Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » familie » diverse
Metodele si tehnicile de studiu a documentelor

Metodele si tehnicile de studiu a documentelor



Metodele si tehnicile de studiu a documentelor

Analiza de continut

d. Exemplu concret de analiza de continut  O expunere abstracta nu da seama in mod complet despre varietatea dificultatilor concrete de care ne-am putea lovi. De aceea, inainte de a aborda cuantificarea propriu-zisa, a doua etapa a analizei noastre, am dori, apropo de un exemplu trait, sa precizam notiunile deja trecute in revista si sa le pregatim pe cele ce vor urma.

     Era vorba de a analiza continutul campaniei pentru referedumul din ianuarie 1961[1] din ziarul Le Monde. Precizarea obiectivului: campanie pentru referendum, ne permitea sa eliminam toate rubricile straine de referendum. Dar ne gaseam deja in fata a doua probleme majore corespunznd celor doua etape ale analizei:


-        Ce categorii sa alegem? in functie de ce sa regrupam datele? Ce cautam?

-        Cum sa cuantificam aceste date?

Ce categorii sa alegem? A fost destul de repede evident ca interesul referendumului consta in numarul de “da” si cel de “nu”. Puteam, deci, sa selectionam in campania ziarului argumentele in favoarea lui “da” si pe cele in favoarea lui “nu”. Aceste categorii erau foarte rudimentare, pentru ca extrema dreapta si extrema stnga votau in egala masura “nu” si gradul de convingere a “da”-ului reprezenta intensitati foarte variabile. Mai mult, un anumit numar de formatiuni politice nu sfatuiau nici da, nici nu, ci absenteismul sau reorganizarea referendumului sau libertatea votului; in fine, anumite articole ale ziarului faceau comentarii fara a lua nici o pozitie.

     Am fost condusi, deci, in incercarea de a regrupa aproape toate tendintele realitatii, spre a distinge in urmatorul tabel categoriile urmatoare:   

DA

NU

Absente-ism

Libertatea votului

Amanare

Fara a lua nici o pozitie

Da entuziast

Da resemnat

Nu de stnga

Nu de dreapta

     Lectura ziarului si reflectia ne-au condus, deci, la a alege categorii de directie: emitatorii doresc asta sau asta; subcategorii de intensitate: entuziasm, resemnare. Aceste categorii ne-au parut a corespunde imperativelor tehnice. Ele erau obiective (pe diferenta dintre “da entuziast” si “da resemnat”, cele doua echipe de codori au obtinut acelasi rezultat; exhaustive (nici o pozitie indicata de fata de referendum ziar nu era ignorata); pertinente (erau in raport cu obictivul vizat); exclusive (aici, fara nici o indoiala, se puneau niste probleme: cnd un articol intreg din Tribuna libera prezenta argumente pentru “nu” si termina spunnd ca trebuie votat “da”, cum ai fi putut sa-l indici si sa-l diferentiezi de un articol intreg consacrat lui “nu”? Acest aspect punea in evidenta problema cuantificarii, pe care trebuie s-o abordam chiar acum.

2. A doua etapa: cuantificarea continutului ◊Dificultatile cuantificarii pot fi mai mult sau mai putin mari. Cnd cuantificam raspunsuri la interviuri de opinie precodificate: “favorabil”, “defavorabil”, “indiferent”, “fara opinie”, este vorba de un numar de dati si rezultatul corespunde pur si simplu totalului fiecarei adunari. Alte cazuri sunt mult mai complexe. Analiza intreprinsa pe Le Monde oferea un maximum de dificultati, generate de ambiguitatea referendumului in sine, care suscita in spirite reactii foarte confuze si de varietatea tipurilor de informatii aparute in ziar. Aceasta experienta ofera un bun exemplu pentru problemele care pot fi intlnite si diverse solutii posibile.

     Scopul analizei consta in a cuantifica, in functie de categoriile alese, pozitiile fata de referendum, continute in diverse rubrici ale ziarului. Aceste continuturi erau diverse, sub mai multe titluri:

1.     Campania electorala a durat treizeci de zile, erau deci 30 de numere de studiat.

2.               Fiecare numar de ziar presupunea rubrici diferite: editorial reflectnd tendinta ziarului, tribuna libera, informatii.

3.               Fiecare pozitie, “da” sau “nu”, utiliza argumente cteodata asemanatoare in sensuri diferite. Misiunea Frantei putea fi utilizata foarte bine de catre “nu” de dreapta sau de catre “da” entuziast.

     Trebuia sa contabilizam toate numerele ziarului sau sa luam un esantion si, in acest caz, care? In ce cadru trebuia sa cuantificam? Trebuia sa distingem intre articole? Attea articole pentru “da”, Attea pentru “nu”… Ce unitate sa retinem? Sa contabilizam numarul de “da” sau de “nu” sau numarul de rnduri sau de centimetri consacrati lui “da” sau “nu”?

     Ne gaseam acum in fata principalelor probleme de cuantificare a analizei continutului.

a.      Problema esantionului  Primele analize ale continutului sufereau de o lipsa de metoda in ceea ce priveste sursele documentelor pe care le studiau. Cteodata aceasta problema nu apare, se studiaza un text in totalitatea sa sau o serie de discursuri, dar atunci cnd este vorba de elemente att de numeroase, precum mai multi ani ai unui ziar, sau att de variate, precum o propaganda, suntem nevoiti sa ne delimitam cercetarea. Si o facem fie selectand continutul de la sursa: un anume fel de ziar sau de propaganda, fie, daca nu este suficient, alegnd o anumita rubrica. Puteam, de exemplu, sa nu studiem dect Tribunele libere din Le Monde sau doar editorialele. In sfrsit, putem prefera sa nu ne limitam materialul, ci sa selectionam un esantion al ziarului, reprezentativ pentru intregul ziar.[2]

Care sunt caracteristicile care pot asigura reprezentativitatea unor esantioane ale unui document? Le cunoastem destul de putin la inceput. Cel mai adesea le definim in functie de ipotezele pe care le formulam, ceea ce este putin stiintific si risca sa nu tina cont de toti factorii.

 Berelson ca aceasta priblema a esantionului implica in materie de analiza de comunicare trei decizii: alegerea sursei, numarul si data mesajelor, continutul observat.

Alegerea sursei ◊Aceasta depinde de obiectiv. Un studiu de presa poate alege un esantion geografic, cuprinznd reprezentarea ziarelor locale. Daca este vorba de a compara divers publics de lecteurs, analiznd romanele publicate in magazinele/revistele citite in fiecare din aceste medii, universul de studiat va fi constituit din ansamblul romanelor publicate in toate revistele aparute in tara intr-o anumita perioda. Ar trebui, deci, sa stabilim un esantion reprezentativ al revistelor, dar la fel de bine si unul al romanelor din fiecare revista. Aici se vede complexitatea problemei esantionului reprezentativ. Vor fi considerate romanele reprezentative chiar daca revista in care sunt publicate are mai putini cititori sau un numar mai mic de pagini, nu publica dect un roman sau mai multe etc. ? Asa cum spune P. Cartwright (1959), daca cel care analizeaza vrea sa fie capabil sa justifice concluziile generale pe care le-a extras din material, atunci trebuie sa fie capabil sa formuleze motivele care l-au condus la a circumscrie un univers dat de continut si la a defini acest univers intr-o maniera precisa.

Alegerea esantionului poate fi determinata de tipurile de public: feminin, confesional sau de tendintele politice: pentru Europa, neutral, contra Europa sau de importanta ce rezida din numarul de cititori.

Numar de mesaje si perioada  Trebuie fixat apoi numarul de mesaje de retinut pentru ca esantionul sa fie suficient de reprezentativ si perioada in care sunt prelevate aceste mesaje. Subiectul ales poate determina o perioada, de exemplu cea de dupa razboi sau efectele unui anumit discurs timp de trei luni, dar ramne de precizat aceasta indicatie. Este momentul in care intervine necesitatea, pentru unitatea aleasa a universului de studiat, de a avea o probabilitate cunoscuta, de a fi inteleasa in esantion si de a fi independenta de orice corelatie intre unitatile acestui univers. Sa ne imaginam ca hotarm sa luam ca esantion al studiului de ziar un numar din sapte. Daca hazardul unei trageri la sorti face sa fie extrase numerele de duminica, ce se va intmpla daca aceasta zi difera de altele? Este, deci, indispensabil, inaintea stabilirii esantionului, sa culegem informatii despre posibilitatile ciclurilor  de evolutie, ale fluctuatiilor regulate ale anumitor surse, care pot modifica natura informatiilor emise.

Un exemplu clasic este cel al studiului casatoriilor in rubricile din New York Times de duminica[3]. Acest studiu privind luna iunie semnaleaza ca ziarul nu mentioneaza nici o casatorie intre evrei. Am putea conchide ca e vorba despre antisemitism sau despre o proasta informare? Se intmpla pur si simplu ca, din motive religioase, casatoriile intre evrei au loc rar in luna iunie. Perioada aleasa pentru analiza ziarului nu era, deci, reprezentativa din acest punct de vedere. [4]

Continutul observat   Ramne in final de stabilit esantionul esantionului, adica, in ziarul ales, in perioada aleasa, stabilirea continutului observat. Acesta trebuie sa corespunda caracteristicilor ziarului, care variaza ca aspect tipografic, ca amplasament etc. Prima pagina a ziarului este diferita de de ultima.

Problema esantionajului, extrem de importanta pentru validitatea analizei continutului, este dificil de codificat, data fiind varietatea obiectivelor. Suntem adesea adusi in situatia de a utiliza metode foarte adaptabile, comportnd, in cadrul aceluiasi studiu, tipuri de esantioane prelevate din surse, perioade si continuturi diferite.

In ceea ce priveste studiul ziarului Le Monde, am rezolvat, in ceea ce ne priveste, problema esantionului, deciznd sa studiem pe intreaga durata a campaniei, toate informatiile privind referendumul, din toate numerele ziarului.

Ramnea problema manierei in care aceste date vori fi cuantificate. Vom propune diverse tipuri de cuantificare si sa reluam apoi exemplele noastre.

b.Diverse unitati de cuantificare  Cnd vrem sa cuantificam, trebuie sa alegem indicii de retinut pentru a categoriza sI sa decidem dimensiunea elementelor in functie de care vom decupa continutul.

Unitatea inregistrarii ◊Prima unitate de analiza este unitatea de inregistrare, este segmentul determinat de continut pe care-l caraterizam plasndu-l intr-o categorie data. Unitatile de inregistrare sunt de dimensiune variabila:

-                  Cuvntul: unitatea cea mai mica. S-ar putea numara de cte ori anumite cuvinte au fost utilizate. De exemplu, intr-o analiza politica comportnd categoriile de “nationalism”, “socialism” etc., cuvintele “patrie” si “natiune” ar putea fi considerate ca si unitati de inregistrare de situat in categoria “nationalism”.

-                  Tema este fragmentul semnificativ corespunznd ideii care acopera una din categorii. In loc sa ne limitam la cuvntul “patrie” din exemplul precedent, vom retine o tema, de exemplu, “democratie”. Putem sa ne multumim cu numaratul datilor in care tema este abordata, asa cum am numarat numarul de cuvinte. Dar nu ar fi o activitate foarte exacta, nici conforma cu realitatea, sa numaram in acelasi fel, o singura data, o tema de trei rnduri si o alta de trei coloane. Se subintelege necesitatea, mai presus de unitatea de inregistrare ce reprezinta elementul ilustrnd categoria, unei unitati de masura mai adaptabile si mai precisa dect numarul de dati. Aceasta va fi unitatea zisa a numararii.

     Tema este una dintre unitatile de inregistrare cele mai utilizate, in special pentru studiul efectelor comunicarilor asupra publicului. Este, de asemenenea, una dintre unitatile pe care este cel mai dificil de obtinut rezultate cu un mare grad de fidelitate. Asta se intelege usor, pentru ca temele sunt exprimate intr-o maniera mai mult sau mai putin manifesta, sunt abordate si terminate mai mult sau mai putin brutal, sunt mai mult sau mai putin amestecate cu altele, pe scurt: diferentele de apreciere intre analisti sau cei care codeaza sunt dificil de evitat.

     Este indispensabil, pentru a obtine maximum de obiectivitate, sa prevedem semnele cele mai precise cu putinta, servind drept indicatori. Dar este sigur ca aprecierea a ceea ce evoca tema, aprecierea inceputului sau finalului ei ramne subiectiva.

-                  Itemul: acest termen, cel mai folosit, fara indoiala, are mai multe sensuri. In sens larg, este un continut complet: carte, film sau discurs. Este cazul analizelor de continut care se refera la mai multe surse.[5] Utilizat intr-un sens restrns, itemul poate fi in egala masura sinonim cu unitatea de inregistrare; adica cu tot ceea ce poate fi masurat. Cuvntul, tema, intrebarea, folosite ca si unitati de inregistrare, vor fi considerate itemi.

Unitatea contextului  Aceasta este mai adaptabila si nu releva o cuantificare riguroasa. Este pur si simplu cel mai larg segment de continut (unitatea de inregistrare fiind cel mai mic) la care ne referim pentru a intelege unitatea de inregistrare.

    

     De exemplu, daca unitatea de inregistrare este cuvntul, unitatea de context ar putea fi fraza. Aceasta este cel mai adesea lasata la aprecierea analistului. In operatia de codare a raspunsurilor la interviuri, putem admite ca unitatea de context, pentru anumite intrebari, corespunde celor doua intrebari precedente. In acest caz se semnaleaza in general celor care codeaza: inainte de a coda intrebarea numarul 10, a se citi intrebarile 8, 9…

Unitatea de numarare  Nu mai este vorba despre semnificatia a ceea ce dorim sa numaram, ci despre maniera in care aceasta se va realiza. Altfel spus, in timp ce unitatea de inregistrare indica, asa cum arata si numele sau, decupajul elementului semnificativ, unitatea de numarare se refera la modalitatea de a masura aceste diverse fragmente, bucati. Decupnd un animal, putem alege unitatile de inregistrare fiziologice: membrele, organele. Vom numara diversele bucati, fragmente. Unitatea de numarare (numarul de bucati) si unitatea de inregistrare sunt confundate.

     Daca dorim o masura precisa, vom face apel la o unitate de numarare: greutatea. Numarul de kilograme va distinge fiecare bucata in categoria sa.

     La fel, daca dorim sa marcam diferenta intre doua teme, una tratata de 10 ori intr-un rnd si cealalalta o data in 50 de rnduri, este necesar sa avem o unitate de numarare (numar de rnduri) distincta de unitatea de inregistrare (numar de ori in care tema apare).

     Unitatile de numarare privesc spatiul sau timpul: paragraf, rnd, centimetru, minute de inregistrare. Lor trebuie sa li se poata aplica o masura obiectiva, fidela si verificabila, trebuie sa se poata preta la manipulari matematice, cea mai simpla fiind adunarea. – Distinctia intre unitatea de inregistrare si unitatea de numarare este esentiala.

Exemplu  Sa ilustram aceste comentarii abstracte printr-un exemplu concret de analiza a ziarului Le Monde si problemele de care ne-am lovit pentru cuantificare. De la inceput am considerat fiecare numar separat; fiecare fiind analizat in aceeasi maniera, am putut totaliza apoi rezultatele acelorasi rubrici pentru a obtine un total general al tuturor numerelor. Ne-am lovit apoi de problema unitatilor, pe care am rezolvat-o in felul urmator:

Tabelul I



TEME

CATEGORII

Da entuziast

Da resemnat

Nu de stnga

Nu de dreapta

…………………………………………………………………………

     Am retinut ca unitate de inregistrare principalele teme ale campaniei descoperite in fiecare numar: am descoperit 13 din acestea[6]. Am inceput prin a contabiliza numarul de dati in care fiecare tema era utilizata si de catre cine. Unitatea de numarare si unitatea de inregistrare se confundau, deci. Aceasta ne-a furnizat o prima informatie (cf. Tabelului I).

     Rezultatul era insuficient, pentru ca tabelul nu ne furniza si originea argumentelor, locul lor in ziar sau importanta acestora. Am completat, asadar, prima noastra analiza cu o a doua, in care ziarul insusi era divizat in rubrici, fiecare din aceste rubrici fiind analizata in parte, asa cum am procedat cu fiecare numar. Am pastrat in acest al doilea tabel categoriile “da”-“nu”, in interiorul rubricilor ziarului, adica: Tribuna libera, editorial, informatii generale, opinii personale. De exemplu, “P.C. a decis sa voteze «nu»” se plasa la informatii generale, darea de seama despre discursul lui Pirre Mendes France la opinii personale. Categoriile “da”, “nu” ramn aceleasI sI temele sunt mentinute in unitatea de inregistrare (cf. Tabelului II).

      Ramnea sa determinam unitatea numararii. Am ales, dupa ezitari, centimetrul patrat, care permitea , incorpornd titlurile si diversele tipuri de litere, sa ponderam indirect importanta varietatilor tipografice, ceea ce rndul sau centimetrul nu permiteau.

     Aveam, in final, de numarat centimetrii patrati consacrati fiecarei teme si totalul prin categoriile “da”, “nu”, urmarind fiecare tip de rubrica. Aceasta ne dadea o idee mai exacta dect simpla impresie despre obiectivitatea informatiilor din ziar sI, pe de alta parte, despre ponderea relativa a diverselor argumente.[7]

§ 4 _____________________

VALOAREA ANALIZEI CONtINUTULUI

CA INSTRUMENT DE CERCETARE

      Analiza continutului este o tehnica foarte delicata, care presupune mult timp. Ea implica calitati de intuitie, imaginatie pentru a percepe ceea ce este important si pentru a alege categoriile, dar, in acelasi timp, calitati precum rabdarea, disciplina, perseverenta, rigoarea, pentru a decupa, contabiliza si verifica unitatile de continut.

    Este, oare, rentabila aceasta munca? Regasim, aplicate aici unei tehnici particulare, intrebarile puse in general in legatura cu cuantificarea. Cnd si de ce este utila analiza continutului? In ce conditii ne aduce ea date mai sigure si mai interesante dect analiza de text de tip clasic?

1.               Fidelitatea si validitatea analizei de continut[8]: a. Fidelitatea  Prin definitie, analiza de continut trebuie sa fie obiectiva; rezultatele sa fie independente de instrumentul de masura, adica de codori. Codori diferiti, analiznd acelasi continut, trebuie sa obtina rezultate identice. Lucrarea trebuie sa poata fi reinceputa fara a aparea diferente.

B. Berelson afirma ca aceasta problema a fidelitatii a fost abordata intr-o maniera satisfacatoare intr-un anumit numar de cazuri, dar nu a fost tratata in totalitatea ei si nu a primit o solutie generala.

La ora actuala nu pare sa i se acorde o prea mare importanta acestei probleme, 75 pna la 80% dintre analisti nu-i fac fata si nu ofera nici o posibilitate de verificare. In schimb, cei 15% din cei care publica informatii dau rezultate ridicate in mod constant, ceea ce lasa sa planeze o indoiala asupra valorii altora,. Mai ingrijorator este faptul ca marea majoritate a analizelor care dezvaluie cifre privesc analize de continut foarte simple, date usor de cuantificat.

Regasim, astfel, eterna problema a stiintelor sociale: e preferabila o masura exacta sau date foarte bogate? Din cauza aceasta, problema fidelitatii nu se pune in acelasi fel in analizele de tip mai calitativ, unde intentiile latente sunt cautate.

In analiza calitativa, am vazut, este retinuta prezenta sau absenta unui element, importanta in ea insasi si nu frecventa. Greseala de semnificatie va fi mult mai grava; de aceea, analistul, neavnd la dispozitia sa nici un element obiectiv de masura, va fi condus spre a cauta in context, mai departe dect ceea ce este evident, elemente de judecata sau de apreciere. Pentru ca lucreaza intr-o maniera mai subiectiva sI, cel mai adesea singur, analistul non-cantitativ va fi condus pe nedrept la minimalizarea elementului fidelitate. Spunem “pe nedrept” pentru ca, cu ct modalitatea de adunare a datelor despre intentiile emitatorului depinde de o interpretare subiectiva a analistului, cu att este de dorit ca aceasta interpretare sa prezinte caracteristici de constanta, repetitie si comunicabilitate.

In analiza cantitativa, dimpotriva, analistul trateaza cel mai adesea elemente avnd o frecventa destul de ridicata. De aceea, el va acorda mai putina importanta validitatii unei date izolate oarecare, presupusa a axprima intentia manifesta a emitatorului, pentru ca,

TABELUL II

 

Unita-

tea de

inre-

gistra-

re

Tribuna libera

Editorial

Informatii generale

Pozitii personale

Total

general

Categorii

Categorii

Categorii

Categorii

Da ententusiast

Da resemnat

Nu de stnga

Nu de dreapta

Total in cm

Da entuziast

Da resemnat

Nu de stnga

Nu de dreapta

Total in cm

Da entuziast

Da resemnat

Nu de stnga

Nu de dreapta

Total in cm

Da entuziast

Da resemnat

Nu de stnga

Nu de dreapta

Total in cm

…….

…….

A

cm²

Y

cm²

Z

cm²

X

cm²

x

cm²

z



cm²

cm²

cm²

……

x

cm²

X

cm²

X

cm²

X cm²

chiar daca aceasta este eronata, nu va modifica in mod esential totalul. In schimb, maniera de a coda a analistilor, fidelitatea anumitor clasificari vor fi importante si ii vor retine atentia, pentru ca ele servesc la obtinerea de rezultate globale.

b.Validitatea logica  Masoara instrumentul ceea ce trebuie sa masoare? O analiza este valida atunci cnd descrierea cuantificata pe care o ofera despre continut este semnificativa pentru problema pusa si reproduce fidel realitatea faptelor pe care le traduce. Bineinteles, reprezentativitatea esantionului, despre care am vorbit deja, este indispensabila, cu riscul de a deforma din start intregul studiu. Acest aspect clarificat, pentru a asigura validitatea intregului, trebuie mai inti ca toate conditiile tehnice caracteristice fiecarei etape sa fie indeplinite: alegerea categoriilor, indicii de cuantificare, clasamentele continuturilor. Validitatea, ca si fidelitatea, va fi cu att mai usor de obtinut, cu ct ar fi fost vizat un obiectiv mai limitat si va fi, deci, mai greu de dovedit validitatea unei analize cantitative dect aceea unei analize calitative.

Diferenta se va face simtita indeosebi intre analizele care se vor limita la o descriere a ceea ce este manifest: comentariul de rezultate, evolutia unei anumite teme intr-un anumit ziar si cele care cauta sa ajunga cu interpretarea dincolo de ceea ce este manifest, evident, la continutul latent. Rezultatele acestora din urma sunt cel mai usor de contestat.

I s-a reprosat analizei cantitative ca interpreteaza continutul comunicarii in functie de intentia presupusa a emitatorului, adica aceea de a emite o ipoteza care determina din start semnificatia mesajului in locul contrariului. A. L. George (1959) citeaza exemplul unei persoane gratificndnd pe altcineva drept “canalie”/”puslama”. Daca este vorba de un copil, deducem ca expresia este afectuoasa. Analistul pus in garda poate dovedi motivele pentru care alege o asemenea ipoteza in detrimentul altora.

Analiza calitativa este interesanta prin supletea ei. Pentru aceasta calitate este folosita in cazurile in care continutul se schimba, de exemplu in cadrul propagandei. Ea nu trebuie, deci, sa se inchida intr-o ipoteza prematura, grabita, pentru ca explicatia enuntata de la inceput, in functie de un anumit continut, va trebui sa dea seama/sa explice noile mesaje. Acestea pot fi complet diferite ca forma, chiar daca urmaresc aceleasI obiective sau sa adauge altele, pe care analistul va trebui sa le detecteze, in egala masura.

Inferenta  Interpretarea lasa loc unui al doilea tip de dificultati: directia pozitiva sau negativa a ceea ce americanii numesc “inferenta”.

     Vom conchide din analiza productiei literare americane contemporane ca moravurile sexuale sunt foarte libere pentru ca acest subiect este adesea tratat sau, dimpotriva, ca autorii americani scriu despre acest subiect pentru a scutura jugul influentei puritane?

     Date fiind incertitudinile care apasa asupra valorii rezultatelor analizelor de continut celor mai interesante, adica acelea care furnizeaza, dincolo de o descriere, o explicatie sau o predictie, este important sa stim care sunt mijloacele de a masura validitatea lor.

c.Validitate empirica si masura validitatii  Este predictia justa? Dificil de masurat in functie de propriile demersuri tehnice, analiza de continut este in mod egal defavorizata in raport cu alte instrumente ale stiintelor sociale, in masura in care predictiile sale se raporteaza la evenimente de ordin general, mult mai dificil de apreciat, chiar in momentul in care survin. Comportamentul unui individ, anuntat de un interviu sau, mai bine, de un test, este in mod evident, mai usor de validat prin conduita sa ulterioara.[9] Totusi,  in timpul razboiului, specialistii de la B.B.C. prezisesera pna la data aproximativa lansarea de V2, in timp ce altii se indoiau inca de existenta acestora. Astfel s-a putut, dupa razboi, sa se verifice a posteriori in documentele gasite in Germania validitatea a numeroase deductii facute in timpul razboiului. Evenimentul poate, cteodata, deci, justifica concluziile analizei.

Validitatea poate sa fie verificata prin compararea rezultatelor diferitelor tehnici. Concluziile analizei de continut de documente personale, asa cum am vazut, pot fi comparate cu diagnosticele interviurilor sau analiza de continut a interviurilor cu raspunsuri libere, cu teste sau cu masuratori de atitudine sau, si mai bine, cu comportamentul ulterior real al individului.

2.Utilitatea si interesul analizei de continut. A. Conditii de indeplinit: precizie, obiectivitate   Data fiind complexitatea tehnicii de analiza de continut, pare indispensabil sa ne punem problema in ce situatie merita sa fie folosita. Abuzul de cuantificare, facnd sa apara dupa multa munca ceea ce era evident, este in parte responsabil de proasta reputatie a acestei tehnici.

Barelson indica faptul ca analiza de continut este recomandata in toate cazurile in care trebuie atins un mare grad de precizie sau de obiectivitate. Pentru a transa intre doua aprecieri diferite: un anume document este mai revolutionar dect un altul; cnd materialul este suficient de semnificativ pentru a merita efortul, dar abundent si foarte neorganizat pentru a fi utilizat direct, de exemplu in interviurile cu raspunsuri deschise, in sfrsit, pentru a acompara un continut noncuantificat cu rezultate statistice; in toate aceste cazuri, analiza este posibila. Daca documentul nu prezinta una din aceste caracteristici, cuantificarea nu este , in general, indicata.

B.Rezultat care poate fi generalizat/generalizabil  ◊ Ca orice procedeu cantitativ, analiza de continut inlocuieste intuitia cu date mai exacte. Ea permite, cuantificnd acest material simbolic reprezentat de cuvinte, expresii, limbaj, sa fie comparate grupuri de fapte. In stadiul simplei descrieri, ea propune o masura mai exacta despre ceea ce percepeam in mod global si intuitiv. In sfrsit, ea da seama de diferente aproape imperceptibile.

     Comparatiile, evolutiile formeaza domeniul de predilectie a analizei de continut. Cnd acestea sunt suficient de precise, permit sa fie depasita descrierea si sa fie vizat scopul oricarui studiu stiintific: gasirea de explicatii si relatii.[10] Covariatia de atribute in acelasi ansamblu de material permite sa se considere ca sunt cel putin legate printr-o “interdependenta functionala”, daca nu prin adevarate legaturi de cauzalitate. Fie ca e vorba de interviuri sau de documente, pot fi citate numeroase exemple de asemenea legaturi: de exemplu, intre sentimente internationale si ideologia egalitara (interviuri), intre moralul civililor si tonajul bombelor lansate (scrisori ale civililor germani) etc. Aceasta posibilitate de a descoperi corelatii nu prezinta interes dect in masura in care ilustreaza o ipoteza, o explicatie generalizabila si semnificativa.

     Analistul nu intreprinde un studiu particular dect in speranta de a descoperi ceva ce poate fi transpus intr-un univers de date, mai vast dect cel pe care lucreaza. Acest univers poate fi cel din care a fost extras esantionul reprezentativ studiat sau concluziile la care se ajunge in final vor avea o valoare universala: cnd factorii asemanatori se vor afla impreuna, fenomenele se vor produce in sensul prevazut de catre analiza. 

     P. Lazarsfeld, B. Berelson sI H. Gaudet (1949), in studiul lor despre comportamentul electoral din 1940, au descoperit, gratie analizei de continut6 a interviurilor, ca indivizi supusi simultan la factori contradictorii, crend in ei un conflict (adica distingndu-se de conditiile obisnuite ale grupului), au ezitat si mai mult in luarea unei decizii politice. Acest lucru a permis sa poata fi conceputa o generalizare, conform careia, forte opuse, oricare ar fi locul sau maniera in care acestea se exercita, frneaza angajamentul politic. Aceasta explicatie da seama in egala masura de absenteismul la vot al anumitor profesii, de exemplu al personalului de intretinere, plasate tipic in situatii de conflict.

     Aceasta generalizare este, adesea, descoperita a posteriori, la simpla vedere a rezultatelor cuantificate, dar acestea depind obligatoriu de categoriile care au condus la adunarea datelor, adica, in definitiv, de ipotezele mai mult sau mai putin precise, mai mult sau mai putin a priori, in functie de care au fost stabilite.

    

Valoarea depinde de categorii  Valoarea unei analize de continut depinde de calitatea conceptualizarii realizate a priori de catre cercetator, de exactitatea cu care aceasta se va traduce in variabile, de schema de analiza sau categorii si, in sfrsit, de concordanta intre realitatea de analizat si aceste categorii. Altfel spus, pentru ca analiza de continut sa merite a fi intreprinsa, trebuie ca, pe de o parte, intrebarile puse materialului prin interm,ediul categoriilor sa expliciteze o ipoteza interesanta si, pe de alta, ca ele sa corespunda acestui material.

     Nu vom insista niciodata suficient asupra acestui aspect: valoarea analizei de continut depinde de ipotezele emise in cadrul procesului de studiere si de categoriile care le exprima. Ea este, inainte de toate, un raspuns important, valid doar prin raportul la intrebarea pusa, la scopul urmarit si  la obiectul studiului. Ea trebuie sa reveleze absenta sau prezenta in realitatea observata a variabilellor presupuse si sa dea o ordine, un raport intre aceste variabile. O analiza de continut, pentru a fi interesanta, are nevoie mai inti de o idee buna, care sa ghiceasca, sa perceapa adevaratele probleme; apoi, mai este nevoie de un material bun, semnificativ, in raport cu realitatea (fie ca e vorba de un material de interviu sau de un altul) si, in sfrsit, de o tehnica buna, care este o conditie necesara, dar nu suficienta. B. Berelson avea dreptate atunci cnd spunea: “nimic nu poate inlocui o idee buna”.

     O. R. Holsti (1969) noteaza ca remarca este si astazi pertinenta. Dezvoltarea din domeniul calculatoarelor a crescut in mod simtitor posibilitatile de studiu[11], dar trebuie sa fie exploatate in continuare, in mod inteligent, aceste progrese.

 

 

 

 

 

SECTIUNEA 3

NOI  TENDINTE

Analiza de continut si lingvistica  Dezvoltarea analizei linvistice, preocuparea recenta pentru studiul raportului dintre text si conditiile in care acesta este produs, ridica priblema validitatii si interesului analizei de continut fata cu descoperirile socio-lingvistice.

     Cea mai mare parte a lingvistilor ignora sau dispretuiesc aceasta expresie care “acopera un ansamblu att de heteroclit de preocupari, metode, caruia i se poate nega orice valoare”[12] . Este datorita psihologilor ca exista eforturi de apropiere. P. Henry sI S. Moscovici (1968), dupa ce au constatat ca analiza de continut urneaza un demers care nu este lingvistic, considera ca aceasta urmeaza doua planuri: cel vertica, care regrupeaza conditiile de productie/producere[13] si planul orizontal, care acopera textul insuti. Or elementele pertinente ale textului sunt selectionate in functie de obiective, adica de conditiile de producere, ele insesi caracterizate prin elementele textului. Cerc vicios, scandalos pentru lingvisti. “In absenta definitiei autonome a structurarii acestor doua planuri si a raporturilor lor, ajungem la un impas metodologic si teoretic”. [14]



      Autorii disting diverse aspecte urmarind planul pe care se situeaza analiza de continut: analiza clasica a lui Berelson, frecventa medie a ocurentelor termenilor intr-un text dat, urmarind Osgood (?), tratare cu ajutorul calculatorului, urmarind schema din General Inquirer. In toate aceste cazuri este vorba despre planul vertical, adica a determina indicii semnificativi in text. Cuvinte, itemi sunt retinuti in masura in care sunt pertinenti din punct de vedere al opiniei sau atitudinii pe care analiza de continut cauta a le masura.

     Fara a intra in detaliile propunerilor lui Moscovici, sa indicam doar faptul ca acesta vede posibilitatea de a ameliora analiza de continut trecnd de la o metoda taxinomica, simpla clasificare a elementelor observate, la o metoda sistematica, permitnd experimentarea. Aceasta presupune sa fie distinse fenomenele studiate si procesele de de texte, precum si variabilele legate unele de altele, pna acum foarte adesea confundate.

     Nimeni nu contesta (dect exagernd) aportul analizei lingvistice. Henry sI Moscovici incearca sa demonstreze ca analiza de continut ar putea sa fie, la rndul ei, utila celei lingvistice, jucnd fata de aceasta un rolasemanator traducerii automate, punnd la incercare concepte si metode si oferindu-i analizei lingvistice o noua dimensiune.

§ 1__________________

ANALIZELE PARALINGVISTICE[15]

     Gasim aici o zona intermediara in care analiza de continut si cea lingvistica coabiteaza sub forme diferite, urmnd procedurile utilizate.

Analiza lexicologica.  a. cantitativa  Orict de surprinzator ar parea, exista mai mult de 400 de definitii ale cuvntului. Nu este suficient sa le numaram, asa cum facea analiza de continut la inceputurile sale, ci, gratie utilizarii computerului, sa contabilizam ocurentele de cuvinte, dar si frecventele de asociatii pentru a repera unitatile cu cel mai mare grad de informatie. P. Gueraud (1963) distinge “cuvintele-instrumente”, aproximativ jumatate din termeni, cuvintele “pline”, cele mai incarcate de semnificatii, ele insesi compuse din cuvinte de caracterizare (numeroase, dar variate), cuvinte de baza mai numeroase. In sfrsit, cuvintele-tema, cele mai utilizate. Cele care apar intr-un procent de frecventa relativ mai mare dect media sunt numite cuvinte-cheie.

      Aplicatiile analizei lexicologice pe texte literare si in stiintele politice sunt numeroase.[16]

b. Lexicologia structurala  Principiul fundamental al acestei proceduri se gaseste rezumat in afirmatia lui G. Mounin: “lexicul nu este o cantitate mare de cuvinte”. Putem presupune existenta ansamblurilor organizabile de semnificati, adica de structuri semantice?

     Unei prime tendinte iicorespunde analiza componentiala sau semica. Aceasta are ca scop studiul unitatilor de semnificatie minimala sau seme care compun un cuvnt. Este vorba, dupa A. Trognon (1974), despre o cunoastere extralingvistica, in fapt despre o perceptie, cu tot ceea ce aceasta presupune: subiectiv sau arbitrar.

     A doua tendinta: analiza contextuala. Este vorba de studiul distribuirii cuvntului in interiorul corpus-ului de analiza. Este un procedeu asemanator celui al analizei de contingenta (cf. n° 594) pentru a cauta relatiile de opozitie, de asociere care structureaza lexicul. Procedeu supus aceleiasi critici: reintroducerea, in cadrul analizei, a unei decizii arbitrare si adesea implicite.

Analiza discursului  ◊ “Analiza discursului este studiul care vizeaza reperarea, prin analiza lingvistica, a conditiilor de producere a unui text.”[17] Interpretata in maniera restrictiva, aceasta poate fi opusa analizei de continut, limitata la rezultate cuantificate.[18] Dar am vazut (cf. n° 594), analiza de continut poate fi utilizata intr-o aniera mai larga, in acest caz frontiera intre cele doua tehnici fiid departe de a fi precisa.

Analiza automatica  Progresele in aceasta directie sunt datorate in particular lui M. Pecheux (1973), pentru care “scopul analizei este acela de a arata cum procesul de productie a unui discurs rezulta din conditiile de producere cu un sistem lingvistic dat”. Fara indoiala, dar un numar prea mare de lacune in articularea discursului si conditiile sale de producere, in nefinalizarea procedurilor de analiza, limiteaza importanta acestei tehnici.

     Aceste analize se bazeaza mai mult sau mai putin pe principiile si obiectivele analizei de continut, dar conferindu-i mai multa rigoare si ambitie, gratie aportului lingvisticii. Totusi, pot fi supuse, in ansamblul lor, unor critici asemanatoare in acest sens , ca alegerea materialelorm sau a segmentelor retinute ramne mai mult sau mai putin calitativa si subiectiva. Alte tentative mai apropiate textului sunt calificate de J. Grestle drept supralingvistice.

§2___________________

ANALIZELE SUPRALINGVISTICE

Analiza structurala a textului  Este vorba despre a cauta prin ce anume un text constituie o structura proprie si devine in totalitatea sa unitate de analiza. “A fi un roman, a fi un document, a fi o rugaciune, aceasta inseamna sa se indeplineasca o functie culturala determinata si sa se transmita o semnificatie finala”. Plecnd de la aceasta, abordarile difera in functie de autori: etnologi, lingvisti, literati sau juristi. [19] Articularea intre semiologie si ideologie pare sa fi progresat pe planul teoretic si sa fi dat nastere in mod egal studiilor practice interesante.

Lingvistica textuala si argumentatia  Doar o citam , pentru ca acest demers in esenta sa germanic nu a adunat inca certitudini suficiente. Materialele utilizate sunt indeosebi texte literare.

     In schimb, argumentatia, forma noua a vechii retorici, incita la cautarea de elemente de persuasiune a discursului. Va fi, deci, definita, ca un ansamblu de strategii a unui orator care se adreseaza unui auditoriu despre o situatie sau un obiect. Se spune ca alaturi de lingvisti si de psihosociologi, acest domeniu intereseaza politologii, logicienii si va cunoaste, fara indoiala, gratie lor, progrese semnificative.

Bibliografie



[1] in Algeria

[2] Amintim ca trebuie respectate regulile urmtoare pentru a constitui un esantion:

1.      a se delimita universul caruia I se aplica generalizarea.

2.      A se asigura ca fiecare unitate a acestui univers are o probabilitate cunoscuta de a fi inteleasa in esantion.

3.      A se proceda la o actiune de stabilire a esantioanelor care sa fie independenta de orice corelatie intre unitatile universului respectiv.

4.      A alege un esantion suficient de larg pentru a nu exista dect un grad de eroare suficient de redus

[3] B. Berelson in Lindsey (1954, B. 198), vol. I, p. 515

[4] Experienta indica faptul ca esantioanele de presa luate in toate zilele sau in cele cinci zile sunt categoric de preferat altora, ca de exemplu celor de pe o saptamna pentru o luna.

[5] Cnd este vorba de categorii materii sau de originea informatiilor.

[6] Negocierile, de Gaulle, Pacea, abandonul, plebiscitul, Armata etc.

[7] Sahara, de exemplu, att de importanta, nu ocupa dect 7 cm, referintele istorice: 71 si ambiguitatea referundumului: 277.

[8] Ne amintim ce semnifica cele doua notiuni. Fidelitate: mai multi cercetatori obtin acelasi rezultat. Validitate: instrumentul masoara ceea ce trebuie sa masoare, intelege bine realitatea si permite un pronostic.

[9] |inem sa notam aici ca validitatea analizei de continut intr-un interviu este legata de totalitatea demersurilor acestei tehnici din care ea nu este dect o etapa, asa ca ea este independenta in analiza de documente propriu-zisa.

[10] Cf. E. Woodrum (1984)

[11] Cf. B. N. Colby (1966)

[12] Citat in L. Guespin (1975)

[13] Nu conditiile obiective: istorice, sociale, ci cele care constituie scopul studiului: ideologia emitatorului, atitudini, opinii.

[14] P. Henry, S. Moscovici (1968), p. 38

[15] {mprumutam din interesanta teza de J. Gerstle (1992) o parte din informatiile § 1 sI 2 sI trimitem la bibliografia sa pentru numeroasele opere pe care le citeaza

[16] Cf. Bibliografie in  J. Gerstle (1992) sI P. Favre (1978)

[17] Cf. A. Trognon (1974)

[18] Pentru P. Favre, in analiza de continut criteriile de analiza sunt exogene, discursul este atomizat, sistemul de referinta este unic. Analiza cantitativa este realul presupus a fi continut in text. Dimpotriva, in analiza discursului criteriile sunt endogene, discursul poate fi recompus, referintele sunt multiple sI legate de de conceptul de performanta (cf. n° 248-1), studiul este calitativ, conditiile sociale de producere a discursurilor sunt esentiale. Aceste opozitii ne apar discutabile sI analiza discursului este inca departe (cum recunoaste insusI P. Favre) de a fi constituita ca obiect perfect al stiintei. {n sfrsit, ceea ce nu lamureste nimic este faptul ca insusI termenul de “discurs” este utilizat in 6 acceptii diferite, cf. D. Maingueneau (1976).

[19] Cf. J. Lotman (1973)









Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




DEZVOLTAREA MEZODERMULUI IN PRIMELE 72 DE ORE DE INCUBATIE
Metodele si tehnicile de studiu a documentelor
Conceptul de mimesis


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu