MATURAREA STRUGURILOR

MATURAREA STRUGURILOR

Maturarea strugurilor este un proces biochimic foarte complex de care depinde calitatea mustului si a vinului. In timpul maturarii se acumuleaza in struguri zaharurile, polifenolii, aromele, materiile azotate, substantele minerale, enzimele, vitaminele si alti compusi chimici care participa la formarea vinului.

Maturarea strugurilor este puternic influentata de conditiile climatice, astfel incat calitatea materiei prime pentru vinificatie variaza in limite foarte largi de la un an la altul, de la o podgorie la alta. Cu toate eforturile pe care le fac viticultorii de a obtine productiile de struguri, calitatea vinurilor ramane insa incerta pana in momentul recoltarii strugurilor cand se poate constata gradul lor de maturare.

Tehnologul vinificator care este interesat sa obtina vinuri de calitate urmareste evolutia procesului de maturare la struguri, in vederea stabilirii momentului optim de recoltare.

Pentru cei doi parteneri, viticultori si tehnologi, interesele sunt comune: realizarea productiei de struguri, recoltarea si vinificarea strugurilor in conditii tehnologice superioare pentru obtinerea partizilor mari de vinuri de calitate care sa poata fi valorificate la preturi garantate.

Perioada de maturare a strugurilor Majoritatea soiurilor pentru struguri de vin se incadreaza in epocile IV si V de maturare. Durata perioadei de maturare a strugurilor este de 45-50 zile (a doua jumatate a lunii august-luna septembrie) incat recoltarea strugurilor incepe obisnuit dupa 15-20 septembrie. Soiurile ajung la maturare in mod esalonat in functie de natura lor biologica si evolutia conditiilor climatice ale anului (soiuri cu maturare mai timpurie, mijlocie, tarzie).

Numai in anii secetosi cu veri calduroase, maturarea strugurilor este fortata si toate soiurile intra in maturare deodata. Neexistand o esalonare a soiurilor la recoltare, vinificarea strugurilor nu se poate face in bune conditii si aceasta se va reflecta negativ asupra calitatii vinurilor obtinute.

Aspectele maturarii strugurilor. Maturarea strugurilor prezinta trei aspecte principale: maturarea tehnologica (se refera la acumularea zaharurilor in struguri si reducerea aciditatii); maturarea fenolica ce se refera la acumularea antocianilor si taninurilor in struguri; maturarea aromatica ce se refera la acumularea aromelor primare in struguri.

Toate aceste aspecte biochimice alcatuiesc procesul unic de maturare a strugurilor. Tehnologul vinificator le urmareste si le analizeaza la fiecare soi pentru a stabili momentul optim de recoltare.

Maturarea tehnologica

Prin maturarea tehnologica a strugurilor se urmareste acumularea unor cantitati mari de zaharuri si reducerea aciditatii excesive din struguri in vederea realizarii unui raport cat mai echilibrat glucoacidimetric care sa asigure obtinerea unor vinuri de calitate.

Procesul de maturare se urmareste de la intrarea strugurilor in parga (inceputul maturarii), prin prelevarea periodica a probelor de struguri care se analizeaza in laborator. Maturarea trebuie urmarita pe soiuri, in fiecare podgorie, pe categorii de plantatii: vii tinere intrate pe rod, vii aflate in plina perioada de productie, vii batrane aflate in declin, pentru a se stabili cat mai corect modul in care evolueaza maturarea strugurilor.

Prelevarea probelor de struguri. La inceputul maturarii, probele de struguri sunt prelevate din 5 in 5 zile, iar pe masura ce procesul de maturare avanseaza, prelevarea se face mai des, din 3 in 3 zile. Proba de struguri trebuie sa provina de la cel putin 10-20 de butuci din parcela, situati in puncte diferite. Cu ajutorul forfecutelor de cizelat se preleva portiuni mici de ciorchini (acizi cu 3-5 boabe) de la strugurii aflati la mijlocul cordonului butucului, strugurii de pe partea insorita si cei din interiorul butucului. Proba prelevata trebuie sa cantareasca cel putin 500g, respectiv circa 400 de boabe.

Recoltarea probei se face in pungi din material plastic in care se introduce o eticheta (scrisa cu creion negru care nu se intinde la umezeala) cu urmatoarele date: soiul de la care provine proba, data recoltarii, denumirea locului unde se afla plantatia, eventuale date asupra plantatiei (expozitia terenului, lucrarile de ingrijire ale vitelor, starea fitosanitara a plantatiei, etc.).

Probele de struguri sunt aduse in aceeasi zi la laborator pentru a fi analizate, pe cat posibil, chiar in cursul zilei respective. Pana la inceperea analizelor, probele sunt pastrate la rece in frigider (temperatura de +4sC).

Analiza probelor consta din urmatoarele determinari: greutatea boabelor, continutul strugurilor in zaharuri si in aciditate. Mai intai, cu ajutorul forfecutelor de laborator, se procedeaza la detasarea boabelor de resturile de ciorchini prin taiere deasupra bureletului bobului astfel ca boabele sa ramana intacte si sa nu piarda mustul din interior.

Boabele rezultate se numara separandu-se boabele sanatoase de cele avariate (zdrobite, mucegaite, margeluite). Urmeaza cantarirea boabelor la balanta tehnica de laborator stabilindu-se greutatea a 100 de boabe:

Greutatea a 100 de boabe (g) = greutatea totala a boabelor/nr.de boabe cantarite x 100

Dupa cantarire, boabele se zdrobesc in saculeti de panza rara (obisnuit de tifon) si prin presare (stoarcere) cu mana se separa mustul. Colectarea mustului se face in vase conice de sticla (flacoane Erlenmeyer) care se tin apoi in frigider timp de 2-3 ore pentru limpezirea mustului. Limpezirea poate fi realizata si prin filtrarea sau centrifugarea mustului.

Din mustul limpede neintrat in fermentatie se determina continutul in zaharuri si aciditatea totala. Zaharurile se determina prin metoda refractometrica sau metoda densimetrica. Aciditatea totala se determina prin metoda titrimetrica neutralizand aciditatea mustului cu o solutie 0,1 N de NaOH, in prezenta albastrului de bromtimol ca indicator.

Rezultatele analizelor se inscriu in registrul de laborator si pe baza lor se intocmesc graficele de maturare a soiurilor.

Intocmirea graficelor de maturare. Pentru aceasta se foloseste hartia milimetrica pe care se traseaza un sistem de axe rectangulare. Pe abscisa se inscriu datele la care au fost prelevate probele de struguri, iar pe ordonata se intocmesc scarile pentru reprezentarea valorilor analitice: scara pentru zaharuri (Z), pentru greutatea boabelor (G) si scara pentru aciditate (A).

Prin inscrierea valorilor analitice in grafic si unirea punctelor care reprezinta valorile respective se obtin curbele care indica evolutia greutatii boabelor, a acumularii zaharurilor si a reducerii aciditatii strugurilor.

Maturarea deplina a strugurilor (MD) este atunci cand boabele au ajuns la greutatea lor maxima si curba de evolutie incepe sa coboare; continutul de zaharuri in struguri este de asemenea maxim si curba de evolutie a zaharurilor se mentine stationara timp de cateva zile; aciditatea totala s-a redus substantial si curba de evolutie indica o scadere lenta a aciditatii.

La maturarea deplina productia de struguri este cea mai mare deoarece greutatea strugurilor a atins valorile maxime. Orice intarziere a culesului dupa aceasta data se soldeaza cu pierderi de productie (de recolta).

Indici de maturare a strugurilor. Pentru aprecierea gradului de maturare a strugurilor podgorenii folosesc o serie de indici empirici: culoarea boabelor, gustul dulce sau acru al strugurilor, intensitatea aromelor, usurinta cu care boabele se desprind de pe ciorchine.

Plecand de la constatarea ca in timpul maturarii strugurilor continutul in zaharuri evolueaza in sens invers cu aciditatea totala, pentru stabilirea gradului de maturare s-a luat in considerare raportul zaharuri/aciditate (Z/A). Au fost formulati urmatorii indici de maturare a strugurilor:

Indicele glucoacidimetric (Z/A) = Zaharuri (%) / Aciditatea totala (g H₂SO₄/l)

Valorile indicelui gluco-acidimetric la maturarea deplina a strugurilor sunt cuprinse intre 35-45, in functie de soi. Intre aceste limite de valori strugurii au atins gradul de maturare optim care asigura obtinerea vinurilor de calitate.

Indicele Dalmasso (folosit in Italia) = zaharuri (grade refractometrice)/aciditatea totala  (g acid tartric/l)

Valorile indicelui de maturare Dalmasso la soiurile pentru struguri de vin sunt cuprinse intre 3,5 si 4,5.

Indicele de maturare elvetian= zaharuri (grade Öechsle)/aciditatea totala

(g acid tartric/l)

Valorile indicelui de maturare elvetian la soiurile pentru struguri de vin sunt cuprinse intre 50 si 150.

Indicele de maturare Darney (folosit in Ungaria) = (C+20)-2S

in care:

C = continutul in zaharuri;

S = aciditatea totala exprimata in g/l.

Valorile indicelui de maturare Darnay sunt cuprinse intre 20 si 30.

Indicii de maturare se urmaresc pe soiuri si cand ei intrunesc valorile optime se hotaraste recoltarea strugurilor pentru a se garanta calitatea vinurilor.

Maturarea fenolica

Bogatia strugurilor in compusi fenolici (antociani, taninuri) este o conditie tehnologica de baza pentru calitatea vinurilor rosii. Cand strugurii colorati (negri) au ajuns la maturitatea deplina, membranele celulelor care alcatuiesc pielita boabelor se dezorganizeaza prin actiunea enzimelor si lasa sa difuzeze in must (sucul boabelor) materiile colorante, deci strugurii au realizat maturarea fenolica. La maturarea fenolica, coeficientul de extractibilitate a taninurilor din semintele boabelor este mic, ca urmare a polimerizarii taninurilor.

Evaluarea maturarii fenolice a strugurilor face posibila prognozarea calitatii vinurilor rosii si modelarea tehnologiilor de vinificare a strugurilor in directia imbunatatirii structurii fenolice a vinurilor. Procedeele de evaluare sunt urmatoarele:

Practica degetelor colorat. Cand strugurii au ajuns la maturarea deplina, se zdrobesc boabele intre degete si se observa mai intai daca mustul care se scurge este colorat, apoi pielitele boabelor se strivesc prin frecare intre varfurile degetelor. Daca degetele raman colorate inseamna ca strugurii au realizat maturarea fenolica, in sensul ca boabele contin cantitati suficiente de antociani pe care ii cedeaza cu usurinta.

Maturarea fenolica a semintelor se apreciaza prin faramitarea lor intre dinti. Pe masura ce strugurii se apropie de maturarea deplina, semintele sunt din ce in ce mai putin astringente.

Dozarea compusilor fenolici. In acest scop, compusii fenolici sunt extrasi din boabele strugurilor cu solutii apoase acide. Se pleaca de la 100 de boabe care se cantaresc, apoi se zdrobesc si se trateaza cu solutiile acide. Raportul dintre boabele zdrobite si solutia acida este de 1: 0,5 (g/v).

Se folosesc doua solutii de HCl: o solutie slab acida de pH = 3,2 apropiata de pH-ul mustului (pentru extragerea antocianilor usor extractibili) si o solutie puternic acida de pH =1 pentru extragerea intregii cantitati de compusi fenolici din boabele strugurilor. Urmeaza o macerare a probelor de scurta durata (cca. 4 ore) dupa care extractele colorate se filtreaza prin vata de sticla pentru a se obtine solutii limpezi.

Se masoara densitatea optica (DO₂₈₀) a extractelor si se stabileste continutul in antociani (A). Diferenta intre continutul total in compusi fenolici (A la pH=1) si cantitatea de antociani usor extractibili (A la pH=3,2) exprima gradul de extractibilitate a antocianilor din boabele strugurilor (EA%). Relatia este urmatoarea:

EA (%) = (A pH₁ - A pH_3,2) / A pH₁ x 100

Cu cat valoarea EA% este mai mica, cu atat gradul de extractibilitate a antocianilor din struguri va fi mai mare si vinurile vor fi mai intens colorate.

Maturarea fenolica a strugurilor inseamna saracirea semintelor in tanin. Pentru aceasta se calculeaza indicele de maturare fenolica a semintelor (MF%):

MF%= (DO₂₈₀ - A pH_3,2) / DO₂₈₀ x 100

Cu cat strugurii se apropie de maturarea deplina, cu atat valoarea MF% este mai mica, ceea ce indica polimerizarea taninurilor din seminte. Pe baza acestui indice se poate aprecia in ce masura semintele vor contribui la structura fenolica a vinurilor.

Potentialul antocianic al soiurilor. In struguri se acumuleaza cantitati variabile de antociani in functie de natura biologica a soiurilor, conditiile ecologice ale podgoriei si gradul de maturare al strugurilor. Potentialul antocianic se exprima prin cantitatea totala de antociani care se acumuleaza in boabe si gradul de extractibilitate a acestora din pielitele boabelor (25-40%).

Soiurile cu potential antocianic mare sunt: Cabernet Sauvignon 1300-1700 mg antociani/kg de struguri, Merlot 1000-1500 mg/kg, Oporto 1000-1900 mg/kg si Pinot noir 1000-1200 mg/kg. Potential antocianic mijlociu au soiurile Feteasca neagra si Burgund mare (800-1000 mg antociani/kg struguri). Potential antocianic slab au soiurile Cadarca, Babeasca neagra si Sangiovese (400-600 mg antociani/kg struguri).

Potentialul antocianic poate fi caracterizat si prin intensitatea pigmentatiei antocianice a pielitelor boabelor. S-au luat de baza doua soiuri: Cinsaut cu pigmentatie antocianica slaba, notat cu 1 si Maseng foarte bogat in antociani notat cu 10. In raport cu aceste limite, soiurile pentru vinuri rosii se impart in trei grupe: soiuri cu pigmentatie antocianica slaba la care continutul in compusi fenolici (CCF) este < 1,5; soiuri cu pigmentatie antocianica mijlocie la care valorile CCF sunt cuprinse intre 1,5-2,5; soiuri bogate in antociani la care CCF > 2,5 (J. Brans, 1974).

Maturarea aromatica

Bogatia strugurilor in arome primare varietale care dau profilul aromat al vinurilor este o conditie tehnologica de baza pentru obtinerea vinurilor de calitate. Acumularea aromelor in struguri se urmareste in primul rand la soiurile aromate de tipul muscat sau tamaios cat si la soiurile nearomate, dar potential aromatice (Sauvignon, Chardonnay, Traminer etc.).

Maturarea aromatica se realizeaza concomitent cu maturarea tehnologica a strugurilor deoarece formarea aromelor in struguri este legata de acumularea zaharurilor. In cazul soiurilor de tipul muscat si tamaios, maturarea aromatica se apreciaza prin degustarea strugurilor: dupa gustul dulce se percep imediat aromele deoarece pe limba exista enzime care permit revelarea compusilor aromati si intensitatea aromelor.

Pentru evaluarea potentialului aromatic al strugurilor la recoltare se face dozarea aromelor libere volatile (terpenolilor) din pielitele boabelor si a precursorilor aromelor in cazul soiurilor nearomate, dar potential aromatice. Potentialul aromatic este influentat de numerosi factori: in primul rand de soi, durata de stralucire a soarelui si gradul de marturare a strugurilor (tabelul 1). Spre exemplu, la soiul Sauvignon, pentru a se obtine vinuri cu aroma florala specifica, s-a constatat ca este necesara o maturare avansata a strugurilor (peste 200 g zaharuri/l de must) si o perioada de insolatie mai mare de 1600 ore.

Aromele varietale sunt sensibile la prezenta ionului de Cu (Cu²⁺) pe suprafata boabelor si ca urmare nu se recomanda folosirea fungicidelor cuprice in perioada de maturare a strugurilor.

Tabelul 1

Continutul strugurilor in terpenoli liberi, in functie de soi si gradul de maturare

(Elena Heroiu si colab., 1994)

Cel mai bogat in arome volatile libere (terpenoli) este soiul Muscat Ottonel dupa care urmeaza Tamaioasa romaneasca. Soiurile cu struguri nearomati contin cantitati mici de terpene.

Soiuri de struguri pt. vinuri rosii superioare

Cultura soiurilor de struguri pt. vin are particularitati speciale, aceste fiind diferite de struguri pentru masa. De aceasta particularitate trebuie sa se tina cont incepnat cu alegerea portaloiului in vederea altoirii, continuand apoi cu celelate secvente tehnologice care trebuie aplicate diferentiat in functie de soiul cultivat si zona de cultura.

In structura soiurilor pt. vin din romania ponderea cea mai mare o au soiurile pt. vin albe 76% urmate de cele pt. vin rosi 19,5% si cele pt. vinuri aromate 4,5%. Soiurile de calitate superioara ocupa suprafete mult mai mari comparativ cu soiurile pt. vinurile curente.

Soiurile pt. vinuri rosi sunt raspandite mai ales in podgoriile si centrele viticole cu conditii favorabile si care au o indelungata traditie si experienta cum sunt : Valea Calugareasca, Tohani, Dealul Mare, Cotesti, Nicoresti, Dragasani, Samburesti, Segargea, Minis, Paulis, Vonju Mare, Tirol Lecas, Sarica-Niculicel etc.

Soiurile pt. vinuri de calitate sunt mai bine reprezentate ( Burgund, Merlot, Cabernet, Pinor Noir, Feteasca Neagra). Cultura soiurilor rosi de calitate superioara impun scoaterea completa din perimetele nelimitate a hibrizilor producatori directi, mai ales in judetele din sudul tarii,m unde acestea detin suprafete insemnate.

Grupa soiurilor pt. vinuri rosi superioare nu este foate numeroase, aici sunt reduse, soiuri care au o valoare deosebita, fiind insa cele mai cerute pe piata mondiala a vinului.

Soiurile de aceasta grupa preizindat insusiri biologice foarte diferite ceea ce implica elaborarea unor tehnologii de cultura diferentiata, vigoarea este foarte diferita, si de vigoare scazuta in cazul soiului Pinor Noir pana la vigoare foarte mare in cazul soiului Feteasca Neagra. De asemenea potentialului de productie, epoca de maturare a strugurilor, pretabilitatea sa supra maturare, intensitatea coloranta difera foarte mult de la un soi la altul.

Feteasca Neagra

Acest soi mai este cunoscut si sub alte denumiri cum ar fi: Poama Fetei neagra, Coada Randunici, Pasareasca Neagra.

Este un soi foarte vechi, romanesc considerat soi dacic care provine din soiul feteasca alba.

Rozeta prezinta scame rare si esta de culoare verde cafenie, frunza adulta este de marimea mijlocie uniforma cu lobul terminal triunghiular cu dinti mari si margini drepte. Inflorescenta este uniaxiala, cilindroconica, floarea este hermafrodita normala, su 5-6 stamine si polen fertil.

strugurele are marimea mijlocie, forma cilindroconica sau cilindrica, butul este mijlociu ca marime de forma sferica cu pielita colorate negru intens, acoperite cu multe prune, miezule este zemos si necolorat.

Perioada de vegetatie este scurta de 150-160 zile si vigoarea foarte mare de acea la altoirea se evita portaltoi care amplifica si mai mult vigoare. Fertilitatea este scazuta, doar 30-40% dintre lestari sunt fertile, productivitatea este mijlocie. Fata de soiul Fateasca Alba din care provine este mai rezistent la ger (minus 22-24 grade Celsius), la seceta si putregaiul cenusiu.

Se amplaseaza pe terenuri cu o fertilitate scazuta, iar taiere se lasa incarcaturi mari de rodire.

Struguri ajung la maturitate deplina in prima parte a luni septembrie la 2-3 sapt. dupa cei ai soiului chasselas dori. In struguri la maturitate se poate acumula 240-260g zaharuri/litru, iar aciditatea mustului este de 4-4,7 g/litru H2SO4.

Se optine totusi productii mici de 6-8t/ha, dar struguri au o calitate deoasebita.

Soiul Feteasca neagra este recomandat pt. a fi cultivat pentru obtinerea vinului de inalta calitate in unele zone viticole din sudul Moldovei in podgoria Dealul Mare, Arges, si in unele areole viticole din judetele Prahova si
Bujau.

Cabarnet sau Vignon

Acest soi este de origine franceza dar este raspandit in toate tarile cu o viticultura dezvoltata.

Se recunoaste dupa anumite caractere, si anume: rozeta schemoasa, de culoare verde-albicioasa, frunza adulta are marime mijlocie de culoare verde deschis, floarea este hermafrodita normala, cu polen fertilm strugurele este mic, conic cu boabele asezat destul de rar, iar bobul are forma sferica cu pielita de culoare neagra -albastrui, acoperita cu pruina.

Perioada de vegetatie este mijlocie e 180-190 zile iar vigoarea este mare, este un soi rezistent la seceta si la putregaiul cenusiu, are tolerante mijlocii la ger si plasticitate ecologica mare, iar productivitatea este mijlocie.

Maturarea boabelor are loc la 4 sapt. dupa soiul chasselas dore, si se acumuleaga 200-210g/zaharuri/litru in must iar aciditatea este normale.

Este un soi de baza in vederea obtineri vinului rosu de calitate superioara judetele: Arad, Arges, Buzau, Constanta, Galati, Iasi, Olt, Timis, Tulce, Vrancea.

Merlot

Este un soi originar din franta cultivat pe suprafete mari in regiune de Medoc, iar in tara noastra ocupa al II-lea loc ca suprafata cultivata. Caractere de recunoastere sunt : rozeta pufoasa de culoare alba-verzuie cu margini rosetice, frunza adulta de culoare verde inchisa, dinti marunti, inflorescenta este uniaxiala, cilindrica, conica, floarea este hermafrodita normala, strugurele este marunt, cu boabe dese. Bobul este sferic mic acoperit cu o pielita groasa de culoare neagra si acoperite cu un strat fin de pruine.

Acest soi are o perioada mijlocie de vegetatie de 170-200 zile si are vigurozitate crescuta. Este sensibil la ger (-18 -16 grade Celsius) si la seceta dar estedestul de tolerant la putregaiul cenusiu. Este un soi cu fertilitati ridicate incarcatura de rodine variaza in functie de conditile ecologice ale centrelor de cultura. In zonele cu ierni blande se preteaza pentru conduare semiinalta si inalta, necesitand aplicare de ingrasaminte chimice.

Maturitatea deplica are loc la 3-4 sapt. dupa chasselos dori se acumuleaza cu o cantitade de 190-200 g/l zaharuri in must, dar productile nu sunt foarte mari (10-16 t/ha).

Soiul Merlot se cultica cu bune rezultate in regiunile viticole a dealurilor Munteniei, Olteniei, Dobrogea, Sudul Moldovei si in cateva cetre viticole din banat.

Pinot Noir

Este un soi foarte vechi raspandit in majoirtatea serelor producatoare de vinuri rosi. Soiul Pinot Noir este in prezent unul dintre cele mai cerute vinuri de pe piata, datorita calitatilor deosebita a vinului.

Rozeta este pufoasa de culoare alba-verzuie cu margini rosietice, frunza adulta este de marime mijlocie, rodunda, cu dinti maruniti, iar floarea este hermafrodita cu polen fertil si abudent

Strugurele este mic, uniaxial cilindric, are boabe foarte dese de forma sferica si marime mijlocie cu pielita de culoare negru - inchis si strat des de pruine.

Perioada de vegetatie este scurta de 150-160 zile iar vigoarea este scazuta, fertilitatea este buna dar productivitatea mica. Este un soi tolerant la seceta si unul din cele mai rezistente ger(-22 -24 grade Celsius) este sensibil la atacul de putregai cenusiu. Da cele mai bune rezultate cand este amplasat pe terenuri calcaroase cu expozitie sudica. Avand o vigurozitate redusa nu este recomandat sa se conduca in forma intalta putand fiind insa redus in forme semiinalte, sub forma de cordonare.

Strugurele se maturizeaza in prima parte a luni septembie cand acumuleaza cantitati mari de zaharuri (200-300g/l), aciditatea ramane normala 3,5-4,5 g/l H2SO4.

Soiul Pinot Noir in majoritatea areolelor viticole cu conditi favorabile pt. obtinerea vinurilor rosii de inalte calitati sa intalneste pe suprafete mari in bazinele binicole, Vale Calugareasca, Banu Maracine, Murfatlar, Pietroasele Recas si Minis.

Burgund

A fost introdus in tara noastra din anul 1850 in Banat si podgoria Minis.

Se recunoaste prin: rozeta e culoarea cafenie, frunza adulta de marime mijlocie, intreaga,tri sau pentalobata, cu dinti scurti. Inflorescecta este hermafrodita normala cu polen fertil si mult, iar floarea este unioxiala,cilindro-conica.

Strugurele are forma cilindro-conica cu boabe dese, sferice de marime mijlocie, piellita este de culoare neagra roscata iar miezul este zemos necolorat.

Vigoarea solului este mijlocie iar perioada de vegetatie este mai lunga. Este un soi rezistent la putregaiul mijlociu dar este putin rezistent la temperaturile scazute din timpul ierni.

Boabe se matureaza mai tarziu cu o sapt. mai tarziu decat soiul Pinot Noir. In boabe se acumuleaza o canititate 180-190 g/l zaharuri, iar aciditatea mustului este destul de ridicata de aproximativ 4,1-6,1 g/l H2SO2. Este un soi de mare productie fiind valoros atat prin calitatea vinului cat si prin intensitatea culorii.

Prefera centrele riticole Recas, Silagiu si Minis, Maderat (jud. Arad) unde suprafetele sau extins mult dar au fost indus in sortimentul pt. vinuri rosi si in regiunia viticola din Munteia,Oltenia, Colinele Dobrogea.