Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » referate » geografie
Potentialul de resurse metalifere al unitatilor carpatice din Romania

Potentialul de resurse metalifere al unitatilor carpatice din Romania





Raport de Cercetare

Grant: Potentialul de resurse metalifere al unitatilor carpatice din Romania

Universitatea: Bucuresti

I.   POTENTIALUL DE RESURSE METALIFERE AL PROVINCIEI METALOGENETICE A CARPATILOR  ORIENTALI

1.     CONTEXTUL GEOLOGIC

1.1. Evolutia geologica a Carpatilor Orientali



         Intinsi de la izvoarele Nistrului si Tisei (pana la Valea Buzaului cu o orientare NV – SE, apoi pana la Valea Dambovitei dispusi pe directie E – V) Carpatii Orientali au drept caracteristica principala marea dezvoltare a vulcanitelor neogene si a flisului  Daca marii extinderi a vulcanitelor ii corespunde si cea mai mare dezvoltare spatiala si cantitativa a resurselor metalifere, in zona flisului se constata o activitate si consecinte metalogenetice foarte scazute.

         Carpatii Orientali si-au inceput evolutia prin aparitia unui rift independent de rifturile celorlalte segmente carpatice in zona de jonctiune dintre structurile hercinice transilvane si cele de vorland (marginea placii eurasiatice).

         O prima etapa de evolutie este faza de extensie, desfasurata pe parcursul Triasicului si Jurasicului. Departarea placilor rezultate in urma aparitiei riftului determina nasterea unei zone geosinclinale.

         O a doua etapa o constituie faza de compresiune, desfasurata de la inceputul Cretacicului pana in Sarmatianul inferior. Consecinta compresiunii o constituie formarea Dacidelor (cele timpurii in faza austrica, cele tarzii in faza subhercinica) si Moldavidelor (timpurii si tarzii, in fazele stirica si respectiv moldavica).

         Ultima etapa evolutiva a Carpatilor Orientali o constituie prabusirea unor sectoare ale sale, in urma carora au luat nastere depresiuni posttectonice intramontane, precum si punerea in loc a vulcanitelor neogene.

         Aparitia, evolutia si manifestarea fenomenelor metalogenetice sunt in stransa legatura cu aceasta evolutie geologica.

1.2. Structura geologica

         Aranjamentul structural actual al Carpatilor Orientali oglindeste fidel evolutia lor geologica. Ca urmare, incepand de la vest si continuand catre est, se deosebesc cinci zone :

·       zona vulcanitelor neogene;

·       zona klippelor jurasice si a flisului transcarpatic;

·       zona cristalino – mezozoica (central - carpatica);

·       zona flisului carpatic;

·       zona de molasa (Depresiunea Pericarpatica).

         Activitatea metalogenetica s-a manifestat si consecintele ei s-au materializat si pastrat, in ordinea descresterii intensitatii si importantei economice, in zona vulcanitelor neogene, zona cristalino – mezozoica si, la un nivel foarte scazut, in zona flisului carpatic. Numai aceste zone vor fi prezentate, succint, in continuare.

1.2.1. Zona cristalino - mezozoica

         Situata in partea centrala a Carpatilor Orientali, zona cristalino – mezozoica  are o mare extindere (de la granita de nord a tarii pana la Valea Dambovitei) si cantoneaza acumulari si zacaminte metalifere importante atat ca numar cat si ca potential de resurse.

         In istoria evolutiei sale geologice se deosebesc doua etape evolutive : prealpina (cand s-au format sisturile din componenta fundamentului cristalin) si alpina (preaustrica si postaustrica, cand s-a format invelisul alpin).

         Structura care a luat nastere este impartita in trei compartimente : nordic (moldav), median (Persani) si sudic (Leaota, Bucegi, Piatra Mare).

A. Fundamentul cristalin

         S-a format si a evoluat prealpin, in orogenezele prebaikaliana, baikaliana si hercinica.

         In compartimentul nordic are o mare extindere, de la granita de nord a tarii pana in zona Ciuc, pe aproape 240 km. Spre est vine in contact cu zona flisului iar spre vest formeaza promontoriile Bistrei, Vaser si Rodna, despartite de depresiunile Ruscovei (primele doua) si Borsa (a doua si a treia).

         In celelalte compartimente apare pe spatii mult mai restranse, in insula de la Garbova (cel median) si in culmea Leaota (sudic).

         In ansamblul fundamentului cristalin se disting sisturi cristaline si magmatite. In cadrul primelor se deosebesc trei grupe de entitati litologice  :

·       sisturi cristaline mezometamorfice;

·       sisturi cristaline epimetamorfice;

·       sisturi cristaline ankimetamorfice.

a.  Sisturile cristaline

         Au rezultat in urma orogenezelor prebaikaliana, baikaliana si hercinica si sunt constituite din trei grupe de entitati litologice  :

·       sisturi cristaline mezometamorfice;

·       sisturi cristaline epimetamorfice;

·       sisturi cristaline ankimetamorfice.

a1. Sisturile cristaline mezometamorfice        

         Au rezultat in urma orogenezei  prebaikaliene si se intalnesc in promontoriile Bistra si Vaser, precum si in muntii Bistritei, Rarau, Haghimas, Persani (Garbova).

         Din punct de vedere petrografic se disting : seria de Haghimas - Rarau – Bretila si seria de Rebra – Barnar.

         Prima serie cuprinde un complex inferior (micasisturi, gnaise si amfibolite) si unul superior (micasisturi, paragnaise), ambele strabatute de intruziuni (granitoide).

         Seria de Rebra – Barnar este alcatuita din trei complexe litologice distincte :

-        complexul inferior, care contine micasisturi, sisturi amfibolice si sisturi sericito – cloritoase;

-        complexul mediu, reprezentat printr-o formatiune carbonatica (calcare si dolomite cristaline, cu intercalatii de micasisturi si sisturi sericitoase) cu important rol metalogenetic;

-        complexul inferior, constand in sisturi grafitoase si sisturi cuartitice.

a2. Sisturile cristaline epimetamorfice

         S-au format in urma orogenezei baikaliene si afloreaza in toate cele trei compartimente, unde poarta denumiri diferite : seria de Tulghes (compartimentul nordic), seria de Garbova (median), seria de Leaota (sudic).

         Seria de Tulghes are trei complexe :  inferior (calcare, sisturi sericitoase, cuartite, sisturi grafitoase), mediu (cuartite grafitoase, calcare, cuartite cu mangan) si superior (sisturi cuartitice grafitoase, sisturi sericito – grafitoase cu sulfuri).

         Seria de Garbova se intalneste doar in masivul cu acelasi nume din Muntii Persani si este constituita din metagrauwake, sisturi sericito – cloritoase si filite.

         Seria de Leaota are o aparitie exclusiva in Muntii Leaota si este alcatuita din amfibolite si sisturi sericitice.

a3. Sisturile cristaline ankimetamorfice

         Au luat nastere in orogeneza hercinica. Prezinta varsta Carbonifer - Permiana si se intalnesc doar in compartimentul nordic (Rodna, Bistrita). In cadrul lor se deosebesc mai multe serii.

         Seria de Repedea a fost descrisa in Muntii Rodnei . Prezinta urmatoarele cinci complexe :

vulcanogen – bazal (sisturi verzi, sisturi sericito – grafitoase, uneori calcare), detritogen grafitos inferior (sisturi sericito – grafitoase cu intercalatii de cuartite negre, metaconglomerate si sisturi verzi), vulcanogen mediu (metatufuri, metabazite), detritogen grafitos superior (metaconglomerate, cuartite negre, sisturi grafitoase, sisturi cloritoase, calcare, etc.), vulcanogen superior (metatufuri bazice, sisturi sericito – cloritoase, metatufuri acide).

         In anticlinalul Bretila, imbracand sisturile cristaline mezometamorfice, se intalneste seria de Rusaia. Este constituita din dolomite, calcare, metaconglomerate, sisturi sericitoase.

         In regiunea Iacobeni – Vatra Dornei apare seria de Argestru (brecii, conglomerate, depozite argiloase, etc.). Se mai cunosc seriile de Tibau si de Maramures (ambele datate Carbonifer inferior), de Izvorul Muresului, de Damuc, etc.

b.     Magmatitele

         Se considera ca sunt magmatite prebaikaliene unele corpuri intrusive (granitoide) aflate in sisturile cristaline mezometamorfice, din Muntii Rodnei si Muntii Haghimas.

         Desi sisturile epimetamorfice se intalnesc in toate compartimentele, ele contin magmatite baikaliene (granite si filoane granitice) doar in cel sudic, in seria de Leaota (de exemplu la Albesti).

         In sisturile cristaline ale seriei de Tulghes sunt incluse sienitele alcaline de la Ditrau, considerate a fi hercinice.

B.  Invelisul alpin

         Etapa evolutiei alpine a zonei cristalino – mezozoice s-a concretizat in aparitia unui invelis sedimentar, impartit in preaustric (cu formatiuni  geologice de varsta Triasic inferior – Cretacic inferior, impartite in suitele bucovinica si transilvana) si postaustric (sau posttectonic, cu formatiuni ce au luat nastere in intervalul Cretacic superior – Miocen, cand zona s-a comportat rigid).

         Cu cele doua componente ale sale, preaustrica si posttectonica se intalnesc in toate cele trei compartimente

1.2.2. Zona vulcanitelor neogene        

        

         Incepand probabil din Paleogen si pana in Cuaternar inferior, insa cu manifestare maxima in Neogen, la contactul Carpatilor Orientali cu Depresiunea Transilvaniei s-a produs o intensa activitate magmatica (vulcanica si intrusiva). Se considera ca a fost rezultatul subducerii spre vest a unor fragmente de crusta oceanica precum si a crustei terestre.

         S-au pus in loc roci intermediare, in principal andezite, de compozitie calco – alcalina, local si roci acide, evoluandu-se in final catre roci bazice.

         Zona se separa in trei sectoare cu caracteristici bine individualizate : nordic, mijlociu si sudic.

A.    Sectorul nordic

         Cuprinde arealul muntilor Oas si Gutai. Rocile magmatice acopera intinse suprafete, din marginea Depresiunii Panonice pana in marginea Depresiunii Sighetului. Ele sunt rodul activitatii vulcanice intermitente desfasurate din Badenian pana in Cuaternar inferior, pe parcursul a trei cicluri.

         Ciclul Badenian are un caracter predominant exploziv si a condus la formarea de lave riolitice si riodacitice. Piroclastitele alterneaza cu depozite sedimentare badeniene in cadrul unor formatiuni vulcanogen – sedimenrare.

          Ciclul Sarmatian – Pliocen inferior s-a manifestat printr-o intensa activitate efuziva (piroclastite, lave andezitice si dacitice) si prin faze de metalogeneza. Intr-o prima faza a vulcanismului (Sarmatian inferior si mediu) iau nastere andezitele de Seini si andezitele de Sindileu.

A doua faza genereaza dacitele de Ilba, Firiza, Ulmoasa, Danesti, apoi andezitele de Piscuiatu, Colbu, Suior si Highis. Ultima faza (Pontian) este responsabila de punerea in loc a andezitelor de Jereapan, Firiza, Breze.

         Ciclul Pliocen mediu – Cuaternar inferior a dat nastere andezitelor de Mara, Sapanta, Ilba, Gutai si Pleasca, nemanifestandu-se metalogenetic.

B.    Sectorul mijlociu

         Este constituit deobicei din corpuri intrusive aflate in sisturi cristaline sau in formatiunile sedimentare paleogene. Lipsesc total piroclastitele iar curgerile de lave sunt rare.

         Sectorul acopera suprafata muntilor Tibles, Rodna, Toroiaga si Bargau. Atrage atentia in special corpul Toroiaga, de care este legata o faza de mineralizare responsabila de formarea sulfurilor complexe din zona Baia Borsa.

C.    Sectorul sudic

         Cuprinde arealul muntilor Calimani, Gurghiu si Harghita, in care sunt prezente numeroase acumulari metalifere, precum si o parte din Muntii Persani.

         In principiu, peste formatiunile fundamentului (cristalinul sau depozitele mezozoice de flis ale Carpatilor Oriientali, formatiunile mio – pliocene ale Depresiunii Transilvaniei) s-au depus produsele unui vulcanism manifestat in doua etape. Prima, cu caracter exploziv, a determinat aparitia unei formatiuni vulcanogen – sedimentare. A doua a generat suprastructurile vulcanice constituite din curgeri de lave si piroclastitele lor.

         In afara de numeroase edificii vulcanice in sectorul sudic se intalnesc si o multitudine de curpuri intrusive.

1.2.3.     Zona flisului carpatic

         Alcatueste o banda continua in lungul Carpatilor Orientali, de la Valea Sucevei (in nord)

La Valea Dambovitei (in sud).

         Este marginita la vest de zona cristalino – mezozoica, de care se desparte prin  linia central – arpatica si la est de zona de molasa, de care este separata prin intermediul liniei tectonice externe.                                    

         Semnificatia si importanta sa metalogenetica este redusa, daca consideram sarurile substante nemetalifere, in sens clasic (desi ele sunt si surse de metale, sodiul si potasiu obtinandu-se prin electroliza sarurilor lor topite).

         Structural si stratigrafic se disting doua subzone, fiecare cu unitatile sale tectonice :

·       Subzona flisului intern, cu doua unitati tectonice :

-        unitatea de Ceahlau;

-        unitatea de Teleajan;  

                *    Subzona flisului extern, cu trei unitati :

-        unitatea  de Audia;

-        unitatea de Tarcau;

-        unitatea de Vrancea.

         Spatial ele se succed de la vest la est, fiecare unitate incalecand peste cea de la estul ei, iar temporar de la miscarile austrice la cele moldavice.

A  Subzona flisului intern

         Prezinta o structura in panze, ce s-a realizat din faza austrica pana in faza subhercinica. Este prinsa la vest sub zona cristalino – mezozoica si incaleca la est, marginita de linia tectonica interna, peste subzona flisului extern.

         Cuprinde depozite tithonian – coniaciene, cu caracter predominant detritic, acumulate intr-un mediu marin normal, fata de flisul extern, unde mediul era euxinic.

         In zona sudica (intre Teleajan si Dambovita) se intalneste, transgresiv peste flis, un invelis posttectonic.

B.    Subzona flisului extern

         Prezinta aceeasi structura ca si subzona flisului intern, cele trei unitati ale sale fiind panze de sariaj suprapuse, de la vest spre est. A luat nastere ca urmare a miscarilor derulate din faza subhercinica pana in faza moldavica. Suporta subzona flisului intern si incaleca, de-a lungul liniei tectonice externe, peste zona de molasa.

         Cuprinde depozite acumulate in intervalul Valanginian – Helvetian, inainte de individualizarea sa ca unitate tectonica. Intereseaza metalogenetic formatiunea sisturilor negre,depusa in mediu euxinic, de varsta hauterivian – albiana si in special complexul bazal sferosideritic (continand concretiuni sferoidale sau lentile de siderit), alcatuit din sisturi argiloase negre, bituminoase, argilite si gresii calcaroase.

         In zona sudica , ca si in cazul flisului intern, se intalneste un invelis posttectonic depus in intervalul Helvetian – Moetian.

2.  PROCESE METALOGENETICE

2.1. Metalogeneza ciclului sedimentar – magmatic din Proterozoic mediu        

         Urmele acestei activitati sunt evidentiate in formatiunea carbonatica a seriei de Rebra – Barnar, din fundamentul cristalin al zonei cristalino – mezozoice. Este vorba de o mineralizatie de plumb si zinc, stratiforma, singenetica, magmatica, de tip Mississippi Valley, metamorfozata regional in faciesul amfibolitelor cu almandin (Guset, Curatel, Valea Blaznei).

2.2. Metalogeneza ciclului sedimentar – magmatic Proterozoic superior – Cambrian

         S-a manifestat printr-o intensa activitate hidrotermal – sedimentara la nivelul seriei de Tulghes.

         S-au format, in primul rand, in Muntii Bistritei, probabil in Cambrian, acumulari de mangan (de fapt mangan si fier), predominant carbonatice, de tip Iacobeni, ulterior metamorfozate. Ele se intalnesc la nivelul si in legatura cu cuartitele negre din complexul mediu al seriei de Tulghes.

         Se pot enumera in acest sens acumularile : Dadu – Carlibaba, Oita, Tolovanu, Iacobeni, Cosna, Brosteni, Saru Dornei, Dealul Rusului, Dealul Boambei si Borca.

         Tot la nivelul cuartitelor negre din complexul mediu al seriei de Tulghes trbuie amintit zacamantul hidrotermal – sedimentar, metamorfozat, de baritina, zinc si pirita, de la Holdita – Brosteni (Muntii Bistritei).

         Au luat nastere, in al treilea rand, acumulari si zacaminte de minereuri singenetice, astazi metamorfozate, continand pirita si sulfuri de cupru, plumb, zinc, de tipul Kuroko s.l., in legatura cu vulcanismul riolitic Cambrian din complexul superior al seriei de Tulghes.

         Ele sunt cunoscute si localizate la Novat – Novicior, Baia Borsa – Gura Baii, Baia Borsa – Burloaia, Baia Borsa – Dealul Bucatii, Izvorul Ursului, Fundu Moldovei, Prasca, Valea Putnei, Giumalau, Colbu, Basca – Izvorul Giumalau,  Fagu, Crucea, Lesu Ursului, Lesu Ursului  - Valea Lesului, Lesu Ursului – Valea Ursului, Lesu Ursului – Isipoaia, Holdita – Brosteni, Medias, Balan, Fagu Cetatii.

         Toate aceste minereuri singenetice au fost supuse unui metamorfism regional, probabil caledonian timpuriu, in faciesul sisturilor verzi, local fiind afectate si de metamorfismul hercinic si de tectogeneza alpina.

2.3. Metalogeneza ciclului hercinic

         In legatura cu seria de Bretila, in Muntii Bistritei , este semnalata o mineralizatie hidrotermal – sedimentara,metamorfozata, de fier. Ea se gaseste la Rusaia si consta in lentile si diseminari de hematit, magnetit, cuart, ankerit.

         Concentratii singenetice de pirita si sulfuri, se pare fara importanta economica, se cunosc la Izvorul Cepii, in Muntii Rodnei. Mineralizatia, constand din pirita, blenda, galena, caslcit si cuart, rodul unei activitati hidrotermal – sedimentare, formeaza strate si lentile concordante, a fost metamorfozata regional in faciesul sisturilor verzi.

         Tot acestei metalogeneze i se atribuie mineralizatiile filoniene, metamorfozate, de carbonati de fier si sulfuri (fier, cupru, plumb, zinc) din Muntii Rodnei (Canal Tibau) si Bistritei (Fluturica Carlibaba). Minereul, care se gaseste sub forma de lentile, budine, corpuri neregulate si diseminari, este pozitionat la nivelul seriei se Tulghes.

2.4. Metalogeneza ciclului alpin

        Este cea mai intensa si complexa metalogeneza, fiind responsabila de formarea si acumularea celui mai mare numar de metale.

         In Muntii Giurgeu, se constata existenta unor mineralizatii hidrotermale de molibden, legata de masivul alcalin de la Ditrau. La Aurora – Ditrau , in sienite cataclazate, apar filoane cu molibdenit, fluorina, pirita, blenda si galena. La Jolotca – Ditrau, in complexul rocilor dioritice – hornblenditice, cantonate se gasesc filoane si impregnatii  cu pirita, blenda, galena, calcopirita, pirotina, molibdenit, xenotim, etc.

         Cea mai mare importanta o au mineralizatiile asociate magmatitelor neogene, in marea lor majoritate hidrotermale.

         Acumularile aurifere se regasesc in Muntii Oas (Bixad, Camarzana), Muntii Gutai (Sasar, Racsa, Borzas, Valea Rosie) si in Muntii Calimani (Stanceni).

          Acumulari aurifer – polimetalice s-au format in Muntii Gutai (Ilba – Handal, Cicarlau, Dealul Crucii,Baia Sprie, Suior).

          Acumulari polimetalice cu caracter aurifer au luat nastere  in Muntii Oas (Ghezuri, Socea – Batarci, Penigher), Muntii Gutai (Valea Baii Nord, Valea Colbului, Nistru, Limpedea, Tyuzosa, Baita, Wilhelm, Herja, Baia Sprie, Baia Sprie – Est, Cavnic –Boldut, Cavnic – Roata, Strambu – Baiut, Jereapan, Baiut, Strambu, Varatec), Muntii Tibles (Tibles), Muntii Maramures (Toroiaga) si Muntii Calimani (Colibita).

         Acumulari polimetalice apar in Muntii Gutai (Strambu - Baiut), Muntii Rodnei (Izvoru Rosu, Valea Vinului, Cobasel) si in Muntii Tibles (Cisma, Coasta Ursului).

         Mineralizatii de mercur s-au format in Muntii Oas (Camarzana) si Muntii Harghita (Cocoizas, Santimbru).

         Tot in legatura cu ciclul alpin sunt semnalate numeroase mineralizatii de fier in Muntii Calimani (Negoiul Romanesc), Muntii Ciuc (Madaras - Ciuc), Muntii Harghita (Vlahita, Tambuc, Lueta, Lazu – Varghis, Chirui, Paraul Lanii) si in Bazinul Baraolt (Filia, Herculian).

         Acumulari de cupru tip porphyry (Cu, Au , Mo) se cunosc in Muntii Gurghiu (Sumuleu - Gurghiu) si Harghita (Ostoros, Madaras - Harghita).         

2.      RESURSELE CARPATILOR ORIENTALI

         Din cele trei subprovincii metalogenetice ale Carpatilor Orientali au fost identificate si cuantificate resurse de minereuri metalifere doar in subprovinciile cristalino – mezozoica si cea asociata magmatismului neogen.

         In subprovincia metalogenetica asociata flisului acumularile de sferosiderite si lentile sideritice existente n-au facut pana in prezent obiectul unor cuantificari de resurse.  De asemenea, nu au fost luate in considerare sarurile (de sodiu, de potasiu, de bariu), cu resurse  uneori considerabile (mai ales cele de sare gema), deoarece din ele nu se extrag metalele continute, fiind considerate substante nemetalifere.

         Notiunea de resursa identificata este folosita in acceptiunea americana (Bureau of Mines) a termenului. In sensun noii clasificari internationale (ONU), de curand introdusa oficial si in Romania, resursele redate in cele ce urmeaza se refera  la resursele identificate, resursele valorificabile si rezervele exploatabile, la un loc.

         Au fost luate in considerare minereurile de fier, minereurile de mangan, de fier si mangan, polimetalice, cuprifere, pirita, auro – argentifere, aluminifere, de mercur, de molibden, de titan si nisipurile grele. Cantitatea totala de minereuri cuantificata este de aproximativ 0,5 miliarde tone.

 

2.1. RESURSELE MINEREURILOR DE FIER

         Minereurile continand fier ca element principal sunt oficial (conform clasificarii ANRM) impartite in minereuri de fier si minereuri de fier cu continut scazut.

         Din prima categorie (avand continuturi de 18 – 33 % Fe) fac parte acumularile Rodna – Valea Vinului, Bodvai, Lueta, Madaras, Delnita (inclusiv sectorul central) si Negoiul Romanesc. Ca minereu cu continut scazut (aproximativ 14 % Fe) este considerat cel de la Jolotca (hornblendite).         



         Impreuna, cele doua tipuri de minereuri totalizeaza in jur de 55 milioane tone, reprezentand 10 % din cantitatea totala de minereuri a provinciei metalogenetice a Carpatilor Orientali.

2.2. RESURSELE MINEREURILOR DE MANGAN

         Minereurile de mangan sunt oxidice, carbonatice si rar carbonatice si silicatice. Ele sunt cantonate in acumulari si zacaminte de mici dimensiuni, precum : Caprarie, Colacu, Colacu – Orata,  Dealul Rusului, Drancani, Filimon Sarbu, Nepomuceni, Orata – Botus, Pui – Suharzel, Sarisor – Paraul Rosu, Sihastrie, Ulmi, Argestrut, Arsita, Dadu – Carlibaba, Oita, Tolovan, Mandrileni, Tolovan – Tiganea.

         Resursele de minereuri sunt sub 7 milioane tone, constituind 1,2 % din totalul resurselor de minereuri identificate in Carpatii Orientali.

2.3. RESURSELE MINEREURILOR DE FIER SI MANGAN

         Acest tip de minereuri au cele doua metale din componenta in proportii aproape egale. Au fost cuantificate doar la Razoare, atat in perimetrul actualei exploatari cat si in cel in care s-a efectuat explorarea.

         Resursele cuantificate sunt aproape 20 milioane tone de minereu si reprezinta 3,5 % din cantitatea totala de minereuri a provinciei metalogenetice a Carpatilor Orientali.

2.4. RESURSELE DE MINEREURI POLIMETALICE

         Minereurile polimetalice din Carpatii Orientali contin plumb si zinc ori plumb, zinc si cupru. Ele au fost identificate in cele mai numeroase zone din intreaga provincie metalogenetica. Dintre acestea, in peste 8o de obiective au fost cuantificate resurse.

         Resursele identificate de minereuri polimetalice, existente in subprovincia cristalino – mezozoica si subprovincia asociata magmatismului neogen depasesc 160 milioane tone.  Ele reprezinta aproape 30 % din cantitatea de resurse cuantificate la nivelul provinciei metalogenetice a Carpatilor Orientali.

2.5. RESURSELE DE MINEREURI CUPRIFERE

         Minereurile cuprifere din Carparii Orientali sunt de doua feluri : minereu de cupru si minereu de pirita cuprifera.

         Minereul de cupru reprezinta 89 % din intreaga resursa identificata de minereu cuprifer. El se gaseste la : Anies – Bazdaga, Balan, in trei perimetre din zona Fagu Cetatii, in trei perimetre din zona Baia Borsa, Baita, in patru perimetre din zona Ilba, Nistru, in trei perimetre din zona Viseu, Faraoane – Iacobeni, Fundu Moldovei, Izvorul Ursului,  in noua perimetre din zona Lesu Ursului, Mestecanis, Pojorata – Izvorul Giumalaului, in trei perimetre din zona Valea Putnei, Baiut – Cisma, Dealul Negru – Humboldt, Rosia, Manaila si Gura Baii – Macarlau.

         Pirita cuprifera a fost intalnita si cuantificata la Anies si in trei perimetre din zona Lesu Ursului. Resursele cuantificate de minereuri cuprifere sunt comparabile  cu resursele minereurilor de fier si sunt in jur de 60 milioane tone.

2.6. RESURSELE DE ROCI ALUMINIFERE

         Singura resursa alumunifera a Provinciei metalogenetice a Carpatilor Orientali este cea de sienite nefelinice de la Ditrau. Resursele identificate depasesc 130 milioane tone si reprezinta aproape 24 % din cantitatea de resurse de minereuri determinate la nivelul provinciei metalogenetice a Carpatilor Orientali.

2.7. RESURSELE DE MINEREURI AURIFERE SI AURO – ARGENTIFERE

         In cuantificarea acestor minereuri, din cauza caracterului secret al datelor, probabil nu au fost luate in considerare chiar toate cantitatile si acumularile existente, in care au fost cercetate si determinate resurse. Estimarile efectuate nu sunt insa departe de realitate intrucat eventualele alte acumulari existente, in relatie genetica cu magmatismul neogen, nu contin resurse substantiale.

         Resursele existente de minereuri aurifere reprezinta probabil sub 3 % din resursele de minereuri cuantificate la nivelul provinciei metalogenetice a Carpatilor Orientali.

2.8. RESURSELE DE MINEREU CU TITAN SI NISIPURI CU MINERALE GRELE

         Minereul cu titan (roca ultrabazica cu titan) se gaseste identificat si cuantificat doar la Jolotca, in judetul Harghita. Pe langa titan minereul mai contine fier si pentoxid de fosfor. Resursa cuantificata depaseste 35 milioane tone de minereu.

         Nisipurile cu minerale grele se gasesc intr-unul din perimetrele zonei Ditrau. Contine ilmenit, zircon, titanit si magnetit. Resursele existente, cuantificate, nu ating 50 milioane tone de nisip.

2.9.  RESURSE DE ALTE MINEREURI

        In afara de minereurile amintite exista si alte tipuri pentru care au fost cuantificate resurse, dar acestea au o semnificatie cantitativa neglijabila.

         Pirita a fost cercetata si cuantificata la Rodna, in perimetrele  Valea Vinului, Izvorul Rosu – Valea Vinului, Valea Vinului – Zapp si Cobasel. Resursele ating abia 3 milioane tone.

         Minereu de mercur, aproximat la aproape 4 milioane tone se gaseste la Santimbru – Ciumani iar cel de molibden, in cantitati duble este semnalat si cercetat la Jolotca. In afara de molibden minereul contine si pamanturi rare.

II.   POTENTIALUL DE RESURSE METALIFERE AL PROVINCIEI METALOGENETICE A CARPATILOR  MERIDIONALI

CONTEXTUL GEOLOGIC

1. Evolutia geologica a Carpatilor Meridionali

Cu o orientare generala E-V, Carpatii Meridionali se intind (in acceptiunea geologica, cea geografica diferind substantial) de la Valea Dambovitei, in est, pana la Dunare si marginea Depresiunii Panonice, in vest. Prezinta la nord Depresiunea Transilvaniei si culoarul Muresului iar spre sud se margineste cu Platforma Valaha.

In timpurile prealpine, inca din Proterozoic inferior, au existat doua arii de sedimentare care au avut o evolutie diferita, prima spre vest si nord-vest (denumita domeniul getic) iar a doua spre est si sud-est (cunoscuta ca fiind domeniul danubian). Cele doua domenii, de fapt geosinclinale in care se desfasurau procese de sedimentare, erau despartite in timpurile prebaikaliene printr-un prag, denumit cordiliera getica. In arealul lor s-au format sisturi cristaline mezometamorfice, cu un grad de metamorfism ceva mai avansat in domeniul getic, unde sunt puse in loc si granitoide. In domeniul danubian se cunosc amfibolite, rezultatul metamorfozarii produselor unui magmatism bazic initial.

In Proterozoic superior se reia sedimentarea in ambele domenii iar in urma fazei baikaliene iau nastere sisturi cristaline epimetamorfice. In domeniul danubian s-au pus in loc granitoide (granite, granodiorite, diorite).

In Paleozoic deosebirile si evolutiile celor doua domenii, care redevin geosinclinale la inceputul acestei ere, sunt tot mai accentuate. Domeniul danubian isi incheie evolutia in urma orogenezei caledoniene iar depozitele acumulate se transforma in sisturi cristaline ankimetamorfice, incadrate in seria de Tulisa. Magmatismul initial conduce aici la formarea de serpentinite si gabrouri. Domeniul getic continua sa evolueze pana in Carbonifer, cand (dupa ce a functionat in orogeneza caledoniana si in prima parte a orogenezei hercinice) in urma fazei sudete isi incheie activitatea. Iau nastere sisturi cristaline epimetamorfice si se pune in loc granitoidul de la Sichevita.

Incepand din Triasic, in domeniul getic si din Jurasic, in domeniul danubian, se instaleaza geosinclinalul alpin. Cele doua domenii continua sa fie separate, ca si in etapele anterioare cand au functionat tot ca geosinclinale, de cordiliera getica. Cordiliera se accentueaza treptat, datorita miscarilor precursoare fazei austrice, iar in estul ei ia nastere fosa de Severin (unde se acumuleaza depozite de flis).

In faza austrica, cristalinul getic (impreuna cu invelisul sau sedimentar) este impins peste fosa de Severin iar celelalte fose ale domeniului danubian sunt cutate si capata tendinta de incalecare spre est. Ulterior sedimentarea continua cu depunerea depozitelor din Cretacicul superior.

In faza laramica, sariajul domeniului getic continua cu si mai mare intensitate, acoperind si restul foselor domeniului danubian. In final ia nastere Panza Getica, care sta peste Autohtonul Danubian  prin intermediul Panzei de Severin, care a servit drept lubrefiant de alunecare. Tot in faza laramica, urmare a ridicarii zonei muntoase (masivele cristaline cu invelisul lor sedimentar), s-a format in fata acesteia o depresiune premontana care a functionat ca arie de sedimentare in Paleogen si Neogen. Denumita Depresiunea Getica (sau zona de molasa), ea se uneste spre est si nord-est cu Depresiunea Moldo-Valaha, impreuna cu care alcatueste Depresiunea Pericarpatica.

Apoi, in zona Carpatilor Meridionali nu s-au mai produs decat efecte rupturale, ce au condus la aparitia unor bazine posttectonice in Paleogen (Lovistei, Petrosani, Hateg) si in Neogen, dupa faza stirica (Caransebes, Mehadia, Bozovici, Sichevita, Culoarul Dunarii, Bahna, Balta, Baia de Arama), precum si efecte de eroziune, care au inlaturat in unele portiuni Panza Getica.

1.2. Structura geologica

Aranjamentul structural actual al Carpatilor Meridionali oglindeste fidel si este o consecinta a evolutiei lor geologice. In cuprinsul acestui segment carpatic, mai putin important din punct de vedere al potentialului metalifer decat celelalte doua segmente, se deosebesc urmatoarele unitati structurale :

·       Autohtonul Danubian;

·       Panza Getica;

·       Panza de Severin;

·       Depresiunea Getica;

·       Depresiuni intramontane.

Activitatea metalogenetica s-a manifestat si consecintele ei s-au materializat si pastrat, in ordinea descresterii intensitatii si importantei economice, in Panza Getica, Autohtonul Danubian si, la un nivel foarte scazut, in Panza de Severin. Numai aceste zone vor fi prezentate, succint, in continuare.

1.2.1. Panza Getica

     Acopera cea mai mare suprafata din Carpatii Meridionali si cuprinde cele mai multe masive  (Fagaras, Cozia, Lotru, Cibin, Sebes, Poiana Rusca, Dognecea, Semenic, Locvei) care inconjoara autohtonul din trei parti, delimitandu-l ca o semifereastra, la care se adauga unele petice de acoperire (Muntii Godeanu, Platoul Mehedinti, peticul Bahna si mici petice pe Valea Cernei).

S-a individualizat in urma fazei laramice si cuprinde masive cristaline prealpine, un invelis sedimentar prealpin si alpin, corpuri magmatice (banatite).

A.    Masivele cristaline prealpine     

Cuprind formatiuni care au luat nastere pe parcursul evolutiei in trei cicluri tectono-magmatice:prebaikalian, baikalian, hercinic.

a.Ciclul prebaikalian

Cuprinde formatiuni de geosinclinal metamoefozate in facies de mezozona, intr-un ciclu prebaikalian (probabil daslandian). Au rezultat sisturi cristaline mezometamorfice, la care se adauga, subordonat, sisturi epimetamorfice formate datorita retromorfismului in orogenezele ulterioare, precum si o serie de magmatite.

 In masivul Fagaras, cu o structura de monoclin, se gaseste seria de Cumpana. Este constituita din patru complexe petrografice: gnaise cu feldspat potasic (in baza), paragnaise si micasisturi, sisturi verzi (sisturi cristaline mezometamorfice retromorfozate), micasisturi filitoase.

In muntii Lotru, Cibin si Sebes apar sisturi cristaline mezometamorfice din seria de Sebes-Lotru, impartite in patru complexe petrografice: gnaise cu cordierit si sillimanit (la partea inferioara), amfibolite si gnaise cuarto-feldspatice, gnaise feldspatice, micasisturi cu granati, staurolit si disten. In unele zone (Muntii Sebes) sisturile sunt puternic retromorfozate si prezinta intruziuni de migmatite si filoane de pegmatite.

In Muntii Poiana Rusca exista sisturi cristaline mezometamorfice si epimetamorfice, despartite de falia Cincis-Vadu Dobrii-Ruschita-Tincova, primele, aflate in compartimentul sudic, incaleca peste celalalte. Impreuna formeaza patru complexe petrografice: paragnaise cu biotit, micasisturi cu almandin, sisturi muscovito-cloritice, filite sericito-cuartitice.

Muntii Semenicului cuprind doua serii, cea de Sebes-Lotru la partea inferioara, peste care urmeaza seria de Minis. Prima serie este compusa din cinci complexe, care, enumerate din baza catre partea superioara, se prezinta astfel:  paragnaise cu sillimanit si roci carbonatice, paragnaise si gnaise cuarto-feldspatice, cuartite, micasisturi, amfibolite si formatiuni manganifere. Seria de Minis cuprinde sisturi epimetamorfice care apartin aceluiasi ciclu tectono-magmatic cu seria anterioara dar metamorfozate mai slab. Se intalnesc in continuitate de sedimentare: micasisturi, sisturi amfibolice, cuartite grafitoase. 

Sisturi cristaline formate in ciclul prebaikalian mai apar in petice de acoperire precum Godeanu, Bahna si zonele Portile de Fier-Mehedinti, Valea Cernei, Valea Cernei, sudul Muntilor Valcan (Valari).

Magmatitele prebaikaliene au fost puse in loc sub forma unor corpuri de granitoide, in general cu dimensiuni reduse. Se pot cita in Muntii Semenic corpurile Poneasca si Buchin iar in sudul Muntilor Poiana Rusca corpul Criva.

b. Ciclul baikalian

Incepe in Proterozoicul superior, dupa o faza de peneplenizare, prin regenerarea domeniului getic. S-au acumulat formatiuni vulcano-sedimentare, metamorfozate ulterior regional in faciesul sisturilor verzi si transformate in sisturi cristaline epimetamorfice. Astazi se intalnesc pe arii restranse in muntii Lotru-Cibin-Sebes si Semenic sau formeaza in intregime muntii Locvei si Dognecei.

In muntii Lotru-Cibin-Sebes s-au descris trei complexe (enumerate din baza catre partea superioara) litostratigrafice (de Sibisel, de Cisnadioara, de Rasinari), acelas numar de complexe dar cu alcatuire diferita (migmatitic, detritogen-vulcanogen bazic, detritogen-vulcanogen acid) fiind identificate si in Muntii Semenic.

Muntii Locva cuprind in partea lor vestica seria de Lescovita, alcatuita din complexele sisturilor tufogene-magmatogene bazice, sisturilor terigene, sisturilor cu stilpnomelan. In partea estica se distinge seria de Locva, compusa dintr-un  complex al gnaiselor inferioare si unul al sisturilor porfiroblastice cu albit.

In partea de vest a Muntilor Dognecea apare seria gnaisica micafera iar in cea estica seria sisturilor verzi.

In ciclul tectono-magmatic baikalian magmatismul s-a manifestat cu o mica intensitate si pe areale restranse. Au luat nastere corpuri magmatice de dimensiuni reduse in muntii Fagaras (Basca Fierului), Lotru si Sebes.

c. Ciclul hercinic

A inceput in Paleozoic inferior, cand, pe structurile baikaliene peneplenizate a luat nastere un nou geosinclinal si s-a incheiat in Carbonifer, odata cu diastrofismul din faza sudeta. Au luat nastere sisturi cristaline epimetamorfice ce se intalnesc doar in Muntii Poiana Rusca, la nord de falia Cincis-Vadu Dobrii-Ruschita-Tincova.

Prezinta o grosime de peste 10 km si cuprinde in baza seria de Batrana, apoi seria de Govajdia (complexul sisturilor cuartitice sericito-cloritoase si complexul sisturilor grafitoase), seria de Ghelar si seria de Pades (complexul sisturilor sericito-cloritoase si dolomitelor, complexul sisturilor sericito-cloritoase supradolomitic, complexul sisturilor cloritoase si metatufurilor acide).

In acest ciclu a luat nastere si granitoidul de la Sichevita, dovada singulara a magmatismului hercinic.

B.    Invelisul sedimentar

Desi consolidat in faza sudeta si supus peneplenizarii, domeniul getic va prezenta local si zone de acumulare in care se depun depozite continentale cu carbuni. Iau nastere astfel formatiuni sedimentare de varsta Carbonifer superior si Permian inferior, ce constituie invelisul sedimentar prealpin al Panzei Getice.

Inceputul orogenezei alpine transforma domeniul getic intr-un nou geosinclinal, in care se depun formatiuni sedimentare. Ulterior, eroziunea va indeparta cea mai mare parte a acestor formatiuni, ele pastrandu-se numai in cateva zone mai coborate ce au functionat ca fose sau pe marginea unor depresiuni posttectonice care datorita afundarii au scapat de eroziune.Aceste formatiuni constituie invelisul sedimentar alpin al Panzei Getice si se gaseste in urmatoarele zone: Resita-Moldova Noua, Dognecea, Sopot, Vanturarita, Rusca Montana, marginea depresiunilor intramontane (Petrosani, Hateg, Lovistei) si in petice restranse din nordul Carpatilor Meridionali.

C.    Magmatismul banatitic

La sfarsitul cretacicului si inceputul paleogenului, in arealul domeniului getic a avut loc o intensa activitate magmatica care a atins paroxismul in faza laramica si a fost insotit si de o importanta activitate metalogenetica..

Au luat nastere atat corpuri plutonice sau subvulcanice (granite, granodiorite, diorite cuartifere sau piroxenice) cat si corpuri efuzive (riolite, dacite, andezite, rar roci bazice si slab alcaline, cu piroclastitele lor) denumite banatite.

Corpurile banatitice afloreaza de-a lungul a trei aliniamente, unul vestic (Moldova Noua-Oravita-Ocna de Fier-Bocsa-Nadrag), unul central (Berzasca-Poiana Rusca) si al treilea estic, in Muntii Semenicului, la sud de Teregova.

1.2.2. Autohtonul Danubian

Apare descoperit de eroziune de sub Panza Getica, intr-o structura denumita “semifereastra Parang-Retezat-Almaj”.  Autohtonul cuprinde muntii Parang, Valcan, Retezat, Tarcu, Almaj, platoul Mehedinti si o parte din Muntii Cernei.

Este constituit din masive cristaline prealpine si dintr-un invelis sedimentar prealpin si alpin.

A.    Masivele cristaline prealpine

Cuprind sisturi cristaline de-a lungul a trei cicluri tectono-magmatice: prebaikalian (sisturi mezometamorfice), baikalian (sisturi epimetamorfice) si caledonian (sisturi ankimetamorfice).

  1. Ciclul prebaikalian

Activ in Proterozoic mediu, ciclul a dat nastere sisturilor cristaline mezometamorfice ce apar in sectorul nordic al Autohtonului Danubian, precum si in Muntii Almaj.

In sectorul nordic, respectiv in muntii Retezat si Tarcu, se gaseste seria de Rof, constituita din sissturi cuartitice cu biotit, cuartite cu granati, cuartite feldspatice care alterneaza cu amfibolite si gnaise.

In Muntii Almajului sisturile cristaline afloreaza pe zone orientate nord-sud si alcatuesc, aliniate de la vest la est seriile de Ielova, de Poiana Mraconia si de Neamtu.

In acest ciclu s-a manifestat si un magmatism bazic initial dar produsele sale au fost metamorfozate si transformate in amfibolite.

  1. Ciclul baikalian

Desfasurat in Proterozoic superior-Cambrian Inferior, ciclul este responsabil de formarea de sisturi cristaline epimetamorfice care se gasesc in muntii Parang, Valcan si Retezat.

Au fost identificate seria de Lainici-Paius (cu un complex cuartitic la partea inferioara, acoperit de un complex sistos, amfibolitic) si seria de Valcan (cu un orizont inferior metaconglomeratic si unul superior sericito-cloritos).

In ciclul baikalian s-au pus in loc intruziuni de granitoide sin si tardecinematice, care la contactul cu sisturile cristaline epimetamorfice au produs fenomene de migmatizare si de contact.

Corpurile plutonice sunt gazduite in structuri anticlinale, concordant cu directia sisturilor cristaline gazda si sunt constituite din granite, granodiorite, diorite. Se gasesc dispuse pe urmatoarele patru aliniamente cu o orientare aproximativa NE-SV: Tarcu, Retezat-Cherbelezu, Parang-Valcan-Ogradena, Nedeiu-Susita-Tismana.

  1. Ciclul caledonian

Desfasurat in Paleozoicul inferior ciclul caledonian este responsabil de formarea sisturilor cristaline ankimetamorfice incadrate in seria de Tulisa, raspandita in muntii Parang, Valcan si Retezat.

Ca rezultat al unui magmatism bazic initial au luat nastere corpurile magmatice din Muntii Parang (serpentinite)si Muntii Almaj (serpentinitele de la Tisovita, gabrourile de la Iuti si Plavisevita).

B. Invelisul sedimentar

Ca si in cazul Panzei Getice, eroziunea a indepartat cea mai mare parte a depozitelor sedimentare acumulate, ramanand doar formatiunile depuse in zone care au functionat ca fose in Paleozoic si Mezozoic. Se distinge un invelis sedimentar prealpin (paleozoic) si unul alpin (jurasic si cretacic).

Invelisul sedimentar se intalneste astazi in zonele Svinita-Svinecea (prealpin si alpin), Presacina (prealpin si alpin), Cerna-Jiu (prealpin si alpin), Cosustea (alpin). Neandeplinind un rol metalogenetic, ele nu se vor aborda.     

1.2.3. Panza de Severin

Se gaseste pa platoul Mehedinti, sub forma unei sub forma unei fasii alungite NE-SV, suportand peticele de acoperire Bahna si Mehedinti. Cuprinde depozite sedimentare in facies tipic de flis, de varsta Tithonic superior-Aptian. Datorita marii lor asemanari cu formatiunile din geosinclinalul vecin, estic, ele au fost denumite si Strate de Sinaia.

Panza de Severin a luat nastere in faza laramica (dupa ce anterior, in faza austrica domeniul getic acoperise fosa de Severin), cand Panza Getica, in deplasarea sa peste Autohtonul Danubian antreneaza in miscare si sedimentarul fosei de Severin.

Demn de semnalat este si prezenta ofiolitelor (setpentine, gabrouri, diabaze) in baza Panzei de Severin, cu rol metalogenetic (mineralizatiile de la Baia de Arama).

      

2.  PROCESE METALOGENETICE

2.1. Metalogeneza ciclului sedimentar – magmatic din Proterozoic mediu        

         Urmele acestei activitati sunt evidentiate in formatiunea carbonatica, mineralizata, din partea superioara a secventei carpiene (cf.datelor IGR). Este vorba de o mineralizatie de plumb si zinc, stratiforma, singenetica, magmatica, de tip Mississippi Valley, existenta in Muntii Fagaras (Porumbacu, Capra, Dejani, Arpas, ).

In partea mediana a secventei, cantonate in formatiuni micafere, se cunosc acumulari stratiforme cu minereuri de mangan, localizate in Muntii Semenic (Delinesti) si Sebes (Pravat-Batrana).

In partea inferioara a secventei carpiene, asociate amfibolitelor, sunt evidentiate lentile cu minereu de fier oxidic in Muntii Poiana Rusca (Boutari, Valea Fierului).

Metaultrabazite cu minerale de nichel se gasesc in Muntii Sebes (Titianu-Dl.Negru) Muntii Capatanii (Urdele) si in Muntii Fagaras (Poiana Marului).

Atat minereurile singenetice, stratiforme cat si cele magmatice au fost  metamorfozate regional in faciesul amfibolitelor cu almandin  iar ulterior au fost din nou afectate de un metamorfism repetat in orogenezele caledonoana, hercinica si alpina. In aceste reluari se distinf si unele semnificatii metalogenetice, cum ar fi cele legate de fenomenele de retromorfism care au determinat concentrarea aurului in filoane de cuart metamorfic in Muntii Capatanii (Valea lui Stan).

2.2. Metalogeneza ciclului sedimentar – magmatic Proterozoic superior – Cambrian

         Metalogeneza acestui ciclu s-a manifestat doar in Panza Getica, pe un areal restrans la cel al Muntilor Poiana Rusca. Este vorba de formarea concentratiilor stratiforme hidrotermal-sedimentare de zinc si pirita, ulterior metamorfozate, de la Boita Hateg si Silvas, cantonate in formatiunea vulcano-sedimentara bazica..

2.3. Metalogeneza ciclului hercinic

Poate cel mai important aspect legat de activitatea metalogenetica a acestui ciclu este cel al formarii mineralizatiilor de fier din Muntii Poiana Rusca (Nadejdie, Teliuc Est, Teliuc, Ghelar, Ghelar Est, Ghelar Central, Vadu Dobrei, Paraul cu Raci), de tip Teliuc-Ghelar. Acestor mineralizatii sideritice, hidrotermal-sedimentare, metamorfozate, le sunt atribuite o varsta devoniana. Sunt cantonate in sisturile cristaline epimetamorfice ale seriei de Ghelar

In Muntii Poiana Rusca, cu afiliatie genetica fata de vulcanismul bazic devonian, se intalnesc si mineralizatii hematitice si magnetitice constituind acumulari hidrotermal-sedimentare metamorfozate de tip Lahn-Dill, in general cu importanta scazuta. Ele sunt evidentiate tot in seria de Ghelar (formatiunea de Iazuri), fiind localizate la Iazuri, Dambul Pascului, Batrana si Tomesti.          

Tot in Muntii Poiana Rusca, in seria de Pades, apar si mineralizatii afiliate metariolitelor carbonifere inferioare, unele plumbo-zincifere (Muncelul Mic, Muncelul Mic-Copilet, Muncelul Mic Central, Muncelul Mic-Berceanu, Muncelul Mic-Saliste), hidrotermale, metamorfozate, altele (Vetel) polimetalice (Cu, Zn, Pb), hidrotermale si hidrotermal-sedimentare, metamorfozate.

In Autohtonul Danubian, se cunosc acumulari lichid magmatice de cromite (Goletu Mare, Plavisevita, Puskarschi) legate de ultrabazitele serpentinizate paleozoice din Muntii Almajului.

2.4. Metalogeneza ciclului alpin

Dintre toate procesele metalogenetice care au avut loc in ciclul alpin se detaseaza, prin intensitate, numar de acumulari valorificabile si ca diversitate a tipurilor compozitionale de minereu, metalogeneza banatitica. In arealul Carpatilor Meridionali ea se caracterizeaza prin formarea de acumulari pirometasomatice si hidrotermal-metasomatice.



Activitatea pirometasomatica s-a manifestat in Muntii Dognecea (Ocna de Fier), la contactul dintre roci carbonatice tithonic-neocomiene si granodiorite laramice, in scarnela formate intalnindu-se corpuri neregulate, cuiburi, benzi si impregnatii cu o mineralizatie avand un caracter predominant ferifer (Fe, Pb, Zn, Cu).

Activitatea hidrotermal-metasomatica a avut caractere polimetalice, cuprifere, si plumbo - zincifere.

Caracterul polimetalic se intalneste la zacamantul Dognecea, de varsta paleocena. Aici, scarnele formate la contactul rocilor carbonatice urgoniene cu magmatitele laramice (granodiorite) contin acumulari de plumb, zinc, cupru si subordonat fier.

Mineralizatiile cuprifere (+Mo) au format acumulari importante in Muntii Almajului si Locvei. In Muntii Almajului se cunosc concentratiile de la Oravita (Cu, Mo), Ciclova (Cu, Mo, W) si Sasca Montana (Cu; Pb, Zn + Au, Ag) iar in Muntii Locvei acumularile Moldova Noua-Suvarov (Cu; Pb, Zn + Au, Ag) si Varad (Cu; Pb, Zn + Au, Ag).

Cu caracter plumbo – zincifer se prezinta zacamantul Ruschita, din poiana Rusca, de varsta paleocena, cu aspect de volbura, cantonat in seria devoniana de Ghelar.

O nota aparte o prezinta concentratiile cupro-piritoase de la Baia de Arama (Marasesti, Cauna, Ponoare), de tip Cipru, cantonate in Platoul Mehedinti  (Panza de Severin). Minereul (pirita, calcopirita, pirotina, blanda, galena), prezent sub forma de lentile-strate, impregnatii si filonase, este gazduita in rocile ofiolitice formate in urma manifestarii magmatismului jurasic legat de expansiunea oceanica.

Tipice pentru metalogeneza banatitica sunt zacamintele porphyry-copper (Cu + Mo, Pb, Zn) formate in Banat, la Moldova Noua (Muntii Locva), Valea Nasovat-Lilieci (Muntii Almajului) si Lapusnicul Mare (Muntii Semenic).

Cu o importanta cantitativa deosebita sunt unele acumulari metalifere asociate ciclului sedimentar alpin. Semnalam, in acest sens concentratiile de minerale grele (Ti, Zr + Fe, Au) existente in depozitele nisipoase ale Depresiunii Getice (Boboesti, Tigveni, Glogova, Ohaba-Pestenuta si Ohaba-Cainiceni), in depozitele cuaternare existente peste cristalinul Muntilor Fagaras (perimetrul Sebes Olt-Cibin-Talmaciu-Sibiu) sau in aluviunile recente ale unor rauri din Banat si Poiana Rusca.

Tot asociate ciclului sedimentar alpin dar cu o importanta mult redusa sunt acumularile de bauxita reziduala, silicioasa, de la Ohaba Ponor-Pui (Muntii Poiana Rusca).

Exista si acumulari aflate in estul Muntilor Fagaras pentru care legatura dintre mineralizatii si sursa generatoare (magmatitele prealpine) nu poate fi precizata, fiind incerta. Se cunosc astfel  acumularile polimetalice de la Vulcanita-Gherdana (Pb, Zn+ Au,Ag), Barsa Fierului (Pb, Zn + Au, Ag, pirita), Nimaia (Pb, Zn + Au, Ag) si acumularea nichelifera de la Poiana Marului.

3. RESURSELE CARPATILOR MERIDIONALI

Stabilirea potentialului metalifer al Carpatilor Meridionali pleaca de la cunoasterea resurselor identificate din fiecare acumulare (acolo unde acestea au fost cuantificate) si insumarea lor pe tipuri de minereuri, unitati geostructurale si metalogenetice.

Notiunea de resursa identificata este folosita in acceptiunea americana (Bureau of Mines) a termenului. In sensun noii clasificari internationale (ONU), de curand introdusa oficial si in Romania, resursele redate in cele ce urmeaza se refera  la resursele identificate, resursele valorificabile si rezervele exploatabile, la un loc.

         Au fost luate in considerare minereurile de fier, minereurile de fier si mangan, minereurile polimetalice, minereurile cuprifere, minereurile de cupru cu continut scazut, minereurile de aluminiu, minereurile aurifere, minereurile de molibden, minereurile de wolfram, minereurile de niobiu si tantal, minereurile de titan si zircon din nisipurile grele. Cantitatea totala de minereuri cuantificata este de aproximativ 2,6 miliarde tone.

 

3.1. RESURSELE MINEREURILOR DE FIER

         Minereurile continand fier ca element principal sunt oficial (conform clasificarii ANRM) impartite in minereuri de fier si minereuri de fier cu continut scazut.

         In Carpatii Meridionali au fost evidentiate si cuantificate doar minereuri din prima categorie. Ele se gasesc in acumulari de mici dimensiuni, de la ordinul a cateva zeci (Ruschita-Paraul Negrii, Valea Fierului) de mii sau sute de mii (Poiana Inorii, Poiana Locsii, Strei) de tone la cateva milioane (Ocna de Fier, Ocna de Fier – halzi, Ruschita-Paraul cu Raci, Ruschita-Varful Boului, Ruschita-Varful Boul si Paraul Lupului, Valea Iardosita-Toplet, Vadu Dobrii, Ghelari, Nadastie Ocolis, Teliuc).

Resursele de minereu continand fier reprezinta 1,5 % din totalul resurselor de minereuri metalifere identificate ale Carpatilor Meridionali.

 

3.2. RESURSELE MINEREURILOR DE FIER SI MANGAN

         Acest tip de minereuri are cele doua metale din componenta in proportii comparabile. Au fost cuantificate resurse in judetele Hunedoara (Muntii Sebes) si Caras-Severin (Bania-Culmea Varset, Delinesti, Globu Rau).

        Resursele cuantificate, de sute de mii sau cateva milioane de tone in fiecare acumulare, sunt de aproape 60 milioane tone de minereu si reprezinta 2,3 % din cantitatea totala de minereuri a provinciei metalogenetice a Carpatilor Meridionali.

3.3. RESURSELE DE MINEREURI POLIMETALICE

         Minereurile polimetalice din provincia metalogenetica a Carpatilor Meridionali contin plumb si zinc ori plumb, zinc si cupru. Ele au fost identificate in cele mai numeroase acumulari din judetele Arges (Buda, Valsan-Paraul Cheii), Brasov (Valea Barsei-Nimaia), Caras-Severin (Dognecea, Moldova Noua-Baies, Ocna de Fier, Ruschita, Varnita, Boita Hateg, Boita Hateg-Meltes, Boita Hateg-Plesu, Muncel, Muncel Central, Muncel-Valea Salistei). 

         Resursele identificate de minereuri polimetalice depasesc 23 milioane tone, reprezintand insa doar 0,9 % din cantitatea de resurse cuantificate la nivelul provinciei metalogenetice a Carpatilor Meridionali.

3.4. RESURSELE DE MINEREURI CUPRIFERE

         Minereurile cuprifere existente in Carparii Meridionali sunt de trei feluri : minereu de cupru, minereu de pirita cuprifera si minereu de cupru cu continut scazut.

         Minereul de cupru reprezinta 25,4 % din intreaga resursa identificata de minereu cuprifer. El se gaseste in 23 de acumulari, deobicei de ordinul a sute de mii de tone, dispuse pe teritoriul judetelor Caras-Severin, Hunedoara si Mehedinti. Constituie exceptii zacamintele Moldova Noua- Garana, Moldova Noua-Valea Mare, Moldova Noua-Valea Mare Vest si Sasca Montana.     

         Pirita cuprifera a fost intalnita si cuantificata (645.000 t) doar la Patars-Lipova, in judetul Arad.

Cele mai importante cantitativ (74,5 %) dintre minereurile cuprifere sunt cele cu continut scazut in cupru, existente in judetele Arad (Patars-Lipova) si Caras-Severin (Lapusnic-Bozovici, Moldova Noua-Garana, Moldova Noua-Suvorov NV, Moldova Noua-Banatite).

Resursele cuantificate de minereuri cuprifere, in jur de 561 milioane tone, sunt pe locul doi ca importanta cantitativa (21,7 %) si pe primul loc ca importanta economica actuala in provincia metalogenetica a Carpatilor Meridionali.

3.5. RESURSELE DE MINEREURI CONTINAND ALUMINIU

       Minereurile aluminifere ale Carpatilor Meridionali (12,1 % din totalul minereurilor metalifere ale provinciei metalogenetice) sunt reprezentate prin bauxita si sisturi pirofilitice. Bauxita, cu un continut ridicat de silice, se gaseste in cantitati reduse (6,3 mil. tone) la Ohaba Ponor, unde s-a format in legatura cu un episod continental la nivelul Aptian superior-Albian.

Sisturile pirofilitice, mult mai importante cantitativ (aproape 307 mil. tone), s-au format prin transformarea slab metamorfica a unor depozite probabil liasice inferioare. Ele se gasesc la Viezuroiu-Sud (Muntii Valcan), in formatiunea de Schela.

3.6. RESURSELE DE MINEREURI AURIFERE, DE MOLIBDEN, DE WOLFRAM,                    

       DE NIOBIU SI TANTAL

       Luate impreuna, resursele acestor minereuri reprezinta doar 0,6 % din totalul resurselor de minereuri metalifere existente la nivelul provinciei metalogenetice a Carpatilor Meridionali.

Minereul aurifer (Au  + Ag) se intalneste la Valiug si Valiug-Crainic (Muntii Semenic). Mineralizatia este de varsta proterozoica, tip Valea lui Stan, remobilizata de magmatitele laramice. Cantitatea de minereu este de aproximativ 3 mil. tone.

Minereul de molibden (0,3 %) apare in Muntii Semenic, la Mraconia (Mo, W, Cu) si in Muntii Locvei, la Moldova Noua-Suvorov NV (Mo, Cu), in legatura cu zacaminte de tip porphyry copper.

Minereul de wolfram (0,05 %) se gaseste doar in acumularea Mraconia iar cel de niobiu si tantal (0,2 %) a fost cuantificat numai in judetul Hunedoara (Gradistea de Munte).

3.7. RESURSELE DE MINEREU CU TITAN SI ZIRCON

Minereul, de fapt nisipul cu minerale grele (Ti, Zr + Fe, Au), prezinta cea mai mare importanta cantitativa (60,9 %) dintre toate tipurile de minereuri cuantificate in arealul provinciei metalogenetice a Carpatilor Meridionali.

Din cele 1,576 miliarde tone de resurse identificate, 1,487 miliarde tone se gasesc in legatura cu depozitele nisipoase ale Depresiunii Getice, pe teritoriul judetelor Arges (Tigveni), Gorj (Boboesti, Glogova) si Mehedinti (Ohaba-Pestenuta si Ohaba-Cainiceni). 89 mil. tone apar in judetul Sibiu, cantonate in depozitele cuaternare existente peste cristalinul Muntilor Fagaras (perimetrul Sebes Olt-Cibin-Talmaciu-Sibiu).

III.   POTENTIALUL DE RESURSE METALIFERE AL PROVINCIEI METALOGENETICE A MUNTILOR  APUSENI

1. CONTEXTUL GEOLOGIC

1.1. Evolutia geologica a Muntilor Apuseni

In raport cu celelalte doua unitati carpatice, Muntii Apuseni constituie un arc intern care inchide spre vest Depresiunea Transilvaniei si totodata unitatea cea mai mica a Carpatilor romanesti. Se invecineaza la vest cu Depresiunea Panonica, printr-o linie extrem de sinuasa si discutabila iar la est cu Depresiunea Transilvaniei, printr-o linie clara, intrucat muntii se termina abrupt spre depresiuni

Limita nordica, desi foarte sinuoasa, ca si cea vestica, este usor de trasat, muntii Plopis si Mezes terminandu-se brusc spre Depresiunea Simleu; cea sudica este cea mai transanta, reprezentata de Culoarul Muresului.

Muntii Apuseni se prezinta ca  o masa muntoasa, compacta, lobata, cu golfuri periferice, care cuprind in interior un relief extrem de variat. Ei sunt rezultatul  evolutiei teritoriului in mai multe cicluri tectonice, terminand cu cel alpin.

In ultimul ciclu, evolutia incepe cu aparitia unui rift in Triasic, pe structuri mai vechi, hercinice, care s-a extins si a dat un geosinclinal care a evoluat cocncomitent cu celelalte din tinuturile carpatice, dar separat. In est era despartit de geosinclinalul Carpatilor Orientali prin intermediul Masivului median transilvan iar spre vest se invecina cu Masivul median panonic.

Geosinclinalul Muntilor Apuseni s-a extins pana la sfarsitul Jurasicului, cand, in actualul spatiu al Apusenilor nordici au luat nastere depozite indeosebi carbonatice. Ulterior, incepand cu cretacicul, debuteaza faza de compresiune si se formeaza depozite sinorogene, intalnite astazi in zona Apusenilor sudici, deformari plicative si rupturale, in lungul carora a iesit la su;prafata si s-a manifestat un magmatism ofiolitic initial.

Intre Cretacicului inferior si superior, in faza austrica, au luat nastere panze de sariaj iar la sfarsitul Cretacicului, in faza laramica, se finalizeaza actuala structura a Muntilor Apuseni. Ulterior, au mai avut loc doar miscari rupturale iar eroziunea a inlaturat o parte din formatiunile depuse.

1.2. Structura geologica

In structura geologica actuala se deosebesc doua unitati structurale majore net diferite ca procese de sedimentare, ca timp de formare, ca procese tectogenetice si rol pe care l-au jucat in evolutia de ansamblu a Carpatilor: Apusenii de Nord si Apusenii de Sud.

1.2.1. Apusenii nordici

In cadrul acestei unitati structurale majore sunt incluse masivele Gilau – Muntele Mare, Bihor, Padurea Craiului, Codru – Moma si Zarand (Highis - Drocea).

Se deosebesc in componenta lor masive cristaline, invelisul sedimentar prealpin, magmatite laramice si un invelis posttectonic.

A.    Masivele cristaline

In cadrul masivelor cristaline se intalnesc atat sisturi cristaline cat si masive granitoide apartinand la trei cicluri tectono – magmatice : prebaikalian, baikalian, hercinic.

a.      Ciclul prebaikalian

Cuprinde sisturi cristaline mezometamorfice, rezultate in urma metamerfozarii unui material sedimentar si magmatic, in facies amfibolitic. Tipice sunt cele cunoscute sub denumirea de cristalinul de Gilau – Muntele Mare, din muntii cu acelasi nume, alcatuite din patru serii: de Somes, de Madrazesti, de Baia de Aries si de Arada.

Seria de Somes este si cea mai veche. Este constituita din paragnaise si micasisturi cu biotit, cuartite si amfibolite. Prezinta o foarte mare raspandire, mai extinsa decat toate celelelte serii luate impreuna. Se intalneste in Masivul Gilau, crestele Muntilor Plopisului si Mezesului, intre Muntii Vladeasa si Padurea Craiului.

Seria de Madrazesti se gaseste in estul Muntilor Zarand. Este alcatuita din paragnaise, amfibolite, cuartite, calcare cristaline si serpentinite. Virsta ei este precambriana.

Seria de Baia de Aries formeaza pintenul cu acelasi nume si este constituita din filite cu biotit si granati,  paragnaise, amfibolite si marmure.

Seria de Arada apare in  masivul Gilau – Muntele Mare. Aici, la partea superioara a sisturilor mezometamorfice se gasesc sisturi cristaline retromorfozate, reprezentate prin sisturi filitoase cu granati si biotit. Determinarile de virsta pe baza sporilor identificati arata intervalul Precambrian terminal – Cambrian inferior.

Orogeneza prebaikaliana a fost insotita si de manifestarea unui magmatism plutonic, care a condus la formarea unor granitoide.

Seria de Madrazesti este strapunsa de mici intruziuni de granitoide cu caracter sinorogen, concordante cu sisturile cristaline. Sunt constituite din granite si granodiorite cu biotit si muscovit, la rindul lor strabatute de granite pegmatoide si de pegmatite cu microclin roz sau cu turmalina. In jurul granitoidelor, care reprezinta probabil niste apofize ale unui pluton sinorogen situat in profunzime, se dezvolta migmatite arteritice.

Sisturile cristaline ale seriei Baia de Aries sunt strabatute de granitele de Vinta, care formeaza un corp neregulat, de aproape 3 km diamertu. Filoane de pegmatite strabat atat masivul granitic cat si sisturile cristaline inconjuratoare.

Granitul de Muntele Mare strapunge sisturile cristaline ale seriei de Somes si constituie un corp avand forma literei L, de aproape 50 km lungime si o latime maxima de 10 km. Este cea mai mare intruziune magmatica din cristalinul Muntilor Apuseni. Se prezinta ca o intruziune concordanta in sarniera unei cute, probabil un phacolit, metamorfozind la contact sisturile mezometamorfice, mai putin pe cele epimetamorfice.

 

b.     Ciclul baikalian

Formatiunile geologice (sisturi epimetamorfice) care au luat nastere in acest ciclu au o dezvoltare tipica in Muntii Bihor, fapt pentru care sunt denumite si criatalinul de Bihor.

In cuprinsul lor se deosebesc trei serii: de Bistra, de Biharia, de Muncel.

Seria de Bistra este cea mai veche si se intalneste la sud si sud-vestul Masivului Gilau – Muntele Mare. Ea vine in contact, prin intermediul unei discordante metamorfice, cu sisturile cristaline mezometamorfice. Este constituita din sisturi cu sericit si clorit dar cuprinde si nivele de amfibolite, porfiroide, cuartite.

Seria de Biharia se dezvolta din Muntii Biharia pana la est de Muntii Gilau si sub forma unei fasii in Muntii Codru Moma. Este constituita din sisturi cloritoase si epidotice, gnaise, amfibolite.

Seria de Muncel se gaseste la sud de Muntii Biharia, in lungul Vaii Ariesului Mic pana la Campeni, in lungul Ariesului (intre Bistra si Lupsa) iar o a doua fasie afloreaza mai la nord, intre Certeje si Valea Lupsii. In cuprinsul ei se intalnesc sisturi predominant filitoase (sisturi sericitoase, cloritoase, grafitoase, amfibolitice, gnaise, etc.).

Activitatii magmatice plutonice, sincinematice, baikaliene ii sunt atribuite corpurile intrusive din baza seriei de Biharia, cunoscute ca “intruziunile de Codru”. Sunt constituite din granite, granodiorite, diorite cuartifere, injectate in sisturile cristaline, pe care le metamorfozeaza la contact.

c. Ciclul hercinic

Formatiunile cristaline ce au luat nastere in acest ciclu sunt reprezentate prin sisturi cristaline slab metamorfozate (ankimetamorfice), care pastreaza caracteristicile structurale si texturale primare, strabatute de granitoide. Se gasesc in Muntii Highis – Drocea si in sudul Muntilor Bihorului.

Sisturile cristaline sunt cunoscute sub denumirea de “seria de Paiuseni”. Cuprind trei complexe:detritogen inferior (metaconglomerate, metagresii, sisturi sericitoase, sisturi cloritoase), complexul ofiolitic metamorfozat (metabazalte, metagabrouri, metadiorite, metatufuri), detritogen superior (predominant filitos: sisturi sericitoase, sisturi cloritoase).

Varsta seriei de Paiuseni, stabilita pe baze palinologice, este Carbonifer inferior.

Activitatea magmatica hercinica este responsabila de punerea in loc a unor corpuri intrusive in Muntii Highis – Drocea. Astfel, in timpul miscarilor orogenice hercinice se manifesta un magmatism sinorogen cu caracter acid, urmat de un magmatism tardeorogen, cu caracter alcalin si se incheie cu aparitia de roci filoniene formate din porfire granitice si sienitice.

Reprezentative pentru granitoidele sinorogene de Highis sunt corpurile sub forma de stockuri (apofize ale unui mare pluton, situat in adancime), situate in partea de sud a Muntilor Highis. Intruziunile tardeorogene sunt raspandite in special in Muntii Drocea, unde plutonul principal emite numeroase apofize, mai importanta fiind stockul de la Barzava (diorite, sienite, granite).   

B. Invelisul sedimentar

Pe parcursul si in aria de manifestare a ciclului hercinic se delimitau in mod sigur doua domenii de sedimentare. In partea nord-estica exista domeniul de Bihor iar in cea sud-vestica, despartite de un prag ridicat, domeniul de Codru. Este posibila si existenta unui al treilea domeniu, cel de Biharia.

In urma manifestarii fazei austrice, cele doua zone (poate trei) au ajuns in relatii tectonice si au luat nastere autohtonul de Bihor si panzele de Codru si de Biharia.

a.      Autohtonul de Bihor

Este alcatuit din formatiunile metamorfice si sedimentare ale domeniului de Bihor. Se delimiteaza la nord de linia tectonica ce pleaca de la Oradea, merge la sud de Muntii Padurea Craiului, traverseaza Muntii Bihor si ajunge in sudul Masivului Gilau – Muntele Mare.

Autohtonul de Bihor se intinde pe teritoriul urmatorilor munti: Padurea Craiului, Bihor, Gilau, Muntele Mare. Invelisul sau sedimentar cuprinde depozite cu varste incepand cu Permianul si terminand cu Albianul.

Permianul este reprezentat prin brecii si conglomerate rosii, formate pe seama sisturilor cristaline din constitutia fundamentului. Se intalneste in Muntii Padurea Craiului si in partea vestica a Muntilor Bihor.

Din Triasic se regasesc in Autohtonul de Bihor epocile inferioara si medie. Depozitele Triasicului inferior sunt reprezentate initial prin formatiuni psefito – psamitice, apoi prin cele calcaroase (dolomitele inferioare si calcarele vermiculate cu Costatoria Costata).

Depozitele coraspunzatoare Triasicului mediu sunt calcare organogene si dolomitele superioare. Ele contin ca fosile Diplopora, Giroporella perforata, Eucrinus Cassianus, etc.

Jurasicul este prezent prin toate cele trei epoci ale sale. Dupa faza Kimerica veche, care a determinat lipsa formatiunilor triasic superioare, sedimentarea in Autohtonul de Bihor se reia si se depun depozite jurasice inferioare psefito – psamitice, intr-un facies asemanator cu cel de Gresten, fara carbuni, cu Arietites buklandi, calcare si marnocalcare cu Amaltheus margaritaceus, marne si marnocalcare cu Hildoceras bifrons, si Grammoceras thouarsense.

Jurasicul mediu este format numai din depozite carbonatice. Succesiunea incepe cu calcare si marnocalcare continand Ludwigia murchinsoni si Leioceras oparinum, continua cu marnocalcare, calcare oolitice si spatice rosii avand Stephanouras humphresianum si se termina prin calcare cu Oppelia aspidoides si Macrocephalites macrocephalus.

Jurasicul superior este tot calcaros, prezentand ca fosile Nerinea, Diceras, Perisphinctes plicatilis. La sfarsitul sau se produce o exondare a teritoriului, care tine pana in Valanginian, timp in care bauxitele din Muntii Padurea Craiului.

Dupa Valanginian, in Hauterivian se incepe sedimentarea depozitelor cretacice inferioare cu depunerea calcarelor negre de apa dulce, cu Characee, apoi a calcarelor marine, albe, masive, denumite calcarele cu Pachiodonte inferioare. Urmeaza marne cu Neohibolites aptiensis si calcare cu Pachiodonte superioare, continand Requenia ammonia si Toucazia carinata

Sedimentarea cretacica inferioara se termina cu depozite detritice, avand Orbitolina concava, Globotruncana lapparenti, etc., datorita manifestarii fazei austrice, in urma careia se formeaza Panzele de Codru.

b.     Panzele de Codru

In faza austrica, domeniul de sedimentare Codru s-a comportat labil si a sariat peste domeniul autohtonului de Bihor, cu o comportare rigida. Au luat nastere panzele de Codru, la sud de linia tectonica Oradea – sudul Muntilor Padurea Craiului – sudul Muntilor Bihor, Gilau si Muntele Mare.

Se regasesc pe teritoriul Muntilor Padurea Craiului, Bihorului, Gilaului, Muntelui Mare,Codru – Moma, Highis si Drocea. Spre sud vine in contact cu Apusenii de Sud dar aceasta limita este acoperita de depozitele post tectonice. Sunt considerate panze de forfecare independente, in numar de opt: panza de Valani, panza de Finis-Ferice-Garda, panza de Dieva, panza de Arieseni, panza de Moma, panza de Vascau, panza de Urmat si panza de Vetre. .

Formatiunile sedimentare ale panzelor de Codru au variatii litofaciale, ceea ce presupune ca depunerea lor a avut loc in fose separate de praguri. S-au format depozite permiene, triasice, jurasice si cretacice.

Permianul corespunde etapei de incheiere a evolutiei geosinclinalului hercinic. Cuprinde depozite grosiere, de molasa, precum si produsele unui vulcanism subsecvent, impartite in patru complexe.

Primul este complexul conglomeratelor laminate, care sta peste sisturi cristaline slab metamorfozate. Este stabatut de filoane cuartitice si riolitice.

Urmeaza complexul gresiilor vermiculate, constituit din gresii violacei si sisturi argiloase rosii, complexul feldspatic si complexul cuartitic (cuartite si sisturi argiloase).

In Triasic incepe sedimentarea alpina, desfasurata in trei zone (fose): Codru (sud-vestul Muntilor Codru - Moma), Torcaita (centrul Muntilor Codru - Moma) si Moma – Arieseni (sudul Muntilor Codru – Moma, pe Valea Ariesului). Triasicul inferior este predominant detritic si contine Costatoria costata. Triasicul mediu este carbonatic si conTine ca fosile Diplopora subtilis si Daonella lommelii. Triasicul superior contine formatiuni carbonatice cu Megaphillites jarbas, apoi sisturi argiloase si calcare negre cu Rhaetina gregaria si Rhaetavicola contorta.

Jurasicul este prezent numai prin doua epoci: Liasic si Malm. Liasicul din zona Codru este in continuitate de sedimentare peste Rhetian si consta in marnele si calcarele rosii de Moneasa (marmura). A urmat o perioada de exondare in timpul Doggerului, apoi in Malm s-au depus depozite flisoide tithonic – neocomiene cu Punctaptychus punctatus, Calpionella alpina, Calpionella elliptica, si altele.

c.      Panzele de Biharia

Intreg ansamblul de unitati tectonice care se suprapune peste Panzele de Codru este cunoscut sub denumirea de sistemul panzelor de Biharia.  In ordinea ascendenta a suprapunerii lor se disting: panza de Highis – Poiana, panza de Biharia, panza de Muncel – Lupsa, panza de Baia de Aries.

Ele sunt constituie numai din sisturi cristaline si prezinta trei digitatii: Biharia (in sudul Muntilor Bihariei), Muncelu (tot in sudul Muntilor Bihariei, formata din sisturile cristaline de Muncelu) si Baia de Aries (sisturile cristaline din pintenul Baia de Aries, precum si la vest de Campeni).

C. Invelisul posttectonic

Dupa faza austrica, cand a avut loc sariajul Panzelor de Codru, sedimentarea s-a reluat cu depunerea unui invelis posttectonic, atat peste autohton cat si pesre panzele existente.

Fiind indepartat de eroziune sau acoperit de magmatitele laramice, invelisul posttectonic are o raspandire restransa, intalnindu-se in depresiunea Rosia, zona Vladeasa (izvorul Somesului Cald), grabenul. Remeti si depresiunea Borod. Este format indeosebi din formatiuni detritice.

D. Magmatitele laramice

In Apusenii Nordici, se intalnesc corpuri eruptive laramice similare cu cele banatitice din Carpatii Meridionali. Ele sunt localizate pe sisteme de fracturi care au afectat atat bazinele cretacic superioare cat si fundamentul cristalin cu cuvertura sa paleozoica si mezozoica. Masa principala a acestor magmatite se gaseste in bazinele cretacice care inconjoara Masivul Gilaului.



Evolutia magmatismului a fost de la intermediar spre acid, deosebindu-se urmatoarele faze:

¨     andezitica (varietatea cu amfiboli si piroxeni); reprezinta primele veniri de lave care au generat curpurile din jurul Muntii Vladeasa, la nord (Visag-Valea Draganului), in sud-est (Varful Carligate – Valea Rachitele) si in vest;

¨     dacitica, cu roci (dacite de Visag, de Lunca, de Poieni) care stau peste andezite, in centrul Muntilor Vladeasa;

¨     riolitica, care cuprinde brecii, curgeri, piroclastite si ignimbrite, raspandite in cea mai mare parte din Muntii Vladeasa;

¨     corpuri abisice si hipoabisice, reprezentate prin diorite, granodiorite si granite; se gasesc in vestul Muntilor Bihor, la Budureasa si Pietroasa, precum si in Muntii Vladeasa. 

1.2.2. Apusenii sudici

Sunt cuprinsi intre Panza de Codru, la nord-vest si Valea Muresului, la sud. Din punct de vedere geografic se suprapun peste Muntii Metaliferi si Trascau. Pe acest areal a inceput sa functioneze mai tarziu (in Jurasic mediu) decat in Apusenii Nordici, geosinclinalul Muresului.

Caracteristica principala a Apusenilor Sudici este marea dezvoltare a ofiolitelor.

A. Masivele cristaline

Sisturile cristaline sunt rezultatul evolutiei a doua cicluri tectono-magmatice: prebaikalian si hercinic.

Ciclului prebaikalian (daslandian) ii apartin sisturi cristaline mezometamorfice, similare celor din seria Baia de Aries. tii Trascau. Apar in nordul Muntilor Trascau, traversand Valea Ariesului, precum si in sudul lor, la izvoarele Geoagiului. Sisturile cristaline sunt reprezentate prin micasisturi cu cuart, biotit si muscovit, prin amfibolite, calcare cristaline si dolomite.

Ciclului hercinic ii sunt atribuite sisturile cristaline epimetamorfice de pe Valea Muresului (insula Rapolt) si din estul Muntilor Trascau. Sunt alcatuite din sisturi cloritoase, sisturi grafitoase si calcare cristaline cu entroce de crinoide.

B. Invelisul sedimentar

Ofiolitele, larg raspandite astazi in Muntii Metaliferi, au jucat rol de fund oceanic, peste care s-au depus formatiunile sedimentare intalnitein estul Apusenilor Sudici (Muntii Trascau), in vestul acestora (Muntii Drocea), in nordul (zona Bucium - Abrud) si sudul (zona Deva - Zam) lor.

Desi sedimentarea a inceput mult mai devreme in geosinclinalul Muresului, cele mai vechi depozite evidentiate sunt de varsta oxfordiana (calcare silicioase denumite Stratele de Soimus - Buceava).

Kimmeridgianul se gaseste in Muntii Trascau, fiind reprezentat prin calcare noduloase rosii si calcare noduloase ce trec la calcare in placi, cu Sowerbiceras tortisulcatum.

Tithonic – Neocomianul cuprinde doua faciesuri. Unul este pelagic, denumit Strate cu Aptichus, constituit din marne si marno-calcare cu Duvalia dilatata, Calpionella elliptica, Calpionella alpina si Tintinopsella carpatica. Celalalt, recifal, este prezent in zonele marginale sau ca blocuri insedimentate in flisul cretacic. In bazinul Vaii Ampoiului se depun Stratele de Fenes inferioare

In Barremian – Aptian caracterul de flis este mai pregnant. In zona Muntilor Trascaului se depun Stratele de Fenes superioare, in zona Deva – Zam se sedimenteaza Stratele de Cabesti iar in zona Buciumului se acumuleaza Stratele de Valea Dosului.

In Albian marea se restrange in zona Bucium – Abrud (wildflis formand Stratele de Valea Morgasului la partea inferioara si stratele de Paraul Izvorului, la cea superioara) si zona Trascaului (in vest Stratele de Ponor iar in  sud-est Stratele de Ponor).

Din Vraconian – Coniacian dateaza Stratele de Rameti (conglomerate, argile) din nord-estul Muntilor Trascau ca si Stratele de Fornadia (depozite grosiere) si Stratele de Cherghes (marne grezoase) din zona Deva – Zam. Peste ultimele doua stau Stratele de Deva.

Pe cursul inferior al Vaii Ampoiului  si in insula de sisturi cristaline Rapolt stau Stratele de Bobalna, acoperite de Stratele de Geoagiu. Apoi sedimentarea se intrerupe in Apusenii Sudici, datorita fazei subhercinice.

C. Invelisul posttectonic

Dupa faza subhercinica sedimentarea se reia, acumulandu-se depozite cu caracter de invelis posttectonic, de varsta Santonian – Maastrichtiana.

Cea mai mare dezvoltare o au formatiunile sedimentare din zona Abrud, in facies detritic, ce trec lateral la facies de Gosau, cu Hippurites sulcatus, Inocerami, etc.

In zona izvoarelor Ampoiului si in insula Rapolt, peste Stratele de Geoagiu stau Stratele de Bozes, grezo-marnoase.

D. Magmatitele ofiolitice

Dupa aparitia geosinclinalului Muresului, s-a manifestat un magmatism initial, pe sisteme de fracturi profunde  migrand catre suprafata lava  bazica. Rocile formate, ofiolite, se intind astazi pe o lungime de 190 km, o latime de aproximativ 45 km si o grosime ce atinge 3 km.

Au fost distinse trei faze de manifestare a magmatismului: Jurasic mediu, Tithonic – Neocomian, Barremian – Aptian.

Prima faza, care probabil s-a manifestat chiar si mai devreme, inca din Jurasic inferior, se caracterizeaza prin curgeri submarine de bazalte si formarea unor corpuri intrusive de gabrouri. Rar au luat nastere si produse piroclastice

Corpurile intrusive  formate din peridotite se intalnesc la Rosia Noua iar celeconstituite din gabrouri la Almas – Saliste, Cazanesti – Ciungani, Almasel, Cuias, Julita.

In Tithanic – Neocomian s-a manifestat faza a doua, cu un caracter predominant efuziv, mai ales piroclastitic. Produsele activitatii vulcanice (indeosebi bazalte, andezite, dacite, riolite) sunt dispuse in lungul unor fracturi, delimitand doua aliniamente, nordic si sudic.

Pe rama nordica a ariei geosinclinale din Muntii Drocea s-au format aparate vulcanice la Troas, Parnesti si Lalesint iar pe cea sudica la Caprioara, Ilteu, Zam, Tamasesti si Vorta. In Muntii Trascau se cunosc zona Bedeleu – Remeti si cea dintre Ampio si Aries.

Faza a doua se incheie in vestul Apusenilor de Sud (Muntii Drocea) dar continua in extremitatea estica cu faza a treia, in timpul Barremian – Aptianului.  Activitatea vulcanica reancepe cu magme bazice (bazalte si spilite), concomitent cu punerea in loc a unor filoane.

E. Magmatitele laramice

Numite si banatite, magmatitele laramice constituie materializarea unui magmatism subsecvent timpuriu. Au fost puse in loc de-a lungul a doua aliniamente principale orientate nord est – sud vest, in timpul Paleogenului.

Aliniamentul vestic este reprezentat de corpurile intrusive de la Savarsin si Cazanesti, aflate in estul Muntilor Drocea. Cel estic, paralel cu primul, este marcat de corpurile intrusive de la Magureaua Vatei si Cerbia. Corpurile, care strapung ofiolitele, sunt constituite din granite, granodiorite si diorite.

F. Depresiuni intramontane

Dupa faza laramica, Apusenii Sudici (ca de altfel si Apusenii Nordici) nu au mai suferit deformari plicative ci doar rupturale. Astfel, unele zone s-au afundat de-a lungul fracturilor si au luat nastere, incepand cu Badenianul, bazine intramontane in care s-au depus depozite in facies de molasa, provenite prin erodarea partilor mai ridicate.

Cele trei bazine, care s-au umplut treptat cu depozite grosiere, rar cu pelite continand carbuni,  sunt Brad – Sacaramb, Zlatna – Almas si Rosia Montana.

G. Vulcanite neogene

Ultima etapa a magmatismului alpin din Muntii Apuseni evolueaza intr-un stadiu subsecvent tardiv printr-o activitate vulcanica desfasurata pe parcursul a trei cicluri.

Vulcanismul debuteaza in Badenianul inferior, in bazinele Zlatna – Almas si Brad – Sacaramb. Au rezultat bazalte, andezite cuartifere, dacite si riolite sub forma unor curgeri de lave sau produse piroclastice, dand aparate vulcanice sau corpuri subvulcanice.

In primul ciclu de eruptie, desfasurat in Badenianul superior, se depun riolite, andezite si tufuri riodacitice sudate. Au fost evidentiate doua faze ale ciclului, cea a eruptiilor riolitice si riodacitice de Baita si faza eruptiilor andezitice de Fata Baii.

Al doilea ciclu dureaza din Badenianul superior pana in Pliocenul inferior si este insotit de o activitate metalogenetica. A avut un caracter predominant efuziv dar a generat si numeroase corpuri subvulcanice. Produsele care s-au format pot fi grupate in trei faze : faza eruptiilor andezitice de Cainel si a dacitelor de Rosia Montana, faza eruptiilor andezitice de Barza si Sacaramb si faza eruptiilor de andezite si andezite cuartifere de Cetras.

Ciclul al treilea, Pliocen superior, este cel mai slab dezvoltat si de scurta durata.  Reprezinta ultimul act de desfasurare a magmatogenezei subsecvente.

Vulcanismul s-a localizat spre periferia nordica si sudica a santului Muntilor Metaliferi. Ca urmare, produsele activitatii vulcanice apar bine reprezentate in zona Rosia Montana – Bucium – Baia de Aries si mai sporadic in zona Vaii Muresului ( Bretia, Mgura Sarbi) si regiunea Grosi – Bulza – Fintoiag. 

2. PROCESE METALOGENETICE

2.1. Metalogeneza ciclului hercinic

Prezinta o slaba intensitate si extindere. Acestui ciclu ii apartin mineralizatiile cuprifere de natura hidrotermala care apar in Muntii Highis, la Soimus, in legatura cu granitoidele din panza de Highis – Poiana.

Aici, granitele argilizate sunt impregnate sau strabatute de filoane cu o mineralizatie de calcopirita, glauconit, cobaltina, bismut, blenda, cubanit, tennantit si apatit. Importanta lor economica este redusa..

2.2. Metalogeneza ciclului alpin

Orogeneza alpina, a creat conditii deosebit de favorabile, de natura endogena sau exogena, pentru acumularea substantelor minerale metalifere.

In legatura cu magmatitele ofiolitice din Muntii Metaliferi exista concentratii locale interesante. Astfel, se cunosc mineralizatiile lichid – magmatice de fier-titan-vanadiu de la Cazanesti – Ciungani si Almas – Saliste si de nichel de la Ciungani. Ele sunt asociate corpurilor gabbroice din prima etapa, tholeitica, de evolutie a magmatismului ofiolitic.

Vulcanitele bazaltice din aceeasi etapa au generat acumulari vulcanogene de tip Cyprus la Patars (cupru), Corbesti (pirita) si Rosia Noua (pirita), unele partial regenerate magmatic ca la Almasel (cupru). Au mai generat si mineralizatii hidrotermale preponderent filoniene, precum cele de la Cazanesti – Valea Caprei (cupru, pirita) si Cazanesti – Valea Sasului (plumb, zinc + aur si argint).

Mineralizatii similare tipului genetic Kuroko (vulcanogen-sedimentare, de plumb, zinc + aur si argint) sunt cunoscute si la Vorta, asociate genetic de vulcanismul calco-alcalin de arc insular, din ultima sa etapa de evolutie. Corpurile tabulare prezinta mineralizatie masiva, de blenda, galena, calcopirita, pirita, tetraedrit si bornit iar impregnatiile mai au, pe langa mineralele mentionate, minerale secundare (calcozina, covelina, digenit, marcasita). Este posibil ca aceeasi afiliatie genetica sa prezinte si mineralizatiile cuprifere (cupru + plumb, zinc) de temperatura ridicata, de la Valea Lunga.

Se cunosc si concentratii de molibden de la Savarsin (molibden, cupru, pirita) si Cerbia (molibden, pirita), localizate in granitoide de varsta cretacic inferioara.

Metalogeneza banatitica este responsabila de formarea unor mineralizatii intalnite frecvent in spatiul Muntilor Apuseni. Ea a generat, in primul rand, acumulari pirometasomatice cu caracter ferifer, precum Masca – Baisoara si Cacova – Baisoara.

In aceasta metalogeneza au mai luat nastere acumulari hidrotermal-metasomatice polimetalice, precum cele de la Lita –Baisoara (cupru, zinc, plumb + argint) sau complexe, ca si cele de la Baita Bihor (plumb, zinc, cupru; molibden + bismut, wolfram).

In Muntii Bihor se gasesc si mineralizatii filoniene. Astfel, in sudul lor exista mineralizatii cu compozitie complexa la Brusturi – Luncsoara (cupru, plumb, zinc), Raul Mic (plumb, zinc, cupru + aur, argint), Sipot – Dibarti (plumb, zinc + aur, argint si plumb, zinc; cupru + aur, argint), Gruiul Dumii (plumb, zinc, cupru; cupru, pirita), izvorul Bihorului (plumb, zinc + cupru) si Valea Mare (plumb, zinc + cupru). In nordul Muntilor Bihor exista mineralizatii filoniene la Julesti – Valea Fagului (plumb, zinc, cupru + aur, argint).

Mineralizatiile asociate magmatitelor neogene sunt deobicei hidrotermale, cele mai multe cu forme filoniene si frecvent ca stockwerk (Coranda – Hondol, Bocsa - Sacaramb). Rar se intalnesc si corpuri metasomatice in calcare cristaline (Baia de Aries - Ambru) sau in formatiuni pelitice (Larga)..

Caracteristica pregnanta a Muntilor Metaliferi este mineralizatia aurifera si de telururi aurifere. Cea aurifera este bine cunoscuta la Cainel (aur, argint), Musariu (aur, argint), Corabia (aur, argint) si Rosia Montana (aur, argint). Acumularile de telururi aurifere sunt semnalate la Sacaramb (aur, argint, telur; plumb, zinc), Fata Baii  (aur, argint, telur + plumb, zinc, cupru) si Valcoi (aur, argint + telur,  plumb, zinc, cupru).

Multe acumulari au un caracter mixt, aurifer – polimetalic, fie datorita compozitiei minereului continut, precum la Baia de Aries – Afinis (aur, argint + plumb, zinc, cupru) sau Baia de Aries –Ambru (plumb, zinc + cupru + aur, argint) fie impusa de zonarea mineralizatiilor, ca la Baita – Craciunesti (aur, argint; plumb, zinc; cupru), Larga (pirita aurifera, plumb, zinc + aur, argint, cupru),  Muncaceasca – Stanija (aur, argint + plumb, zinc, pirita aurifera), Caraci – Magura Tebii (aur, argint; plumb, zinc), Breaza (aur, argint + plumb, zinc, cupru), etc

In Muntii Metaliferi sunt foarte frecvente acumularile de minereuri polimetalice: Magura Tebei (plumb, zinc + aur, argint), Troita (plumb, zinc, aur, argint), Birtin (plumb, zinc + aur, argint), Metesan (plumb, zinc + aur, argint), Baba (plumb, zinc + aur, argint), etc.

Mineralizatii de mercur au fost cercetate si uneori exploatate la Izvorul Ampoiului, Valtori si Babuia.

Ciclul sedimentar alpin a generat acumulari de bauxita in Muntii Padurea Craiului (Remeti, Meziad, Lunca Sprie, Vida, Dambu Letii, Racos Sud, Rosia Albioara, Sclavul Ples, Magura Lazuranilor, Gugu – Zece Hotare, Bratca – Secatura, Cornet  - V.Poeni, Calatea, Ponita, Poeni) si in Muntii Bihor (Piatra Galbeni, Valea Seaca, Izvorul Somesului Cald).

Acumularea de bauxita autohtona de la Sohodol – Campeni s-a format pe calcarele cristaline precambriene ale unitatii de Baia de Aries, intr-o epoca antesantoniana.

Concentratii de minerale grele, continand titan, zircon, fier, aur, s-au depus in Pliocen, Coaternar si actual in aluviunile de pe cursurile unor rauri din Muntii Apuseni.

3. RESURSELE MUNTILOR APUSENI

Stabilirea potentialului metalifer al Muntilor Apuseni pleaca de la cunoasterea resurselor identificate din fiecare acumulare (acolo unde acestea au fost cuantificate) si insumarea lor pe tipuri de minereuri, unitati geostructurale si metalogenetice.

Notiunea de resursa identificata este folosita in acceptiunea americana (Bureau of Mines) a termenului. In sensul noii clasificari internationale (ONU), de curand introdusa oficial si in Romania, resursele redate in cele ce urmeaza se refera  la resursele identificate, resursele valorificabile si rezervele exploatabile, la un loc.

         Au fost luate in considerare minereurile de fier, minereurile de fier si mangan, minereurile de fier cu continut scazut, minereurile polimetalice, minereurile cuprifere (minereuri de cupru, minereuri de cupru cu continut scazut, pirita cuprifera), pirita, minereurile de aluminiu, minereurile auro-argentifere, minereurile de bismut, minereurile de molibden, minereurile de wolfram, minereurile de niobiu si tantal, minereurile de mercur. Cantitatea totala de minereuri cuantificata este de aproximativ 2,7 miliarde tone.

 

3.1. RESURSELE MINEREURILOR CONTINAND FIER

         Minereurile continand fier, ca element principal, sunt oficial (conform clasificarii ANRM) impartite in minereuri de fier si minereuri de fier cu continut scazut.

         In Muntii Apuseni au fost evidentiate si cuantificate minereuri din ambele categorii. Ele se gasesc in proportii comparabile, 63,1 mil. t pentru minereuri de fier si 56,7 mil. t in cazul minereurilor de fier cu continut scazut.

Minereurile de fier sunt identificate la Capus Nord, Capus – Cionca, Capus – Satra si Vlaha – Savadisla. Acumularile sunt de mici dimensiuni, notabila fiind cea de la Capus Nord, de aproape 41  mil.t. minereu.

Minereurile de fier cu continut scazut se cunosc doar in judetul Hunedoara, la Almas – Saliste si Ciungani – Cazanesti (cu doua acumulari, una in relatie cu beerbakite, alta in gabbrouri).

Resursele de minereu continand fier reprezinta 4,4 % din totalul resurselor de minereuri metalifere identificate ale Muntilor Apuseni.

 

3.2. RESURSELE MINEREURILOR DE FIER SI MANGAN

         Resursele acestui tip de minereu, care prezinta cele doua metale in proportii comparabile, au fost cuantificate doar in judetul Arad, la Moneasa. Resursele totale de aici se ridica la 17,2 mil. t de minereu.

        Resursele cuantificate ale minereurilor de fier si mangan reprezinta doar 0,6 % din cantitatea totala de minereuri a provinciei metalogenetice a Muntilor Apuseni.

3.3. RESURSELE DE MINEREURI POLIMETALICE

         Minereurile polimetalice din provincia metalogenetica a Muntilor Apuseni au fost identificate in cele mai numeroase acumulari cu resurse cuantificate, comparativ cu celelalte tipuri de minereuri. Ele se gasesc in  judetele Alba (Baia de Aries, Larga, Muncaceasca, Hanes), Arad (Raul Mic, Brusturi), Bihor (Avram Iancu, Bucea – Cornitel, Budureasa, Giulesti – Valea Fagului, Izvorul Bihorului, Poiana – Valea Mare, Valea Leucii – Valea Vacii, Valea Dragoesti – Valea Aleului, Baita Bihor), Cluj (Cacova Ierii, Masca – Baisoara, Masca, Scrind – Rachitele, Valea Iara – Valea Lita) si Hunedoara (Baita Craciunesti, Barza – Luparia, Birtin, Bocsa – Sacaramb, Dealu Mare, Homorod – Vorta, Hondol – Baiaga, Sacaramb, Hondol – Coranda,Vorta).

Resursele identificate de minereuri polimetalice totalizeaza 45,4 mil.tone, reprezentand insa doar 1,6 % din cantitatea de resurse cuantificate la nivelul provinciei metalogenetice a Muntilor Apuseni.

3.4. RESURSELE DE MINEREURI CUPRIFERE

         Ca si in Carparii Meridionali, minereurile cuprifere existente in Muntii Apuseni sunt de trei feluri : minereu de cupru, minereu de pirita cuprifera si minereu de cupru cu continut scazut.

         Minereul de cupru reprezinta 32,8 % din intreaga resursa identificata de minereu cuprifer. El se gaseste in 11 acumulari din judetele Alba (Bucium Izbita, Hanes, Lupsa, Rosia Poeni – sub cota de 550 m), Arad (Soimus – Highis, Zimbru), Bihor (Avram Iancu, Baita Bihor) si Hunedoara (Almasel, Cazanesti, Valea Morii Noua).

Se remarca, fiind de mari dimensiuni (617 mil.t), zacamantul Rosia Poeni (sub cota de 550 m) si in mai mica masura Valea Morii Noua (68,9 mil. t). Restul, cu exceptia acumularii Lupsa (1,7 mil. t), prezinta cantitati de minereu cuprinse intre zeci si sute de mii de tone.

Pirita cuprifera a fost intalnita si cuantificata (cu putin sub un milion de tone) doar la Scrind -Rachitele, in judetul Cluj. Ea reprezinta doar 0,05 % din totalul minereurilor cuprifere.

Cele mai importante cantitativ (67,2 %) dintre minereurile cuprifere sunt cele cu continut scazut in cupru, existente in judetele Alba (Bucium – Tarnita, Rosia Poieni), Arad (Patars-Lipova) si Hunedoara (Rovina).

Resursele cuantificate de minereuri cuprifere, in jur de 2104,3 milioane tone, sunt pe locul intai ca importanta cantitativa (76,6 %) si economica actuala in provincia metalogenetica a Muntilor Apuseni.

3.5. RESURSELE DE MINEREURI CONTINAND ALUMINIU

Minereurile aluminifere ale Muntilor Apuseni (0,25 % din totalul minereurilor metalifere ale provinciei metalogenetice) au o pondere cantitativ foarte redusa si sunt reprezentate prin bauxita.  

Bauxita, cu un continut scazut de silice, este in curs de epuizare si se gaseste in judetele Alba (Sohodol – Campeni), Bihor (Bratca – Secatura – Padurea Craiului, Cornet, Lunca Sprie – Padurea Craiului, Meziad, Ponita – Poieni – Calacea – Fisca – Varciorog, Remeti, Rosia – Albioara, Zece Hotare, Ana Vad, Astileu, Bratca, Cornet, Lunca Sprie, Magura, Rosia – Albioara, Varciorog) si Cluj (Izvorul Somesului Cald).

Unele lentile de bauxita se gasesc la suprafata terenului sau la mica adancime, putand fi exploatate in cariera, iar altele, aflate mai in adancime pot fi extrase prin prin mine subterane.

3.6. RESURSELE DE MINEREURI AURIFERE SI AURO-ARGENTIFERE

Resursele acestor minereuri reprezinta 16,2 % din totalul resurselor de minereuri metalifere existente la nivelul provinciei metalogenetice a Muntilor Apuseni. Ele se gasesc in judetele Alba (Baia de Aries, Rosia Montana, Hanes, Vulcoi – Corabia,  Magura – Maciesul Faerag, Breaza, Bucium – Rodu,  Bucium – Izbicioara) si Hunedoara (Barza, Sacaramb, Zlatna, Baita Craciunesti, Caraci, Hondol Carol, Cainel si Draica).

Cel mai important zacamant din aceasta provincie metalogenetica si cel mai mare din Europa este cel de la Rosia Montana. Aici, firma Gabriel Resources a delimitat resurse masurate si indicate de 352,3 mil.t minereu, cu un continut mediu de 1,3 g/t Au si 6,0 g/t Ag. Daca se adauga si resursele presupuse, cantitatea totala de minereu cuantificata de aceasta firma este de 400,41 mil.t. Impreuna cu resursele cuantificate in celelalte zacaminte, resursele din Muntii Apuseni se ridica la 444,3 mil.t.

3.7. RESURSELE DE MOLIBDEN

Minereul de molibden (0,04 % din totalul minereului din provincia metalogenetica a Muntilor Apuseni) apare in judetele Arad (la Savarsin) si Bihor (Baita Bihor). La Savarsin mineralizatia de pirita, molibdenit, calcopirita, blenda, galena si cuart apare sub forma filoniana si totalizeaza aproximativ 300 mii tone.

La Baita Bihor, alaturi de alte tipuri de mineralizatii, apare mineralizatia de molibden – bismut si wolfram, sub forma de corpuri de substittie (rar filoane) prezentand o compozitie mineralogica de tipul molibdenit, bismutina, scheelit, sulfosaruri de bismut. Resursele de minereu se ridica la peste 800mii t.

3.8 ALTE RESURSE METALIFERE

Minereurile de wolfram (0,001 % din totalul minereului din provincia metalogenetica a Muntilor Apuseni) si de bismut (0,002 %) apar in mici cantitati doar in zacamantul Baita Bihor.

Minereul de mercur apare sub forma de resurse cuantificate numai in judetul Alba, la Babuia si Izvorul Ampoiului. Resursele sunt de 4,3 mil. t si reprezinta 0,15 % din totalul rezervelor de minereu care se gasesc evidentiate in Muntii Apuseni.








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2018 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Metode simple de analiza a sistemelor teritoriale
CADRUL REGIONAL
Potentialul de resurse metalifere al unitatilor carpatice din Romania




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu