu-și  moșia  de la Suplacul de Tinca.  Dupa  probarea nevinovațiilor sale, sub juramat conform procedurii nobiliare invocate de antecesorul sau, voievodul a fost scos de sub acuzație[36].                                                                                   Putem afirma cu certitudine ca voievodul Stefan, personajul central al episodului de  mai sus nu este altul decat tatal voievodului Stefan , poemnit in conscrierea din 1952 ca stapan ala Cabestiului .Confirmarea vine si pe calea unui alt act de natura juridica emis in 1533 prin care regele Ungariei , Ioan Zapolya poruncea solutionarea litigiului de mosie dintre  nobilele doamne, Iuliana, sotia voievodului Stefan Venter, voievod de Suplac si Ana , vaduva lui Petru de Kysvasvary prin partajarea mosiei Cighid intre cele doua femei si rudele defunctului enumerate aici.In virtutea principiilor de drept din evul mediu transilvanean vaduva venea la mostenire in concurs nu numai cu descendentii familiei ci si cu fratii sotului decedat. Este demn de precizat ca participantii la partaj apar in conscrierea anului 1552[37] .

          Mai mult intr-un document emis la 24 februarie 1544 provisarul cetatii Oradea vestea printr-o circulara adresata tuturor dreagatorilor si nobililor din comitat ca a reparata o nedreptate facuta fruntasilor romani si ca in virtutea acesteia le-a redat voievodatele impreuna cu cele ce tin de ele de drept inca din vechime, dupa cum a redat si lui Stefan de Urvis bunurile sale [38].

           Tot in secolul al XVI , Stefan Manciulea , in lucrarea sa ii pomeneste pe voievozii Ladislau care stapanea intreaga localitate Zentbenedek si parti din satele Cabesti (Kabalfalva), Bojlez si Batfa si voievodul Ioan care avea in stapanire intreg satul Draganesti (Draganfalua) , Dumbravita si o parte din Cabesti.[39]

            Aceiasi voievozi detineau atributii administrative , judecatoresti si militare in teritoriile adminstrative[40]

                  Valurile invaziilor turcesti au pus la grea incercare populatia Bihorului cu deosebire pe cea de la sate, al caror avut era trecut prin foc si sabie . Vor cuceri in 1660 cetatea Oradea, iar un an mai tarziu cade si Beiusul, comitatul Bihor fiind transformat in pasalac turcesc.Este o perioada de tacere in ceea ce priveste sursele de informare.

         Stapanirea otomana este inlaturata in 1692, locul ei fiind luat de stapanirea habsburgica .

        Informatii despre satul Cabesti avem din Conscrierea domeniului Beius din anul 1721 care era component al Episcopiei romano-catolice de Oradea, in vederea unei mai bune administratii si organizari[41]. Domeniul Beiusului cuprindea satele din zona Beiusului , Vascaului si Beliului, erau impartite in sase subunitati sau spanate care cuprindeau unui numar de sate si aveau in frunte un span. Satul Cabesti facea parte din spanatul lui Ioan Ciunea alaturi de alte 25 de sate[42].

            Judele satului Cabesti era Petru Lup.Conscrierea mai mentioneaza 11 familii in care se aflau 17 frati ,,intr-o paine’’ din care 3 jeleri : Ioan Bunta , Pista Ioan , Bucur Teodor si 7 iobagi.Satul avea in posesie 7 sesii, 39 cable de pogon de teren arabil, pentru fanate 26 cosaci, 18 boi , 19 vaci, 9 cai , 44 de porci ,1 ½ cazane fiert tuica si 1 ½ mori [43]. Locuitorii din Cabesti  plateau o taxa anuala de rascumparare a dijmei din produse si a muncilor agricole de 70 florini renani. Mai plateau stapanului de pamant patru florini pentru pretul pieilor de vulpe si jderi si 70 de florini pentru dijma din porci . Mai plateau censul anual de 68 florini in doua rate: de Sfantul Gheorghe si Sfantul Mihail cate 24 florini[44]

          La mijlocul secolului al XVII vor fi sporite sarcinile feudale, situatia economica a iobagilor se va altera in urma accentuarii   exploatarii si abuzurilor comise de oficialii domeniari, la care taranii vor raspunde prin nesupunere sau printr-o miscare petitionara la Curtea Imperiala de la Viena, fiind constienti ca o plangere adresata episcopului nu i-ar ajuta cu nimic. Iobagii de pe domeniul Beiusului au adresat in mai multe randuri memorii in care si-au prezentat nemultumirile si doleantele .Un astfel de memoriu care urma sa fie trimis Mariei Tereza a fost scris intr-o adunare care a avut loc in satul Cabesti[45], de catre taranii perseverenti si indarjiti, memoriu care nu a avut nici un rezultat.

            Aceste demersuri vor avea un sfarsit fericit, pentru ca la 1751, juzii si juratii satelor au fost chemati in fata scaunului de judecata pentru vindecarea durerilor locuitorilor si pentru dovedirea plangerilor. Ca urmare sesia  ajunge la 2 florini, sunt redusi numarul functionarilor[46]

             O alta forma de exploatatie din partea domeniului a fost munca auxiliara la fieraria de la Vascau precum extragerea si transportarea minereului, arderea carbunilor. Minereul se extragea din carierele si dolinele invecinate satelor Rosia, Meziad, Ferice, Chiscau. Toate activitatile legate de minerit, de transport si prelucrarea fierului, precum si arderea carbunilor cadea in sarcina iobagilor din jurul Beiusului.

            Satele erau obligate in contul censului sa scoata si sa transporte saptamanal 90 ½  manji minereu, sa arda si sa transporte  19 ½ manji carbune. Astfel satul Cabesti la 1733 dadea 520 manji/ an, iar zece ani mai tarziu 955 manji/ an[47].

             In anii 1769 -1772 , o comisie imperiala austriaca in frunte cu Ioan Iosif Koller a inspectat veniturile episcopale de pe domeniul Beiusului intocmind un plan de actiuni si masuri pentru alinierea satelor aprobat prin intermediul Consiliului locotenential si transmis comitatului Bihor prin intimatul imperial din 1771[48].  Acesta plan avea drept scop comasarea caselor   si a crangurilor risipite  in localitati adunate, sistematizate pe intravilane stabilite precum si supravegherea iobagilor, posibilitatea stavilirii revoltelor, supraegherea administrtiva   și perceperea obligațiilor feudale.

                 Ca urmare, casele satului Cabești, fiind risipite pe coline, in paduri, vor fi adunate de-a lungul Vaii Roșia, formandu-se cele patru ulițe principale: Lupuiești, Maticești, Firicești și Popești.[49]

                 In anul 1778, s-a intreprins o inventariere riguroasa a tuturor veniturilor episcopiei, a surselor potențiale de venit, precum și evaluarea tuturor edificiilor domeniale de catre doi slujbași ai Administrției Camerei Regale, in prezența unui canonic  al Capitlului din Oradea[50].  In acesta conscriere nu s-au inregistrat capii de familie din satele domeniale dar pornind de la faptul ca fiecare iobag cu casa platea cens  un florin/an, putem estima ca numarul familiior din Cabești era de 108, pentru ca se platea in total 108 floini[51]. Sub aspect social remarcam numarul mare al jelerilor cu casa, 92, in comparație cu cel al iobagilor, 16.  Aflam ca in sat exista un cazan de fiert țuica pentru care plateau 12 florin și 7 mori. Locuitorii  mai dețineau și doua sesii. Supușii domeniali erau obligați sa presteze robota saptamanala, iobagul lucra o zi cu animalele, doua zile cu palmele[52], se mai adauga caraușia  lunga, transportul marmurei la Oradea[53]. Pentru a putea face fața distanțelor lungi  și drumurilor greu accesibile ce le aveau de parcurs, gospodaria era inzestrata cu atelaje și animale  de tracțiune.  La  acestea se mai adauga daturile in natura: unt, pui, oua nana[54]din albie, miei și iezi[55].

                 Daca facem o comparație cu datele oferite de conscrierea din 1721, constatam ca populația din satul Cabești a crescut considerabil, in 1721 erau 17 familii iar 1778, 108 familii, procentul de creștere fiind de 535, 29%[56].  In anul 1780, districtul Beiușușlui, a  intrat in componența domeniullui Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Districtul Beiuș era format din 4 șpanate, (Beiuș, Holod, Finiiș, Buntești), deținea un targ și 73 sate printre care se afla și satul Cabești[57].  Și acum continua abuzurile in ceea ce privește prestarea obligațiilor feudale a celor in munca, respectiv robota saptamanala și caraușia lunga. Localnicii satelor Cabești, Gurbești, Curațele se plangea de faptul ca nu li se permitea sa lucreze in propriile gospodarii și erau obligați sa efecueze robota cu vacile care nu erau considerate animale de tracțiune[58].

                 In 1783, locuitorii satelor Cabești, Josani, Gurbești și Remetea vor alcatui o reclamație[59]. Plangerile taranilor s-au limitat la nemulțumiri privind marimea și calitate pamantului deținut, a cuantumului serviciilor, a caraușiilor și a tratamantelor brutale  la care au fost supuși din partea funcționarilor domeniali. Acestae acțiuni ale țaranilor au constituit un ecou al Rascoalei lui Horea in Comitatul Bihor[60].

                 Samuil Micu  va potoli pentru moment, in 1826, acțiunile memorialistice ale țaranilor care vor lua din nou amploare pana in 1848[61], an care le va aduce mult dorita elibearea din iobagie.

                 In anul 1811, a fost elaborata Conscripția Clerului  și norodului de lege greceasca neunita a Eparhiei Aradului din Bihor, elaborata la cererea mitropolitului aflat in dialog permanent cu Viena[62]. In acest an sunt recenzați 950 locuitori și un numar de 180 case[63].

                  La nemultumirile taranilor se mai adauga foametea din anii 1813-1816. O adnotare de pe una din manuscrisele descoperite in Parohia Cabesti[64], face referire la aceasta perioada ‘’ la fel se traia si se murea de foame in Bihor, locuitorii mancau cioci de cucuruz , iar cabla de grau ajunsese in acele parti cu 100 zloti’’[65].Ne sunt prezentate intr-o fraza conditiile vitregi intregi ale acestei perioade. Primavara anului 1813 a fost uscata, secetoasa urmata de o vara ploioasa cu vijelii si frig care face ca samanaturile de primavara sa rasara rau precum si cele de toamna[66]. Ca urmare preturile vor creste alarmant incat ,,penuria de cereale a determinat statul sa dea populatiei un imprumut de 20 florini[67]

            In secolul al XVII si inceputul secolului XIX –lea , locuitorii din Cabesti si-au castigat existenta in locurile de campie,  unde mare parte a verii iobagii mergeau pentru a a castiga banii atat de necesari acoperiri taxelor fiscale si rascumpararii redeventelor feudale[68]

            In anul 1848 s-a instaurat dominatia absolutista a habsburgilor in urma caruia romanii au fost impartiti in 3 provincii: Transilvania, Banat si Ungaria, din ultima facand parte si Bihorul. Situatia romanilor din Bihor in aceasta perioada a fost mai grea decat a conationalilor din Imperiu[69].

           Anul 1877 aduce independenta Romanieia, acest razboi a polarizat energiile romanilor de pretutindeni,  constituind un moment de puternica solidaritate nationala,  inrolandu-se in armata sau organizand comitete de strangere a ajutoarelor pentru sustinerea frontului si a victimelor razboiului[70]. In sudul Bihorului au circulat 3 liste de ajutoare pentru soldatii romani. Au intins o mana de ajutor locuitorii din aproape 20 de localitati[71] printre care s-a numarat si satul Cabesti. Au donat bani :

 -Dimitrie Herman jude communal

-Nicoara Lupu- preceptor comunal-un florin

-Vasiliu Durla a Lupusii economist- 50 cr

-Ioan Sarbu economist -60 cr

-Vasiliu Frent 40 cr

-Demitriu Blaju- 10 cr

-Ioan Pop -30 cr

-Teodor Bar -10 cr

-Ioan Sanza -20 cr

-Sergiu Lupa -10 cr

-Ioan Nistor, etc

                Date despre locuitorii din Cabesti se mai gasesc in recensamantul alcatuit de autoritati in 1880[72]. Numarul caselor era de 190, din care:

-femei 525

-barbati 476

-totalul populatiei 1001

-numarul nascutilor de sex –barbatesc 28

                                           - femeiesc 15

-numarul mortilor de sex –barbatesc 11

                                        - femeiesc 13 

-numarul cununiilor 7

-ortodocsi 98

-israeliti 6

             Recensamantul din 1900[73] consemneaza urmatoarele informatii:

-locuitori care stiu scrie si citi -31

- locuitori care stiu scrie si citi ungureste -44

-populatia dupa varsta 0-5 ani 163; 6-11 ani 151; 12-14    ani 87; 15-19 ani 111; 20-39 ani 335; 40-59 ani 236; pete 60 ani 75

-populatia pe sexe : barbati 576

                                                                                     -femei 592

-populatia dupa starea civila –casatoriti 462

                                              -necasatoriti 620

                                             -vaduvi 83

                                              -divortati 4    

-peretii casei sunt construiti din:- caramida 3

                                                     -piatra si pamant 1

                                                      -chirpici 1

                                                      -lemn 236 

-acoperisul casei este  din : -tigla 16

                                            -sindrila 17

                                            -trestie 208

             In anul 1910 Cabestiul avea o suprafata de 3071 iugare,

-case 241

-populatie 1168

-romani 1086

-maghiari 30

-slovaci 5

-ortodocsi 1116

-romano-catolici 17

-reformati 7

-israeliti 17[74]

             Satul Cabesti detinea un numar mare de locuitori 1168 din care doar 31 stiau scrie si citi romaneste,  reprezentand doar 3 % din intreaga populatie, 44 locuitori stiau scrie si citi in limba maghiara. Acest lucru scoate in evidenta faptul ca scolilor maghiare li se acorda mai multa importanta  din parte statului maghiar in detrimentul celor romanesti care erau reduse la numar.

             Retine atentia si faptul ca  aproape toate casele din Cabesti au fost construite din lemn(236 din 241 ) majoritatea fiind acoperite cu trestie sau paie (208) doar 16 cu tigla si 17 cu sindrila. Inceputul veacului al XIX  a adus flagelul primului razboi mondial care pentru romani a reprezentat trecerea prin mai multe ipostaze: neutralitatea, pericolul dispariției ca stat, pentru ca in final sa aduca implinirea visului de secole al romanilor de intregire a celor trei țari care vor forma Romania  Mare. Acesta razboi a dus multe necazuri locuitorilor din Cabești. Cei capabili de munca au fost incorporați in armata și trimiși pe front pentru a lupta pentru armata austro-ungara, gospodariile au ramas fara sprijin devenid paraginite. Cei ramași acasa, femei, batrani și copii, trebuiau sa faca fața muncilor agricole și sa-și caștige cele necesare traiului. Rechizionarea, scumpirea traiului zilnic, persecuțiile asupra romanilor, au inrautațit  situația celor ramași acasa.

                 Razboiul a lasat in urma sa multe jerfe umane. Mulți din cei plecați pe fronturile din Galiția și Italia, nu s-au mai intors pe pamantul stramoșesc.  In memoria celor mai batrani locuitori s-au  pastrat numele catorva:

Țiboc Ioan[75],

Tirla Nicolaie

Pop Vasile

Blaj Petru,

                 Locuitorii povestesc ca Vasile Sarb, a fost luat prizonier dar a reușit sa evadeze și sa se intoarca din Italia acasa, singur pe jos, fara niciun mijloc de transport[76].  L-am putea numi Badea Carțan din Cabești, diferenta dintre cei doi fiind aceea ca ultimul a parcurs aceasta distanta de buna voie din dragoste pentru cultura, in timp ce primul a trait in Italia momente de groaza, terifiante.                                                                                 O data cu incetarea flacarilor razboiului, in urma caruia Austro-Ungaria va iesi cu capul plecat, poporul roman aflat pana atunci sub jugul monarhiei va incepe lupta pentru realizarea unitatii nationale. La 12 octombrie 1918 a fost elaborat documentul politic remarcabil, Declaratia de autodeterminare nationala a celor 3,5 milioane de romani din Transilvania, Crișana, Maramureș a carui text  a fost conceput de Vasile Goldiș[77].

                 O luna mai tarziu la 3 noiembrie 1918, s-a constituit CNR din Oradea, iar in ședința din 12 noiembrie  1918 a CNR s-a anunțat  inființarea garzilor comunale[78]           . Aria de acțiune a Garzilor Naționale Romane a depașit hotarul de reședința  extinzandu-și atribuțiile asupra localitaților vecine. Așa s-a intamplat și cu Garda din Roșia, care a acționat și in satul Cabești precum și in Josani, Gurbești, Remetea și Sohodol[79]. Erau formate din țaranii și inteelctualii satelor și aveau menirea de a apara ordinea publica  a bunurilor publice și private, de-a apara interesele intregii comunitați.

                 La 1 decembrie 1918, pașii tuturor romanilor s-au indreptat spre cetatea transilvaneana Alba-Iulia. Au participat 131 de bihoreni dintre care 60 delegați aleși,  45 delegați de drept, 26 delegați ai unor organisme(CNR), la  care s-au mai adaugat numarul mare de țarani care au mers din proprie inițiativa[80] manați de dorința arzatoare de unire  deși in cale le-au aparut nenumarate obstacole din partea autoritatilor maghiare. Din ultima categorie cu siguranta nu au lipsit nici taranii din Cabesti.                                                       Din datele statistice bisericesti reiese ca la finele anului 1918 numarul caselor din Cabesti era de 230, numarul locuitorilor era de 931, din care 430 barbati si 501 femei.[81]                                                                                                                                                                Bihorenii nu s-au putut bucura pe deplin de unire datorita faptului ca pana in aprilie 1919, cand vor fi eliberati de armata romana de sub teroarea trupelor maghiare.                    Viata bihorenilor a fost mai grea decat a celorlalte popoare din Imperiul Habsburgic, romanii nu aveau acces la functiile de conducere, la alegerile din din 1910 de deputati si parlament au fost trimise corpuri de jandarmi in localitatile de romani, printre care si in localitatea Cabesti, pentru supravegherea demersului voturilor si pentru a reduce posibilitatea de afirmare politica a populatiei romanesti si de validare a drepturilor ei electorale.[82]                                                                                                                                             La acestea se mai adauga si supravegherea si persecutiile asupra locuitorilor.                                        Un raport al primpretorului plasei Beius din 23 iunie 1910 il numea pe Nicolaie Tempeleanu, preotul din Cabesti si pe altii ,,,dusmani statului,[83],, adepti ai miscarii nationale radicale.                                                                                                                      Reforma agrara, prinsa din legile cu urmari pozitive pentru taranii care se aflau in  saraciei a fost primita cu bucurie.                                                                                                     Reform din plasa Beius a avut ca obiect proprietatile Episcopiei Greco-Catolice de Oradea si care vor fi expropiate ca paduri si pasuni comunale.[84]                                         Operatiile de efectuare a expropierii si improprietaririi s-au intins pe o perioada de cativa ani. Pamantul Episcopiei greco-catolice se intindea in hotarul a 60 de localitati printre care se numara si satul Cabesti. Pe baza legii din 11 aprilie 1929, satul a primit 416 iugare si 1390 stanjeni de pamant.[85]                                                              Vor aparea neintelegeri la nivelul unor comune, asa cum s-a intamplat cu reprezentantii comunelor Cosdeni, Rabagani, Saliste de Pomezau care si-au prezentat la sfarsitul lunii decembrie, in 1922, in fata Comisiei de Ocol Beius nemultumirile si cererile de improprietarire care constau in improprietarirea cu padura Dregman care se afla in hotarul comunei Remetea, Cabesti, Josani si Meziad.[86]



[1] I. O. Berindei, G. Mahara, Grigor, P.pop, Aurora Posea, Campia Crisuilor, Crisul Repede, tara Beiusului, ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1977, p. 295

[2] Ibidem , p 296

[3] Ibidem , p. 310

[4] Ibidem, p 349

[5] Ibidem, p. 360.

[6] I. O. Berindei, Grigor P. Pop, Județul Bihor, Editura Academiei RSR, București, 1972, p. 63.

[7] Idem, Gh. Mahara, Aurora Posea, Campia Crișurilor.., p. 296.

[8] Informator- Teodor Sarb, 74 ani, nr. 25/A, Cabești.

[9] I.O. Berindei, Grigor P. Pop, Județul Bihor, ..p. 35

[10] Ibidem, p. 29.

[11] Ibidem

[12] Ibidem p. 33

[13] Documente privind Istoria Romaniei, Seria C .Transilvania (D.I.R), secolele XI,XII, XIII, volumul II, Bucuresti, 1953-1954, p 316

[14] Ibidem p 317

[15] Ibidem

[16] Sever Dumitrascu, Descoperirile arheolgice din Valea Crisului Negru si semnificatia lor istorica, in Crisia, 1985, p 55

[17] Ibidem, p56

[18] Constantin Pavel, Scoalele din Beius 1828-1928. Cu privire asupra trecutului romanilor din Bihor, Tiparul Tipografiei ,, Doina’’, Beius, 1928, p 30

[19] Ibidem,  p 71

[20] Coriolan Suciu , Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania, Volumul I, Bucuresti, 1968, p122

[21] Ibidem

[22] Ibidem

[23] Silvestru Moldovan si Nicolaie Tagan , Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria , Editura  Asociatiunii, 1909, p 41

[24] Coriolan Suciu, op.cit, p.122

[25] AN-DS Bh, Fond Despartamantul beiusan ASTRA, dosar nr. 14/1913, f. p. 2

[26] Informator: Nicolaie Usvat , Cabești, 82 ani, Cabești, nr. 184

[27] Prin  poarta se ințelege o unitate impozabila sau o sesie iobageasca  dupa care se cerea impozitul cameral

[28] Virgil maxim, Contribuții la geografia istorica a comitatului Bihor in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, in Crisia, 1973, p. 88. 

[29] Ibidem, p. 91.

[30] Coriloan Suciu, op. cit p. 95

[31] Virgil Maxim, op. cit. P. 95

[32] Liviu Borcea, Reperatoriul satelor de pe teritoriul voievodatului bihorean. Cnezii și voievozii acestora in secolele XVI-XVII, in Crisia 1992, p. 53.

[33]Idem, Conscrierea comitatului Bihor din 1552, in Crisia, 1944, p. 272- 281.  

[34] Ana Ilea, Documente referitoare la voievozii romani din Bihor  in secolul al XIV-lea in Crisia, 1987, p. 245.

[35] Ibidem, p. 247

[36] Ibidem, p. 248

[37] Idem, Vasile Rus, Documente referitoare la voievozii romani, in Crisia 1989,p 315

[38] Ibidem p 316

[39] Stefan Manciulea, Asezarile romanesti din Ungaria si Transilvania in secolele XIV-XV, Editura Sarmis, Cluj-Napoca, 2002, p 162

[40] Ibidem p 183

[41] Ana Ilea, Gheorghe Mudura, Veronica Covaci, Conscrierea Domeniului Beius la 1721, in Crisia 1980, p 355

[42] Ibidem p 356

[43] Ibidem p 418

[44] Ibidem

[45] Gheoghe Gorun, Miscarile taranesti de pe domeniile Beius, Vascau si Beliu de la mijlocul secolului al XVII, in Crisia , 1979, p 174

[46] Ibidem p 179

[47] Ana Ilea,I Popovici, Fieraria de la Vascau in prima jumatate a secolului al XVII, in Crisea, 1973, p 204

[48] Virgil Maxim, Ioan Salea, Consideratii istorice si demografice privind evolutia tipologica a asezarilor rurale din N-V Romaniei , in Biharea 1974, p 18

[49] Ibidem, p. 20

[50] Ana Ilea, Iudita Calușer, Conscrierea Domeniului Beiuș din anul 1778, in Crisia, 1995, p. 177.

[51] Ibidem, p. 192

[52] Ibidem.

[53] Ana Ilea, Lupta  tarnimii din Bihor impotriva asuprii sociale in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, in Crisia, 1977, p. 138.

[54] Nana era a noua parte din toate produsele pamantului din extravilan.

[55] Ana Ilea, Iudiat Calușer, Conscrierea.. p. 186.

[56] Barbu Ștefanescu, Agricultura, meșteșug și comerț la locuitorii zonei beiușului in secolele XVIII-XX-lea, Editura Universitații din Oradea, 2001, p. 45.

[57] Veronica Covaci, Ana Ilea, Framantari țaranești in districtul Beiușului la inceputul secolului al XIX-lea, in Crisia, 1985, p. 129.

[58] Ibidem, p. 136-137.

[59] Gheorgher Sorun, Rascoala lui Horea in Comitatul Bihor- Documente, vol. II, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001, p. 18.

[60] Ibidem, p. 5

[61] Veronica Covaci, Ana Ilea, Framantari..p. 44.

[62] Cristian Apati, Reformarea numerica a clerului Ortodox intre norma și realitate. Consemnarea districtului Ortodox Oradea, realizata in anul 1811 in Revista Bihoreana de Istorie, Societatea de Științe Istorice din Romania, Filiala Bihor, Oradea, 2007,  p. 88.

[63] Ibidem.

[64] Florian Dudas, Catastrofele naturale din Transilvania in lumina insemnarilor scrise , Editura Lumina, Oradea, 1999, p 63. Este vorba de adnotarile aflate pe cartile Acatist(1792), Triad (1800)

[65] Ibidem

[66] Barbu Stefanescu, Lumea rurala din Crisana intre ev mediu si modern, Editura Universitatii din Oradea, 1998, p 73

[67] Adnotare de pe Triod (1800)

[68] Barbu Stefanescu, Tehnica agricola  si ritmul de munca in gospodariile taranesti din Crisana (sec XVIII-XIX), Fundatia Culturala Cele Trei Crisuri, Oradea, 1992, p 13

[69] Viorel Faur, Viata politica a romanilor bihoreni, 1849-1919, Fundatia Cele Trei Crisuri, Oradea, 1992, p 13

[70] Idem , Listele bihorene de subscriptii pentru ajutorarea ostasilor romani raniti in Razboiul de Independenta 1877-1878, in Crisia 1877, p 379

[71] Ibidem p 385

[72] AN DJ Bh, Fond Episcopia Ortodoxa Romana, Oradea, Dosarul 147/1880, f.  60

[73] Recensamantul din 1900 Transilvania, Editura Staff, 1999, p 100-101

[74] Ibidem Dosar 169/1910, f. 2

[75] Informator, Vasiliu Mermeze- 85 ani, Cabești, nr. 10

[76] Informator Teodor Sarb, 74 ani, Cabești, nr. 25/A.

[77] Viorel Faur, Viața politica .p. 57

[78] Ibidem

[79] B. Ștefanescu, Garzile Naționale Romane din Bihor in lupta pentru unirea Transilvaniei cu Romania, in Crisia, 1979, p. 799-802.

[80] Viorel Faur, Viața politica .., p. 100-103.

[81] AN-DJ Bh, fond Protopopiatul ortodox Beius, dos 166/1918

[82] Viorel Faur, Viata politica, p.41

[83] Ibidem

[84] Blaga Mihoc, Aspecte ale aplicarii reformei agrare din plasa Beius, judetul Bihor, in Crisia, 1980, p. 211

[85] Ibidem, p. 141




loading...
loading...


.com Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Modalitati expresive realizate cu ajutorul punctului , liniilor si suprafetelor in arta bizantina
Viziunea culturala romaneasca - marile sinteze si marii precursori
Stilul Biedermeier
Mesteri
Obiceiuri traditionale de peste an
Un mestesug uitat: frangheritul
Cimitirul crestin ortodox - sulina
PROMOVAREA FOLCLORULUI LOCAL




loading...

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu