INFLUENTA RISCULUI ASUPRA STRUCTURII FINANCIARE

Influenta riscului asupra structurii financiare

Riscurile care pot afecta rentabilitatea unui proiect, in functie de amplitudinea manifestarii, dau o anumita configuratie structurii financiare a firmei . Aceste riscuri sunt atat de natura externa, cat si de natura interna, cu mentiunea ca acestea din urma sunt in mare parte o prelungire a riscurilor din exterior .

Riscul extern este definit generic ca risc al afacerii si poate fi determinat de:

fluctuatii neprevazute ale volumului vanzarilor ( in sens defavorabil);

scaderea preturilor de vanzare;

cresterea costurilor factorilor de productie;

incapacitatea firmei de a-si adapta costurile fluctuatiilor nefavorabile de pret .

Pret de vanzare

Profit  Profit

Cost

Pierdere

Riscul intern este dat de existenta cheltuielilor fixe de exploatare si financiare . Exista in consecinta, un risc de exploatare sau operational care indica influenta cheltuielilor fixe de exploatare (amortizare, provizioane, rata creditelor, salariile personalului administrativ etc . ) asupra rentabilitatii exploatarii si un risc financiar care reflecta impactul cheltuielilor cu dobanzile asupra rentabilitatii financiare .

Levierul operational (de exploatare) este studiat in cadrul analizei cost-profit-volum, analiza care are drept concept de baza, determinarea punctului critic . La nivelul punctului critic veniturile sunt egale cu cheltuielile, iar profitul este nul .

Calculul punctului critic in forma liniara (cea mai simpla) se face tinand cont de urmatoarele ipoteze:

pretul de vanzare ramane constant;

cheltuielile variabile respecta corelatia normala in raport cu modificarile volumului productiei;

cheltuielile fixe raman constante .

Cum realitatea economica inregistreaza variatii ale pretului si a cheltuielilor, calculul pragului de rentabilitate in aceasta forma se face pentru perioade scurte de timp . Interventia unei modificari a elementelor care-l definesc impune recalcularea pragului de rentabilitate .

Pragul de rentabilitate se poate calcula in expresie fizica (Qcr . ) si in expresie valorica (CAcr . ) .

in care:

Qcr = cantitate critica

CF = cheltuieli fixe

Pvu = pret vanzare unitar

Cvu = cheltuieli variabile unitare

Aceasta forma de exprimare indica numarul de unitati fizice necesare a fi produse si vandute pentru acoperirea cheltuielilor .

in care:

CA cr = cifra de afaceri critica

Cvt = cheltuieli variabile totale

Cifra de afaceri critica indica nivelul veniturilor din vanzarea produselor si serviciilor necesar pentru acoperirea cheltuielilor .

Relatia dintre cele doua forme de exprimare a pragului de rentabilitate (punct critic) este:

Tabel nr . 1 . Pragul de rentabilitate

prag de rentabilitate

Interpretare:

la un nivel de 400 unitati fizice sau la o cifra de afaceri de 80 . 000 u . m . , veniturile sunt egale cu cheltuielile;

peste acest nivel al productiei fizice sau al cifrei de afaceri se obtine profit;

sub nivelul de 400 unitati fizice sau sub cifra de afaceri de 80 . 000 u . m . , se inregistreaza pierderi .

Complementar pragului de rentabilitate se calculeaza indicatorul de siguranta care exprima procentual distanta la care se afla activitatea firmei fata de pragul de rentabilitate .

CA

Is profit

80 . 000

punct critic (V = C)

40 . 000

pierderi

CF

Q

400 u . f .

Interpretarea indicelui de siguranta

daca Is < 10% se considera ca firma are o situatie instabila;

daca Is se situeaza intre 10 si 20%, situatia este apreciata ca fiind relativ stabila;

daca Is > 20%, se poate afirma ca situatia este confortabila, variatiile nefavorabile de pret nu pot aduce firma in situatia de pierdere .

In afara de exprimarea liniara sau contabila pragul de rentabilitate, se mai calculeaza ca:

punct critic al fluxului de numerar care are ca particularitate eliminarea fluxurilor nonfinanciare (amortizare, provizioane);

punct critic nonliniar care ia in calcul si alte elemente, cum ar fi: reactia concurentei, reactia clientelei, etc . ;

punct critic al unitatii de productie dat de cheltuielile fixe antrenate de o noua investitie;

punct critic financiar care ia in considerare actualizarea temporala a valorii banilor .