Insuficienta renala cronica (IRC)

Insuficienta renala cronica (IRC)

Prin termenul de IRC se intelege incapacitatea rinichilor de a asigura functiile in urma distrugerii lent progresive a nefronilor, atat in nefropatiile bilaterale cat si in cazul unui rinichi unic, anatomic sau functional.

Clasificarea IRC se face in:

1. Stadiul compensat sau faza de latenta.
2. Stadiul decompensat sau faza manifesta.
3. Stadiul terminal sau uremic.

Stadiul compensat. Rinichiul reuseste sa asigure homeostaziile organismului. Nu exista retentie azotata. Se remarca numai un grad moderat de alteratie a functiilor glomerulare si tubulare. Capacitatea de concentratie este inferioara valorii de 1025, iar osmolaritatea urinara mai redusa de 850 mOsm/l FG poate fi usor alterata. Semnele clinice si biologice constatate sunt cele ale nefropatiei cronice care evolueaza spre insuficienta renala cronica.

2. Stadiul decompensat al IRC se caracterizeaza prin alterarea profunda a functiei renale, retentia substantelor azotate si aparitia a numeroase manifestari clinice si biochimice.
3. Stadiul terminal sau uremie, reprezinta un sindrom clinic datorit retentiei substantelor azotate, tulburarilor electrolitice si semnelor generale de intoxicatie cerebrala, neuro-vasculara, gastro-intestinala, etc.

Etiologie. Cauzele principale care duc la obstructia parenchimului renal sunt reprezentate de 3 mari grupe de afectiuni: nefropatiile interstitiale si indeosebi pielonefrita cronica uropatica, nefropatiile glomerulare primitive si secundare si nefropatiile vasculare, consecinta a HTA, indiferent de origine. Alte nefropatii, ca cele ereditare, metabolice, nefrita endemica sau nefropatii de cauza diversa detin un loc modest ca frecventa.

Tabloul clinic si biologia al IRC decompensate poate fi sistematizat in felul urmator:

1. Tulburarile starii generale sunt discrete in faza de debut, apoi starea generala se altereaza progresiv, apare epuizarea fizica si psihica, slabire, pierderea capacitatii de munca, apatie, somnolenta.
2. Tulburari digestive devin evidente in stadiul avansat cand clerenceul creatininei scade sub 15 ml/min si se caracterizeaza prin inapetenta, uscaciunea gurii, greata si uneori varsaturi, halena amoniacala.
3. Manifestari cutanate apar in stadiile avansate, stadiul uremic si se caracterizeaza prin paloarea galben -murdara a tegumentelor si mucoaselor, datorita anemiei, vasoconstrictiei periferice si hiperhidratarii.
4. Tulburarile si complicatiile cardio-vasculare si respiratorii; Aparitia insuficientei cardiace congestive este consecinta HTA, alteratiilor coronariene, tulburarilor metabolice si anemiei. Pericardita poate fi cu epansament sero-fibros sau hemoragic, putand provoca tamponarea inimii. HTA este constant in Glomerulonefrita cronica si nefroscleroze insotindu-se frecvent de complicatii cardiace, cerebrale si oculare. Tulburarile respiratorii se pot manifesta sub forma unei bronsite, a astmului uremic, a dispneei Cheyne-Stokes si mai rar a respiratiei Kussmaul. Ultima traduce o stare de acidoza avansata si se instaleaza in stadiul uremic.
5. Anemia si tulburarile hematopoezei apare la bolnavii cu IRC avansata, cand FG scade sub 20-30% din valoarea normala. La originea anemiei par sa fie dominante doua mecanisme: factorul hemolitic si insuficienta medulara determinata de un deficit de eritropoetina renala.
6. Tulburarile neurologice se instaleaza in stadiul avansat uremic. Ele pot fi centrale sau periferice. Manifestarilecentrale: astenie, cefalee, apatie, obnubilare, torpoare si pierderea cunostintei. Uneori apar crize convulsive generalizate sau localizate. Aceste tulburari pot avea cauze multiple: complicatiile encefalice ale HTA, dezordinile hidroelectrolitice (intoxicatia cu apa +hiponatremie) alcaloza metabolica (in urma varsaturilor si hipocalcemiei) ca si actiunea diverselor droguri (sedative, neuroplegice, antibiotice, etc) Manifestarile neurologice periferice se observa mai cu seama la bolnavii tratati prin hemodializa cronica si se caracterizeaza prin polinevrita membrelor inferioare.
7. Alterarea activitatii secretorie a rinichilor. In insuficienta cronica renala se instaleaza poliuria si nicturia. In stadiile avansate urina este izostenurica (densitatea fiind de 1010-1011, iar osmolaritatea intre 150-350mOsm/l. In stadiile terminale apare pseudonormaluria si oliguria.
8. Retentia substantelor azotate in sange si tesuturi. Substantele provenite din metabolismul protidic (ureea, creatinina si acidul uric) cresc in sange si tesuturi. Retentia de uree la peste 50mg% indica o scadere a FG la 1/3 din valoarea normala, consecinta a distructiei paremchimului renal.
9. Tulburarea echilibrului electrolitic si hidric. In insuficienta cronica renala nu exista anomalii caracteristice ale capitalului electrolitic si hidric. Prezenta acestor dezordini se datoreste evolutiei bolii, precum si tratamentelor aplicate (administrarea de perfuzii, diuretice, alcaline, regimuri restrictive, pierderi de Na, etc).

Natriul chiar cand distructia masei nefrotice atinge 90%, nu exista restrictie de sodiu, iar la o ingestie zilnica intre 2-8g sare echilibrul sodic se mentine stabil. Acest fapt se datoreste pierderii de sodiu prin urina si reprezinta un element tipic al IRC cu diureza conservata. Cand se produce retentie de sodiu, aceasta se asociaza cu retentia de apa si se observa in sindromul nefrotic sau insuficienta cardiaca. Debitul de sodiu se observa rar in IRC. In caz de regim desodat la bolnavii cu poliurie importanta, dupa administrarea prelungita de saluretice, dupa pierderi extrarenale (varsaturi, diaree) si in cursul nefropatiilor tubulare (nefropatii interstitiale, uropatia obstructiva, rinichiul polichistic, hidronefroza).

Kaliul. In IRC kalemia poate creste in caz de acidoza, la bolnavii supusi regimului desodat, la cei la care se administreaza un exces de saruri de potasiu, dupa transfuzii sangvine, ca si in cazurile de catabolism protidic exagerat. Hipokalemia este de obicei secundara tulburarilor digestive insotite de diaree, tratamentul intens prin diuretice, administrarea abuziva de glucoza sau aportul excesiv de alcaline. Tulburarile echilibrului hidric pot deveni evidente in stadiile avansate, in cursul puseelor Acute, in urma instalarii insuficientei cardiace, tulburarilor digestive, ca si in urma acumularii sau pierderii de Na din organism. Tulburarile echilibrului hidric care se pot observa in IRC sunt: hiperhidratarea celulara, deshidratarea extracelulara, hiperhidratarea celulara, intoxicatia cu apa si exceptional deshidratarea intracelulara.

Tulburarea echilibrului acido-bazic. Acidoza din IRC globala (acidoza uremica) este o acidoza metabolica ce apare in stadiile avansate ale nefropatiilor cronice distructive, atunci cand FG scade sub 25ml/minut. Pe plan biologic acidoza din IRC se caracterizeaza prin: scaderea bicarbonatilor plasmatici intre 15-25mEq/l, diminuarea sensibila a pH-ului sub 7,30 scaderea CO2 arterial la valori de 30-22mm Hg, consecinta a hiperventilatiei. Exista o retentie a sulfatilor si fosfatilor, iar cloremia este scazuta.

11. Tulburarile metabolismului fosfo-calcic si complicatiile osoase. Anomaliile biochimice, desi inconstante se manifesta prin tendinta la cresterea fosforemiei, in timp ce calciul plasmatic scade. Strans legate de tulburarile in metabolismul fosfo-calcic sunt leziunile osoase de osteodistrofie renala a caror aparitie se remarca in cazurile de IRC cu evolutie indelungata. Osteodistrofia din IRC se prezinta sub aspectul leziunilor de tip osteomalcic (rahitic), de tip osteita fibroasa sau cu caracter mixt. In uremie se mai observa si leziuni de osteoscleroza. Osteopatia si tulburarile in metabolismul fosfo-calcic observate in IRC sunt explicate prin doua mecanisme: hiperparatiroidism secundar si tulburarea metabolismului vitaminei D.
12. Tulburarile metabolismului glucidic. La o categorie de bolnavi cu IRC severa se poate evidentia cresterea glicemiei a jeune.
13. Alte tulburari biochimice. Desi hipericemia este obisnuita in IRC, manifestarile tipice de guta sunt rare. Uneori apar manifestari de artrita si poliartrita datorite unei gute secundare. Magneziemia atinge valori crescute cand FG este sub 30 ml/minut. In cursul IRC concentratia sangvina a indolilor, guanidinei, unor aminoacizi si a numerosi acizi organici este crescuta.

II. Stadiul terminal al IRC (coma uremica) Stadiul terminal al IRC se dezvolta in mod lent si progresiv luand aspectul bine cunoscut al comei uremice (vezi uremia. Coma uremica).

Evolutia IRC este determinata mai cu seama de gradul reducerii nefrotice. Acesta din urma poate fi apreciat pe baza valorilor FG, determinata prin clearance-ul creatininei. In functie de aceste valori se pot deosebi mai multe stadii in evolutia IRC:

a)     Un stadiu in care FG oscileaza intre 50-20ml/minut si in care semnele clinice sunt de obicei absente daca bolnavul nu prezinta HTA sau sindrom nefrotic.

b)     Stadiul in care FG scade intre 20-5 ml/minut si se instaleaza majoritatea semnelor clinice si biologice ale IRC, care devin cu atat mai severe cu cat functia renala este mai deteriorata.

c)     Stadiul ultim in care FG scade sub 5ml/minut si care corespunde perioadei uremice, cand survin complicatii grave: pericardita, edemul pulmonar acut, polinevrita, care vor duce catre exitus daca bolnavul nu este supus unui tratament prin hemodializa cronica, urmata eventual de transplant renal.

Complicatiile sau factorii de agravare a IRC.

I.        Complicatiile cardio-vasculare. HTA esentiala sau secundara reprezinta unul din factorii importanti de agravare, mai cu seama in cazurile in care HTA ia caracter sever sau malign. Alti factori mai sunt: insuficienta cardiaca congestiva, tulburarile de ritm si starile de hipotensiune cauzate de hemoragie sau dezhidratare.

II.     Infectia. In primul rand infectia tractului urinar (sonda vezicala). Poate fi extrem de grava. Nu trebuie neglijate infectiile respiratorii, gastro-intestinale sau sistemice. Predispozitia la infectii este favorizata de denutritie, utilizarea cateterelor venoase, sondelor sau canulelor.

III.           Obstructia cailor excretorii. Atat cele prin anomalii congenitale (la copil), cat si cele dobandite (litiaza renala, adenomul prostatic) vor trebui cercetate si indepartate.

IV.           Accidentele intercurente. Pot provoca o decompensare brutala. In acest sens vom mentiona: pierderile hidro-electrolitice de origine digestiva, unele tulburari metabolice (hiperuricemia, hiponatremia, hipokalemia, hiperkalemia), intoxicatiile, intoleranta fata de anumite medicamente, traumatismele chirurgicale sau de alta natura.

Tratament

Tratamentul urmareste mentinerea cat mai mult in viata, cu tulburari cat mai reduse, ca si asigurarea unei capacitati de munca a bolnavilor care prezinta o tulburare marcata a functiei renale. Odata IRC ajunsa in stadiul terminal exista posibilitatea de a prelungi viata si de a se obtine ameliorari spectaculoase si durabile prin aplicarea unor tratamente adecvate.

Aportul de apa trebuie sa fie de minimum 1- 2 litri pe zi in functie de stadiul bolii. Se scade cantitatea de sare din alimentatie. Se poate lua bicarbonat de sodiu alimentar cate un varf de cutit de 3 ori pe zi.

Se face acelasi tratament ca si la IRA acuta.

Tinctura de trei frati patati.

Viola tricolor.

Produsa de Dacia Plant Sebes.

Actiuni.

Intern: antispastic, fluidifica secretiile bronsice, expectorant, antialergic, catalizeaza eliminarea produsilor de dezasimilatie, depurativ, diuretic, emetic (vomitiv), laxativ, stimulent al activitatii rinichilor, colagog, sudorific.

Indicatii.

Intern: astm, bronsita astmatiforma, boli respiratorii cronice, bronsita tabacica, tabagism, alergie la diferite etiologii, bronsita si astm alergic, rinita alergica, rino-sinuzita, acnee juvenila, acnee rozacee, psoriazis, dermatoze rebele la alte forme de tratament, furunculoza, adjuvant in tuberculoza cutanata, guta, reumatism cronic, reumatism degenerativ, deficiente imuniotare, predispozitie la raceli si gripe, intoxicatii diverse, hepatita (adjuvant), insuficienta renala, adjuvant in scleoza multipla si tumori benigne, constipatie cronica, in curele naturale de dezintoxicare a organismului, hemoroizi, varice, ciroza, edeme asociate bolilor cardiovasculare.

Contraindicatii: nu se cunosc.

Tinctura de branca ursului.

Heracleum spondylium.

Preparat de Dacia Plant.

Actiuni:

Intern: antispastic digestiv, antispastic uterin puternic si cu actiune rapida, calmant general, carminativ, hipotensor, afrodiziac, reglator al activitatii nervoase, stimulent al activitatii gonadelor, stimulator al imunitatii locale nespecifice (la nivelul renal si genital), tonic general, tonic digestiv, vasodilatator genital, vasodilatator periferic, vermifug, antihisteric, antiblenoragic.

Extern: detersiv, rezolutiv.

Indicatii:

Intern: impotenta hormonala si vasculara, sterilitate masculina, adjuvant in boli venerice (gonoree, sifilis, chlamidia, etc.) anexita, metroanexita, amenoree, sterilitate feminina, frigiditate, menopauza prematura, digestie dificila, balonari frecvente insotite de colici, insuficienta renala, stari de oboseala si epuizare ca urmare a efortului fizic si intelectual exagerat, imbatranire prematura.

Extern: rani purulente, antrax (adjuvant), scleroza multipla (adjuvant), descalcirea parului.

Precautii: supradozarea acestui produs produce reactii de tip alergic, vasodilatatie periferica si hipotensiune. Problemele de prostata manifestate sau latente pot fi activate de aceasta planta, caz in care tratamentul va fi intrerupt pentru o perioada de timp.

Contraindicatii: planta este contraindicata femeilor gravide. Dupa tratamentul extern cu branca ursului este interzisa expunerea la soare, deoarece are proprietati fotosensibilizante.