Virusul
bulgarian latnt al viti de vie - Grapevine Bulgarian latent virus GBLV,
Nepovirus, Nepoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 606). A fost identificat la diferite soiuri
de Vitis vinifera in Bulgaria, Portugalia-Virusul CM 112, Iugoslavia
si la Vitis labrusca, soiul
Concord, in SUA, statul New York (Martlli
s.a., 1978, Proc. 6th Meeting ICVG, Cordova 1976, Monogr. INIA 18, 136; Uyemoto
s.a., 1977, Pl. Dis. Rep. 61, 949). GBLV a fost izolat din unele soiuri
de V. vinifera, cum este Rcatzitelli, fara simptome externe, iar
hibridul LN-33 si unele soiuri de vita roditoare nu au
manifestat simptome la inocularea mecanica cu izolate bulgaresti
ale acestui virus. În conditiile din statul New
York, la vitele soiului Concord
(V. labrusca) infectate cu tulpina New York s-au observat
intarzierea pornirii in vegetie, alungirea
neregulata a lastarilor, foliaj verde
deschis si struguri rasleti (Uyemoto
s.a., 1977, l.c.). Prin inoculari artificiale, a fost transmis la Amaranthus retroflexus, Artiplex hortensis, Beta vulgaris, Chenopodium album, C. amaranticolor, C.
ambrosioides, C. capitatum, C.
hibrydum, C. murale, C. quinoa, Cucumis sativus, Nicotiana bethamiana, N.
clevelandi, N. rustica, N. tabacum, Phaselous vulgaris, Vitis labrosca, Vitis rupestris si Vitis vinifera.
Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice sau
necrotice urmate de marmorare si patare necrotica la Chenopodium quinoa, marmorare si
deformarea frunzelor la Chenopodium
amaranticolor, leziuni necrotice, clorozare si piticire la Nicotiana clevelandii, marmorare la Phaseolus vulgaris si inele
clorotice locale si sistemice la Nicotiana
megalosiphum. Virionii s-au
gasit in citoplasma celulelor mezofilului atat la plantele
gazda ierboase cat si la cele de Vitis vinifera, in celulele infectate fiind prezente, de
asemenea, incluziuni sub forma de corpusculi membranosi si
tuburi care contin virioni. Experimental, virusul se
transmite prin inoculare de suc si altoire. În
natura, se raspandeste prin multiplicarea materialului
infectat. În cazul tulpinii New
York, raspandirea are loc si prin
samanta, in proportie de 5 % la Vitis labrustra si de circa 12 % la
Chenopodium quinoa (Uyemoto s.a., 1977, l.c.). Se
presupune ca in plantatii raspandirea are loc prin
nematozi. Sucul extras din frunze
contine putini virioni, inactivarea termica are loc la 65-75°C,
iar longevitate in suc este de 15-20 zile la 22°C. Virioni sunt izometrici, cu profil unghiular,
avand 30 nm in diametru si aranjamentul capsomerelor
neevident. La ultracentrifugare,
preparatele purificate se separa in 3 componente, genomul consta din 2 parti de
ARN monocatenar, linear, iar in unele izolate, s-a descoperit un ARN
negenomic, reprezentand un ARN satelit. Raspandirea virusului
poate fi prevenita prin producerea materialului saditor folosind
corzi de altoi si portaltoi care au dat rezultate negative la testarea lor
serologica sau prin transmiteri pe plante de Chenopodium quinoa.
.com