Genul staphylococcus

GENUL STAPHYLOCOCCUS

Genul Staphylococcus include coci Gram-pozitivi , cu diametrul de 0.8 - 1.5 microni , imobili , nesporulati , in general necapsulati , dar pot fi si capsulate , grupati tipic in ciorchine , datorita separarii incomplete a celulelor fiice in urma diviziunii care are loc in planuri successive perpendiculare intre ele .

Stafilococii sunt aerobi , facultative anaerobi , mai rar microaerofili . Peretele celular contine peptidoglican si acizi teichoici . Sunt catalaza pozitivi .

Genul Staphylococcus este format din 20 de specii , din care mai frecvent izolate la om sunt : S. aureus , S. Epidermidis si S. Saprophyticus .

Staphylococcus aureus este o specie inclusa in categoria microorganismelor conditionat patogene . Termenul de " stafilococ patogen " este folosit in mod special pentru specia Staphilococcus aureus . Implicarea unei tulpini de stafilococ intr-un process infectios trebuie argumentata pe baza unor criterii :

prezenta caracterelor de patogenitate , dintre care cel mai important este coagulaza libera

criteriile cantitative si relatia cu ceilalti constituenti ai florei normale .

Cele mai multe specii de stafilococ ce apartin florei endogene a pielii si mucoaselor nu produc coagulaza .

Aceste specii ( S. epidermidis , S. hominis , S. haemolyticus , S. lentus , S. warneri , S. capitis , S. saccharoliticus , S. auricularis ) , au fost denumite cu termenul de stafilococi coagulaza negative ( SCN ) si sunt considerate saprofite , sau avand potential patogen foarte scazut .

CARACTERE DE PATOGENITATE

Caracterele de patogenitate ale stafilococilor sunt reprezentate de :

Capacitatea de adrenta

Capacitatea de a adera la mucoase , epitelii si endotelii este rezultanta mai multor caracteristici structurale si biochimice

• Prezenta acidului lipoteichoic - cu rol in aderenta la epitelii
• Receptorul pentru fibronectina , cu structura proteica , situate la nivelul peretelui celular
• Clumping factorul ( coagulaza legata ) , receptor pentru fibrinogen

Activitatea antifagocitara a unor componente ale Staphylococcus ( numite si agresine ) : Structurile capsulare , Proteina A , alte proteine hidrofobe , Coagulaza legata.

Capacitatea hipersensibilizanta a unor componente ale peretelui celular . Proteina A , acizii teichoici , pot determina hipersensibilizarea , care explica in mare masura caracterul frecvent recidivant al infectiilor stafilococice .

Prezenta plasmidelor de rezistenta la antibiotice ( factori R )

• Grupul heterogen de factori R responsabili de sinteza -lactamazei
• Asocierea mai multor plasmide la tulpinile stafilococice cu polirezistenta

ENZIME SI TOXINE , extrem de numeroase , pe care Stphylococcus aureus le elibereaza in mediu .

a)     ENZIME

COAGULAZA LIBERA

Activeaza o globulina plasmatica asemanatoare protombinei ( coagulase reacting-factor )

Determina coagularea plasmei umane si de iepure recoltata pe anticoagulant : heparina , citrate , EDTA .

COAGULAZA LEGATA ( CLUMPING FACTOR )

Insolubila - "legata" de suprafata corpului bacterian ( face parte din structura acestuia )

Se leaga de fibrinogen

Favorizeaza depunerea de fibrin ape suprafata bacteriei , cu rol antifagocitar

Coaguleaza fibrina in jurul leziunii si in vasele limfatice , formand un perete ce limiteaza procesul infectios .

FIBRINOLIZINA ( STAFILOKINAZA )

Activator al plasminogenului

Lizeaza cheagul de fibrina poate juca un rol in formarea de embolusuri septice .

4) HIALURONIDAZA

• Hidrolizeaza acidul hialuronic fluidificand substanta fundamentala a tesutului conjuctiv , scade pH , creste permeabilitatea tisulara

5) NUCLEAZA TERMOREZISTENTA ( TERMONUCLEAZA )

Distruge nuclei celulari

6) LIPAZELE

Descompun lipidele din membranele celulare si lipidele tegumentare , scad pH , au rol in tropismul cutanat .

7) LECITINAZA A

Scindeaza lecitinele din membranele celulare

8) CATALAZA

Inactiveaza peroxidul de hidrogen ( il descompune in apa si O₂ ) , H₂O₂ fiind produs de neutrofilul activate , cu rol bactericid .

b)     TOXINE

HEMOLIZINE :

ALFATOXINA ( α - HEMOLIZINA )

Efect citotoxic si citolitic asupra mai multor tipuri de cellule : hematii de om , iepure , berbec , leucocite , fibroblasti . Se insera in membrana citoplasmatica a celulelor tinta si formeaza pori .

BETATOXINA ( - HEMOLIZINA )

GAMA - TOXINA ( χ - HEMOLIZINA )

DELTA TOXINA ( DELTA - HEMOLIZINA )

LEUCOCIDINE

Au o actiune citolitica selective supra polimorfonuclearelor neutrofile si macrofagelor .

Inhiba chemotactismul leucocitelor .

ENTEROTOXINE

• Inhiba reabsortia apei din lumenul intestinal si stimuleaza receptorii ermetici de la nivelul mucoasei digestive fiind implicate in toxiinfectiile alimentare

3. TOXINA EPIDERMOLITICA SI EXFOLIANTA ( EPIDERMOLIZINA )

• Induce la distanta de focarul infectios clivarea intraepidermica la nivelul stratului granulos al tegumentului prin distrugerea cimentului intercellular , aflux lichidian si ruperea desmozomilor .

4. TOXINA SOCULUI TOXIC STAFILOCOCIC - TSST

• Produce rash eritematos , cu sau fara descumare , hipotermie , hipotensiune arteriala , mialgii , varsaturi , diaree , soc .

EPIDEMIOLOGIE

Stafilococii se dezvolta in populatii bogate pe pielea mamiferelor sip e suprafetele cu care acestea vin in contact .

Omul reprezinta principalul rezervor de stafilococ auriu , habitatul natural primar fiind considerat vestibulul nasal ( 30-40% dintre indivizi ) .

Se intalneste , de asemenea in alte regiuni ale organismului : perineu , tract intestinal , cavitate bucala , faringe , conjuctivita , glande mamare .

Anumite categorii profesionale , medici , asistente , personal auxiliar din spitale sunt mai frecvent purtatori de Stafilococ auriu . De asemenea diabeticii , bolnavii hemodializati si , in general , bolnavii cu imunodepresie au o rata mai mare a portajului decat populatia generala .

Stafilococii sunt bine echipati pentru a creste pe tegument la concentratii mari de saruri si lipide . In laborator ei pot creste pe medii continand pana la 10% NaCl .

Stafilococii coagulazo-negativi SCN formeaza microcolonii in jurul deschiderii foliculului pilos , si uneori pe canalele glandelor sebacee .

Stafilococcus epidermidis se situeaza pe primul loc pe tegument ( 85-100% ) , de asemenea predominand in zonele calde si umede . Unele au ca haibitat preferential pielea capului ( S. capitis ) , in special scalpel si fruntea , zone cu glande sebacee numeroase , bine dezvoltate .

Insa SA si SSN exista o relatie cantitativa inversa , SCN constituind alaturi de micrococi si de difteromorfi principalii constituenti ai florei cutanate .

Transmiterea

Transmiterea este in special interumana directa ( contact direct ; transmitere prin intermediul mainilor , in special de la nivelul nasului ) , sau indirecta , prin intermediul alimentelor , sau mediului inconjurator .

Surse de infectie sunt :

leziuni stafilococice deschise

vestibulul nazal

Mediul spitalicesc ofera conditiile cele mai bune pentru aparitia unor tulpini de Staphylococcus aureus cu virulenta crescuta si diseminarea acestora .

FACTORI GENERALI care favorizeaza infectia stafilococica :

malnutritia ( carentele proteice si vitaminice ) , diabetul , etilismul

deficiente immune : congenitale , castigate : tumori , tratament cu citostatice , imunosupresoare , tratament cu corticoizi .

PATOGENITATE

A.    Stafilococul auriu determina infectii superficiale si profunde , fiind considerate prototipul infectiei piogene : produce un puroi gros , cremos , galbui .

I . Infectii cutanate si mucoase

- superficiale : pustule , foliculita , impetigo

- profunde : furuncule , abcese , flegmoane

- hidrosadenita ( infectia glandelor sudoripale )

- infectii ale unghiilor

Infectii de plaga

Conjuctivite

Sinuzite , otite , mastoidite

II. Bacteriemie sau septicemia

III. Localizari metastatice ( secundare ) : oasoase , pulmonare , cardiace , renale

B.    Boli produse de toxine :

Toxiinfectii alimentare , dupa consumul de alimente contaminate

Epidermoliza buloasa a nou-nascutului ( sindrom Leyell infectios , sindromul de piele oparita al nou nascutului ) .

Sindromul de soc toxic stafilococic , descries pentru prima oara in 1978 , la femeile care utilizeaza tampoane intravaginale .

Stafilococii coagulaza-negativi pot determina infectii :

infectii de catater

infectii oculare dupa interventii chirurgicale oftalmologice

endocardite pe valve arificiale

infectii urinare ( la femei )

infectii la subiecti imunodeprimati.

Tratamentul infectiilor stafilococice

Tratamentul cu antibiotice se face conform antibiogramei . Stafilococul auriu poseda mai multe mecanisme de rezistenta la antibiotice , in special producerea de beta-lactamaza si rezistenta la meticilina/oxacilina . Exista tulpini cu rezistenta multipla .

Infectiile profunde beneficiaza in primul rand de tratament chirurgical . Se pot administra peniciline semisintetice , cefalosporine , eritromicina , clindamicina , sau asocieri peniciline semisintetice plus o aminoglicozida .

Antibioticele considerate antistafilococice de rezerva sunt vancomicina si teicoplanina .

Imunoterapia ci stock - vaccine si auto-vaccin stafilococic este eficienta in infectiile recidivante .