Comertul Electronic

Comertul Electronic reprezinta unul dintre cele mai importante aspecte ale Internetului, permitand oamenilor schimburi de bunuri si servicii, depasind barierele de timp si spatiu - la orice ora din zi si din noapte poti sa te conectezi si sa cumperi aproape orice doresti.

Comerul electronic a avut ca punct de pornire aplicatii relativ limitate ce raspundeau dorintei companiilor de asi integra mai accentuat propriile sisteme de afaceri cu cele ale furnizorilor si distribuitorilor prin schimbul electronic de informatii mijlocit de retele private foarte costisitoare.

Dezvoltarea Internetului a dat apoi un impuls extraordinar, deoarece oferea posibilitati ieftine de interconectare in cadrul unei retele unice si deschise; e-commerce avea astfel conditiile create pentru a inflori.

Recent, odata cu cresterea accesibilitatii la Internet, comertul electronic a captat interesul consumatorilor individuali si al societatilor comerciale de orice marime si preocupari. Mai mult decat atat, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vorbeste tot mai des de Economia Digitala (DE - Digital Economy).

Prin comertul electronic putem realiza schimburi de idei, de bunuri, de cunostinte pe langa simpla vanzare/cumparare de produse si servicii. Tehnologiile comertului electronic pot fi utilizate pentru a conduce o afacere utilizand pentru comunicare Internet, Intranet-uri sau alte reteledecalculatoare.
In ultimii ani Internetul a devenit din ce in ce mai utilizat pentru comertul electronic. Internetul are o acoperire globala si este prin excelenta descentralizat. Are o structura ierarhica cu nuclee de mare viteza (intre 155 Mbps si 2,5 Gbps) in jurul carora 'cresc' retele regionale si individuale prin care se face accesul utilizatorilor finali.
Comertul electronic depinde puternic de o serie de infrastructuri de baza ale economiei globale, inclusiv de infrastructura retelelor de comunicatii. Cele mai noi realizari tehnologice legate de Internet (rata de transmisie, mijloacele sofisticate de asigurare a protectiei datelor, cresterea disponibilitatii si a accesibilitatii, interfata multimedia evoluata etc.) fac Internetul tot mai atractiv pentru EC.

Strategiile pentru conceptul de valoare virtuala al comertului electronic este foarte important, intrucat ofera posibilitatea introducerii de informatii digitale in procesele uzuale care apar in derularea activitatilor de afaceri. Unul dintre principalele obiective ale strategiilor comertului electronic este de a identifica si de a incuraja utilizatorii de informatii prin Internet, oferindu-le suportul necesar. Aceasta forma de comert ofera posibilitatea de a conduce o afacere intr-o maniera flexibila, care sa poata beneficia de diferite oportunitati, pe masura ce acestea apar. Trebuie avut insa in vedere ca introducerea vanzarilor pe suport electronic intr-o activitate de afaceri necesita unele schimbari in modul de structurare, derulare si urmarire a activitatilor. Utilizarea tehnicilor multimedia faciliteaza includerea unor detalii sau adaptarea formelor de prezentare a informatiei prelucrate. Forma de prezentare a informatiei capata o importanta la fel de mare ca si continutul. Internetul permite schimbul de informatii in ambele sensuri, fara limite de timp si spatiu.

Internetul ofera o serie de tehnologii pentru realizarea unor servicii de comunicare intre grupuri de interese: servicii de conversatie (chat), conferinte multimedia etc. Crearea unei piete electronice interactive presupune renuntarea completa la hartie s imprimanta si trecerea intregii activitati pe suport electronic.

O modalitate adecvata de realizare a acestui deziderat este utilizarea Web-ului ca suport pentru servicii de grup, cum ar fi: Centre de Afaceri care ofera un prim nivel de suport pentru firmele care vor sa adere la EC; legaturi catre paginile proprii ale utilizatorilor Centrului de Afaceri; cataloage interactive de produse pentru revanzatori si distribuitori; suport tehnic pentru acestia.

Definirea conceptului de comert electronic

Comertul electronic (E - Commerce), in conceptia Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare (OECD), reprezinta "desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei Internet, vanzarea de bunuri si servicii avand loc offline sau online" , iar din perspectiva Asociatiei Americane de Marketing (American Marketing Association - AMA), prin definitia acordata in Dictionarul de Marketing, comertul electronic este "un termen care se refera la o multitudine de modele de afaceri bazate pe Internet. In mod tipic, o strategie de comert electronic contine o varietate de elemente de marketing mix care au ca scop trimiterea utilizatorilor la o pagina web pentru a cumpara un produs sau serviciu".

Extraordinara dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor in Internet, in toate segmentele societatii, a condus la o tendinta tot mai evidenta a companiilor de a folosi aceste retele in aria unui nou tip de comert, comertul electronic in Internet care sa apeleze - pe langa vechile servicii amintite si altele noi. Este vorba de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumparaturi prin retea, consultand cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM si platind prin intermediul cartilor de credit sau a unor portmonee electronice.

De asemenea comertul electronic implica transferul de documente - de la contracte sau comenzi pro forma, pana la imagini sau inregistrari vocale. In fine o alta definitie succinta si larg acceptata a comertului electronic si a componentelor ce constituie arhitectura acestuia este urmatoarea: Comertul electronic (e-Commerce) reprezinta acea maniera de a conduce activitatile de comert care foloseste echipamente electronice pentru a mari aria de acoperire (locul in care se pot afla potentialii clienti) si viteza cu care este livrata informatia.

Originile comertului electronic

Comertul electronic a evoluat semnificativ si a devenit raspandit in cadrul intreprinderilor de-a lungul anilor. Aparitia computerizarii distribuite geografic, in anii '50, a fost insotita de partajarea datelor electronice intre calculatoare in scopuri comerciale.

Totusi fazele incipiente ale computerizarii, toate formatele de date erau speciale (inchise). Aceasta insemna ca sistemele erau inchise, cu alte cuvinte aplicatiile software ale unui producator nu erau apte sa comunice cu calculatoarele ale unui alt producator. Aceasta a facut dificila adoptarea acestor tehnologii ca standarde comerciale.

Prima utilizare raspandita a comertului electronic aparut la inceputul anilor '70, odata cu transferul electronic de fonduri (EFT). Aceasta a permis bancilor sa transfere sume mari de bani intre ele si cu afacerile asociate prin retelele securizate. S-ar putea ca unora sa le fie familiar un formular EFT care permite angajatorilor sa-si plateasca angajatii direct in conturile bancare ale acestora. Aceeasi tehnologie este de asemenea utilizata cu cardurile de debit. Cele mai multe plati facute de catre Guvernul Federal al SUA sunt efectuate prin EFT.

Spre sfarsitul anilor '70, a aparut un nou model in computerizarea afacerilor, Schimbul reciproc de Date Electronice (EDI). EDI permite companiilor sa schimbe documente comerciale standard cum ar fi formulare de comanda cu furnizorii.

EDI a operat pe o retea intretinuta privat care a fost dedicata exclusiv acestui sistem. De fapt, multe companii mari detineau retelele lor private care erau deschise partenerilor de afaceri pentru schimbul de informatii. Aceste retele sunt numite retele cu valoare adaugata (VANs). VANs erau de obicei utilizate pentru a facilita comunicarea dintre companiile din aceeasi ramura industriala. Au devenit o solutie foarte utilizata in anii '80.

Tehnologia EDI a redus mult costurile atat pentru producatori cat si pentru detailisti. De asemenea a imbunatatit practicile de cumparare. Totusi, datorita costurilor implementarii si a problemelor cu incompatibilitatea dintre variantele EDI, nu s-a realizat niciodata cu adevarat penetrarea scontata pe piata.

Spre sfarsitul anilor '80, doua noi tipuri de aplicatii au fost adoptate de catre comunitatea afacerilor - e-mail-ul si groupware-ul. Cand au fost introduse prima data aceste sisteme erau considerate revolutionare. Totusi ambele aplicatii au contribuit doar la cresteri mici in productivitatea interna.

O schimbare semnificativa pentru comertul electronic a aparut in 1991, cand guvernul Statelor Unite a permis accesul public la Internet. Internetul avea mai multe avantaje fata de predecesorii sai ca si sistem comercial. A fost o retea cu adevarat globala. Aceasta a oferit posibilitatea accesului pe vaste piete noi pentru toate afacerile.

Internetul a fost acceptat foarte repede in domeniul afacerilor odata ce a fost deschis utilizarii comerciale. Aceasta a condus la o dezvoltare puternic dependenta de piata infrastructurii de deservire. Cea mai mare provocare pentru companiile care fac comert prin Internet este cum sa conduca tranzactiile financiare sensibile pe o retea cu acces deschis.

World Wide Web-ul, care a aparut pe parcursul perioadei in care Internetul a fost liberalizat, a facut comertul electronic atat mult mai accesibil cat si mult mai ieftin. A permis afacerilor mici sa aiba pentru prima data avantaje din tehnologia comertului electronic. Web-ul furnizeaza o interfata grafica prietenoasa a Internetului. El a schimbat modul in care informatia pe Internet este:

Organizata

Prezentata

Accesata

Web-ul este un mijloc mai ieftin de conducere a comertului electronic decat EDI. De asemenea faciliteaza o diversitate mare de activitati comerciale. Datorita costurilor mici si unei largi raspandiri a Web-ului, multe afaceri mici sunt capabile sa concureze cu mari corporatii de pe o pozitie egala din punct de vedere tehnologic.

Navigarea intuitiva a Web-ului il face sa fie un mod eficient de accesare a informatilor. Din acest motiv, mult companii folosesc web-ul pentru a plasa materiale promotionale.

Acum este o practica obisnuita pentru companii sa utilizeze pagini Web ca si parte cheie a strategiei lor de afaceri.

Structura unui sistem de comert electronic

Pentru a construi un sistem de comert electronic, din punct de vedere structural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electronice - informatice) corespunzatoare urmatoarelor roluri:

Client. Un echipament, clasic un P.C., conectat direct sau indirect (o retea a unei corporatii) la Internet. Cumparatorul foloseste aceste echipament pentru a naviga si a face cumparaturi

Sistemul tranzactional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, initierea platilor, evidenta inregistrarilor si a altor aspecte ale afacerii implicate in procesul de tranzactionare.

Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regula la sediul comerciantului, care gazduieste si actualizeaza catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate online pe Internet.

Dispecer plati. Sistem informatic responsabil cu circulatia instructiunilor de plata in interiorul retelelor financiar - bancare, cu verificarea cartilor de credit si autorizarea platilor.

Acest sistem joaca rolul unei porti care face legatura dintre reteaua globala Internet si subreteaua financiar-bancara (supusa unor cerinte de securitate sporite), poarta prin care accesul este controlat de un "portar"; pe baza informatiilor specifice cartii de credit (tip_card, nr_card) din instructiunile de plata "portarul" redirecteaza informatia catre un centru de carduri; in acest loc este identificata banca care a emis cardul iar instructiunile de plata sunt trimise mai departe catre serverul acestei banci conectat in reteaua interbancara; odata informatiile ajunse in reteaua bancii cu care lucreaza cumparatorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificari privind autenticitatea si soldul disponibil in contul cardului implicat in tranzactie; in functie de rezultatul acestor verificari, banca decide fie efectuarea platii (transfer bancar - catre contul comerciantului care poate fi deschis la orice alta banca), fie refuza sa faca aceasta plata. In ambele cazuri, rezultatul deciziei (confirmarea plata sau refuz) este trimis in timp real, parcurgand acest lant de servere in sens invers catre client. Cu alte cuvinte in cateva secunde cumparatorul afla daca banca sa a operat plata sau nu.

E bine de asemenea sa se faca precizarea ca pe baza acestor patru componente de baza s-au implementat diverse arhitecturi de comert electronic. Unele combina mai multe componente intr-un singur (sub)sistem informatic, pe cand altele implementeaza separat fiecare componenta in parte.

Pentru definirea arhitecturii, proiectantii de sisteme de comert electronic fac o proiectare de ansamblu a sistemului, pe baza unei selectii a principalelor functii ale unui sistem de comert electronic, ca de altfel in cazul oricarui sistem complex arhitectura sa fie clar definita la toate nivelele de detaliu.

In tranzactiile comerciale traditionale se disting patru etape in procesul de vanzare al unui produs:

Informarea comerciala referitoare la tranzactie: cercetarea de marketing;

Incheierea contractului comercial (dupa caz)

Vanzarea produsului

Plata produsului sau a serviciului

Mai jos este prezentat modul in care aceste etape fundamentale se regasesc in cazul comertului clasic si electronic

Avand in vedere cele prezentate mai sus in comertul electronic se desprind unele tipuri de relatii comerciale existente si in comertul traditional, si anume:

Business to Business (B2B)

Business to Consumer (B2C)

Business to Government (B2G)

Daca ar fi sa traducem liber acesti termeni ei s-ar referi la afaceri cu firme, afaceri cu consumatori si afaceri cu institutii ale statului.

Tranzactiile B2B se caracterizeaza prin faptul ca ambele parti participante la tranzactia comerciala, atat vanzatorul cat si cumparatorul, sunt societati comerciale, intreprinderi.

Tranzactiile B2C se realizeaza intre cumparatori individuali si vanzatori-mari companii. In acest caz, factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristica de baza in decizia de cumparare.

Un rol aparte in dezvoltarea comertului electronic il au relatiile business to government (B2G) si government to business (G2B), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv, rapid si eficient, pot contribui la constientizarea agentilor economici asupra avantajelor noului domeniu comercial, respectiv comertul electronic.

Alte relatii stabilite prin intermediul retelei Internet, adiacente comertului electronic, sunt: government to government (G2G), government to business (G2B), government to consumer (G2C), consumer to government (C2G), consumer to business (C2B) si consumer to consumer (C2C) , fiind sintetizate in tabelul de mai jos:

Relatii stabilite prin intermediul retelei Internet

Tipuri de comert electronic

In continuare as dori sa prezint doua dintre cele mai utilizate si in acelasi timp cele mai semnificative forme de comercializare electronica, si anume:

Comertul electronic de tip afacere - client

Comertul electronic de tip afacere - afacere

Comertul electronic de tip afacere-client (Business to Consumer)

Comertul electronic de tip Business to Consumer este un proces care face posibila interactiunea electronica dintre clienti si o afacere. Este un domeniu care a crescut enorm in ultimii ani. O mare parte din aceasta crestere se datoreaza expansiunii fenomenale a sectiunii World Wide Web-ului pe Internet.

Exista o multitudine de categorii de comert electronic de tip afacere-client, dar probabil cea mai simpla forma este vanzarea online. Folosind numai aplicatiile comertului electronic, se pot obtine informatii despre un anumit produs, se poate achizitiona si se poate aranja livrarea.

Produsele in forma digitala, sau bunurile "soft", pot fi livrate online. Gama de produse si servicii care poate fi cumparata online a crescut considerabil in ultimii ani. Se pot comanda acum orice incepand de la flori pana la masini folosind PC-ul de pe birou. In termenii comertului electronic, acestea sunt exemple de bunuri expediabile sau "hard". Cumparaturile online au multe avantaje atat pentru client cat si pentru vanzatorul detailist.

Comertul electronic face posibila expedierea unor produse direct din intreprindere catre client, eliminand nevoia pentru un tert stoc de marfa in antrepozite sau in magazinele de desfacere en-detail. Inlaturarea "mijlocitorului" (intermediarul) se numeste desintermediere. Atunci cand se utilizeaza mijloace electronice pentru a livra produse soft cum ar fi software-uri sau reviste online, se elimina complet o parte a lantului de distributie.

Comertul electronic afacere-client este mai mult decat achizitionarea sau vanzare online. Clientii doresc avantaje sporite nu doar de la magazine dar de asemenea si de la banci. Ei doresc sa fie capabili sa verifice balantele de conturi. Sa plateasca facturi si sa transfere fonduri si ideal, de oriunde.

Astazi aparitia tranzactiilor Business to Consumer facilitate electronic, a facut ca operatiile bancare de la domiciliu online sa devina o posibilitate mult mai realista. Exista o multime de motive datorita carora operatiile bancare online au o sansa mai mare de succes de aceasta data.

Un numar urias de clienti bancari au acum acces la PC-uri si la Internet, atat acasa cat si la serviciu. Si acesti clienti sunt mult mai in tema cu tehnologia decat predecesorii lor. Ei sunt de asemenea mult mai constienti despre conceptul operatilor bancare online.

Una din cele cateva bariere pentru sporirea operatiilor bancare electronice - si a vanzarilor cu amanuntul - este preocuparea clientului pentru securitatea operatiunilor. Multi dintre clientii potentiali sunt ingrijorati ca datele trimise de ei vor fi interceptate de hackeri, care ar putea utiliza detaliile contabile pentru a comite fraude. Problema securitatii transferului informatiilor web este adresat la un numar de nivele.

De exemplu, protocoale cum ar fi Secure Socket Layer (SSL) si Secure Electronic Transaction (SET) inseamna ca utilizarea unei carti de credit pe Internet poate fi cel putin tot atat de sigura ca si utilizarea unei carti de credit intr-un magazin normal.

Avantaje si dezavantaje in Business to Consumer

Avantaje

Dezvoltarea relatiilor cu clientii si o mai buna cunoastere a acestora

Posibilitatea crearii unei relatii directe cu clientii si oferirii unor servicii personalizate

"Spatiu" relativ ieftin si flexibil pentru prezentarea afacerii

Posibilitatea de a prezenta informatii detailate si recente pe un suport ieftin, modern si estetic

Posibilitatea de pastrare a informatiei in format electronic

Acces la surse de informatii

Dezavantaje:

Greutatea cu care se realizeaza plati on-line de catre detinatorii de carti de debit, din cauza sistemului informational necesar

Neincrederea consumatorilor in cumparaturile on-line - unii cumparatori sunt traditionali. Se prevede totusi ca in viitor tinerii cu venituri sa faca mai multe cumparaturi on-line

Neincrederea si lipsa de familiarizare a consumatorilor cu platile on-line (in realitate vanzatorii risca mai mult)

Mari investitii de structura logistica si informatica pentru a infrunta numeroasele comenzi de mica valoare la tot atatea adrese pentru ca tariful de expediere sa nu fie prea mare

Imposibilitatea de a vinde orice produs sau serviciu

Lipsa de colaborare a angajatilor care vad o amenintare in aceasta schimbare

Informatii neactualizate

Un site care nu lasa o impresie placuta va dezamagii potentialii clienti

Manageri nepregatiti

Spam (e-mail-uri nesolicitate)

Virusi

Nesiguranta

Comertul electronic de tip afacere-afacere (Business to Business)

Comertul electronic de tip Business to Business (B2B) utilizeaza mijloace electronice pentru a facilita procese comerciale traditionale cum ar fi aprovizionarea si distributia. Cea mai are parte a activitatii comertului electronic desfasurata in zilele noastre, intra in categoria business-to-business. De fapt, anumite surse estimeaza ca piata business-to-business este mai mult de 100 de ori mai mare decat piata business-to-consumer.

La fel ca si piata afacere-client, piata de tip afacere-afacere este pregatita sa creasca rapid in viitorul apropiat. Asa ca si in cazul comertului electronic business-to-consumer, extinderea fenomenala a WWW-ului este factorul cheie care produce cresterea.

Comertul electronic modern cuprinde mai mult decat transmisia electronica a datelor. O mare parte a comertului electronic business-to-business implica achizitiile organizatiei. De multi ani, managerii de aprovizionare au cautat cai de reducere a costurilor asociate cu tranzactii voluminoase, dar de valoare redusa. De exemplu, o companie poate sa piarda mult timp si bani recomandand zilnic produse cum ar fi cele de papetarie, rechizite de birou. S-a observat ca comertul electronic poate furniza solutia pentru problema volum-mare, valoare redusa daca ar putea fi convenit un standard pentru cumparari.

Un grup numit Internet Purchasing Round Table s-a format in 1996 si s-a ocupat de problema volum mare, valoare redusa, timp de mai multe luni. Grupul cuprindea un numar de 500 companii, precum si reprezentanti ai unui numar mare de firme furnizoare. Rezultatul deliberarilor a fost cumpararea deschisa pe Internet, sau OBI .

OBI furnizeaza un cadru acceptat pentru solutiile comertului electronic business-to-business. OBI nu este un produs sau un serviciu - este un standard. OBI are un numar de factori in favoarea lui. De exemplu, nu depinde de vanzator.

Neutralitatea in vanzare incurajeaza competitia intre companiile tehnologice si furnizorii de servicii care doresc sa utilizeze standardul. Este de asemenea foarte flexibil si poate sa evolueze in functie de schimbarile nevoilor afacerilor. OBI este eficient din punct de vedere al costului.

Acest standard este suficient de robust ca sa suporte in siguranta un numar mare de tranzactii. Oricine doreste sa utilizeze standardele OBI este liber sa o faca. Este disponibil de la o organizatie numita Consortiul OBI.

A trimite documente electronice si a efectua aprovizionari online nu sunt singurele moduri de conducere a comertului electronic business-to-business. Simpla comunicare cu partenerii de afaceri prin e-mail este o tranzactie de comert electronic. Companiile care nu interactioneaza electronic cu partenerii de afaceri devin o minoritate si astfel sunt marginalizati in fata competitorilor si a partenerilor.

Avantaje si dezavantaje in Business to Business

Avantaje

1. Automatizarea procedurilor (comenzi, facturare, productia neterminata, etc) - economie de timp si costuri reduse, posibilitatea de a se concentra pe o strategie de servicii client
2. Dezvoltarea relatiilor cu clientii
3. Posibilitatea de a gasi noi clienti
4. Noi tipuri de colaborare cu clientii
5. Utilizarea unui sistem integrat - in interiorul firmei se pot accesa anumite informatii de toti angajatii sau o parte din ei (Intranet), accesarea de catre partenerii din exterior a unor informatii (Extranet) si cu publicul (Internet).
6. "Spatiu" relativ ieftin si flexibil pentru prezentarea afacerii
7. Posibilitatea de a prezenta informatii detailate si recente pe un suport ieftin, modern si estetic
8. Posibilitatea de pastrare a informatiei in format electronic
9. Acces la surse de informatii

Dezavantaje:

1. Nevoia de restructurare a organizatiei - va fi nevoie sa se modifice modalitatile de operare ale comenzilor si de facturare.
2. Nevoia de restructurare a activitatilor si ale posturilor
3. Costurile legate de software-ul de gestiune si costurile indirecte de formare si informare a afacerii
4. Dificultatile de infruntat in cazul utilizarii unei noi tehnologii cu personal nepregatit
5. Informatii neactualizate
6. Un site care nu lasa o impresie placuta va dezamagii potentialii clienti
7. Manageri nepregatiti
8. Spam (e-mail-uri nesolicitate)
9. Virusi

Clasificarea afacerilor specifice Internetului

Exista deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea pot fi clasificate in functie de numarul de furnizori, prestatori de servicii catre clienti, astfel:

• 1-catre-1 (magazin electronic)
• mai multi catre 1 (magazin universal)
• mai multi catre mai multi (licitatie electronica)

Un prim element este furnizorul de produse sau servicii, al doilea furnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispozitie de la spatiu pe pagina web pana la posibilitatea integrarii intr-un e-mall. Al treilea element al lantului este clientul, avand o anumita formare profesionala, interese proprii si preferinte. Acest client poate fi un consumator, o alta firma, administratia publica sau un angajat, in contextul tranzactiilor interne din cadrul unei firme.

In continuare sunt prezentate, in linii generale, cateva modele de afaceri pe Internet:

Magazinul electronic (e-shop)

Magazinul universal electronic (e-mall)

Licitatia electronica (e-auction)

Achizitia publica electronica (e-procurement)

Comunitatea virtuala (virtual community)

Magazinul electronic (e-shop)

Ideea de baza a comertului electronic este aceea de a transpune afacerea fizica, materiala, in pagina de Internet. Astfel, firma isi prezinta catalogul de produse precum si serviciile prin Internet.

Produsele sunt oferite, in general, la diferite categorii de pret, tinand seama de tendinta clientilor de a testa calitatea, viteza si eficienta livrarii inainte de a decide sa cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializarii prin Internet sunt, de obicei, cele care pot fi descrise cu usurinta si nu necesita folosirea simtului tactil: bilete de avion sau film, carti, CD-uri, software, unelte, piese de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme.

Pe de alta parte, produse care au fost considerate initial nefiind potrivite pentru comercializarea pe Internet - tricouri, cravatele, posete, pantofi, spre exemplu, se vand acum foarte bine pe Internet.

Preturile produselor vandute prin Internet ar trebui sa fie mai mici decat cele practicate pentru comenzile clasice. Cartile, spre exemplu, sunt oferite pe Internet cu o reducere de 10-15% sau, cel putin, fara a se percepe taxe aditionale de livrare. Serviciile si in special serviciile de informare ar trebui sa fie in mare parte gratuite. Serviciile de informare prin publicatii periodice sunt oferite gratuit la inceput, prin acces liber sau prin abonamente gratuite; ulterior, ofertantii vor initia servicii suplimentare de tipul accesului la arhive si vor extinde posibilitatile de cautare, solicitand utilizatorului sa se aboneze si sa plateasca pentru a beneficia de acestea. S-a constatat ca impactul abonamentului online asupra instrumentelor clasice si, in general, numai clientii noi apeleaza la acest nou sistem de abonament. Cu toate acestea abonamentul contra cost online pentru accesul la stiri de ultima ora sau la dezbateri cu participare restrictiva de exemplu, suscita interesul doar daca serviciile oferite sunt de valoare exceptionala.

Exista diferite variante de gazduire a unui magazin electronic, clasificate astfel :

Pe un server distinct (un calculator proprietatea firmei detinatoare a unui magazin electronic) destinat unor pagini ample si complexe de web, acesta va fi localizat in cadrul firmei daca frecventa modificarilor trebuie facute este mare (ex. stiri, preturi etc.) sau daca este necesar un trafic intens intre firma si serverul aferent magazinului electronic.

Pe un server virtual (un spatiu detinut de firma proprietara a unui magazin electronic, pe un hard disk al unui computer furnizor de web); in corelatie cu un spatiu mai mare de tipul www.magazin.com, solutie preferata de majoritatea intreprinderilor mici si mijlocii - in cadrul unui magazin electronic (e-mall).

Alegerea variantei optime pentru acest magazin depinde de costurile de telecomunicatie, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul tinta, marimea, structura si obiectivele pe termen mediu ale viitorului magazin electronic.

In masura in care este posibil, un magazin electronic ar trebui sa poata fi accesat pe mai multe cai: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvant-cheie publicitar in cadrul motoarelor de cautare sau in cadrul prezentarii pe Internet a informatiilor generale despre intreaga activitate a firmei sau despre intreaga gama de produse si o fereastra a acestui site in cadrul unui magazin universal electronic (e-mall) sau toate acestea concomitent. In plus, o idee interesanta ar fi sa se stabileasca denumiri de genul www.produs1.com pentru grupele de produse, cu link exact la pagina corespunzatoare din cadrul magazinului electronic.

Magazinul universal electronic (e-mall)

Un magazin universal electronic (e-mall) ofera un front comun pentru mai multe magazine electronice si poate fi realizat utilizand diversele modele de tranzactii, in functie de tipul de servicii pe care proprietarul magazinului doreste sa le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupa si de marketingul aferent mall-ului, astfel incat alegerea mall-ului potrivit este o decizie esentiala pentru detinatorul unui magazin. Revenind la exemplul mentionat, al magazinului pentru posete: in cazul in care proprietarul doreste sa-si prezinte magazinul in cadrul unui mall, el trebuie sa decida daca sa opteze pentru un mall destinat modei sau pentru unul specializat in accesorii.

Pentru unele domenii este benefica participarea in cadrul unui mall alaturi de produse competitive cum ar fi bijuteriile. Aceasta duce la cresterea traficului in mall si astfel la cresterea cifrei de afaceri a fiecarui magazin din structura acestuia. Pe de alta parte, detinatorul mall-ului poate obtine profit din reclama, taxe percepute membrilor si / sau taxe asupra tranzactiilor.

Licitatia electronica (e-auction)

Licitarea produselor si obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare succes. Acest model poate fi utilizat atat pentru comertul electronic B-2-B cat si pentru cel B-2-C si datorita faptului ca este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat si in magazinele electronice obisnuite.

Asemeni unui magazin universal electronic, o licitatie electronica include de obicei mai multi vanzatori. Operatorul licitatiei elaboreaza mecanismele pentru plasarea obiectului licitatiei, pentru licitare (de obicei prin e-mail) si poate oferi in plus servicii de plati si de livrare.

Produsele vandute prin licitatia electronica pot fi produse de ultima ora, de suprastoc sau cu stoc fluctuant, sau obiecte de valoare pentru colectionarii specializati si includ de la bunuri materiale metale si materii prime agricole, la obiecte de arta unicat. Spre exemplu, librariile vand prin licitatii electronice specializate si deja bine cunoscute, atat editii noi cat si carti folosite.

Cel mai cunoscut site la ora actuala de licitatii pe Internet si totodata unul dintre cele mai ramificate ca si gama de oferte este Ebay (www.ebay.com). Pentru Romania, omologul este considerat a fi www.okazii.ro

Achizitia publica electronica (e-procurement)

Achizitia publica este aplicabila in cazul in care organisme guvernamentale sau mari organizatii lanseaza apeluri pentru licitarea achizitionarii de bunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitatiilor tipice include de la serviciile din constructii si bunurile pentru investitii pana la studii si alte lucrari ample. Achizitiile publice prin Internet pot include negocierea electronica, contractarea si licitarea in colaborare, spre exemplu.

Pentru ca acest model sa poata fi aplicat si la intreprinderile mici, s-au infiintat platforme sau consortii in cadrul carora vanzatorii actioneaza impreuna pentru a obtine oferte mai avantajoase de la producatori. Spre exemplu, industria biroticii este un important utilizator al acestor consortii.

Comunitatea virtuala (virtual community)

Pe Internet exact ca si in realitate, oameni avand interese comune se intrunesc in comunitati pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri - cum este grupul de discutii interactiv (chat) sau lista de corespondenti (mailing list) - sunt utile atat pentru timpul liber cat si pentru comunicarile de afaceri si sunt denumite "comunitati virtuale"

Instrumentele mentionate sunt adesea oferite ca servicii gratuite, in scopul sporirii traficului pe pagina de Internet si pentru stimularea atasamentului emotional fata de aceasta. Dar, comunicarile de afaceri se pot face si prin intermediul unui serviciu contra cost. Canalul de comunicare directa sau video-conferintele sunt instrumente atractive care reduc costurile de calatorie si sunt utilizate de firmele mari atat pentru comunicari stiintifice cat si pentru cele comerciale.

In functie de rolul organizatorului de conferinta (firma, prestatorul de servicii sau asociatia) si obiectivele pe care si le propune (marketing, beneficii, etc.), taxele pot fi de participare sau specifice evenimentului, sau sa nu se perceapa taxe deloc.

Viteza de transmisie are, de asemenea o importanta majora mai ales in domeniul tehnic. In aceeasi masura, semnatura digitala devine un instrument indispensabil pentru derularea activitatii in general sau pentru domeniul contractual in special .

Modalitati de plata electronica

Un sistem electronic de plati se refera la totalitatea obiectelor care conlucreaza pentru asigurarea platii tranzactiilor ce se efectueaza. Sunt implicate, in general, trei entitati care interactioneaza: o banca, un cumparator si un vanzator. Sistemul electronic de plati contine si o multime de protocoale care permit cumparatorului sa faca plati catre vanzator.

Tranzactiile reprezinta schimburile de mesaje sub forma unor protocoale, care se desfasoara intre entitatile care joaca diverse roluri intr-un Sistem Electronic de

Plati. Exemple de tranzactii: tranzactia de identificare a utilizatorilor, tranzactia de control al accesului, tranzactia de incarcare, tranzactia de depunere, tranzactia de retragere, tranzactia de plata, tranzactia de anulare[11].

Una din principalele provocari cu care se confrunta comerciantii detailisti atunci cand doresc sa implementeze un sistem de comert electronic este furnizarea unui mecanism de plata comod, perceput ca suficient de sigur si usor de integrat intr-un sistem de tranzactii comerciale on-line. Multe solutii pentru aceasta problema au fost propuse sau chiar sunt utilizate astazi. Insa nici una nu a dobandit larga acceptare de care se mai bucura inca bancnota de hartie sau moneda de metal. Comertul electronic va putea evolua dincolo de un anumit nivel doar atunci cand consumatorii obisnuiti vor percepe un mecanism de plata electronica ca fiind la fel de sigur ca plata cu banii jos de astazi .

Metode de plata

Acest nou tip de comert a stimulat insa cererea pentru noi metode adecvate de plata. In cadrul acestui concept dezvoltarea unor activitati comerciale intre participanti situati la mari distante geografice unii de altii nu poate fi conceputa fara folosirea unor sisteme electronice de plati.

Aceste noi mijloace de plata permit transferarea comoda, sigura si foarte rapida a banilor intre partenerii de afaceri. De asemenea, inlocuirea monedelor si bancnotelor (actualele forme traditionale de numerar) prin ceea ce denumim bani electronici conduce, pe langa reducerea costurilor de emitere si mentinere in circulatie a numerarului, si la o sporire a flexibilitatii si securitatii sistemelor de plati.

Sistemele de plati electronice cele mai cunoscute sunt grupate in patru categorii:

sisteme cu carduri bancare,

sisteme on-line,

microplati

cecuri electronice.

Sisteme de plati bazate pe carduri bancare

Multe cumparari de bunuri si servicii prin Internet se fac platindu-se cu carduri bancare obisnuite (Visa, MasterCard etc.). Insa tranzactiile cu carduri contin informatii confidentiale privind cardul si informatiile personale ale clientilor, informatii ce pot fi interceptate in timpul transmisiei prin Internet. Fara un soft special, orice persoana care monitorizeaza traficul pe retea poate citi continutul acestor date confidentiale si le poate folosi ulterior. Este necesara elaborarea unor standarde specifice sistemelor de plati, care sa permita coordonarea partilor legitime implicate in transfer si folosirea corecta a metodelor de securitate.

In 1996, MasterCard si Visa au convenit sa consolideze standardele lor de plati electronice intr-unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction). Protocolul SET se caracterizeaza prin:

Confidentialitatea informatiei - Contul cumparatorului si informatiile de plata trebuie sa fie securizate atunci cand traverseaza reteaua, impiedicand interceptarea numerelor de cont si datele de expirare de catre persoane neautorizate. Criptarea mesajelor SET asigura confidentialitatea informatiei.

Integritatea datelor - Aceasta specificatie garanteaza ca nu se altereaza continutul mesajelor in timpul transmisiei acestora prin retea. Informatiile de plata trimise de cumparator la vanzator contin informatii de cerere, date personale si instructiuni de plata. Daca una din aceste informatii este modificata, tranzactia nu se va face corect. Protocolul SET foloseste semnatura digitala pentru integritatea datelor.

Autentificarea cumparatorului - Vanzatorul are nevoie de un mijloc de verificare a clientului sau, a faptului ca acesta este utilizatorul legitim al unui numar de cont valid. SET utilizeaza semnatura digitala si certificatele cumparatorului pentru autentificarea acestuia.

Autentificarea vanzatorului - Aceasta specificatie furnizeaza un mijloc de asigurare a clientului ca furnizorul are o relatie cu o institutie financiara, permitandu-i acestuia sa accepte cartile de credit. SET utilizeaza semnatura digitala si certificatele vanzatorului pentru autentificarea acestuia.

Interoperabilitate - Protocolul SET trebuie sa fie aplicabil pe o varietate de platforme hardware si soft. Orice cumparator trebuie sa poata sa comunice, cu softul sau cu orice vanzator. Pentru interoperabilitate, SET foloseste formate de mesaje si protocoale specifice.

Criptografia in SET - Pentru a asigura securitatea platilor, SET foloseste perechi de chei RSA pentru a crea semnaturi digitale si pentru secretizare. .

Sisteme online de plata cu moneda electronica

Un exemplu relevant in sistemele de plata online cu moneda electronica il reprezinta E-Cash.

E-Cash reprezinta un exemplu de sistem electronic de plati, care foloseste posta electronica sau Web-ul pentru implementarea unui concept de portofel virtual. Este prima solutie totalmente soft pentru platile electronice.

E-Cash este un sistem de plati complet anonim, ce foloseste conturi numerice in banci si tehnica semnaturilor oarbe. Tranzactiile se desfasoara intre cumparator si vanzator, care trebuie sa aiba conturi la aceeasi banca. Cumparatorii trebuie sa instiinteze banca cu privire la faptul ca doresc sa transfere bani din conturile lor obisnuite in asa numitul cont eCash Mint. In orice moment, cumparatorul poate interactiona de la distanta, prin calculatorul sau, cu contul Mint si, folosind un client soft, poate retrage de aici fonduri pe discul calculatorului sau. Formatul acestor fonduri este electronic - suite de 0 si 1 protejate criptografic. Ca urmare, discul cumparatorului devine un veritabil 'portofel electronic'. Apoi, se pot executa plati intre persoane individuale sau catre firme, prin intermediul acestor eCash.

La fel ca si banii reali (bancnote, monede), banii electronici eCash pot fi retrasi din conturi sau depozitati, pentru a fi tranzactionati. De asemenea, la fel ca in cazul banilor fizici, o persoana poate transfera posesia unui cont eCash unei alte persoane. Insa, spre deosebire de banii conventionali, atunci cand un client plateste unui alt client, banca electronica joaca un rol aparent modest, dar esential.

Sisteme de microplati

Exista deja, asa cum s-a vazut pana acum, un numar de protocoale de plata in comertul electronic destinate unor tranzactii 'mari', de 5 USD, 10 USD si mai mult. Costul per tranzactie este, de obicei, de cativa centi plus un procent din suma vehiculata. Atunci cand aceste costuri sunt aplicate la tranzactii cu valori mici (50 de centi sau mai putin), costul devine semnificativ in pretul total al tranzactiei. Ca urmare, pentru a obtine efectiv un pret minim pentru anumite bunuri si servicii 'ieftine' ce urmeaza a fi cumparate, vor trebui utilizate noi protocoale.

Sub forma de concept si proiecte experimentale, micro-platile se adreseaza nevoii existentei unei scheme simple, ieftine, care sa poata suporta economic plati foarte mici, cativa dolari, centi si chiar fractiuni de centi.

Sistemele cele mai intalnite de micro-plati sunt CyberCoin si MilliCent.

Plati prin cecuri electronice

Cecurile electronice au fost dezvoltate printr-un proiect al lui FSTC (Financial Services Technology Consortium). FSTC cuprinde aproape 100 de membri, incluzand majoritatea marilor banci, furnizorii tehnologiei pentru industria financiara, universitati si laboratoare de cercetare. Partea tehnica a realizarii proiectului cecului electronic a fost realizata intr-un numar de faze: generarea conceptelor originale, realizarea cercetarilor preliminare, construirea si demonstrarea unui prototip, formularea specificatiilor pentru un sistem pilot si implementarea acestui sistem. In prezent, cecurile electronice incep sa fie utilizate intr-un program pilot cu Departamentul Trezoreriei Statelor Unite care plateste furnizorii Departamentului de Aparare.

Cecurile electronice sunt create pentru a realiza plati si alte functii financiare ale cecurilor pe hartie, prin utilizarea semnaturilor digitale si a mesajelor criptate, pe suportul retelei Internet. Sistemul cecurilor electronice este proiectat pentru a asigura integritatea mesajelor, autenticitatea si nerepudierea proprietatii, toate conditii suficiente pentru a preveni frauda din partea bancilor sau a clientilor lor.

Un cec este un document pe hartie, semnat, care autorizeaza banca sa plateasca o suma de bani din contul celui ce a semnat cecul, dupa o data specificata. Cecurile pe hartie sunt cele mai utilizate instrumente de plata (dupa folosirea banilor cash) in majoritatea statelor occidentale. Acestea au avantajul ca platitorul si cel care incaseaza suma pot fi persoane individuale, mici afaceristi, banci, corporatii, guverne sau orice alt tip de organizatii. Aceste cecuri pot fi transmise direct de la platitor la incasator.

Cecurile electronice (e-cecurile) sunt bazate pe ideea ca documentele electronice pot substitui hartia, iar semnaturile digitale cu chei publice pot substitui semnaturile olografe. Prin urmare, e-cecurile pot inlocui cecurile pe hartie, fara a fi nevoie sa se creeze un nou instrument, inlaturandu-se astfel problemele de legalitate, reglementare si practica comerciala ce pot fi provocate de schimbarea si impunerea unui instrument de plata nou.

Pentru protejarea impotriva furtului si folosirii abuzive a cecului electronic, este utilizat un smart-card. Utilizarea hardului criptografic al cardului ofera semnaturii mai multa confidentialitate. Astfel, cheia privata pentru semnarea cecurilor nu este niciodata transferata catre computerul semnatarului, deci nu este niciodata expusa furtului din respectivul computer conectat in retea. Procesorul smart-cardului numeroteaza automat fiecare cec electronic, atunci cand il semneaza, in ordine, pentru a se asigura unicitatea e-cecurilor si pastreaza o istorie a cecurilor pentru a fi consultata in cazul unei dispute. Smart-cardul este protejat prin introducerea unui cod PIN, cunoscut numai de posesorul cardului.

Viteza cu care evolueaza tehnologia Internet-ului este impresionanta. Daca acum se apreciaza ca exista cateva milioane de oameni care folosesc serviciile Internet in fiecare moment, numarul lor va creste exponential in anii urmatori. In domeniul platilor electronice revolutia abia a inceput: sa observam ca platile electronice reprezinta un fel de e-mail in raport cu banii reali, asa cum posta electronica reprezenta, acum cativa ani, o adevarata revolutie in comunicatiile dintre persoane. Departe de a fi rezolvate problemele de securitate si acceptabilitate necesare, sistemele electronice de plata, puternic cercetate si experimentate azi, vor progresa rapid, devenind o realitate a Cyberspace-ului anilor viitori

Marketingul in comertul electronic

Odata cu cresterea exponentiala a popularitatii Web-ului, instrument primordial de utilizare a Internetului, o activitate din ce in ce mai profitabila a inceput sa fie exploatata de catre un numar crescand de companii: publicitatea si marketingul electronic, instrumente ce ofera posibilitati enorme la un cost minimal.

Exista o diferenta esentiala intre conceptele de marketing si publicitate. Nu exista publicitate gratuita pe Internet. Este adevarat, multe situri (in special motoare de cautare mai populare) vand spatii din paginile lor unor firme care isi afiseaza mici reclame. Dar acestea nu se pot compara cu spoturile publicitare de la TV sau radio. De fapt, etica initiala a Internetului exclude si chiar condamna utilizarea mesajelor comerciale. Scopul primordial al Internetului este schimbul de informatii. Acesta este principalul obiectiv al utilizatorilor Internetului. Aceasta este si modalitatea prin care se pot atrage viitori clienti.

Design-ul si administratia unui site de succes nu este o activitate triviala. Este mai degraba o activitate ce trebuie bine coordonata, ce poate deveni costisitoare atat in timp cat si in bani. Rezultatele insa pot depasi cu mult investitiile facute. O atentie particulara trebuie data modului de imbinare a continutului informational cu cel grafic, fara a lasa de o parte, in masura posibilitatilor, continutul tehnic.

Un numar mare de situri, ce au inregistrat un puternic succes, au insa un design grafic si tehnic destul de modest si neelaborat, insa debordeaza de continut informativ, nou, proaspat si interesant. Deoarece cheia Internetului este: continut, continut, continut.

Marketingul online (e-marketing)

Ce inseamna asadar e-marketing? Daca este sa consultam Dictionarul de Marketing al Asociatiei Americane de Marketing, cea mai prestigioasa organizatie de marketing din lume, marketing-ul online este "un termen care se refera la o campanie de marketing bazata pe Internet sau e-mail. Poate cuprinde utilizarea banner-ului, e-mail marketing-ului, optimizare cu ajutorul motoarelor de cautare, comert eletronic si alte instrumente[16]."

In cazul utilizarii unei strategii de marketing pe Internet, trebuiesc considerati mai multi factori importanti in luarea deciziilor privind locul si modul de aplicare a acesteia:

v          Prezenta geografica si veniturile companiei: Internetul (si in special Web-ul) este mult mai efectiv in cazul in care vanzarea serviciilor sau a produselor se adreseaza unui segment de piata la nivel national sau international, si are mai putina importanta in cazul unor afaceri locale

v          Segmentul de piata: Utilizat corect, Internetul cu aplicatiile sale din domeniul comertului electronic necesita un cost neglijabil pentru o simpla prezenta. Practic, se poate considera Internetul ca un segment de piata cu "cost - zero".

v          Interactivitatea si controlul: Webul ne permite sa convertim ideile intr-un mod graficPermanenta mesajului: Internetul permite inregistrarea permanenta a mesajelor catre utilizatori, spre deosebire de televiziune si radio.

v          Masuratori demografice: Daca este important sa se cunoasca situatia demografica a utilizatorilor, posibilitatile de interactiune ale Internetului in colectarea datelor vor aduce un sprijin mult mai mare decat in cazul mijloacelor conventionale.

v          Imaginea: Implicarea Internetului in strategia de marketing a firmei, va crea o imagine favorabila in anumite medii de afaceri.

v          Accesul egal: Un mare ajutor pentru o companie mica, pentru a se putea mentine la nivelul celor mai pretentioase firme, este crearea unei prezente pe Internet.

v          Marketing personalizat: Pe Internet se pot individualiza mesajele in functie de consumatori. Practic, fiecare vizitator poate beneficia de propriul sau mesaj in functie de optiunile de navigare si de formularele completate

Promovarea online

In continuare sunt prezentate succint principalele metode de promovare a unei pagini de Internet:

Promovarea prin linkuri

Promovare prin liste de discutii si newsgroup-uri

Promovarea prin bannere

Promovarea prin linkuri

Cea mai importanta si mai eficienta metoda de promovare a paginii este promovarea prin linkuri. De ce? Pana la urma un link e un link, insa este singura metoda de promovare care ajuta pe mai mult de un plan. In primul rand faptul ca 30 de pagini se leaga de una singura nu inseamna doar 30 de legaturi.

Inseamna numarul mediu de vizitatori ai fiecarei pagini inmultit cu numarul de pagini. Acesta este numarul potential de vizitatori.

Pentru ca acest mod de promovare sa devina eficient este insa necesara o foarte buna planificare a actiunilor, incepand inca din primul moment. Astfel, cele mai importante actiuni ce trebuie luate in considerare sunt:

a)     Gasirea paginilor de legatura

Aici parerile sunt impartite. O mare parte dintre webmasteri considera ca legarea cu pagini cu continut asemanator va duce la reducerea traficului nu la cresterea acestuia, site-urile concurente ' furandu-le' vizitatorii.

Tinand cont de acest lucru, trebuie obtinut un trafic de calitate iar acest lucru se face prin atragerea in site a unor vizitatori care sa fie interesati de site. Promovarea unei pagini destinata vanzarii de piese de schimb pentru masini agricole intr-un site cum ar fi Disney Land este inutila. Din aceasta cauza este bine ca linkurile sa fie catre si cu pagini cam de aceeasi natura. Astfel in pagina vor intra oameni pregatiti, care sunt interesati de produsele firmei, sau care impartasesc aceleasi idei sau optiuni in cazul unei pagini necomerciale.

b)     Crearea propriului sistem de linkuri

Crearea propriului sistem de linkuri presupune doua elemente distincte: crearea unor banere, butoane proprii, a unei descrieri a paginii pe de o parte si a uneia sau mai multor pagini de linkuri in situl propriu.

c)      Urmarirea linkurilor

Dupa ce linkul a fost postat pe pagina tinta misiunea administratorului de sit nu s-a incheiat. Trebuie urmarita in continuare pagina tinta pentru a vedea daca linkul mai este acolo, daca nu cumva a fost sters din greseala sau intentionat.

d)     Analiza periodica a linkurilor

In acelasi timp trebuie facuta o analiza periodica a linkurilor din pagina proprie de linkuri pentru depistarea linkurilor moarte, a linkurilor ineficiente s.a.m.d. Un ajutor in acest sens este un tracker al paginii care sa urmareasca exact de unde vin vizitatorii. Daca pe un anumit link dupa o perioada oarecare nu se arata nici un vizitator, se poate pune problema pastrarii lui mai departe sau nu.

Promovare prin liste de discutii si newsgroup-uri

Una dintre cele mai importante si mai eficiente metode de promovare, cu atat mai mult cu cat poate fi foarte simplu de dirijat in mod precis catre publicul interesat de continutul paginii proprii, reprezinta promovarea prin liste de discutii si newsgroupuri.

Listele de discutii si newsgroupurile sunt comunitati virtuale de persoane care schimba intre ei mesaje. Organizate in general pe baza unor interese, idei sau preferinte comune, acestea reunesc persoane care cu toate ca provin din zone geografice diferite, din punct de vedere al activitatii pe web toti participantii au anumite lucruri in comun.

Acest lucru reprezinta un mare avantaj pentru promovarea unei pagini. In cazul in care aceasta se face pe o lista de discutii care are cam acelasi subiect ca si pagina, putem fi siguri ca orice participant la discutie este un posibil vizitator. Tinand cont ca exista liste cu mai mult de 500 de participanti si ca aproximativ la 2 luni 1/3 dintre acestia se schimba, o astfel de lista devine o sursa destul de importanta de vizitatori.

Participantii la aceste liste sunt interesati de subiectele discutate in lista si in mod deosebit sensibili la natura mesajelor receptionate. Va fi foarte greu sa se introduca mesaje de reclama efectiv in aceasta lista fara a fi acuzat de SPAM si ca urmare scos practic din cadrul listei.

Aceasta metoda are un efect foarte bun pe timp lung, insa startul este un pic intarziat, cu o perioada destul de lunga de gestatie.

Promovarea prin banere

Promovarea prin banere nu difera foarte mult de cea prin legaturi intre situri. Practic este forma comerciala a acesteia.

Cu toate ca nu este una dintre cele mai eficiente metode de promovare a paginii, si aceasta isi aduce contributia la cresterea numarului de vizitatori ai site-ului, insa spre deosebire de celelalte metode ea are si anumite dezavantaje. Iata pe scurt avantajele si dezavantajele acestei metode:

Avantaje:

Ofera, in general un spatiu relativ mare de reclama a paginii pe alte pagini (in general in jur de 400x60 de pixeli)

Aparitia bannerului este pe pagini diferite, crescand sansa de a fi vazut.

Nu mai depinde de gradul de vizitare a paginii pe care se face reclama deoarece exista posibilitatea promovarii inclusiv pe pagini foarte vizitate

Dezavantaje

Este impersonala, si, in general, nedirectionata. Pagina pe care reclama apare poate avea un cu totul alt domeniu de preocupari.

Impune prezenta pe pagina proprie a unor banere care s-ar putea sa nu se potriveasca foarte bine cu design-ul acesteia.

In cazul sistemelor de schimb de banere puternice, de multe ori intri in concurenta cu banerele unor firme puternice care platesc mult pentru crearea banerului.

Promovarea marcii unui URL

In mod surprinzator aproape 80 de procente dintre marci isi promoveaza siturile fara nici o explicatie catre consumatori de ce anume ar trebui sa viziteze situl. Nu sunt oferite link-uri unice pentru a conduce consumatorii catre destinatia dorita. Siturile confrunta vizitatorii cu sute de optiuni care conduc la nedumerire.

Doar 11 procente dintre brand-uri ofera un motiv pentru vizitarea paginilor proprii de Web. Directivele, ca de exemplu "Afla mai multe informatii despre competitorii nostri." completeaza aceasta functie. In mod ironic, companiile care au ajuns atat de departe, tot nu fac un pas suplimentar pentru a crea sub-URL-uri pentru a ajuta consumatorii sa gaseasca drumul cel mai scurt si cel mai rapid catre informatia cautata. Mai mult decat atat ei obliga vizitatorii sa-si piarda timpul prin functii de cautare frustrante.

In mod incredibil doar 9 din 100 de intreprinderi formeaza acele sub-URL-uri (ca de ex. www.microsoft.com/powerpoint), pentru a ajuta vizitatorii sa gaseasca usor si direct informatia dorita.

In mod cert cu cat un sit este mai direct, cu cat informatia din sub-URL-uri este mai relevanta si cu cat motivele de vizitare sunt mai persuasive, cu atat situl va fi mai eficient in atragerea, mentinerea si in slujba vizitatorilor.

Desi regulile sunt simple peste 90 de procente din companii pun inaintea relevantei si a rapiditatii, alte criterii care nu fac altceva decat sa indeparteze consumatorii de paginile proprii.

Tendinte in marketingul online

Se estimeaza ca in SUA, un consumator mediu este bombardat intr-un an cu mai mult de 1 milion de mesaje publicitare. Asta inseamna ca intr-o zi consumatorul obisnuit este invitat sa aleaga intre 3000 de produse. Cheltuielile in publicitate continua sa creasca vertiginos in timp ce rezultatele sunt din ce in ce mai alarmante. Se ajunge la un paradox: cu cat se cheltuieste mai mult, cu atat este mai putin eficient. Reclamele nu izbutesc sa razbata prin zgomotul publicitar devenit excesiv de dens. Pe de alta parte, exista o resursa care se apropie de punctul critic: TIMPUL de care dispune consumatorul.

Ca urmare a exploziei de informatie, capacitatea lui de atentie se diminueaza considerabil. Aceasta criza combinata - de timp si de atentie - defineste era informatica si este unica in istoria umanitatii.

Intr-un peisaj atat de sumbru, Internetul si noile tehnologii de comunicare - din ce in ce mai sofisticate - fac posibila o alta abordare, complet diferita de publicitatea traditionala. Propunerea este: marketingul cu permisiune. Acesta individualizeaza mesajul publicitar si aduce in prim plan interesele consumatorului. Oferta este diversificata astfel incat sa raspunda cat mai fidel nevoilor unei clientele deja existente.

Strategiile de atragere a noilor consumatori au la baza comunicarea interactiva. Internetul este mediul ideal in care se poate desfasura un astfel de proces datorita uriasei acumulari de informatie, a numeroaselor instrumente de interactiune individuala si a inlaturarii barierelor geografice.